Manipularea este un subiect controversat si fiecare are o definitie a acestui termen.

Oamenii vor sa manipuleze, cu toate ca majoritatea dintre ei nu recunosc acest lucru, de

asmenea ei vor sa nu cada in capcana manipulatorilor.
Definitie  :
Actiune de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate) sa gandeasca si sa
actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin
utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand insa
impresia libertatii de gandire si de decizie.
Conotatia cuvintului manipulare este de cele mai multe ori una negativa . A manipula
inseamna a influenta oamenii cu buna – stiinta. Tehnici strict manipulatoare, cum ar fi
programarea neurolingvistică există, bineînţeles pe piaţa negociatorilor manipulatori. Acestea
permit ocolirea comportamentului raţional al interlocutorului, pentru a accede direct la
comportamentul inconsistent al acestuia.1
Este foarte delicat a face o distinctie intre urmatorii termeni : a manipula, a influenta, a
negocia si a persuada.
- A negocia: a trata in vedere incheierii unei conventii.
- A influenta: a modifica printr-o influenta.
- A persuada: darul de a convinge.
Acesti termeni se intrepatrund, in sensul ca intr-o negociere poti incerca sa influentezi. La fel,
poti incerca sa influentezi avand darul de a convinge, cum poti si negocia avand darul de a
convinge!
Vedem cum nici unul dintre cei trei termeni nu face referire la etica. Nici termenul de
manipulare nu face referire la etica, astfel ca nu ne ramane decat sa plasam conform
definitiei, manipularea in centrul celor trei termeni, anume atunci cand operatiune de
influentare, negociere sau persuasiune este executata in mod desavarsit!
A manipula nu este insa in esenta ceva negativ , influenta poate fi folosita si spre binele sau
successul celorlalti, deci poate avea si o valoare pozitiva.
Este etic sa manipulezi?
Fără a merge însă chiar atât de departe, putem să observăm în fiecare acţiune a noastră dorinţa de
a-i influenţa pe ceilalţi, utilizând instinctiv tehnici mai mult sau mai puţin corecte. Să nu uităm
că obiectivul final al oricărui act de comunicare este obţinerea unui comportament, în negociere
de acceptare în publicitate de cumpărare.
Manipulare este un instrument, etica acestuia fiind data de persoana care il foloseste si nu
de instrument in sine.
Daca ar fi sa facem cateva distinctii din perspectiva eticii, acesta este un teren mult prea
alunecos si fiecare il raporteaza la scopurile sale. Astfel o sa fac referire la Scop mai degraba.
Distingem urmatoarele categorii de manipulare:
- Manipulare numai in interesul celui care o exercita (manipulare negativa).
- Manipulare in interesul persoanei manipulate (manipulare pozitiva).
- Manipulare care are ca scop satisfacerea ambelor persoane (manipulare dublu pozitiva).
Dupa amplitudinea modificarilor effectuate intr-o anumita situatie sociala avem (cf. Ficeac,
1997) :
• Manipulare mică – modificari mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex:
România 1992, criza artificială de pâine – facilitarea importurilor – comisioane)

1
Hassan Souni – Manipularea in Negocieri, Editura Antet, 1998, pag. 219
 •Manipulare medie – modificări importante ale situaţiilor sociale, cu efecte uneori peste
asteptări (Ex: experimentul lui Milgram; Revoluţia din decembrie 1998 – disiparea
responsabilităţii prin fragmentarea actelor genocide – neputinţa detectării vinovaţilor)
 Manipularea mare – influenţarii culturi în care trăieşte individul (Ex: învăţământul –
instrument de perpetuare si înrădăcinare a conformismului, potrivit ideologiilor curente)
Legi Manipulative:
1 - Legea contrastului 2
Această lege spune că două lucruri diferite par şi mai diferite atunci când sunt puse alături
sau, alt sens, un lucru poate căpătă dimensiuni diferite în funcţie de contextul în care este plasat
(de exemplu, viteza de 100 km/h ne va părea mai mare sau mai mică, după modalitatea în care o
atingem: accelerând de la 40 km/h sau încetinind de la 150 km/h). Exemplul: "Păstrez mereu în
oferta mea 2-3 apartamente oribile la preţuri umflate, în oricare zonă a oraşului, şi pe acestea le
prezint clienţilor la prima lor vizită. După ce văd aceste porcării, casa pe care într-adevăr vreau
să le-o prezint li se pare minunată!"

2 - Legea Reciprocităţii
Schimbul se bazează pe Legea Reciprocităţii, care sună astfel: dacă cineva ne dă ceva ce ni se
pare valoros, simţim dorinţa să dăm ceva în schimb. Asta nu înseamnă că întoarcem imediat
gestul sau cadoul respectiv, ci înseamnă că ne simţim OBLIGAŢI să ne revanşăm : semnificativ
este faptul că în multe limbi cuvântul "obligat" este echivalentul lui "mulţumesc". Legea
Reciprocităţii merge foarte bine şi, fără îndoială, întreaga societate are un beneficiu extraordinar
din faptul că membrii ei respectă această lege. Nu ne miră deci că cineva care nu restituie o
favoare sau o restituie greşit (favoarea oferită în schimb este mai "mică" sau vine prea târziu)
este exclus din mecanism şi capătă o serie de etichete negative: profitor, ingrat, nerecunoscător,
parazit, etc.
Exemplul :Multe firme oferă gratuit eşantioane din produsul pe care-l vând. Explicaţia oficială
este că i se dă astfel publicului posibilitatea de a proba şi de a se familiariza cu produsul. În
realitate, eşantionul gratuit constituie un cadou şi se apelează astfel la LEGEA
RECIPROCITĂŢII: probabilitatea ca beneficiarul cadoului să cumpere produsul creşte enorm.
Adevăraţii profesionişti ai negocierilor folosesc LEGEA RECIPROCITĂŢII chiar şi atunci când
nu reuşesc să vă vândă ceva. Ei nu vă lasă să plecaţi pur şi simplu, ci vă cer nume de prieteni sau
de rude care ar putea fi interesate de produsele lor. Este de necrezut cum mulţi dintre noi, care nu
ar da, în condiţii normale, unui vânzător numele unui prieten, sunt mult mai dispuşi s-o facă după
ce au refuzat să cumpere produsul care le-a fost prezentat. Este un pic indecentă folosirea acestei
tehnici de către orice guvern, atunci când vrea să îşi salveze imaginea sau chiar " să jefuiască
cetăţenii din ţara respectivă ".
3 - Legea coerenţei
Legea Coerenţei spune că atunci când cineva ia o poziţie, verbal sau în scris, în legătură cu
ceva, o să tindă apoi să apere acea poziţie şi se va comporta în consecinţă, indiferent dacă poziţia
lui are sens şi, deseori, în ciuda evidenţei contrariului.
Nevoia de coerenţă ne împinge să aducem "pe aceeaşi lungime de undă", credinţele sau
comportamentele noastre cu ceea ce am zis sau am făcut. Aşa că dacă se reuşeşte să fiţi
determinaţi să vă luaţi un angajament cât de mic, de fapt s-a pregătit terenul pentru a vă face să
acţionaţi conform cu spusele voastre - nevoia de coerenţă funcţionează.
Exemplul nr. 1
2
Ficeac, Bogdan, op. cit., pag. 302
Vânzătorul: Credeţi că pregătirea şcolară este importantă pentru copiii dvs.?
Victima: Da.
Vânzătorul: Va gândiţi că cine îşi face temele bine acasă va obţine rezultate mai bune la şcoală?
Victima: Desigur.
Vânzătorul: Nu-i aşa că dacă ai nişte materiale de consultaţie bune poţi să-ti faci temele mult mai
bine?
Victima: Fireşte.
Vânzătorul: Perfect. Iată ca tocmai ne-au sosit câteva cărţi de studiu individual care par să fie
făcute pentru copiii dvs. Câte doriţi?
Victima: aaa... iii... aaa...
Desigur, întotdeauna este posibil să refuzaţi cumpărarea, dar într-un astfel de caz este mult mai
greu faţă de situaţia în care vânzătorul ar fi prezentat direct oferta lui.
4 - Legea dovezii sociale
Legea aceasta ne spune că unul dintre mijloacele pe care le folosim pentru a hotărî ce este corect
constă în a urmări ceea ce ceilalţi consideră că este corect. Legea "dovezii sociale" ne permite să
înfruntăm un mare număr de situaţii fără să ne gândim prea mult la ce este bine şi ce este rău.
Problemele apar atunci când datele sunt deliberat falsificate pentru a ne da impresia că o
grămadă de persoane se comportă într-un anumit mod, bineînţeles, pentru a se obţine ceea ce se
doreşte de la noi.
5- Legea simpatiei
Legea aceasta spune ca vom accepta mult mai usor o cerere daca ea este facuta de un prieten sau
de o persoana pe care o cunoastem si o stimam. In schimb, cand cererea vine din partea unui
necunoscut, disponibilitatea noastra o sa fie in functie de cat de simpatica si placuta ni se pare
persoana respectiva.
Profesionistii in manipulare comportamentala folosesc urmatorii factori de influenta
comportamentala:
1. ASPECTUL FIZIC Faptul ca persoanele cu un aspect placut au mai multe avantaje in
majoritatea situatiilor vietii sociale este de necontestat.
2. ASEMANAREAAvem tendinta de a accepta mai usor cererile persoanelor cu care ne
asemanam.O sa-i ascultam cu mai mare placere pe cei care sunt din acelasi partid sau echipa, ori
au aceeasi religie sau meserie cu noi.
3. COMPLIMENTELE Descoperim aici niste dimensiuni absurde ale credulitatii omenesti:
dorim cu atata disperare sa placem celorlalti (si suntem chiar stresati de acest lucru), incat
suntem tentati sa credem, fara sa stam pe ganduri, toate laudele, indiferent de cine ni le face,
chiar si atunci cand sunt false, facute cu scopul de a se obtine ceva de la noi.

4. COOPERAREA Apreciem mai mult pe cineva si suntem mai dispusi sa-l ascultam daca
avem convingerea ca munceste impreuna cu noi pentru un obiectiv comun.Profesionistii
manipularii stiu perfect acest lucru si vor incerca sa sublinieze orice element de interes comun
(daca nu exista un astfel de element, il vor inventa pur si simplu),pentru a demonstra ca scopul
urmarit este acelasi, iar avantajul-reciproc.
5. ASOCIEREA DE IDEI Daca cineva ne da o veste proasta, suntem tentati sa-l privim cu
antipatie, desi nu are nici o vina; e suficienta simpla asociere de idei pe care o facem. Adevaratii
maestri in domeniu sunt insa creatorii de reclame, care sunt in stare sa faca asocieri pozitive cu,
practic, orice; uitati-va la multitudinea de obiecte de consum care, in reclame, apar alaturi de o
fata frumoasa si aproape dezbracata si o sa intelegeti perfect ce vreau sa spun.
 Obraznicia reclamelor pare sa nu aiba limite si grav este ca nimeni nu are chef sa i se opuna.
Dau doua exemple:

1) Intr-o revista medicala australiana era o reclama la un carucior pentru handicapati. In

carucior, binenteles, statea o fata in bikini, iar o alta fata, tot in bikini, dar cu un halat
alb descheiat, il impingea.
2) In Italia, un pliant al unei firme particulare de incinerari prezenta o familie foarte
zambitoare, cu o fetita dragalasa care tinea in mana un borcan si spunea: "Aici este
bunicul meu iubit".
6- Legea insuficientei
Legea aceasta spune ca dorinta noastra de a avea un anumit produs creste foarte mult
daca produsul respectiv ne este prezentat ca fiind in cantitate limitata sau greu de obtinut. Mai
mult interzicerea accesului la ceva care ne era de obicei la indemana ne face sa dorim imediat
acel lucru, chiar daca inainte nici nu ne gandeam ca exista.
EXEMPLE:
Prezentarea unei oferte pentru o perioada limitata. "Numai pana la sfarsitul saptamanii puteti
cumpara produsul X la pretul Y!".
In cazul unor sisteme de vanzare mai agresive, cum ar fi vanzarea "usa la usa", legea
insuficientei este dusa la extrem: "Cumparati acum ori niciodata!". Clientul este pus intr-o stare
de urgenta, datorita insuficientei timpului de a analiza daca are chiar atat de mare nevoie de
produsul respectiv. (Nota: oferta valabila "pana la lichidarea stocului" ascunde, de obicei, un
procedeu pe cat de subtil, pe atat de necinstit - anume, dupa ce anuntul cu oferta respectiva va
determinat sa intrati in magazin pentru a cumpara produsul, vanzatorul descopera ca acesta
"tocmai s-a terminat". Dar, cum nu se poate sa plecati cu mana goala, el va propune ceva aproape
identic, la un pret mai mare, bineneteles).
7. Legea autoritatii
Arata disponibilitatea persoanelor adulte de a urma pana la extrem ordinele unei autoritati. Partea
proasta este ca autoritatea se manifesta mai ales prin simboluri, extrem de usor de contrafacut, iar
posibilitatile manipulatorului de a va face sa credeti ce vrea el sunt numeroase:
- escrocii de orice nivel au inteles perfect ca, in majoritatea cazurilor, noi ne bazam pe aparente
si nu verificam ce ni se spune, pentru ca ni se pare nepoliticos. De aceea ei ne arata doar
simboluri exterioare ale autoritatii, lucru extraordinar de usor de realizat;
- publicitatea ne bombardeaza cu tot felul de pareri ale unor "experti"care garanteaza calitatile
diverselor produse si nimanui nu-i trece prin cap sa controleze daca sunt, intr-adevar, experti;
- ziaristii sunt convinsi ca pot sa comunice orice prostie publicului si sa fie crezuti, pentru ca
"este scris in ziar" sau "s-a spus la televizor";
- birocratii pot sa ne ceara tot felul de hirtii si hirtiute, pentru ca "asa este regulamentul", "acestea
sunt ordinele", sau, mai modern, "asa e rezultatul de la calculator".

Tehnici de manipulare:

Piciorul la ușă (foot- in-the-door) Tehnica „piciorului la ușă” este o tehnică subtilă („în ușă”
exprimă violență) care presupune că negociatorul obține întâi o concesie minoră (menținerea ușii
întredeschise), pentru a obține după aceea o concesie majoră (deschiderea largă a ușii). Oamenii
se conformează incredibil de ușor unei cereri relativ importante, dacă s-au conformat anterior
unei cereri mult mai mici.
Vicleșug: Tehnica funcționează mult prea bine pentru a fi neglijată, așa că trebuie să știi să o
folosești sau să te aperi de ea. Se pare că oamenii folosesc propriul comportament pentru a
deduce cine / cum sunt (teoria autopercepției). Prima cerere trebuie să fie suficient de mică
pentru a fi prelucrată pe așa numita „cale de procesare rapidă” și pentru a fi acceptată ușor.
Acceptarea ei trebuie să-l pună pe celălalt într-o lumină pozitivă (e altruist, de exemplu). În
aceeași lumină trebuie să vină cea de-a doua solicitare, cea cu adevărat importantă pentru tine.
“ Usa in nas” se bazeaza pe principiul contrar celui din tehnica piciorul in usa. Conform acestei
tehnici negociatorul va veni intii cu o oferta exagerata, fiind sigur de refuzul partenerului, ca apoi
sa-i faca o oferta “ rezonabila” , obtinind astfel acceptarea unei oferte oricum depasite, oferta
initial pregatita. Astfel se induce partenerului sentimentul ca se merge pe drumul concesiilor.
Nu are importanţă dacă este necesar a scumpi benzina în jocul managerial al inflaţiei, a pune o
taxă nouă sau a renunţa la un serviciu public, strategia folosită este întotdeauna următoarea: se
lansează zvonul că se întâmplă ceva neplăcut, (de exemplu, că benzina va costa 6 lei litrul); după
o inevitabilă serie de proteste, greve, întâlniri cu sindicatele etc., guvernul se "răzgândeşte" şi
acceptă ca scumpirea să fie până la "numai" 4,9 lei, care era, bineînţeles cifra dorită
Tehnica folosita Picior-in-usa Usa-in-nas

Prima cerere -Completarea unui scurt -Numararea timp de 2h a masinilor ce

chestionar( 3 intrebari despre traversau o intersectie importanta a
siguranta rutiera) orasului(cerere exa-gerata)
(cerere simpla)
Participarea 100% 10%
subiectilor

A doua Distribuirea brosurilor Distribuirea brosurilor

cerere(scop)

Participarea 78,3% 90,5%

subiectilor

În 1736, Benjamin Franklin mărturisea că a utilizat învăţămintele din înţelepciunea

populară ca strategie politică. Episodul va fi cunoscut mai târziu, după preluarea sa ca exemplu,
în manualele de psihologie socială, drept: "Manipularea Ben Franklin". Despre ce este vorba?
Pe când era membru în forul legislativ al statului Pennsylvania, Franklin era tot timpul
contrat de un oponent politic, care părea chiar să-l antipatizeze. Situaţia devenise enervantă,
motiv pentru care Ben Franklin a început să se gândească tot mai des la o soluţie prin care să-l
reducă la tăcere pe respectivul oponent. Şi a găsit-o. Iată-l povestind singur în ce mod a acţionat:
Nu mă încânta ideea sâ-i câştig favorurile manifestând un respect servil faţă de el, aşa că
am folosit o altă metodă. Auzind că are în biblioteca lui o carte foarte rară şi valoroasă, i-am
scris un bileţel în care îmi exprimam dorinţa de a citi cu atenţie respectivul volum şi îl rugam
să-mi facă favoarea de a mi-l împrumuta pentru câteva zile. Mi l-a trimis imediat, iar eu i l-am
restituit peste vreo săptămână împreună cu un alt bileţel în care îmi arătam recunoştinţa pentru
favoarea pe care mi-o făcuse. Când m-a întâlnit din nou la Cameră, s-a apropiat de mine şi mi-a
vorbit (ceea ce nu făcuse niciodată înainte), folosind un ton extrem de civilizat. Apoi, în toate
ocaziile şi-a arătat bunăvoinţa în a mă servi, aşa că am devenit buni prieteni, iar prietenia
noastră a durat până la moartea lui. Acesta este un alt exemplu al adevărului cuprins într-o
veche zicală, pe care am învăţat-o şi care spune: "Cel care ţi-a făcut odată o favoare, este mult
mai disponibil să te ajute din nou decât acela care îţi este obligat."
Scepticii ar putea fi înclinaţi să creadă că succesul lui Franklin fusese determinat, în mare
măsură, de farmecul său personal şi mai puţin de strategia aplicată. Pentru a clarifica problema,
doi cercetători în psihologie, Jon Jecker şi David Landy, au imaginat, în 1969, un experiment
care să determine cât mai obiectiv efectul "Manipulării Ben Franklin". Ei au propus unei grupe
de studenţi să participe la un test oarecare, în prezenţa unui experimentator. De pe urma testului
fiecare student a câştigat o anumită sumă de bani. Ceva mai târziu, experimentatorul a abordat o
treime dintre studenţi, explicându-le că a finanţat testul din propriul său buzunar şi că nu mai are
nici un fel de fonduri pentru a continua cercetările. La sfârşit i-a întrebat: Ca o mare favoare
pentru mine, aţi fi dispuşi să returnaţi banii pe care i-aţi câştigat? Aceeaşi cerere a fost făcută şi
celei de-a doua treimi dintre studenţi (diferite de prima), însă de această dată cel care a formulat-
o nu a mai fost experimentatorul, ci secretarul Catedrei de psihologie, care le-a explicat
studenţilor că banii provin din fondurile universităţii, care au ajuns la limita inferioară. Restul de
studenţi (a treia treime) nu au primit nici o solicitare în ceea ce priveşte banii. În cele din urmă,
fiecare student a fost rugat să mai completeze un chestionar, care îi cerea, printre altele, să-i
acorde o notă între 1 şi 10 experimentatorului.
Media notelor acordate de "neutri" (cei cărora nu li s-a pomenit de returnarea fondurilor) a
fost 5,8. Media notelor date de cei cărora favoarea le-a fost cerută de către secretarul Catedrei a
fost de 4,4. Cei care au fost rugaţi de experimentator să returneze banii i-au dat note cu o medie
de 7,2, convinşi fiind că este un tip simpatic şi merită să fie ajutat.
Experimentul a dovedit că "Manipularea Ben Franklin" nu depinde de farmecul celui care o
aplică, ci are un caracter strict obiectiv...
Jocurile manipularii, ale stratagemelor presupun de multe ori lipsa de respect pentru
partener, ambitie nesabuita, orgoliul de a fi cel mai "tare", obsesia de a invinge intr-o lume în
care ar actiona legea junglei, dar în care nu reuseste cel mai puternic ci cel mai siret.
Literatura consacrata negocierii - fie ea comerciala, sociala sau diplomatica - abunda în retete si
sfaturi privind tehnicile si tacticile cele mai eficiente de utilizat i cadrul tratativelor. în teorie,
lectura acestora ar reduce la zero efectul de surpriza, din moment ce toti profesionistii negocierii
cunosc toate scenariile posibile; în practica insa, intervin si alti factori cum ar fi experienta si
autoritatea în materie. Negociatorii se folosesc, asadar, de nestiinta partenerului, de lipsa de
experienta sau de teama acestuia.
Stratagema, oricare ar fi ea, tinde sa destabilizeze, iar negociatorul manipulator incalca regula
increderii reciproce admisa ca norma minimala în uzantele negocierii. Chiar daca se alege cu un
castig ce semnifica pierderea partenerului, viitorul relatiei cu acesta va fi compromis sau cel
putin va suferi o serioasa degradare. Pagubele s-ar putea manifesta si în planul bunei reputatii a
omului de afaceri, carereprezinta un capital insemnat în comertul international.
Specialistii detecteaza trei cauze de natura psihologica care ii incita pe negociatori sa-si
manipuleze partenerii de afaceri:
· teama de esec, lipsa de incredere în sine, un echilibru emotional precar;
· lipsa de incredere în oameni, o imagine negativa despre protagoniostii tranzactiei, o tendinta
spre egocentrism ce pot duce la convingerea ca esti singura persoana în stare sa ia o decizie si
singura care stie ce este bine;
· o inclinatie spre "combinatii" si confuzie ce este caracteristica pentru individul care doreste sa
reuseasca fara a-si dezvalui propriile contradictii.
Se cuvine sa mentionam faptul ca în negocierile în care miza este mare si conflictele de interese
sunt complexe manuirea abila a stratagemelor contribuie decisiv la succesul în afaceri.
Corectitudinea negociatorului, precum si alte trasaturi de personalitate vor decide pana unde se
poate merge cu manipularea intr-o afacere, fiecare fixandu-si propriile limite
Elaborarea stratagemelor, alegerea momentului aplicarii lor si modul de aplicare sunt elemente
ce conditioneaza prin feed-back continutul motivatiilor negociatorului ce le initiaza, chiar daca
stratagemele sunt considerate doar simple instrumente de satisfacere a motivatiilor.
Stratagema "resemnarii" este uneori aplicata de negociatorii experimentati si dotati nativ. Este o
combinatie de rabdare, autocontrol si putina arta teatrala. Ea consta în in a-ti convinge partenerul
ca ai cedat si respectiv ai renuntat la lupta, în timp ce de fapt pastrezi controlul situatiei. în cadrul
acestei stratageme se poate utiliza tactica pasagera, tehnica actorului si tehnica falselor concesii.
Stratagema "renuntarii" este o alta forma a celei precedente. Este o variatiune pe aceasi tema,
numai ca de data aceasta renuntarea este asociata cu o renuntare la negociere, ca fiind fara obiect.
Renuntarea trebuie anuntata atunci cand partenerul este, teoretic, în posesia succesului. Spectrul
pierderii acestuia il va face sa accepte o negociere în termeni noi. tehnica utilizata în aceasta
situatie este tehnica sensurilor ascunse.
Cum evitam manipularea ?
Trebuie sa te aperi atunci cand lucrurile nu merg in directia potrivita pentru tine. Atunci cand
este contrar intereselor tale, sau nu este in interesul tau, ai la indemana cea mai precisa unealta
pentru a descoperi. Aceasta unealta se numeste DISCERNAMANT.
Nu are rost sa ne plangem ca nu am stiut, ca nu am putut, sau ca nu ne-am dat seama. Acest
lucru tine exclusiv de noi. Prin urmare trebuie sa ne asumam responsabilitatea unei actiuni
sau a unei decizii in sensul de a nu mai pretinde ca suntem doar niste victime ale manipularii!
Avem discernamantul la dispozitie, aceasta abilitate innascuta a fiecaruia dintre noi, care este
una din trasaturile definitorii ale omului. Nu te astepta sa-ti cada din cer cele mai bune decizii,
nu te astepta ca cineva sa-ti spuna tot adevarul in mod obligatoriu. Atunci cand ne asumam
acest rol pasiv si ne dam sema ca am fost manipulati in sens negativ, din pacate singurii
responsabili suntem noi.
Nimic nu te poate opri sa verifici o informatie, nimic nu te poate opri sa-ti mai dai un timp de
gandire, nimic nu te poate opri sa-ti pui urmatoarele intrebari:
1.Este in interesul meu?
2.Ma afecteaza in vreun fel?
3.Eu vreau de fapt altceva?
Acestea sunt intrebari simple care pot avea raspunsuri imediate. Nu trebuie neaparat sa-ti pui
intrebarea: vrea sa ma manipuleze? Pentru ca intr-un final acest lucru este irelevant, poate vrea sa
te manipuleze cu bune intentii. Tu trebuie sa-ti pui cele patru intrebari de mai sus!
Daca raspunsul la prima intrebare este nu, atunci ai de-a face cu manipulare negativa.
Raspunsurile la intrebarea 2 si 3 iti vor arata directia incotro trebuie sa apuci.Trebuie sa fii
vigilent, trebuie sa fii vigilent in primul rand asupra ta, abia apoi asupra celorlalti.