Studenti: Ivascu Daniela, Barbu Iulia

CE ESTE ART TERAPIA?

Terapia prin artă este un procedeu clinic care se adresează oamenilor ce caută ajutor psihoterapeutic în
confruntarea cu sine şi/sau cu mediul.
Ea foloseşte ca mijloace de lucru limbaje artistice diverse, preluate din artele-vizuale, muzică, teatru, dans, poezie,
dar scopul ei nu este de a produce artă, educaţie sau performanţă artistică. Nu oricine pune la îndemâna pacienţilor
culoare, hârtie şi o temă de lucru face terapie prin artă, după cum nici ofertele izolate de cunoaştere de sine, chiar
dacă sunt coordonate de art-terapeuţi nu trebuie concepute ca terapie.
Procedeul presupune cunoştinţe, experienţă, un comportament specializat din partea art-terapeutului şi un rirm al
comunicării (verbale şi nonverbale) adaptat la diagnosticul pacientului, la nevoile şi aptitudinile lui creative.
(FABINI, Dana, Creativitate artistică. Relaţii între artele vizuale şi terapia prin artă, Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca, 2006, p. 51)
Scopul ArtTerapiei
să activeze resursele creative ale individului, pentru a optimiza starea lui de sănătate, pentru a facilita exprimarea
şi conştientizarea traumelor, şi pentru a conduce prin creativitate la deblocarea din auto-percepţia de bolnav care nu
mai este integrat societăţii;
să constituie o completare pentru alte procedee medicale şi psihoterapeutice;
TERAPIE PRIN ARTĂ
SCURT ISTORIC
În Europa, încă de la mijlocul secolului al XIX-lea medicii au constatat că prin creaţia plastică se poate obţine o
ameliorarea a stării psihice la mulţi pacienţi. Pictatul, munca în casă sau grădină, era menit să elimine plictiseala
şi să scoată pacienţii din izolare. Activităţi diferite de art-terapia de azi.
Prima publicaţie în care apare termenul de art-terapie aparţine artistului Adrian Hill care în Art versus Illness,
din 1945, descrie activitatea artistică din timpul unei boli de tuberculoză şi propune experienţe similare de
creaţie în scopul recuperării din diferite boli.
Arta poate vindeca diferite stari patologice. Aceasta idee este foarte veche si a fost aplicata inca din antichitate.
Personalitati ale acelor timpuri cum ar fi Platon, Aristotel, Plutarh, Pitagora recomandau in scop terapeutic
contemplarea operelor de arta.
In China si Japonia virtutile artei erau folosite pentru a trata stari pshilogice precare. Aceasta terapie stimula
insanatosirea. Pacientilor li se recomanda pentru vindecarea starilor fizice si in special psihice sa picteze, sa
deseneze in natura. Era o terapie si prin culoare.
 MIMMA DELLA CAGNOLETTA
Aceasta declanşează un program de formare cu durata de patru ani, în art-terapie plastică, dans şi expresie
corporală, care integrează practica americană din domeniul art-terapiei şi tradiţia psihanalitică europeană.
Mimma Della Cagnoletta afirmă că procesul art-terapeutic intervine în simbolica „pre-verbală”, care este foarte
importantă atât pentru adulţi cât şi pentru copii. Un alt aspect al procesului creativ din art-terapie rezidă din
„trebuinţa formei”, fundamentală pentru fiinţa umană, deoarece survine din necesitatea de a da o ordine vieţii
interioare şi exterioare, stimulilor care invadează viaţa subiectului şi care antrenează o necesitate de exprimare.
Forma artistică dă o structură polarităţilor distincte, reasamblând contrastele într-un tot unitar.
 Demersuri şi experienţe româneşti
Modelele de lucru practicate în România începând cu anii `90, odată cu transferul de informaţii, în special practice, realizate de
diverse ONG-uri de caritate, sunt omologate şi provin din Marea Britanie, Franţa şi Germania, ţări cu tradiţie în cercetarea/
dezvoltarea Art-terapiei şi a tehnicilor conexe.
Artele vizuale, muzica, literatura, mişcarea, dansul, teatrul, păpuşile şi marionetele sunt principalele componente ale acestor
tehnici.
După 1990, mişcarea românească de art-terapie a luat amploare şi s-a dezvoltat pe mai multe nivele de profesionalizare.
Iniţiativa de a profesionaliza ocupaţia de art-terapeut prin organizarea de studii post universitare (master) este un pas firesc în
dezvoltarea domeniului art-terapiei în România şi reprezintă dorinţa justificată a multor grupuri implicate direct în activitatea
cotidiană cu beneficiarii sistemului social de protecţie sau îngrijire din România.
Prin folosirea mijloacelor de expresie specifice artelor în activitatea profesioniştilor în dezvoltarea umană psiho-somato-socială s-
a constatat că una din nevoile de bază a omului este aceea de a exprima ceea ce simte.
APLICAREA METODEI DE ARTTERAPIE ÎN RECUPERAREA UNUI COPIL CU DEFICIENŢE
MENTALE
În cazul copiilor, maniera verbală de exprimare a sentimentelor este dificil de realizat, acest lucru realizându-
se uşor şi într-o manieră plăcută prin intermediul artei. Copiii cu deficiente mentale beneficiază de procesul
terapiei prin artă în mod diferit. Abordarea implică utilizarea unor materiale precum nisipul, cleiul, apa, în
vederea experimentării prin intermediul jocului a coordonării fizice. Terapeutul trebuie să fie receptiv şi în
acelaşi timp să fie capabil să conţină sentimente de frustrare şi anxietate, sentimente ce vor fi generate de
provocările procesului în care se folosesc toate aceste materiale artistice.
În ce priveşte copiii şi adolescenţii traumatizaţi, abuzaţi sau neglijaţi, întrucât comunicarea verbală poate fi
imposibilă, desenele oferă o alternativă de exprimare a emoţiilor suprimate, a durerii, a secretelor din familie.
Art terapie realizata prin intermediul picturii si a
nisipului
În cazul copiilor deficienţi, Hopkins recomandă construirea de dispozitive adaptate dacă se constată, în primul rând,
tulburări în coordonarea mişcărilor sau a capacităţii de a apuca şi strânge.
Astfel echipamentele adaptate pot fi reprezentate de un prelungitor pentru creion sub forma unui burete sau sub forma unui
tub de cauciuc, dacă copilul are tulburări de motricitate fină. Se poate folosi în acelaşi sens, în cadrul altor activităţi, un mâner
de lemn suplimentar pentru apucarea unor obiecte, cum ar fi spre exemplu, tacâmurile. În cazul copiilor cu dificultăţi de
coordonare a mişcărilor, se recomandă, spre exemplu, înlocuirea nasturilor de la haine cu arici sau capse, iar în cazul
pantofilor se pot folosi catarame în locul clasicelor şireturi. Deficienţii mintal ce prezintă o permanentă agitaţie psihomotorie,
pot fi protejaţi cu ajutorul unor căşti, pe parcursul activităţilor, spre a se evita accidentele.
Obiectivele terapiei plastice la deficientul mintal
 dezvoltarea observaţiei;
 reproducerea a ceea ce văd său simţ;
 dezvoltarea unei bune coordonări ochi-mână;
 dezvoltarea motricităţii fine prin dactilo-pictură, desen şi modelaj.
Progresul pe care-l vor obţine se va înregistra în etape
 Realizarea activităţilor simple cu materiale: hârtie, beţişoare, creioane etc.;
Reproducerea anumitor idei prin:
 ruperea hârtiilor;
 realizarea colajelor.
Reproducerea unor culori în desen/pictură:
 începând cu cele de bază: roşu, galben, verde etc.;
 din imaginaţie proprie;
 după o temă dată.
Art terapie realizata cu betisoare de urechi
Modalităţile de realizare a diferitelor activităţi de expresie plastică

a) hârtii de scris/ de modelaj/ creponată; şerveţele; reviste; ziare; lână, vată- de culori şi asperităţi diferite;
b) materiale din natură: conuri de brad; bucăţele de lemn; ghindă
c) alte materiale: zahăr; făină; boabe de fasole; seminţe
Art terapie prin lipirea diferitelor materiale pe o suprafaţă-colaje
Art-terapia în autism
De ce să alegem terapia prin artă în autism ?
În terapia cu copilul  sau adultul cu autism scopul este acela de a dezvolta un sistem de comunicare şi relaţionare cu el, în
mod special în cadrul familial. Prin art-terapie se crează un spaţiu sigur pentru pacientul cu autism, eliminând astfel
frustrările şi stările de agresivitate prezente câteodată la unii pacienţi. Este o  terapie la îndemâna tuturor, iar procesul creaţiei
oferă la sfârşitul lui un rezultat palpabil: produsul artistic.
Obiectivele ce trebuie atinse în terapia prin artă în autism
Integrarea şi reglarea senzorială
Redarea emotiilor- exprimarea de sine
Rezolvarea deficienţelor motorii
Rezolvarea deficienţelor în relaţiile sociale
Pauză productive
Eliminarea stării de anxietate
Dezvoltarea  capacităţii cognitive, a atenţiei
 Concluzii:
Aşadar, art-terapia se bazează pe ideea că procesul artistic ajută la îmbunătăţirea  şi consolidarea unei vieţi sănătoase fiind
o formă nonverbală de comunicare, extrem de benefică pacienţilor cu autism şi nu numai.
Acest tip de terapie este o metodă de abordare terapeutică în cadrul unui program complex de intervenţie, bazată pe
limbajul vizual şi creativitate. Urmând şi completând alte metode terapeutice, art-terapia dezvoltă şi îmbunătăţeşte starea
emoţională a pacientului şi îmbunătăţeşte anumite abilităţi motrice şi cognitve.
De asemnea, este important de reţinut că terapia prin artă nu este o terapie aternativa şi că terapeutul nu trebuie să aibă
talent sau să fi promovat o şcoală de artă, la fel cum nici pacienţii nu au nevoie de talent pentru a urma acest tip de terapie.
BIBLIOGRAFIE:
1. Windy Dryden (coordonator), Manual de terapie individuală, Editura Polirom, 2010
2. Doru Vlad Popovici (coord.), Terapie ocupaţională pentru persoane cu deficienţe, Editura Muntenia, 2005
SURSE ONLINE:
1. http://www.noema.crifst.ro/doc/2011_3_05.pdf
2. http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/dezvoltare-personala/de-spre-inceputurile-art-terapiei-1608094
3. http://www.safe-place.ro/art-terapia-definitii-si-scopuri/