Raportul dintre normele morale, poruncile religioase si regulile juridice.

O norma este un model de actiune, care trebuie aplicat n anumite mprejurari. Fiecare norma ofera un tipar comportamental abstract, ideal pentru un gen specific de actiune, care lasa deoparte aspectele accidentale si nesemnificative ale contextului social, reliefnd lucrurile importante care trebuie nfaptuite sau evitate. Chiar daca este corecta, caracterizarea de mai sus mai are nevoie de cteva precizari nainte de a formula o definitie acceptabila a normelor. n primul rnd, chiar daca aplicarea unei norme vreme ndelungata duce la formarea unor deprinderi, un model normativ trebuie sa fie asumat de catre individ n mod constient. Din acest motiv, reflexele automate, stereotipurile si orice tip de obisnuinta - buna sau rea - care au fost dobndite fara voie si pe nesimtite de catre subiect nu apartin domeniului normativ. Un cimpanzeu poate fi dresat sa dea mna ori sa si ridice palaria de pe cap, dar animalul nu aplica o forma sociala de salut. Unii oameni au o strngere de mna puternica, dar nu toti urmeaza prin aceasta o regula sociala, ci pur si simplu si exprima spontan caracterul. Eu mbrac ntotdeauna mai nti mneca stnga, dar nu am ales niciodata n mod constient sa fac acest lucru si nimeni nu mi-a spus vreodata ca asa trebuie sa fac - e numai o chestiune de obisnuinta. n al doilea rnd, o norma este un model de comportament individual, ce are nsa o semnificatie si o valabilitate supraindividuala. Sa spunem ca un ins ia pentru sine hotarrea de a nu mai bea niciodata vin rosu, deoarece i poate agrava o afectiune cardio-vasculara. Altul nu ntreprinde niciodata ceva important n zilele de marti, deoarece e superstitios, temndu-se de cele "trei ceasuri rele". Un al treilea are obiceiul de a juca tenis de trei ori pe saptamna, pentru a se mentine n forma. Fiecare individ are propriile sale reguli de comportament, dar nici una dintre aceste reguli personale nu este o norma, deoarece ele nu conteaza ca modele sociale de comportament, adoptate si respectate de catre un mare numar de oameni.

Dovada cea mai buna este perplexitatea simtului comun atunci cnd i se cere sa exemplifice cteva norme morale elementare. Cel mai adesea, exemplele de norme morale la care se gndesc majoritatea oamenilor sunt de genul: "Sa nu minti!", "Sa nu furi!", "Ajuta-ti aproapele!", "Respecta-ti parintii!", "Creste-ti copiii asa cum se cuvine!", "Respecta-ti ntotdeauna promisiunile!" ntr-adevar, pare foarte simplu sa enuntam o multime de reguli morale. Sa luam, de exemplu, o norma foarte des pomenita drept tipic morala si deosebit de relevanta n domeniul afacerilor: "Sa nu furi!" Furtul, de orice fel, este o fapta dezonoranta si profund imorala. Dar daca ne gndim putin, remarcam faptul ca interdictia "Sa nu furi!" este una dintre cele Zece Porunci ale Vechiului Testament, fiind, ca atare, si o norma religioasa. Pe de alta parte, furtul este nu numai o fapta imorala, ci si ilegala, ntruct sfideaza o norma juridica. Marea majoritate a regulilor morale sunt astazi, totodata, si norme religioase sau legale. Di 20320j916u n acest motiv, este foarte greu de alcatuit o lista de norme exclusiv morale, pe care sa nu le ntlnim dect n

sfera eticului, dupa cum exista foarte putine situatii n care, prin ceea ce face, individul sa fie si sa actioneze exclusiv moral, fara nici o implicatie de ordin vital, utilitar, economic, social, politic sau religios. n loc de a cauta normele tipic morale si de negasit altundeva dect n sfera moralitatii "pure", trebuie mai degraba sa vedem prin ce atribute specifice o reglementare normativa se nscrie n domeniul etic. n acest scop avem nevoie de cteva clarificari conceptuale privind normele n general.

Reguli morale si "porunci" religioase Multi oameni, mai mult sau mai putin religiosi, sunt convinsi de faptul ca, fara credinta, morala se naruie ori se altereaza grav. Dostoievski spunea, n romanul sau Fratii Karamazov, ca "daca Dumnezeu nu exista, atunci totul este permis". Nendoielnic, religiile monoteiste sau universale sustin un standard moral ct se poate de nalt si, de-a lungul multor secole, convingerile morale ale imensei majoritati a oamenilor au fost ntarite de credinta lor religioasa. si totusi, o serie de fapte, lesne observabile n lumea contemporana, contrazic acest postulat al dependentei unilaterale si necesare a moralitatii fata de credinta religioasa. Nendoielnic exista oameni care cred n Dumnezeu, unii dintre ei chiar cu fervoare, ceea ce nu-i mpiedica sa "pacatuiasca", abatndu-se prin ceea ce gndesc, spun si fac de la "poruncile" divine. Pe de alta parte, exista oameni care nu cred n Dumnezeu - fie ca sunt atei sau agnostici - si care dovedesc totusi o nalta probitate morala. ntre "poruncile" religioase si normele morale exista urmatoarele deosebiri: n primul rnd, autoritatea poruncilor religioase este exterioara individului sau heteronoma: "forta" sau instanta care solicita un anumit comportament este vointa divina, a carei maretie de nenteles sfideaza ratiunea umana, careia nu i se ofera nici o explicatie, nici un argument. "Tu trebuie sau nu trebuie sa faci cutare lucru" doar pentru ca asa porunceste Dumnezeu - fie ca ntelegi sau nu de ce. Singura libertate ce i se atribuie omului este aceea de a se supune sau nu comandamentelor religioase.

Reguli morale si prescriptii juridice Dupa cum spuneam, "Sa nu furi!" nu este numai o norma morala sau o "porunca" religioasa, ci si o reglementare sau prescriptie juridica. Chiar daca nu se teme de pedeapsa divina si chiar daca nu are mustrari de constiinta, hotul trebuie sa se teama de "bratul lung si necrutator" al legii. Ce deosebiri clare se pot face ntre interdictia legala si cea morala a furtului? n primul rnd, autoritatea care impune prescriptia legala este, ca si Dumnezeu, heteronoma dar, spre deosebire de Fiinta divina, apartine lumii pamntesti, fiind vorba ntotdeauna de o institutie politica, administrativa sau juridica: Parlamentul, Guvernul, Presedintia, Prefectura, Primaria, Marele Stat Major etc. Prescriptiile instituite de puterea legiuitoare sunt aparate si impuse, la nevoie prin forta, de catre

politie, procuratura, tribunale, curti de apel etc. Dimpotriva, norma morala este autonoma, fiind respectata ntruct individul este el nsusi convins, de propria ratiune si vointa, de valabilitatea ei universala. Cel care nu fura numai de teama sa nu suporte rigorile legii poate fi oricnd tentat sa-si nsuseasca bunul altuia ori de cte ori se simte la adapost de consecintele legale ale faptei sale - fie ca are certitudinea ca nu va fi niciodata descoperit, fie ca se bizuie pe anumite imunitati, posibile ntr-un sistem judiciar corupt si ineficient. Pe cnd o persoana cu adevarat morala nu va fura niciodata, indiferent daca este sau nu expusa pericolului de a suporta rigorile legii n urma faptei sale. n al doilea rnd, subiectul prescriptiilor juridice este ntotdeauna circumscris n limitele grupurilor de "supusi" ai anumitor autoritati institutionale. n calitate de cetatean al Romniei am obligatia legala de a plati taxele si impozitele pe care le datorez statului romn si, conform codului nostru rutier, sunt obligat sa circul cu automobilul pe partea dreapta; atunci cnd calatoresc n Anglia sunt nsa obligat sa respect legile britanice, sa platesc vama englezilor pentru anumite produse introduse n tara lor si, daca vreau sa ajung cu bine la destinatie, trebuie sa circul pe partea stnga, orict de nefiresc si de incomod mi s-ar parea. Deosebirea cea mai accentuata apare ntre sanctiunile juridice si cele morale. De regula, dreptul nu prevede sanctiuni premiale, ci numai punitive. Respectul legii nu este rasplatit, ntruct reprezinta o ndatorire sau obligatie; cel mult se poate spune ca respectarea legii atrage dupa sine o recompensa indirecta, ntruct confera cetateanului corect dreptul de a beneficia de protectia statului n exercitarea libertatilor sale. Nimeni nu se asteapta la o recompensa din partea autoritatilor pentru faptul ca nu a furat, nu a mintit, nu a escrocat sau nu a omort pe nimeni. n schimb, sfera dreptului abunda de pedepse pentru cei care ncalca legea. Aceste sanctiuni punitive sunt, cel mai adesea, de natura fizica sau materiala: amenzi, despagubiri, confiscari, privare de libertate, suspendarea anumitor drepturi etc. Cainta sau remuscarile condamnatului conteaza n mica masura sau chiar de loc.