Mass media si democratia: o reevaluare James Curran

O data cu expansiunea rapida a canalelor de televiziune, domeniul mass media se transforma intr-un model pe care merita sa il analizam din perspectiva intelectuala. Studiul incearca sa faca mai mult decat sa ofere o trecere in revista a argumentelor traditionale liberale cu privire la rolul democratiei in privinta mass media. O mare parte a comentariilor liberale provin dintr-o perioada in care media erau reprezentate, in principal, de o irculatie limitata de publiatii politice, iar statul era inca dominat de elita minora a prorpietarilor de terenuri. Rezultatul este o mostenire mai veche fara prea multe legaturi u realitatea contemporana, dar care continua sa fie repetata necritic, ca si cand nu s-ar fi schimbat nimic. Discutarea rolului democratic al mass media este marcata de o dezbatere privind modul in care acestea trebuie organizate. Conceptiile traditionaliste au fost structurate partial tocmai pentru a legitima dereglementareapresei, iar nu pentru intemeierea completa a acesteia pe criteriile pietei libere. Reevaluarea se va incheia cu o revizuire a conceptiei despre rolul democratic al presei, propunand un nou model de organizare a mass media. El poate fi respins in favoarea unor alternative mai bine gandite. Habermas si sfera publica Un bun punct de pornire pentru egandirea rolului democratic al mass media este oferit de o recenta traduere a studiului lui Jurgen Habermas (1989), care a dobandit valori aproape sacre in Statele Unite si in nordul Europei. Pe scurt, Harbermas susine ca dezvoltarea capitalismului modern timpuriu a generat aparitia unei arene autonome de dezbateri publice. Independenta economica oferita de proprietatea privata, reflectia critica hranita prin scrisori si romane, inflorirea discutiilor din cafenele si saloane si, inainte de orice, aparitia unei prese independente, intemeiata pe piata libera, au creat un nou public implicat in discutiile politice critie. Cainele public de paza Gandirea liberala traditionalista afirma ca rolul democratic primordial al mass media este acela de a actiona ca un caine de paza ( watchdog) la actiunile staului. Rolul acesta este definit de obicei prin dezvaluirea abuzurilor in exercitarea autoritatii de stat, desi uneori este extins pentru a include inlesnirea unor dezbateri genrerale cu privire la functionarea guvernarii. Rolul de caine de paza se spune ca depaseste in importanta toate celelalte functii mass media si ca dicteaza forma in care ele trebuie sa fie organizate. Numai prin ancorarea mass media in piata libera este posibila asigurarea completei independente fata de guvernare. In momentul in care mass media devin obiect al reglementarilor publice , isi vor pierde puterea de a-si exercita functia de caine de paza, putandu-se transfroma chiar intr-un rotweiller care maraie, pus in slujba statului.

O presa care functioneaza prin licente, prin reglementari si dispozitii devine obiect al presiunilor politice atunci cand trateaza probleme ce afecteaza interesele celor aflati la putere (Kelley si Donway, 1990). Aceasta afirmatie este reafirmata intr-o maniera diferita de catre un analist politic de orientare centrista, Stephen Holmes: Oare nu orice forma de reglementare ce transforma mass media intr-un <for neutru> de dezbateri le cade capaciatea de a actiona ca instrument partizan, investigand si criticand guvernul intr-o maniera agresiva? Aceste argumente au deschis calea spre dereglementarile sporite ale mijloacelor de comunicare din America. In ultimul deceniu, canalele de televiziune americane au fost eliberate de obligatia de a oferi o grila mixta de probrame si de sub presiunea doctrinei echitatii care neceita prezentarea chestiunilor publice din perspectiva mai multor puncte de vedere contrastante. O parte a ratiunilor pentru care argumentele privind rolul de caine public de paza intro piata libera au avut o asemenea relevanta in Marea Britanie, cat si in Statele Unite e bazeaza pe o serie de premise larg acceptate in raport cu presa. In Statele Unite, Curtea Suprema, citand Primul Amendament, chiar a decis in 1974 anularea unei legi privind, dreptul la replica in statul Florida, in parte datorita faptului ca efectele ei inhibau crticile aduse oficialitatilor publice si diminuau forta dezbaterilor politice (Barran, 1975). O argumentatie similara a fost invocata in Marea Britanie pentru a pastra libertatea presei fata de interventia publica. De exemplu, ultima Comisie Regala a Presei s-a opus oricarei forme de finantare selectiva a presei scrie, pentru ca ar implica in mod evient pericolul interferentelor guvernamentale in interiorul presei. Mass media private, cainele public de paza: o reevaluare Definitia tradionala a rolului de caine public de paza al mass media, in contextul exdinerii sistemului de difuziune, pare sa aiba o logica aparent similara. Ea legitimeaza argumentele pentru o reforma a pietei libere in domeniul difuziunii, justificand in acelasi timp sistematizarea continua si neingradita a organizarii capitaliste a presei. Aparent, se pare ca exista multe comentarii pe aceasta tema. Supravegherea critica a activitatilor guvernului reprezinta un aspect important al functionarii democratice a mass media. Demascarea operatiunii Watergate in timpul mandatului presedintelui Nixon sau situatiile mai putin cunoscute (in exterior), cum ar fi expunerea implicarii statului in vanzarile ilegale de armament Bofors in Suedia sau prezentarea de catre Nikiforov a coruptiei de stat din URSS, care a condus la asasinarea lui in 1989, sunt exemple eroice cu privire la modul in care mass media si-au exercitat functia e serviciu public prin investigarea si stoparea activitatilor ilegale ale oficialitatilor publice. Cu toate acestea, desi rolul de caine de paza al mass media este important, probabil este iluzoriu argumentul privind suprematia lui. Majoritatea mijloacelor moderne de informare sunt astazi orientate spre divertisment. Prezentarii afacerilor publice i se acorda numai o mica parte a continutului materialelor informative si numai o parte din acestea ia forma analizarii critice a guvernarii. Defapt situatia la care s-a ajuns prespupune redefinirea rolului mass media in termenii a ceea ce (cu putine exceptii) ele nu fac de cele mai multe ori.

Mass media publice in rol de caine de paza: o reevaluare

Organismele de difuziune de tip serviciu public au rezistat si ele interventiilor editorialistice aproximativ din aceleasi motive. Credibilitatea publicului si interesele strategice pe termen lung, conceptia si respectul fata de propriile ziare au stimulat apararea autonomiei in raport cu guvernul. Exista totodata in majoritatea democratiilor liberale un sprijin general din partea elitei politice pentru principiul independentei companiilor de difuziune, partial din motive ce tin de interese proprii. In multe imprejurari, in diverse tari, de la Germania la Marea Britanie sau Israel si Australia, dezacordul publicului a limitat capacitatea politicienilor de a exercita un control politic prea mare asupra companiilor de difuziune intr-o maniera ce se aseamana in mod direct cu saga celor de la Observer. Companiile de difuziune de tip serviciu public prezinta o serie de niveluri care pot fi manipulate de catre politicieni, cu toate ca pozitia lor variaza usor in functie de tarile in care functioneaza. Autoritatea care coordoneaza companiile de difuziune poate fi intesatacu sprijinitori guvernamentali; presiunile financiare pot fi exercitate de catre un guvern ce refuza acordarea de fonduri publice; guvernul poate declansa scandaluri publice in incercarea de a crea o prapastie in tre ompaniile de difuziune si public; pot fi impuse reprezentari formale sau neoficiale pentru incurajarea autocenzurii; organismele de difuziune pot fi si ele amenintate cu scoaterea in afara legii sau cu reformarea lor in profunzime. Atat sanctiunile financiare, cat si cele legislative au devenit tot mai presante intr-o epoca a cresterii costurilor de difuzare, a competitiei tot mai acerbe dintre televiziuni i a legitimarii opozitiei politice fata de serviciul public de difuziune. Pe scurt, problemele complexe ridicate de functia de caine public de paza exercitata de mass media nu pot fi solutionate printr-un acord simplist, necriti si catehetic fata de piata libera. Masurile practice prin care sa fie intarit rolul de caine de paza al mass media sunt mai necesare decat o sustinere complezenta a unui anumit sistem.

Reprezentarea consumatorului

Cu toate acestea, perspectiva asupra rolului de caine de paza este esentialmente negativa si defensiva. Ea defineste de obicei rolul mass media in termenii monitorizarii actiunilor puterii, atunci cand acestea isi depasesc atributiunile. Ea nu ajunge la conceptia mult mai pozitiva, habermasiana, asupra mass media ca instrument al vointei populare. Totusi exista un nivel in cadrul gandirii traditionale liberale avand afinitati cu abordarea lui Habermas. El definesti rolul mass media ca a patra putere in stat. Intr-un sistem bazat pe regulile pietei, proprietarii mass media trebuie sa le ofere oamenilor ceea ce acetia doresc, daca vor sa ramana in lumea afacerilor, iar acest fapt ne asigura ca mass media reflecta perceptiile i valorile publicului cumparator si actioneaza ca purtator de cuvant al publicului. Argumentul acestuia concret i-a fost oferita o forta

mitologica in cazul istoriei traditionale ale preei (de exemplu Siebert, Peterson si Schramm, 1956). Incepand cu 1960 s-a produs o rapida accelerare a fuziunilor si achizitiilor corporative in divese sectoare mediatice, producand un numar de conglomerate mediatice majore. Tendinta generala spre privatizarea companiilor de difuziune, precum si dezvoltarea noilor industrii din televiziune au permis conglomeratelor mediatice sa se extinda intr-un sector in care cresterea lor fusese anterior limitata. De asemenea, s-a produs si o modificare ulterioara spre integrarea in piata globala a programlor de televiziune, a cartilor si a informatiilor de afacer (urmand o tendinta deja bine impamantenita in sectorul cinematografic si in cel al inregistrarilor audio), fapt care a permis unor companii sa-si extinda sfera de influenta pe piata. Capitalizarea sporita a industriei mediatice a creat, in cele din urma, o zona de influenta in care fortele economice dominante detin o pozitie privilegiata si din care alte forte sociale semnificative sunt excluse de la un acces direct, fara intermediere. Asa cum spunea Nicholas Garnham: Astazi, ar suna destul destul de ciudat daca drepturile electorale depinde de puterea de cumparare sau de dreptul de proprietate, dar, cu toate acestea, accesul la mass media, atat in forum dedezbateri, cat si in mijloc de informare, este controlat in mare parte tocmai de asemenea forte si drepturi de proprietate (Garnham, 1986). In Statele Unite, o crestere semnificativa a numarului de canale de televiziune a permis diversitatea culturala si a genurilor oferite. Reteta a fost extinsa prin ofertele alternative de programe ale posturilor independente de televiziune si inainte de orice, prin disponibilitatea companiilor de televiziune prin cablu pentru ofertele cu seriale politiste si comedii, talk-showuri si concursuri, telenovele si comedii, umor in direct si filme clasice de la Hollywood, filme artistice europene si ultimele productii americane, deene animate pentru copii, programe in limbile minoritatilor etnice si multe altele. Dar ceea ce nu s-a reusit a fost o crestere simultana a diversitatii ideologice a programelor dedicata afacerilor publice. Numarul tot mai mare de posturi locale independente, in conformitate cu studiul deschizator de drumuri al lui Entman, ofera prea putine informatii politice, cu atat mai putin stiri critice. Exista si un sens mai general in care conceptia traditionala asupra mass media ca reprezentant public nu pare sa se potriveasca mijloacelor contemporane de informare. O perspectiva conceputa atunci cand majoritatea mediilor de informare erau partizane si vorbeau in numel unor contexte clar definite pare mai putin adecvata sistemelor informationale bazate pe regulile pietei asa cum se intampla in SUA, care sunt in mare parte bi-partizane si se definesc in termenii diseminarii informatiilor. Opinia asupra mass media ca tribuna publica pare astfel depasita. Cu toate acestea, merita sa se pastreze notiunea de mass media ca agentie reprezentativa. De asemenea, piata joaca un rol in sensibilizarea organismelor mass media fata de public. Este necesara o noua fomulare care sa se aplice unor imprejurari modificate si unor conceptii revizuite privin rolul democratic al mass media.