Twitter, Musk și democrația

În 14 aprilie, la doar zece zile după ce anunțase că a reușit să acumuleze 9% din acțiunile Twitter,
devenind cel mai important acționar, Elon Musk depune o ofertă pentru a cumpăra compania cu
totul, pentru suma de 44 miliarde de dolari.

Planurile lui Musk sunt centrate pe importanța libertății de exprimare, plecând de la premisa că
Twitter ar avea un loc important de agoră virtuală, un spațiu unde sunt discutate „chestiuni vitale
pentru viitorul umanității”.

Modul în care rețelele sociale gestionează conținutul generat de utilizatorii lor este contestat atât
de la stânga politică, cât și de la dreapta, deseori pentru motive diametral opuse. În timp ce
stânga e nemulțumită că platformele nu fac mai mult pentru a limita propagarea dezinformării și
a radicalizării (rasism, homofobie etc), dreapta e nemulțumită că măsurile existente ar fi prea
restrictive și lipsite de echilibru, orientate împotriva lor.

Ideea „cenzurii” la adresa conservatorilor, ajunsă la paroxism când a fost suspendat Trump, a
devenit o mitologie cu o viață proprie, deloc ancorată în realitate — analize repetate arată că
rețelele continuă să fie dominate de conturi ultraconservatoare. Algoritmul Facebook preferă
conținuturile care amplifică furia și ura, iar populismul de dreapta este mai activ și mai captivant.
Moderarea haotică pe Facebook nu este un efect al ideologiei, ci al precauției în fața legislațiilor
diferite în țările în care operează, coroborată cu algoritmi care nu înțeleg nuanțele și contextul.

Pentru Twitter, un raport publicat în 20211 arată că „în 6 din cele 7 țări studiate, dreapta politică
primește amplificare algoritmică mai ridicată decât stânga politică” și că „în ceea ce privește
peisajul media din SUA, amplificarea algoritmică este favorabilă surselor media de dreapta.”

Pictură naivă cu rețele sociale și libertate de expresie

Drepturile și libertățile cetățenilor nu sunt absolute, ele intră mereu în conflict unele cu celelalte.
Un exemplu ușor de înțeles: doi cetățeni au refuzat un tratament medical pentru bebelușul lor,
invocând credințele lor religioase; instanța a decis însă ca spitalul să facă tratamentul,
considerând că dreptul copilului la viață este mai important decât libertatea de conștiință a
părinților și dreptul lor de a-și crește copiii conform credințelor și tradițiilor proprii.

Înțelegerea libertății de exprimare este de multe ori superficială, în special în relație cu Primul
Amendament la Constituția SUA, despre care se crede că oferă protecție nelimitată. În realitate,
există mai multe situații în care această protecție este limitată, cum ar fi pentru instigare,
intimidare sau defăimare, deși criteriile pentru a demonstra aceste situații sunt destul de dificil
de atins2.
După ce Elon Musk a vorbit despre importanța libertății de exprimare pe Twitter, a subliniat că
nu e vorba de libertate abosolută, ci doar în contextul legii, că se opune cenzurii care merge
„mult peste” lege (far beyond the law). Cum Twitter operează în multe țări cu legislație mai
restrictivă decât SUA, va fi interesant de urmărit cum va putea să împace diferite sisteme legale.

1 https://cdn.cms-twdigitalassets.com/content/dam/blog-twitter/official/en_us/company/2021/rml/Algorithmic-Amplification-of-
Politics-on-Twitter.pdf
2 https://www.thefire.org/get-involved/student-network/learn-more-about-your-rights/unprotected-speech/
Însă problema principală a viziunii de „libertate maximală” este faptul că moderarea ține mai
mult de „trust & safety”, domeniul care se ocupă de experiența utilizatorilor. Unul dintre angajații
Twitter susține că „dacă ne uităm istoric, au fost multe platforme fondate pe acest principiu al
libertății de exprimare, dar realitatea este că acestea fie devin haznale pe care oamenii nu vor să
le folosească, fie se ajunge la concluzia că totuși este nevoie de o formă de moderare”. 3

De altfel, rețelele sociale lansate recent au promis libertate completă la început doar pentru a se
transforma ulterior în ceea ce doreau de fapt — un spațiu în care ei fac regulile. Parler este un
bun exemplu, trecând foarte rapid de la „libertatea maximală oferită de lege” la impunerea unui
set de reguli și apoi la ștergerea intensă a postărilor și suspendarea conturilor pe motiv de spam
sau trolling, în contradicție cu propriile reguli și în mod evident „mult peste” lege. Truth Social,
rețeaua fondată de Trump a pretins de asemenea că se va focaliza pe libertatea de expresie, dar
a suspendat mai multe conturi fără a oferi vreo explicație, inclusiv contul unei cunoscute
jurnaliste de la Washington Post.

Musk, între shitposter și geniu

Ca mulți alți oameni foarte influenți (și afluenți), Musk este un personaj controversat. Unii îl
idolizează pentru că a crescut Tesla și SpaceX, alții îi reproșează că își arogă merite pe care nu le
are (nu este fondator Tesla, de exemplu) și că profită de subvenții de la guvern. În realitate, se
pare că Musk este mai puțin un capitalist rapace, cât un excentric preocupat să împlinească o
vizune parțial utopică asupra lumii: în repetate rânduri și-a folosit banii proprii pentru a-și
susține companiile (în 2008 era să falimenteze), iar SpaceX a fost construită pe banii și voința lui.

Profilul lui de Twitter, care are peste 80 de milioane de urmăritori, este plin de meme și glume,
unele adolescentine, mai degrabă un profil de shitposter (shitpost - conținut online cu umor
derivat din lipsa de context și legătură cu realitatea) decât de businesman / investitor / vizionar.

Mai problematică este viziunea sa naivă asupra democrației și sistemului politic. Fără a fi fost fan
Trump (pe care l-a criticat în repetate rânduri), a acceptat să facă parte din două consilii
prezidențiale, considerând că poate să susțină o „schimbare din interior”.

Musk nu vede o problemă atât de mare degradarea democrației în ultimii ani pe fondul scăderii
calității informației, răspunde în clișee (de exemplu că trăim în cea mai bună perioadă a
umanității, idee care este adevărată comparând perioade de acum 100 de ani, dar nu stă în
picioare dacă ne uităm la calitatea democrației și libertate presei din ultimii 5 ani) și pare a
înțelege sistemul actual ca pe un pas înspre o viziune măreață a progresului ce va include o
formă de democrație directă, cu „oameni care votează direct pe probleme și legi scurte și simple
care să prevină corupția”.

Eroul neașteptat al războiului cultural

Populiștii alt-right jubilează la ideea că Musk va prelua Twitter pentru că speră să ajungă să
impună ei regulile, să „invadeze spațiile” liberalilor, să domine spațiul informațional.

Extrema dreaptă aruncă din belșug cu gaz pe focul războiului cultural, folosindu-se de percepția
eronată că „stânga” (americană) s-ar fi radicalizat continuu în ultimii ani, devenind principalul
pericol la adresa democrației și a visului american. Construită cu grijă în ultimii ani prin rețele
sociale, amplificată de un ecosistem media ce strânge împreună conspiraționiști și mercenari de
diverse soiuri, această percepție a început să fie împărtășită de o mare parte a publicului.

3 https://time.com/6167099/twitter-employees-elon-musk-free-speech/
Musk este numai una dintre victimele mai faimoase ale faptului că, în postadevăr, percepția bate
realitatea. Într-o postare pe Twitter, Musk pretinde că stânga este cea care a devenit mult mai
radicală, ceea ce-l face și pe el să pară mai conservator decât este. În realitate, un studiu Pew
Research4 arată că Partidul Republican din SUA s-a deplasat spemnificativ spre dreapta în ultimii
ani, iar un raport din 2020 al Insitutlui V-Dem al Universității Gothenburg susține 5 că „Partidul
Republican din SUA s-a retras din zona susținerii normelor democratice în ultimii ani”, devenind
apropiat de AKP din Turcia și Fidesz din Ungaria.

Noul Twitter: ce vrea și ce poate Musk

Mike Masnick, fondatorul TechDirt.com și activist pentru protecția neutralității Internetului,

consideră că Twitter deja face tot ceea ce pretinde Musk că ar vrea să facă și încă o face mai
bine, iar ce nu face deja este pentru că nu funcționează.

Istoria rețelelor sociale arată că viziunea „libertate în limitele legii” nu este posibilă, pentru că nu
ține cont de importanța domeniului trust & safety pentru o rețea socială. Planul de a face
moderarea „neutră politic” pleacă de la premise false, precum bias-ul împotriva conservatorilor
sau ideea că moderarea trebuie „să supere extrema stângă și extrema dreaptă în aceeași
măsură”, ceea ce omite faptul că spectrul opiniilor politice exprimate nu este echilibrat din start,
deci rezonabil ar fi ca cei mai radicali să fie „supărați” mai tare.

Masnick oferă o serie de alte critici ideilor vehiculate de Musk, susținând de exemplu că ideea de
a face algoritmul Twitter public (open source) este dificilă tehnic și periculoasă, în măsura în care
ar permite și actorilor răi să găsească metode de a abuza de sistem. Altă idee — de a valida
identitatea utilizatorilor a fost deja luată în considerare de Twitter și suspendată, atât datorită
dificultăților tehnice, cât și pentru că un anumit nivel de anonimitate este uneori util pentru
schimbul liber de idei, în special pentru cei aflați în poziții de vulnerabilitate sau care locuiesc în
țări cu guverne autoritarianiste.

Pe lângă aceste critici, există și posibile avataje. Transformarea Twitter într-o companie privată o
poate scoate din logica dependenței de profit pe termen scurt. Intenția de a renunța la
monetizare prin reclame poate fi un alt avantaj, dacă se identifică suficiente surse alternative de
finanțare, iar ideea de face algoritmul Twitter open source, chiar dacă în sine e puțin fezabilă,
poate aduce schimbări pozitive dacă susține un interes mai generic pentru deschidere și
transparență.

Încă nu e clar dacă vânzarea va primi toate aprobările necesare, dar dacă Musk va deveni noul
propritar, nu pare să poată schimba situația în mod radical. Readucerea lui Trump va amplifica
polarizarea, dar nu cred că noul Twitter va deveni un paradis al extremei drepte, riscând să
piardă utilizatori și angajați.

Împărtășesc însă altă speranță: poate cu Musk la cârmă vom scăpa de percepția falsă că Twitter
favorizează stânga politică — cine să mai pretindă că eroul luptei pentru libertate este în același
timp vândut globaliștilor, parte a ocultei care cenzurează vocile conservatoare?

4 https://www.pewresearch.org/fact-tank/2022/03/10/the-polarization-in-todays-congress-has-roots-that-go-back-
decades/
5 https://www.v-dem.net/static/website/img/refs/vparty_briefing.pdf