Dreptate și eficiență în promovarea libertarianismului

Ce promovează mai bine libertarianismul, dreptatea sau eficien ța? Argumentul

pentru dreptate va insista pe drepturi și așa se înt âmpl ă în sus ținerea principiul non-

agresiunii, care spune că e gre șit să inițiezi violența asupra unor inocenți, asupra unor non-

agresori. Libertarianismul e mai drept dec ât socialismul, ultimul fiind un sistem agresiv.

Argumentul de eficiență va insista pe satisfacerea mai bună a preferin țelor prin piață decât

prin stat, pe consecințele practice. Libertarianismul e mai eficient dec ât etatismul. Un

hypermarket e mai eficient decât o alimentar ă comunist ă. Pia ța ofer ă servicii mai bune și

mai ieftine decât statul indiferent de bunul sau serviciul avut în vedere. Cine spun e că

salariul minim încalcă dreptul la libertate al muncitorului aduce un argument de drepturi.

Cine spune că un salariu minim peste salariul pie ței produce șomaj, argumenteaz ă

economic.

Prioritatea motivației este o intrigă pe care libertarienii nu cad mereu de acord.

Pentru Rothbard prioritară e motivația dreptății, pentru David Friedman cea economic ă,

practică. Rothbard inventariază în capitolul „De ce s ă fii libertarian? ” din cartea

„Egalitarismul ca revoltă împotriva naturii” 3 motiva ții pentru libertarianism: estetic ă,

economică și de drepturi sau etică și crede că ultima este cea mai potrivit ă pentru

alimentarea unei mișcări libertariene. Mesajele economice nu inspir ă, crede Rothbard.

Terenul ferm pe care se construiește o mișcare este pasiunea pentru dreptate. Vedem

acest lucru urmărind orice mișcare radicală. Oamenii care se al ătur ă unui crez minoritar

radical cum este libertarianismul nu sunt motiva ți de c âștigul personal (oportunit ățile

financiare fiind inexistente) sau de îmbunătățirea condi țiilor economice generale, ci de

dreptate. Nici motivația estetică nu este suficientă. Aici conteaz ă raportarea pur intelectual ă

la libertarianism, la un sistem filosofic interesant, cool, f ăr ă inten ția de a schimba lumea.

Întrebarea privind prioritatea motivației este valabilă în general pentru ideologii, nu

doar pentru libertarianism. De ce sunt oamenii atra și de social-democra ție, de

conservatorism etc? De dreptate sau de consecin țele economice, practice? În polemica

1
dintre conservatorism și socialism conservatorismul a insistat pe lipsa de practicabilitate a

socialismului, socialismul pe o lume mai dreaptă, crede Rothbard. În opinia sa, dreapta a

făcut greșeala să conceadă bunele intenții și idealul stângii, mutare perdant ă pe termen

lung, oamenii fiind mai sensibili la argumentele de dreptate dec ât la cele economice.

Prin contrast, apelând la experiența personală, David Friedman spune c ă

argumentele practice conving mai bine decât cele legate de drepturi. Pentru Friedman ar

trebui să ne concentrăm pe ce vor oamenii, nu pe ce trebuie s ă vrea. De exemplu, oamenii

vor servicii de apărare mai bune și ne întreb ăm ce institu ții fac acest lucru. În țeleg c ă o

piață a serviciilor de apărare răspunde mai bine preferin țelor de ap ărare, c ă ni ște tribunale

private sunt mai bune decât niște tribunale de stat. Și a șa se convertesc la

anarhocapitalism. Pentru Friedman un socialist nu mai vrea socialismul dac ă în țelege ce

rezultă din adoptarea lui, dacă se familiarizeaz ă cu consecin țele ideologiei sale favorite.

Într-adevăr, divergențele ideologice sunt și pe leg ături cauzale, sunt și economice, nu doar

de valori. Așa se întâmplă când auzi că o piață complet privat ă va aduce haos, nu vom mai

avea drumuri iar săracii vor muri pe stradă. Criticii libertarianismului sunt sceptici c ă pia ța

poate oferi aceste servicii. Lumea nu crede c ă o privatizare a armatei va produce servicii

de apărare militare mai bune. O poziție utilitarist ă are și Mises. Pentru acesta tensiunea

socialism/liberalism apare la nivelul mijloacelor, nu al scopurilor. De exemplu, și sociali știi,

și liberalii, vor la modul cel mai general s ă ajute s ăracii. Diferen ța apare îns ă la nivelul

mijloacelor. Liberalii cred că ajutăm săracii prin respectarea propriet ății private, sociali știi

prin încălcarea ei, prin politici redistributive. Sau în genere oamenii vor bunuri și servicii și

capitalismul le oferă aceste bunuri și servicii, spre deosebire de comunism. Capitalismul

livrează bunurile, socialismul nu, spune Mises. E de precizat c ă într-o perspectiv ă utilitarist ă

nici măcar nu se poate distincția între drepturi și consecin țe economice. Drepturile sunt

drepte pentru că au consecințe bune.

Despre practicabilitate se poate vorbi în dou ă sensuri. În unul avem în vedere

practicabilitatea relațiilor cauzale, economice. Aici o teorie practic ă este una care

2
funcționează. Iar pentru a funcționa trebuie s ă fie adev ărat ă. O teorie nu poate func ționa

dacă este falsă așa cum un pod nu rezistă dac ă ecua țiile pe baza c ăruia e construit sunt

false. Pentru Rothbard adevărul și practicabilitatea unei teorii merg împreun ă.

Libertarianismul este practic în sensul că pia ța r ăspunde mai bine unor preferin țe dec ât un

monopol iar socialismul nu este, fiind fals. Pia ța livreaz ă, statul nu. Un alt sens al

practicabilității vizează însă probabilitatea implement ării. Din acest punct de vedere

libertarianismul nu este practic pentru că nu va fi aplicat prea cur ând, socialismul ( în forma

sa intervenționistă, non-totalitară) este, fiind status quo-ul, sistemul economic existent, în

vigoare. Implementarea libertarianismului lui nu este practic ă, de și consecin țele sale sunt.

Persoana receptivă la practic, realistă, nu va adera la libertarianism, sistemul nefiind

implementabil în viitorul apropiat. Omul practic va avea o preferin ță ridicat ă de timp, vrea

rezultate imediate, chiar dacă va concede practicabilitatea rela țiilor cauzale libertariene,

cum ar fi că piața oferă apărare mai bun ă dec ât statul. O explica ție a finan țării reduse

libertarianismului de către oamenii de afaceri stă tocmai în aceast ă lips ă de practicabilitate,

în implementarea improbabilă a sistemului în viitorul apropiat. Cei care sus țin mi șcarea o

fac din rațiuni de dreptate. Lumea este o confruntare între bine și r ău în care

libertarianismul e de partea binelui și etatismul de partea r ăului.

La stadiul de acum libertarianismul nu este avantajos economic. Cineva nu are

decât de pierdut din promovarea libertarianismului. Acesta își poate îmbunătăți mai bine

situația materială printr-un job în administra ție (sau într-un consiliu de administra ție), în

mediul academic sau într-un ONG de stat. Statul ofer ă acum avantaje celor cu joburi bune

la stat sau care trăiesc din afaceri cu statul. Motiva ția economică personală este firavă în

cazul unei ideologii minoritare, libertarianism sau altceva, banii fiind asociați cu ideile

oficiale. Acesta poate fi un motiv pentru care c ărturarii nu se înghesuie în promovarea unor

ideologii minoritare, mai cu seamă a uneia care le taie privilegiile. De aici și atrac ția lor

pentru socialism. Acesta le oferă un job stabil, sigur, prin compara ție cu incertitudinea de

pe piață. Oportunitățile pentru intelectuali nu sunt prea mari nici într-o lume libertarian ă,

3
oamenii fiind puțin interesați de chestiuni intelectuale, spune Rothbard în „Manifestul

libertarian”.

Dacă urmărim experiența organizațiilor libertariene pare s ă aib ă dreptate Rothbard.

De exemplu, Mises Institute este un succes, Lew Rockwell cre ând o mi șcare libertarian ă

internațională din nimic. David Friedman nu a creat ceva similar în jurul lui. Observa ția e

valabilă și pentru CATO, care insistă aspecte economice legate de politici publice. Miza

criticii de tip CATO nu e că statul e rău, ci că interven ția statului nu produce consecin țele

economice dorite. CATO nu e prezent ca Institutul Mises în atmosfera libertarian ă de pe

internet: podcasturi, bloguri, rețele sociale etc.

Prioritatea dreptății se vede și în alte contexte, nu doar în debutul unei ideologii sau

în viața politică americană. Dacă ne gândim la Revoluția Română, motiva ția tinerilor

protestatari nu a fost creșterea accesului la blugi și Pepsi, ci înl ăturarea unui sistem

nedrept, comunismul. Cineva nu-și riscă viața pentru c âteva sticle de Pepsi.

Argumentul pentru abolirea sclaviei a fost c ă este nedrept ca un om s ă fie de ținut de

alt om, că oamenii au dreptul la libertate și nu trebuie trata ți ca ni ște animale, nu c ă prin

eliberarea sclavilor se îmbunătățesc condițiile economice generale și cre ște cre șterea

economică cu cutare procent pentru că munca voluntar ă este mai productivă decât munca

forțată. Sau cineva a fost împotriva sclaviei chiar dac ă abolirea ei p ărea pu țin probabil ă în

viitorul apropiat.

Aceasta nu înseamnă că motivația dreptății e mereu prioritară și nici Rothbard nu

spune acest lucru. Cineva poate fi interesat doar de banii care vin din afacerile cu statul

indiferent că ei vin via democrați, sau via republicani, de la st ânga sau de la dreapta. La o

ideologie dominantă cum e și social-democra ția actual ă stimulentele sunt amestecate și e

mai greu să spui despre cutare persoan ă c ă e mai motivat ă de ideologie dec ât de bani.

Poate că mulți care promovează socialismele europene n-ar mai face-o dac ă n-ar mai primi

sume însemnate de bani de la stat, socialismul nu e dec ât o interfa ță moralist ă, o masc ă

pentru interese financiare, o raționalizare a unor interese egoiste. Rothbard e con știent de

4
acest lucru, motiv pentru care crede că persoanele care tr ăiesc din rela ția privilegiat ă cu

statul cum ar fi politicienii, bugetarii în genere, sau corpora țiile subven ționate nu vor fi

receptive la mesajul libertarian. Însă nu toți oamenii c âștig ă mult din rela ția cu statul. S ă ne

gândim la natura unei afaceri cu statul unde scopul este integrarea beneficiilor și

dispersarea costurilor. Marii beneficiari ai banilor de la stat sunt o minoritate. Și chiar și

acolo unde motivația financiară e prioritară exist ă niște limite de rupere. Inclusiv privilegia ții

banilor publici de acum ar fi reticen ți s ă accepte nazismul sau comunismul chiar dac ă ar

avea beneficii economice mai mari în astfel de sisteme. Prioritatea economicului poate

exista și în situațiile limită. Acolo oamenii pot ceda confrunta ți cu alegerea între dreptate și

a muri de foame.

Dacă observația lui Rothbard este corectă, idealismul a fost mai practic, mai

pragmatic, decât pragmatismul dacă ne g ândim c ă socialismul în forma sa interven ționist ă,

non-totalitară, e sistemul politic dominant în lume, inclusiv în vest. Socialismul e greu de

dizlocat pe partea de dreptate și aici se duce lupta. Chiar dac ă un socialist ar concede

avantajele pieței libere acesta va dori pe mai departe ajutorarea s ăracilor prin stat pentru

că așa e drept, așa se oferă săracilor mai multe șanse. Pentru a triumfa asupra

socialismului, viziunea de dreptate socialist ă trebuie înlocuit ă cu viziunea libertarian ă

asupra dreptății. Doar prin această dizlocare se trece la libertarianism. Aici gre șeala

liberalilor a fost să insiste disproporționat pe argumentele economice, fiind un accident

istoric faptul că au fost buni economiști. Însă între o chestie contabilă și un ideal de dreptate

oamenii vor alege, în general, idealul de dreptate. Ace știa fie nu v ăd un conflict între

ajutorarea săracilor și creșterea economică, fie îl văd, și prefer ă ajutorarea s ăracilor cu

sacrificarea creșterii economice și apel la coerciție. Apoi trebuie s ă ținem cont c ă social-

democrația, spre deosebire de comunism, este suficient de robust ă economic pentru ca

lumea să nu moară de foame. De aceea vor fi mai pu țin motiva ți de argumentele

economice relativ la cele de dreptate.

5
 Dacă oamenii acceptă toxicitatea statului, percep ându-l ca pe o organiza ție mafiot ă

și taxele ca taxe de protecție și muncă forțată, devin mai receptivi și la rela țiile cauzale, la

soluțiile economice privind drumurile și tribunalele private, la ideea de abolire a statului. Nu

se vor mai bloca la întrebarea „Cine va construi drumurile? ” a șa cum nu s-au blocat la

abolirea sclaviei la „Cine va culege bumbacul? ”.