Ignorantia legis non excusat.

-ignorarea legii nu se scuza-

La prima vedere si, de asemenea, raportat la evolutia societatii privind normele

juridice, in pezent ne este aproape imposibil sa credem într-o ignorare sau necunoastere
a legii. Chiar si in sensul restrans al afirmatei, ramane suficient loc pentru interpretari
deoarece ignoranta se poate prezenta in cele mai diversificate forme, fiind relevată prin
sensul unei aparente erori de fapt sau de drept exercitate asupra publicului si pana la
intelegerea ei ca o libertate subiectiva, independenta de natura regulilor comune.
Indiferent ca este vorba de o incalcare a normei juridice ori a unei legi morale, omul are
capacitatea sa conștientizeze instinctive eventualele repercursiuni ale actiunilor sale. Prin
natura noastra si datorita experientei dobandite in decursul timpului, ne aflam intr-o
continua schimbare a propriei mentalitati si conceptii asupra prezentului. Totuși, acest
fapt nu este considerat de societate o scuza pentru atingerea negativa a bunelor
moravuri. Convietuirea in societate impune respectarea unei conduite ce nu poate fi
posibila fara intelegerea subiectiva si obiectiva a valorilor sociale ocrotite.
Fiecare persoana traieste in propria realitate, cu totii suntem diferiti prin caracter,
insa necesitatea pastrarii echilibrului trebuie asigurata prin mijloace coercitive;
bineinteles, impuse tot de noi, oamenii – punctul comun al acestei balante. Consider
ignoranta pentru lege strans corelata cu libertatea fiecaruia de a decide asupra vointei
sale.
In democratia noastra, observam libertatea si ca pe unul din cele mai importante
si protejate drepturi ale statului de drept, esentiala pentru o societate pasnica. Trebuie
sa ne respectam unul pe celalalt, chiar si-n situatia cand nu impartasim un punct comun.
Asadar, referindu-ma la lege stricto sensu, libertataea de-a alege asupra respectarii sau
nerespectarii ei revine la latitudinea fiecaruia, atragand dupa sine si responsabilitatea
sociala. De asemenea, responsabilitatea este o valoare importantă într-o democraţie. Ea
este garantul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Dacă atât statul cât şi cetăţenii îşi
îndeplinesc responsabilităţile, libertatea personală şi cea colectivă vor fi protejate
(apărate).
In Romania, se pune de multe ori problema daca statul isi indeplineste obligatiile
si daca le indeplineste, de ce nu o face asa cum trebuie? Nici nu e de mirare, daca
parlamentarii, intr-o graba spre propriile interese, sunt in stare sa voteze peste o suta de
legi intr-o singura sedinta. Îndeplinirea acestor responsabilităţi se soldează cu efecte
pozitive pentr fiecare persoană. . Astfel, o persoană care îşi îndeplineşte
responsabilităţile:
• este mai liberă ( prin diminuarea posibilelor constrângeri);
• capătă respect faţă de sine, încredere în capacităţile propria;
• se bucură de respectul şi aprobarea celorlalţi membri ai comunităţii.

1
 Mi-a placut intotdeauna sa am convingerea ca a cunoaste legea este o virtute. Zi
de zi suntem parte in diferite raporturi juridice si de aceea e esential sa cunoastem legea,
chiar daca alegem sa n-o respectam. Nicium nu se poate spune ca nu-i folositor. Mai
comod sa o ignori? Poate. Mai bine sa n-o respecti? As fi indreptatit sa cred ca nu. In
opinia mea, interpretarea legii reprezinta cea mai buna si la indemana solutie. Conform
principiului de Drept penal necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii nu înlătură
obligaţia persoanelor de a se conforma legii şi de a răspunde pentru încălcarea ei. În
procesul penal se aplică acelaşi principiu, fiecare cetăţean fiind obligat să cunoască
legea. Nimeni nu poate invoca necunoaşterea normei procesual penale sau eroarea cu
privire la aceste reglementări.
Observam din ce in ce mai accentuat faptul ca libertatea in societate este din ce
in ce mai conditionata. Sa fie oare just? Libertatea de gandire, opinie, creatie si credinta
Aceasta liberatatea nu poate fi infaptuita fara respectarea normelor de bun simt -a incalca
drepturile altei persoane in favoarea libertatii tale- si legilor in vigoare. Libertatea in acest
context nu este fizica, ci spirituala de creatie de gandire si exprimare libera.
Normele si regulile societăţii ne orientează acţiunile, indicându-ne ceea ce
comunitatea aşteaptă de la noi, ce avem voie sa facem si ce nu, ce ne este permis si ce
ne este interzis. Normele unei societăţi pot fi morale si juridice. În general, atât normele
juridice, cat si cele morale conţin interdicţii. La prima vedere, aceste interdicţii par a ne
limita libertatea. In realitate, ele fac posibila libertatea fiecărui membru al societăţii. Nici
un membru al unei colectivităţi, indiferent cine ar fi el, nu are libertatea de a acţiona după
bunul plac, pentru ca astfel ar putea afecta libertatea si chiar viata celorlalţi. Pedepsele
generează teama sau frica oamenilor de a încălica regulile şi legile comunităţii şi pot fi
date de:
• diferite autorităţi ale statului (politic, justiţie): contravenţii, confiscarea;
• de bunuri: privarea de libertate;
• prieteni, vecini, cunoştinţe: dispreţ, batjocura, izolare, marginalizare.
În ciuda pedepselor, atunci când nu este văzut de ceilalţi, individul ar putea să
nesocotească cu buna ştiinţa regulile societăţii. De aceea, cel mai important lucru este
transformarea controlului social in autocontrol, astfel încât comportamentul să nu mai fie
orientat, reglat din exterior, ci din interiorul fiecăruia dintre noi. Doar atunci omul este cu
adevărat liber, altfel este doar sclavul unor reguli a căror necesitate nu o înţelege.