Impunerea libertarianismului

Pretenția libertarienilor era că, spre deosebire de alte ideologii, ace știa nu impun un stil de

viață. Aceștia nu-ți interzic să-ți introduci anumite substan țe în corp sau nu te oblig ă s ă fii

generos. La aceasta se poate obiecta că și libertarienii impun altora ideologia lor. Chiar

dacă trecem la anarhocapitalism, vor exista oameni care resping libertarianismul. E drept

să le aplic niște obligații cu care nu sunt de acord? Poate fi impus libertarianismul? Nu

avem o inconsistență în impunerea libertarianismului, libertarianismul fiind cu libertate, nu

cu impuneri? Nu este impunerea impunerea principiului non-agresiunii (NAP) unor

persoane care nu sunt de acord cu el o agresiune? Una este s ă contractez voluntar o

obligație, ca atunci când merg la un club de șah și m ă angajez s ă respect anumite reguli,

altceva când mi se impune o obligație cu care nu sunt de acord. Dac ă nu sunt de acord cu

obligația „Să nu ucizi!” este drept ca ea să-mi fie impus ă? Impunerea e aplicarea unei

reguli cuiva care nu e de acord cu ea. Non-impunerea este c ând oamenii ader ă deliberat la

regulă.

Tradițional problema era rezolvată de contractuali ști via contractul social. Oamenii din

starea de natură încheie un contract social prin care rezult ă statul și a șa sunt generate

obligațiile. Acestea sunt generate voluntar, oamenii sunt de acord cu ele și este legitim s ă

le aplic aceste obligații. Ele au fost agreate în prealabil, prin urmare sunt legitime, nu sunt

impuse. Singura problemă a contractului social e doar că nu s-a ținut. Oamenii n-au

semnat efectiv un contract în care se oblig ă s ă pl ăteasc ă taxe contra bunuri și servicii

publice, iar ratificarea unei constituții, atunci când a avut loc, nu s-a f ăcut cu unanimitate.

În libertarianism un contract cu o agen ție de protec ție nu rezolv ă problema pentru c ă

există oameni care nu fac acest contract și cărora, totuși, li se aplic ă regulile. Un ho ț care

nu are contract cu nimeni e pedepsit de o agen ție pentru c ă a furat ceva. Pot avea situa ția

unui criminal în serie care respinge pedeapsa argument ând c ă nu subscrie la principiul

non-agresiunii. Ca atare, aplicarea sancțiunii ar fi coercitivă pentru că el nu a contractat

această regulă.

1
La aceasta se poate răspunde că impunerea unei reguli libertariene nu este agresiv ă

pentru că nu este o inițiere a violenței împotriva propriet ății cuiva chiar dac ă se aplic ă unor

oameni care nu sunt de acord cu ea. Obligația negativ ă din libertarianism este prin defini ție

non-agresivă. Dezacordul meu cu regula nu o face agresiv ă. Prin contrast, obliga ția

pozitivă tipică socialismului prescrie o acțiune agresivă. Dac ă un om are dreptul pozitiv la

educație, un alt om este f urat pentru a-i asigura primului această educație. Orice ideologie

are obligații, însă nu toate obligațiile sunt născute egal. Diferența ar fi că obliga țiile

libertarianismului sunt non-agresive, obligațiile etatismului, indiferent de forma lui, de la

minarhism la comunism, sunt obligații pozitive. Unele sunt agresive, unele sunt non-

agresive. O obligație negativă este non-agresivă chiar dacă nimeni nu este de acord cu ea.

În cazul impunerii regulii libertariene avem dou ă situa ții, cea în care dizidentul nu încalc ă

regula și cea în care o încalcă. În primul scenariu nu i se înt âmpl ă nimic, prin urmare, n-

avem nicio folosire a violenței asupra celui care nu e de acord cu regula, nici agresiv ă, nici

defensivă. În al doilea scenariu, cel în care încalc ă regula, i se aplic ă o sanc țiune, îns ă

aceasta nu este o agresiune, ci o folosire defensiv ă, legitim ă a for ței. A șa se înt âmpl ă c ând

pedepsesc un hoț. Așadar libertarianismul limiteaz ă libertatea de a comite agresiuni. Îns ă

aplicarea sancțiunii nu încalcă principiul non-agresiunii. Impunerea libertarianismului nu

este agresivă.

Poziția lui Rothbard pe subiect pare ambigu ă. Pe de o parte, Rothbard îl critic ă pe James

Buchanan pe ideea că hoțul nu vrea legi împotriva furtului. Buchanan spunea c ă și ho țul va

fi pro legile anti furt la nivelul facerii constitu ției pentru c ă nici el nu vrea s ă fie furat. De aici

s-ar putea deduce că Rothbard nu are o problem ă cu aplicarea unor reguli de tipul „S ă nu

furi” unui hoț. Pe de altă parte, Rothbard spune c ă nu po ți impune libertarianismul din

exterior unei societăți. Fiecare comunitate trebuie s ă- și aleag ă singur ă regulile jocului. E ca

și cum aș intra la cineva în casă și stabilesc regulile de acolo. Care ar fi diferen ța dintre

cele două scenarii? Diferența ar fi că prima e o societate libertarian ă, a doua, nu. În mod

normal, cele două impuneri trebuie să mearg ă împreun ă. Dac ă am voie s ă impun

libertarianismul unui hoț, atunci am voie s ă-l impun și unei societ ăți non-libertariene. Dac ă

2
n-am voie să impun libertarianismul unui ho ț, n-am voie nici s ă-l impun unei societ ăți non-

libertariene. Poate poziția lui Rothbard ține de sensibilit ățile sale contra interven ționismului

extern american.

Apoi discuțiile privind acceptabilitatea într-o comunitate a libertarianismului au un rol pur

strategic sau țin de utilitate, nu de dreptate, de caracterul agresiv sau non-agresiv al

regulii. E clar că instituțiile libertariene vor fi mai aplicabile și mai stabile într-o comunitate

unde sunt susținute de 80% din populație dec ât într-una unde sunt sus ținute de 50%. Îns ă

acceptabilitatea nu e sursa legitimității principiului așa cum în știin ța acceptabilitatea nu e

sursa adevărului. Sursa adevărului este coresponden ța cu faptele. În libertarianism sursa

legitimității este principiul non-agresiunii. Dreptatea regulilor libertariene nu rezult ă din

numărul susținătorilor, ci din acordul cu principiul. Regula este dreaptă pentru că este

compatibilă cu principiul non-agresiunii, nu pentru c ă e sus ținut ă de o majoritate. Regula

„Să nu furi!” este validă chiar dacă am avea o majoritate hoa ță, care voteaz ă regula opus ă,

sau chiar dacă nimeni nu e de acord cu ea. Obliga țiile libertariene sunt valide indiferent de

acceptarea lor. În acest sens spunem că drepturile sunt naturale. Oamenii le au indiferent

dacă nu sunt recunoscute. Recunoașterea lor are cel mult o importan ță practic ă și

strategică. Implementez mai ușor reguli libertariene dac ă o majoritate sus ține sistemul. Îns ă

este irelevantă pentru validitatea lor. Validitatea vine îns ă din compatibilitatea cu principiul.

Morala e că libertarianismul poate fi impus pentru c ă nu încalc ă principiul non-agresiunii. O

regulă libertariană este o impunere în situația în care oamenii nu ader ă unanim la regul ă,

însă nu este o agresiune. Dacă pe Pământ vin niște extratere ștri care impun

libertarianismul, acțiunea lor nu este o agresiune. Impunerea libertarianismului cu for ța

este legitimă.