UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENŢĂ
ASISTENȚĂ MANAGERIALĂ ŞI ADMINISTRATIVĂ

 DISCIPLINA:

TEORIA GENERALĂ A STATULUI ŞI A DREPTULUI

 TEMA DE CERCETARE:

NORMA JURIDICĂ ŞI NORMA MORALĂ

 PROFESOR COORDONATOR:

LECT. DR. TRANDAFIRESCU BOGDAN CRISTIAN

 STUDENT:

VLAD CRISTINA-ANDREEA

(ANUL I)

1
 CUPRINS

CUPRINS...................................................................................................................................................2
I. NORMA JURIDICĂ.........................................................................................................................3

1.1 DEFINIȚIE..................................................................................................................................3

1.2 STRUCTURA NORMEI JURIDICE..........................................................................................3

II. NORMA MORALĂ.......................................................................................................................4

2.1 DEFINIȚIE..................................................................................................................................4

2.2 CARACTERISTICI PRINCIPALE.............................................................................................4

III. DIFERENȚA DINTRE NORMA JURIDICĂ SI NORMA MORALĂ.....................................5

3.1 PRINCIPALELE DEOSEBIRI....................................................................................................5

3.2 DEOSEBIRI CU PRIVIRE LA NIVELUL DE APLICABILITATE..........................................6

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................7

2
 I. NORMA JURIDICĂ

I.1 DEFINIȚIE

Norma juridică, „celula de bază a dreptului” 1, este o regulă destinată să reglementeze

relațiile sociale, a cărei respectare este asigurată de bună-voie sau prin forța coercitivă a statului.
O normă juridică indică condițiile de executare a acesteia, subiectele relațiilor pe care le
reglementează, drepturile și îndatoririle reciproce ale subiecților, precum și sancțiunile pentru
neîndeplinirea unei obligații în vederea prevenirii sau combaterii comportamentului deviant.

În doctrină, norma juridică a fost definită atfel: „O regulă generală și obligatorie de conduită,
al cărei scop este acela de a asigura ordinea socială, regulă ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale
statală, în caz de nevoie prin constrângere”. Norma juridică acționează în timp și în spațiu
conform unor reguli clare.

I.2 STRUCTURA NORMEI JURIDICE

Norma juridică are o organizare logică, structurată prin trei elemente: ipoteza, dispoziția și
sancțiunea2. Ipoteza pregătește terenul pentru intrarea în acțiune a dispoziției și a sancțiunii.

Dispoziția cuprinde nucleul normei juridice și cuprinde, de exemplu drepturile subiectelor de

drept și conduita acestora, iar sancțiunea cuprinde urmările nefavorabile care pot interveni în
condițiile nerespectării normei. În funcție de ramura de drept din care face parte norma,
sancțiunile pot fi civile, disciplinare, administrative, financiare, penale.

Sancțiunile pot fi absolut-determinate (unde aceasta este clară, ca de exemplu amenda de 500
lei), alternative (de exemplu, amenda sau închisoarea) sau cumulative (amenda și interzicerea
dreptului de a conduce pe o perioadă de X zile).

1
N. Popa, Teoria Generală a dreptului, Ediția 6, Ed. C.H.Beck, București, 2020, p. 142.

2
Măsură represivă aplicată cuiva ca o consecință a nerespectării unei legi, unei dispoziții etc.

3
4
 II. NORMA MORALĂ

II.1DEFINIȚIE

Normele morale sunt enunţuri cu caracter, în general, imperativ prin care se indică ce trebuie
să facă sau să nu facă un individ conştient, pentru ca felul comportamentului său să fie apreciat
ca bun de către semeni sau comunitate. Acestea sunt valori culturale, consacrate prin tradiţie şi
educaţie, respectarea lor fiind impusă de opinia publică.

Se poate afirma despre normele morale că acestea promovează anumite determinaţii ale
binelui (cinstea, generozitatea, modestia etc.) atât sub aspectul conţinutului valoric (calităţile
omeneşti ce trebuie urmate), cât şi al datoriei, intenţionând să armonizeze universul a ceea ce
este dezirabil3 cu situaţiile concrete.

II.2 CARACTERISTICI PRINCIPALE

Norma morală se bazează pe experienţa istorică, ea oferind o generalizare a experienţei

colective care îşi dovedeşte eficienţa şi asigură convieţuirea, fiind, de aceea, transmisă, de obicei,
sub forma unei reguli practice. Exprimările sale pot fi insistent-recomendative („fii generos”),
preponderent imperative („trebuie să fii cinstit”) sau prohibitive („nu fi egoist”, „nu trebuie să fii
mincinos”). În formulări precise, aceste norme arată subiectului ce trebuie să facă şi ce nu trebuie
să facă în situaţii concrete de viaţă, cum trebuie să fie şi cum nu trebuie să fie pentru ca
manifestările sale să între în categoria celor „bune”, admise şi preţuite de semeni.
Totodată atrag atenţia asupra tipurilor de fapte reprobabile, negative. În funcţie de gravitatea
lor, acestea sunt fie interzise vehement4, fie sunt receptate într-un spaţiu de toleranţă graduală.
Într-un sens general, normele morale stabilesc limite între care sunt şi pot fi acceptate variaţiuni
ale comportamentelor individuale, astfel încât să fie menţinute coeziunea, stabilitatea şi
omogenitatea societăţii sau grupului social.

3
Care corespunde dorinței, care stârnește dorință.
4
(Despre oameni și manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos

5
 III. DIFERENȚA DINTRE NORMA JURIDICĂ SI NORMA MORALĂ

III.1 PRINCIPALELE DEOSEBIRI

Cele mai importante deosebiri sunt următoarele:

a. Autoritatea prescripţiilor juridice este heteronomă5, dar aparţine lumii pământeşti (este
reprezentată de o instanţă locală sau naţională), iar prescripţiile sunt apărate şi impuse, la nevoie,
prin forţă;

b. Autoritatea normelor morale este însuşi individul, convins de propria raţiune şi voinţă, de
valabilitatea universală a respectivelor norme;

c. Subiectul prescripţiilor juridice este circumscris în limitele grupurilor de „supuşi” ai

anumitor autorităţi instituţionale, în timp ce subiectul normelor morale este generic (individul îşi
asumă normele morale în mod liber şi conştient);

d. Sancţiunile prescripţiilor juridice sunt numai punitive6, de natură fizică sau materială (cel
mai adesea), iar sancţiunile normelor morale sunt, deopotrivă, premiale şi punitive (cele mai
puternice şi cele mai specifice sunt cele care vin dinlăuntrul conştiinţei fiecărui individ – de
natură psihică sau spirituală).

III.2

5
are se supune unei legi venite din exterior, străină fenomenului respectiv
6
Care pedepsește; destinat să pedepsească.

6
 3.2 DEOSEBIRI CU PRIVIRE LA NIVELUL DE APLICABILITATE

De asemenea, între normele morale şi normele juridice există diferenţe şi cu privire la

domeniul de aplicabilitate:

Prescripţiile juridice se aplică întotdeauna în anumite circumstanţe, iar ceea ce nu este interzis
de lege este permis, în timp ce normele morale au o pretenţie de universalitate (sunt valabile în
orice circumstanţe). În ceea ce priveşte regula de acţiune, de cele mai multe ori, o interdicţie
legală este dublată de una morală, dar nu şi invers. Acolo unde legea este numai o interdicţie
(„Să nu furi!”), morala adaugă o datorie sau o obligaţie ce nu poate fi impusă prin autoritatea
exterioară a legii, ci numai de conştiinţa lăuntrică a fiecărui individ („Fii mărinimos şi ajută-ţi
aproapele!”).

Distincţia între normele morale şi prescripţiile juridice este de maximă importanţă în lumea
afacerilor. Mulţi oameni consideră că singura obligaţie a unui om de afaceri onest este aceea de a
respecta legile în vigoare, corolarul7 fiind că orice decizie managerială care urmăreşte
maximizarea profitului în limitele legii este nu numai legitimă, ci chiar obligatorie din punct de
vedere moral. Lucrurile nu stau chiar aşa, din mai multe motive. În primul rând, însăşi decizia de
a respecta legea este de natură morală. Oricât sunt de bune pe hârtie, legile devin rizibile şi
ineficiente într-un climat social al cărui ethos8 cultivă sau încurajează necinstea şi corupţia.

Pe de altă parte, normele juridice, ca atare, sunt supuse judecăţii morale. Unele prescripţii
legale sunt de-a dreptul imorale. Sclavia negrilor din S.U.A., de exemplu, a fost multă vreme
consacrată legal, până ce progresul moral al societăţii americane a impus abolirea ei. În cadrul
legal existent, un om de afaceri are întotdeauna deschise mai multe decizii alternative, nu toate la
fel de onorabile sau de benefice din punct de vedre moral. ” O acţiune poate să fie legală, dar să
nu fie etică.

7
Concluzie care derivă nemijlocit dintr-o teoremă / Idee care decurge dintr-o teorie, dintr-o afirmație.
8
Totalitatea trăsăturilor morale caracteristice indivizilor unei colectivități, ai unui grup social, ai unei epoci

7
 BIBLIOGRAFIE

1. Nicolae Popa –“Teoria generală a dreptului”, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008

2. Mircea Djuvara- –“Drept raţional. Izvoare şi drept pozitiv”, Editura All Beck, Bucureşti,
1999

3. http://www.avocatura.com

4. http://www.juridice.ro

5. http://www.dexonline.ro