Tema 7:

Piața Instrumentelor Financiare

Derivate

2 ore prelegeri
2 ore seminare
1
 Structura temei

• Caracteristica PFD

• Operațiuni SWAP

• Contracte forward și futures

• Opțiunile

2
Literatura recomandată
ANGHELACHE G. - Piaţa de capital în context european, Editura Economică, Bucureşti, 2009.
ANGHELACHE G. Piaţa de capital. Caracteristici, evoluţii, tranzacţii. Bucureşti: Editura Economica, 2004
PĂUN, C. Finanțe internaționale. București: Universitatea Româno-Americană din București, 2010. 129 p. (PDF)
Suportul de curs FI Paun Cristian FR | Laura Zamfir - Academia.edu
PAUN, C. Aspecte financiare şi monetare ale relaţiilor economice internaţionale, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2003.
PRISACARIU, M. Pieţe şi instrumente financiare. Iaşi: Editura Universităţii "Al. I. Cuza", 2008. 445 p.. ISBN978-973-
703-391-8
4
Instrumentele pieței de capital

5
Instrumentele derivate
Sunt instrumente financiare care au rezultat din contracte
standardizate încheiate între un vânzător şi un cumpărător
asupra unor active financiare, sau mărfuri, cu executare
(lichidare) ulterioară, (la scadenţă) cu toate elementele
contractuale stabilite la încheierea contractului, inclusiv preţul,
însă având o piaţă secundară.
Pe această piaţă organizată, preţul este fluctuant de la
momentul iniţial şi până la scadenţă, prin efectul cererii şi al
ofertei.
6
Instrumentele derivate
Sunt numite titluri derivate pentru că ele generează drepturi
asupra unor active suport, cum ar fi mărfurile bursiere, sau
activele financiare şi nu asupra veniturilor financiare ale
emitentului ca în cazul titlurilor primare.
Cum ele însele sunt titluri financiare, titlurile derivate pot fi
chiar activul financiar asupra căruia se exercită un alt titlu
derivat, respectiv titlurile derivate pot fi active suport al altor
titluri derivate care în unele cazuri se numesc titluri sintetice.
Titlurile derivate împreună cu titlurile sintetice sunt cele ce
creează etaje sau nivele diferite ale pieţei financiare. 7
Instrumente financiare derivate
ISDA - Un instrument financiar derivat este un contract de transfer al
unui risc, a cărui valoare depinde de valoarea unui activ de bază.

IFRS - Un instrument derivat este un instrument financiar care

îndeplineşte simultan următoarele condiţii:
- Valoarea sa depinde de valoarea unui activ de bază;
- Nu necesită o investiţie netă iniţială sau presupune o investiţie iniţială
mai mică decât cea necesară pentru alte active cu răspuns similar la
modificările pieţei;
- Este decontat la o dată ulterioară.
8
Dacă un investitor activează pe o piaţă de capital şi deţine un titlu financiar (acţiuni,
obligaţiuni) sau dacă un comerciant activează pe o piaţă de mărfuri şi deţine acea
marfă (grâu, metale neferoase, petrol), ei sunt expuşi riscului ca preţul pe acea piaţă
spot să evolueze nefavorabil lor, astfel încât să afecteze valoarea activului deţinut de
el.
De peste 150 de ani în burse a apărut o categorie de contracte care se numesc
contracte futures, şi al căror rol preponderent este să asigure o piaţă bursieră pe care
poate fi transferat riscul de pe pieţele de mărfuri sau de pe pieţele financiare, denumite
generic pieţe spot. Acest risc este transferat de operatorii cu aversiune la risc şi care
activează pe pieţe de mărfuri bursiere, pe pieţele burselor de valori care
tranzacţionează titluri primare, pe pieţe valutare sau monetare.
Riscul este preluat de o categorie de operatori care acceptă riscul şi care sunt orientaţi
spre profit. Pieţele futures pe cereale de exemplu au fost create cele dintâi pentru a
prelua riscul de pe pieţele agricole, permiţând fermierilor, procesatorilor, exportatorilor,
etc. să poată lucra cu preţuri previzibile chiar şi în condiţiile unei pieţe spot fluctuante.
10
Derivatele sunt utilizate pentru:

11
Burse de produse derivate

Chicago Board of Trade

Chicago Mercantile Exchange
New York Mercantile Exchange (NYMEX)
LIFFE (Londra)
Eurex (Europa)
TIFFE (Tokyo)

12
Definiție
Contractul futures este un acord de voinţă între un
vânzător şi un cumpărător pentru a vinde, respectiv a
cumpăra un activ financiar, sau o marfă într-o
cantitate determinată (standardizată), la un preţ
stabilit în momentul încheierii contractului şi cu
executarea lui la o dată ulterioară (scadenţă).

13
Contract Futures este

14
Trăsături:
exprimă angajamentul de a preda sau de a primi o anumită
sumă într-o valută la o dată menţionată şi la un preţ stabilit
(preţ futures)
au o mărime standardizată
scadenţe fixe: martie, iunie, septembrie, decembrie
fluctuaţia minimă a valorii contractului futures
livrările efective de valută la contractele futures sunt reduse

15
Analiza comparativa

16
Clasificarea contractelor futures se face în
funcţie de activul suport la care acesta se referă.
Futures pe acţiuni care au ca activ suport acţiuni. Este convenit ca acţiunile pentru care se tranzacţionează
contracte futures să aibă piaţă secundară deci să fie tranzacţionate în burse de valori.
Futures pe mărfuri sunt contracte ce utilizează ca activ suport mărfuri sau documente asupra mărfurilor. Sigur
aşa cum am văzut anterior mărfurile ce fac obiectul contractelor futures sunt bunuri generice care îndeplinesc
condiţii, de fungibilitate, standardizabilitate şi au grad redus de prelucrare.
Cereale: porumb, grâu, soia, orez, ovăz etc.
Produse alimentare: ulei de soia, mâncare de soia, lapte, unt, cafea, cacao, suc de portocale, etc.
Produse animaliere: carne de porc (viu, congelată, slabă, grasă), de vită.
Produse energetice: produse petroliere;
Produse chimice: cauciuc ;
Metale: aur, argint, cupru, aluminiu, nichel, crom, zinc etc.
Futures financiar are două categorii de active suport.
o cursul de schimb valutar – futures valutar şi
o rata dobânzii instrumentelor financiare cu venit fix (titlurilor de credit) futures pe rata dobânzii.
Futures pe swap contracte futures asupra unor contracte de schimb denumite swaps.
Futures pe indici de bursă
Futures pe vreme
17
Piața futures este o piață complexă
cu reguli specifice, clare, de obicei este o Bursă de
valori, dar poate fi şi segment reglementat al OTC
Infrastructura complexă, care conţine:
- Casa de clearig
- Depozit (pentru pieţe de marfă) sau depozitar
- Agenţi de bursă, brokeri speciali
Necesitatea intrării pe piaţă printr-o marjă a contractului
Reguli de stabilire a preţului – marcare la piaţă
18
19
Acoperire risc-hedging
Un vânzător de pe piaţa spot este pus în faţa riscului ca preţul spot viitor
să scadă.
Datorită funcţionării mecanismului lor, pieţele futures creează însă
posibilitatea, ca acest risc, ce se manifestă pe pieţele spot, să fie preluat
de piaţa futures, şi astfel cumpărătorii şi vânzătorii de pe aceste pieţe
spot, să poată controla (planifica) preţurile de cumpărare sau de vânzare.
Pe o piaţă futures, cumpărătorul va câştiga, dacă preţul futures va creşte,
şi va pierde, dacă cursul futures va scădea. Similar, un vânzător futures,
va câştiga, dacă în viitor cursul futures va scădea, respectiv el va pierde,
dacă cursul futures viitor va creşte.

20
Vânzătorul de contracte futures va avea o poziţie de vânzare
(short) pe piaţă şi va trebui ca la scadenţă fie să fie în măsură
să livreze activul sau marfa la care face referire contractul
(activul suport) sau să plătească o eventuală sumă de bani
rezultată din diferenţa de curs.
Cumpărătorul de contracte futures va avea o poziţie de
cumpărare pe piaţă (long) şi va trebui ca la scadenţă fe să
cumpere activul suport fie să plătească eventual diferenţa
dintre cursul iniţial şi cel de la scadenţă.
Cum astfel de tranzacţii de vânzare şi cumpărare contracte
futures au loc zilnic, preţul pentru aceeaşi specie de contracte
variază zilnic şi chiar în cursul aceleiaşi zile, la sfârşitul zilei de
tranzacţii asigurându-se „marcarea la piaţă”. 21
Exemple:
Un fermier cultivator de grâu estimează că va vinde în septembrie 10.000
busheli de grâu pe piaţa spot. Această cantitate reprezintă echivalentul a
două contracte futures grâu, pentru că un contract futures se referă la o
cantitate standard de 5.000 busheli de grâu.
Un comerciant, un bancher, un investitor etc. care va fi nevoit să schimbe
valută, respectiv să vândă valută străină pentru a obţine monedă locală, va
utiliza futures valutar pentru a acoperi riscul ca cursul monedei locale să se
aprecieze în viitor. Pentru aceasta va echivala suma în valută străină pe care
o va primi la un termen viitor şi pe care va trebui să o transforme în valută
locală. Raportul dintre suma de tranzacţie cash şi dimensiunea activului
suport al contractului futures valutar reprezintă numărul de contracte futures
necesare pentru acoperirea riscului de apreciere valutară a monedei locale.
22
Un contract pe diferenţă (sau CFD)
este un instrument financiar derivat similar contractului futures. În cazul
CFD contractul între cumpărător şi vânzător prevede că vânzătorul va
plăti către cumpărător diferenţa dintre valoarea curenta a unui activ şi
valoarea sa din momentul tranzacţiei. Când contractul este încheiat veţi
primi sau plăti diferenţa între valoarea de închidere şi valoarea de
deschidere a CFD şi/sau activul(le) suport. Dacă diferenţa este pozitivă,
furnizorul de CFD-uri vă plăteşte. Dacă diferenţa este negativă, trebuie
să plătiţi furnizorul de CFD.
CFD-urile permit investitorilor sa ia poziţii long (daca se mizează pe
creştere) sau short (dacă investitorul prevede o cotaţie în scădere) şi,
spre deosebire de contractele futures, nu au stabilită o scadenţă.
23
CFD-urile sunt produse de marjă. Astfel, contractele sunt efectuate pe o
baza de "efect de levier" cu marje, de obicei, de la 0,5% la 30% din
valoarea activului suport. Vi se solicită să depuneţi această marjă
(”depozit”) a valorii totale a tranzacţiei.
CFD-urile pot părea similare investiţiilor obişnuite cum ar fi acţiuni, dar
acestea sunt foarte diferite deoarece nu cumpăraţi sau nu veţi deţine
niciodată activul suport al CFD.
CFD-urile sunt produse complexe, folosite în general în scopuri
speculative sau de hedgeing, pentru protecţia unor portofolii deja
constituite. Acestea pot fi dificil de înţeles pentru investitorii fără
cunoştinţe de specialitate.

24
Caracteristicile cheie ale CFD-urilor, care fac din
acestea un produs unic și captivant, sunt:
CFD-urile sunt produse derivate, acest lucru înseamnă că,
de fapt, nu deții activul de bază – pur și simplu speculezi
dacă prețul va crește sau va scădea.
Se poate obține profit atât din creșterea, cât și din
scăderea prețurilor
se oferă contracte pentru diferență în peste 1500 de piețe
globale, inclusiv indici, acțiuni, valute, mărfuri și ETF-uri

25
Exemplu CFD
Să luăm ca exemplu investiția în acțiuni. Dorești să cumperi 10.000 de
acțiuni Barclays, iar prețul unei acțiuni este de 280p, ceea ce înseamnă
că investiția totală v-ar costa 28.000 £– nu includem aici comisionul sau
alte taxe pe care le-ar putea tarifa broker-ul tău pentru tranzacție.
În schimbul acestei sume, vei primi un certificat de acționar, o
documentație legală care certifică dreptul de proprietate asupra
acțiunilor. Cu alte cuvinte, ai ceva fizic, material pe care îl poți păstra
până te decizi să vinzi acțiunile, preferabil pentru a obține profit.
Cu CFD-urile însă, nu deții acele acțiuni Barclays. Pur și simplu speculezi,
și posibil profiți, de aceleași mișcări în prețul acțiunii - și poți să îți
gestionezi poziția online; astfel, totul devine mult mai ieftin și mai rapid,
comparativ cu tradingul tradițional. 26
În cele mai multe cazuri traderii utilizează
CFDurile pentru tranzacționarea pe termen scurt.
Traderii au posibilitatea de a profita de fluctuația prețului unui activ fără a-l
deține în proprietate.
Traderul încasează profit dacă a previzionat corect evoluția prețului unui activ,
iar atunci când închide ordinul pe CFD va încasa diferența dintre prețul de
vânzare și prețul de cumpărare.
Traderul va pierde bani dacă piața evoluează împotriva lui în poziția luată, iar
diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare este negativă.
„CFD-urile" au un grad ridicat de risc cauzat de piețele speculative și volatile a
acestor produse și prin efectul de levier implicat (marjă).

27
Opţiunile
reprezintă contracte prin care o parte contractuală numită
vânzător sau writer cedează celeilalte părţi cumpărătorul sau
holder, dreptul dar nu şi obligaţia de a vinde respectiv de a
cumpăra la un preţ (preţ de exercitare), determinat în
momentul încheierii contractului o marfă, sau un activ
financiar(activ suport), contra unui preţ numit primă, şi până la
o dată viitoare stabilită în momentul încheierii contractului.

După anii 1973 opţiunile devin titluri negociabile în bursele din Chicago şi New York şi
după anii 1987 la Paris. Ulterior opţiunile se tranzacţionează şi la alte burse.

28
Opţiunile negociabile în bursă sunt contracte standardizate, între vânzătorul
opţiunii (writer) şi cumpărătorul opţiunii (holder) prin care primul vinde celui
de-al doilea dreptul dar nu şi obligaţia de a cumpăra sau a vinde un activ.
Opţiunea creează deci obligaţii faţă de acest activ suport.

Avantajele optiunilor sunt:

Flexibilitate – indiferent de evoluţia preţurilor opţiunile pot să ajute să realizaţi
obiectivele de tranzacţionare
Multifuncţionale – chiar dacă nu ţi-ai format o opinie despre evoluţia pieţei, poţi
profita de volatilitate şi trecereatimpului
Pot fi obţinute câştiguri nelimitate prin asumarea de pierderi limitate
Standardizarea şi existenţa casei de compensare elimină riscul de neplată al
contrapărţii

29
Optinuni - tranzationare

Piete OTC (marea majoritate)

Piete reglementate
Chicago Board Options Exchange
American Stock Exchange
Philadelphia Stock Exchange
Pacific Exchange
LIFFE (London)
Eurex (Europe)
30
În funcţie de activul suport la care fac referire,
opţiunile se pot clasifica în:

Opţiuni asupra acţiunilor - stock options;

Opţiuni asupra unor titluri de credit - debt options;
Opţiuni asupra contractelor futures - futures options;
Opţiuni asupra unor indici de bursă - index options;
Opţiuni asupra mărfurilor – commodities options.

31
Opţiunile se clasifică în două mari categorii:
Opţiunea de cumpărare (CALL) este o
formă standardizată de contract care
dă dreptul dar nu şi obligaţia
cumpărătorului ca într-o anumită
perioadă de timp, să cumpere activul
suport la un preţ stabilit iniţial prin
contract, iar de cealaltă parte,
vânzătorul îşi asumă obligaţia de a
pune la dispoziţie activul suport în
situaţia în care cumpărătorul îşi
exercită dreptul de cum-părare în
intervalul de timp până la scadenţă.
Opţiunea de vânzare (PUT) este un
contract standardizat care dă
cumpărătorului dreptul dar nu şi
obligaţia ca într-o anumită perioadă
de timp, să vândă activul suport
vânzătorului opţiunii la un preţ
stabilit iniţial prin contract. Pe de
altă parte vânzătorul opţiunii Put îşi
asumă obligaţia de a cumpăra
activul suport la preţul stabilit iniţial,
dacă cumpărătorul îşi exercită
dreptul de vânzare în perioada de
timp până la scadenţă.
32
Motivația utilizării
Protecția activelor de volatilitatea prețurilor pe piața
curentă
Specularea pe volatilitatea prețurilor
Arbitrarea piețelor pentru a obține câștiguri din
diferențele de prețuri pe piața spot și cea la termen

33
 Când cumpărătorul opţiunii îşi manifestă dreptul contractual el
efectuează o operaţiune care este denumită exercitarea opţiunii.
În cazul opţiunilor americane, din momentul cumpărării opţiunii şi pe
perioada de timp până la scadenţă, cumpărătorul opţiunii are în faţă
următoarele alternative:
Să exercite opţiunea – adică, să transforme opţiunea într-o vânzare sau
o cumpărare a activului suport, cu preţul de exercitare, devenind astfel
fie cumpărător, fie vânzător pe piaţa activului suport. În urma exercitării,
în cazul unei opţiuni CALL, cumpărătorul opţiunii va deveni cumpărător
al activului suport, iar în cazul opţiunilor PUT, în urma exercitării
opţiunii, cumpărătorul opţiunii va deveni vânzător al activului suport;
Să vândă opţiunea unui alt cumpărător (închizând, anulând poziţia
deţinută pe piaţa opţiunilor);
Să nu acţioneze în nici un fel şi să aştepte data expirării opţiunii.
34
35
Trăsăturile contractelor options
Valoarea contractului de opţiuni diferă în funcţie depieţele pe
care se negociază
Preţul de exercitare al opțiunii se stabileşte de celedouă părţi
ale contractului
Preţul opţiunii, respectiv suma pe care o plăteștecumpărătorul
vânzătorului se numeşte primă
durata unei opţiuni este limitată prin contract

36
Preţul opţiunii sau prima
reprezintă preţul pe care-l plăteşte cumpărătorul opţiunii pentru a avea
fie dreptul de cumpărare în cazul opţiunilor CALL, fie pe cel de vânzare
al activului suport, în cazul opţiunilor PUT.
Pentru opţiunile nestandardizate care nu sunt titluri bursiere, prima e
fixă, pe când la cele negociabile, prima e variabilă şi se cotează în bursă.
Contractul de opţiune este cotat în burse având preţul stabilit în urma
licitaţiei bursiere.
Prima opţiunii este de fapt cursul opţiunii în bursă.

37
Acoperirea riscului valutar a unui exportator

38
Acoperirea riscului valutar a unui importator

39
Contractele swap
sunt acorduri de schimb pe un anumit termen, încheiate între doi operatori financiari
prin care, o parte A convine să plătească celeilalte părţi B, un şir de plăţi cash variabile
ca mărime, echivalente cu o dobândă variabilă calculată cu o rata variabilă a dobânzii
faţă de un activ de referinţă imaginar denumit notional principal(principal virtual), iar
partea B este de acord să plătească părţii A un şir de plăţi constante ca valoare
calculate ca o dobândă fixă la notional principal.
Prin convenţie partea care efectuează plăţi fixe este considerat cumpărător swap iar
cel ce efectuează plăţi variabile este considerat vânzător swap.
Aceste plăţi încrucişate echivalează schimbul de active între cele două părţi. Contractul
de swap simulează de fapt procesul prin care o parte transferă celeilalte părţi un activ
cu dobândă fixă şi capătă în schimb un activ cu dobândă variabilă, iar cealaltă parte
primeşte un activ cu dobândă fixă şi transferă un activ cu dobândă variabilă. Din
această cauză contractele swap pot fi considerate şi instrumente financiare prin care se
pot schimba condiţiile de plată a unor obligaţii financiare.
40
Pe piaţa financiară internaţională s-au dezvoltat
mai multe categorii de contracte swap:
Swap pe piaţa de capital (Equity Swaps);
Swap pe rata dobânzii (Interest Swaps);
Swap valutar (Currency Swaps).
O categorie aparte o constituie contractele swap pe credite („credit
default swap”).
Acest contract, aşa cum a fost descris, nu este contract bursier, pentru
simplu fapt că nu este standardizat.
Dar datorită dezvoltării pe care au luat-o aceste operaţii în ultimul timp,
după anul 2001, bursa LIFFE din Londra mai întâi, apoi bursele din
Chicago au introdus contractele futures Swapnote şi futures swap,
standardizate şi cu piaţă bursieră.
41
Contractul swap pe piaţa de capital
este un acord între doi operatori, prin care o parte convine să plătească
celeilalte părţi, un şir de plăţi cash, variabile ca mărime, bazate pe rata de
rentabilitate a unui indice de piaţă de capital, iar în schimb cealaltă parte
acceptă să plătească primului un şir de plăţi cash constante ca valoare şi care
este bazat pe rata curentă a do-bânzii de pe piaţa monetară. Plăţile se vor
efectua pe perioada valabilităţii contractului, iar mărimea lor se calculează ca
procent din activul de referin-ţă imaginar sau notional principal.
Acest contract swap simulează de fapt schimbul de active între cele două părţi.
Astfel o parte vinde acţiuni şi cumpără obligaţiuni, iar cealaltă parte cumpără
acţiuni şi vinde obligaţiuni. Ambele părţi reuşesc prin acest contract să-şi
restructureze portofoliul fără a plăti comisioane, taxe de tranzacţii în bursă, ci
doar comisioane bancare minime unei bănci swap (de obicei bancă comercială
sau de afaceri) care mijloceşte acest contract. 42
43
O piaţă de mare dezvoltare în ultimul timp pe pieţele
financiare internaţionale o au contractele swap pe credite.
Un contract swap pentru credite este un contract financiar
bilateral(diferit de contractele swap prezentate anterior) prin
care cumpărătorul vrea să se protejeze contra situaţiei în care
apar evenimente nedorite legate de activitatea de credit al
unui terţ (numit „entitate de referinţă”), cumpărând pentru
aceasta o protecţie de la un vânzător de protecţie la
evenimente legate de credit.

44
Contract swap pe titluri de credit („credit
default swap”)

45
Cumpărătorul protecţiei, face o plată periodică (trimestrială de
obicei) calculată ca procent anual din activul imaginar
(notional principal).
Aceste plăţi continuă până la scadenţa contractului swap care
este de obicei la cinci ani, sau până la apariţia evenimentului
asigurat asupra instituţiei entitate de referinţă sau a
împrumutului acesteia din contractul swap.
Dacă acest eveniment apare şi cumpărătorul protecţiei
exercită opţiunea, cumpărătorul livrează vânzătorului
protecţiei(cealaltă parte din contractul swap), obligaţiuni ale
entităţii de referinţă, primind valoarea par nominală a
acestora.
46
Asociaţia Internaţională pentru Swaps şi Derivative
(International Swaps and Derivatives Association
Piaţa swap nu este o piaţă reglementată prin organisme naţionale. Ea a
fost în schimb reglementată prin autoreglementare, respectiv prin
asocierea participanţilor la piaţă.
Datorită dezvoltării mari a pieţei swap, prin asocierea mai
multor bănci swap s-a constituit – ISDA care a reglementat
această piaţă şi care şi-a asumat rolul de autoritate a pieţei
swap pe întreg mapamondul. Sediul este în New York şi
asociaţia şi-a fixat mai multe obiective.
Obiectivul primar al acestei asociaţii constă în „încurajarea dezvoltării prudente şi
eficiente a pieţei derivativelor private negociate”

47
Operatiunile swap
sunt si au fost importante pe pietele produselor derivate iar in prezent sunt utilizate de
o gama larga de jucatori de piata in scopul de hedging, speculatie sau reducere a
costurilor de finantare.
Swapurile sunt produse derivate care sunt in masura sa ofere accesul pe piete pe care,
in mod normal respectivii jucatori nu pot patrunde.
Natura OTC a swapurilor ofera acestora o flexibilitate aproape nelimitata si pot fi
ajustate intr-o maniera in care sa fie profitabile pentru ambele parti.
Un avantaj al swapurilor este acela ca este o tranzactie unica care reglementeaza
intervale de plata de pana la zece ani in timp ce alte produse derivate pe termen scurt
pot implica un numar mare de contracte si tranzactii cu costuri suplimentare.
Swapurile sunt folosite pentru schimburi reciproce de riscuri actionand ca o forma de
asigurare pentru riscul de piata.

48
Dezavantajele swapurilor
constau in faptul ca respectivele contracte nu sunt standardizate si nu
pot fi folosite pentru alte scopuri financiare – nu pot fi tranzactionate.
De asemenea se poate pune problema unui risc de credit in timp ce
pentru alte produse derivate cum sunt contractele futures sau optiunile
acest risc de credit nu exista ele fiind garantate de o casa de
compensare.
Swapurile mai prezinta riscul de contrapartida, nu exista nici o garantie
ca partile vor respecta obligatiile. Alte riscuri sunt aceleasi ca si in cadrul
altor produse derivate: riscuri de piata, juridice si operationale.

49
Tipurile de instrumente cele mai utilizate
pentru acoperirea riscurilor

50
51
52