Sunteți pe pagina 1din 10

Curs 5:14.11.

2013
Friedrich Hayek

Este un economist convertit la stiintele politice pt ca dupa cel de-al doilea R M incepe sa
scrie despre politica.Are o carte despre preturi si productie ,carte care il face cunoscut-drumul
catre servitute.
O lucrare importanta publicata in 1960 numitaConstitutia Libertatii.Aceasta lucrare se
naste dintr-o idee majora a lui Hayek,ca de la generatie la generatie,limbajul politic trebuie
adaptat,reformulat.Trebuie sa scoatem libertatea din uitare.In anii 60 statele incep sa adopte
masuri protectioniste iar Hayek scrie impotriva acestei tendinte de a imprumuta idei straine
doctrinelor lor de baza.Libertatea fundamenteaza valorile morale .Cel mai adesea ,spune ea
Hayek,spre lib doar tindem fara a o putea atinge,important este sa avem libertatea ca o tinta
permanenta.Facand astfel,implicit vom incerca sa reducem coercitia.Libertatea este flagrant
incalcata at cand oamenii isi extind actiunea coercitiva asupra semenilor lor.In
capitolulLibertate si libertati,Hayek diferentiaza notiunea de libertate de alte notiuni cu care
e a afost identificata .Respectiv,libertatea hayekiana este dif de lib pol,interioara sau libertatea
in sens de putere de a face ceea ce doresc.Prin libertatepolitica,denumim in mod
obisparticiparea oamenilor la alegerea guvernantilor,la procesul legislativ si la controlul
asupra administratiei.Ea este un derivat conceptual al libertatii individuale,obtinut prin
aplicarea acesteia la grupuri vazute in ansambluri.
Observ: 1)Libertatea colectiva nu implica insa,observa Hayek.libertatea la nivel
individual.Libertatea persoanala deplina nu pp in mod obligatoriu libertatea politica.Nu putem
pune un semn de egalitate intre lib pol si cea in sens larg pt ca o persoana se poate folosi de
lib sa pol tocmai pt a renunta la lib originara( ex:voteaza un partid care vor fi alese si in urma
alegerilor,lib va fi restrictionata sever).Exercitarea lib politice nu este sursa garantarii lib
personale.Faptul de a-ti alege guvernul nu inseamna neaparat a-ti asigura libertatea.
2) Libertate interioara(subiectiva sau metafizica)- acesti termnei nu acopera intreaga sfera a
libertatii in sens hayekian pt ca lib in sens larg are ca antiteza coercitia.Libert interioara nu are
ca antiteza coercitia ci are ca antiteza iesirea din impulsurile starilor de moment.Cele doua
notiuni nu sunt sinonime.Libert interioara=posibilitatea de a lua o decizie in fc de cunoasterea
propriilor oportunitati.lib interioara priveste vointa interioara si nu interventia unui agent
extern.
3)Libertatea de capacitate de a face ceea ce doresc: Adev libertate nu trebuie confundata cu a
face ceea ce doresc,aceatsa identificare fortat nu ar duce decat la erodarea ideii insasi de lib
individuala.Sensul hayejkian al libertatii am putea spune ca este unul esentialmente negativ,
ceea ce face ca acest concept sa stea alaturi de alte concepte precum pacea sau securitatea sau
absenta obstacolelor.Lib in sens hayekian descrie absenta unui anumit obstacol si anume
absenta coercitiei.Ea isi dobandeste dimensiunea pozitiva doar odata cu punerea in practica a
proiectelor noastre,doar at cand decidem cum vom folosi circumstanetele in care ne aflam.

Libertatea necesita ca individului sa i se permita sa-si urmareasca propriile nevoi.Aceasta


ingaduinta nu este una perfecta,intodeauna vor exista si o serie de constrangeri.Pentru ca lib
individuala sa prevaleze si pt ca totusi sa se mentina si ideea de cnstrangere.,trebuie cva
regulile generale sa prevaleze .O alta distinctie este cea intre libertate si
libertati.Libertatile,spune Hayek ,apar atunci cand lipseste libertatea..
Libertatea prevaleaza acolo unde nu este nevoie sa i explicitam sensul.Cu alte cuvinte,intr-o
stare de libertate,libertatile ca explicittari ale absentei coercitiei sunt inutile.Intr-o stare de
libertate ,explicite sunt doar interdictiile formulate prin reguli suficient de generale incst sa nu
poata viza in mod particular pe cineva anume.Regulile generale nu trebuie sa privilegieze,dar
nici sa neindreptateasca pe cineva.
Sensul autentic al libertatii este dat de definirea acesteia ca absenta a coercitiei.Coercitia
consta in controlul pe care altcineva il exercita asupra mediului sau circumstanetelor vietii
unui individ .In acest caz,proiectele respectivului individ,daca el va fi supus coercitiei,nu vor
mai fi expresia propriei sale gandiri.In aceste planuri individuale isi vor face apariti interesele
celui care exericta coercitia.Prin coercitie de fapt se limiteaza si chiar se deturneaza libertatea
individuala de la sensul ei propriu.Individul supus coercitiei se transf din persoana care
gandeste si valorizeaza,intr-un simplu instrument.relatiile libertate-coercitie nu este
univoca.Desi prima conditie pentru a vorbi de libertate individuala ar fi eliminarea
coercitiei,totusi spune Hayek,unicul mod de a evita coercitia este ameniintarea cu
coercitia.Singura cale pt pastrareaza libertatii individuaale este asumarea sub forma unor
reguli generale a unei coercitii al carei monopol il detine statul, al carui aplicare trebuie sa fie
cat mai restrans.Conditia acestei coercitii consta in caract inpersonal si abstract al masurilor
coercitive.Regulile gen trebuie cunoscute dinainte pt ca ele sa poata deveni inform utile pt
proiectele individuale.
Detinatorul monopolului coercitiei este STATUL.El trebuie sa actioneze pe baza unor reguli
generale.Aceasta idee a statului ca unic monopol al coercitiei,este o idee pe care Hayej o preia
de la John Locke.
Daca libertatea individuala inseamna absenta cocercitiei si realizarea proiecelor individuale
,ne putem intreba cum se face ca aceste proiecte individuale nu ajung sa se pericliteze
reciproc.Libertatea naste libertate iar simpla preocupare pt o ordine de un anumit tip nu
garanteaza libertatea.Lib nu poate fi pastrata prin masuri care privesc manif ei
particulare.Desf lib individuale prin efectele ei de durata ,creeaza si conditia prezervarii
lib,Intr-o societate fundamentata pe libertate,coerenta actiunilor este data de respecatarea
unor reguli comune numite si reguli formale.Astfel de reguli nu vizeaza catre implinirea
dorintelor sau nevoilor anumitor indivizi ,sunt reguli cadru ,reguli ale jocului,care nu pp un
continut particular sau o intentie concreta.Ele sunt anumite reguli ale ordinii spontane
,regulile trebuind sa fie identice pt categorii cat mai largi de membri ai societatii .Lib
fiercarui individ in parte este asigurata in cadrul ordinii spontane tocmai prin pastrarea
anonimatului celui care se supune unor reguli abstracte.Exista intr-o soc reguli care vizeaza
impkinirea unui scop precis .Ele se num reguli de organizare si sunt diferite de reguli generale
numite reguli de formare si nu trebuie sa prevaleze

Cele toua tipuri de reguli sunt legate de doua conceptii dif despre legi:
1)vine de la greci si sustine ca legea si libertatea sunt inseparabile,lib este cel mai bine
prezervata prin legi formale,car mai generale in caracterul lor.In cadrul conceptiei vb de
descoperirea legii ,nu de inventarea ei si de rolul imp acordat cutumei.
2)Vine de la Hobbes si Rousseau si ii cuprinde pe adeptii in sec XX pozitivismului
juridic.Legea este un obstacol in calea libertatii.Vorbim de inventarea legii si este interpretata
ca o regula de organizare si nu ca o regula formala sau regula a ordinii spontane.In acest
caz,legea rezida in vointa legislatorului.Autoritatea este inzestrata aici cu o putere arbitrara in
fc de circumstante.Sfera libertatii individuale va fi supusa riscului arbitrariului.Aceasta
conceptie distruge de fapt suveranitatea dreptului.
Aceasta a doua conceptie despre lege se arata subersiva la adresa democratiei pt ca se vor
aplica potrivit aceste conceptii despre lege ,deciziinu in functie de regulile stabilite in
prealabil ci doar in functie de situatiile concrete,
Suveranitatea dreptului implica existenta unor limite a legiferarii.Prin legiferare trebuie doar
explicitate regulile generale sau formale.De asemenea,prin ele trebuie anticipata folosirii
coercitiva a legii de catre stat.Legea in acest caz nu ar va fi contrara realizarii lib
individuale ,ci va deveni un garant al acesteia.Hayek observa ca libertatea individuala a
dominat acolo unde au fost respecatet niste principii comune.
Respecatrea unor astfel de principii comune este unicul mijloc care permite intr-o civ a
libertatii respectarea obiectivelor individuale.Forta de constrangere a autorittatii,este
intotdeauan limitata.Libertatea la Hayek devine principiul suprem prin faptul ca ea este
aparata ca valoare in sine.Nu putem stii dinainte daca respectand valorile generale vom avea
atinge rezultatele concrete pe care le intentionam,dar in mod cert din cauza ignorantei
noastre , nu putem defini explicti obiectivele pe care ni le propunem.Prin intermediul legii
putem sa ne urmarim in modul cel mai eficient scopurile fara ca legea sa fie transf intr-un
mijloc ,care vizeaza in mod explicit o anumita finalitate,Inainte de a legifera trebuie sa
recunoasem existenta unor reguli comune care fac astfel incat puterea de a legifera sa nu fie
astfel nelimitata.
Societatea nu exista mai intai pt ca apoi sa-si dea legi si nu toate legile rezulta in urma unei
legislatii.Dreptul este anterior legislatiei si form impreuna cu propr si libertatea o triada
indisociabila.|Regulile aplicate pe termen lung sunt cele care vor salva libertatea si nu dorinta
de a obtine rezultate rapide,dorinta care in cele din urma va distruge libertatea.
Orice forma de constructivism face mai anevoioasa rel dintre justitie si lege comitand
simultand doua greseli majore.Potrivit constructivistilor orice decizie legislativa este o
problema de resortul justitie; a doua greseala: vointa legislatorului are capacitatea de a transa
intre ceea ce este drept si ceea c este nedrept,insa potrivit lui Hayek drept sau nedrept poate fi
doar comportamentul uman.Hayek proprune revenirea la ceea ce conceptul de lege insemna
initial adica replierea acceptiunii sale clasice.Liberatatea in opinia lui inseamna intr-o anumita
masura sa ne incredintam soarta unor fapte pe care nu le putem controla.Tocmai acest lucru i

se pare intolerabil constructivistilor.,dar este un lucru inevitabil.Nu putem spune asa cum fac
pozitivistii juridic ca tot ceea ce se num lege are acelasi caracter.Trebuie sa vedem o legatura
mai stransa intre conceptia despre justitie si modul in care definim legea.Hayek recunoaste ca
si prin reguli perfect abstracte si generale putem restrictiona grav libertatea individual, totusi
aceste reguli generale si abstracte numita si reguli de dreapta conduita sunt singurele care pe
termen lung mentin suveranitatea dreptului.Regulile de dreapta conduita se bazeaza pe o lege
in sensul cel mai autentic , care trimite la termenul grecesc de nomos.Hayek a fost criticat pt
faptul ca a considerat ca suveranitatea dreptului inseamna existenta unei legislative
opresive.Criticii lui sustineau ca o legislatie opresiva se poate dezvolta si cand majoritatea
legilor se bazeaza pe reguli abstracte ,formale si generale.Alti critici au remarcat faptul ca
filosofia pol hayekiana nu se intemeiaza pe ideea unor drepturi inviolabile ale omului, Hayek
a criticat ideea de justitie sociala ,idee legata de felul in care apara lib individuala.Mentinerea
lib individuale este incompatibila

Egalitatea in drepturi si suveranitatea sunt aparate acolo unde guvernul este limitat si acolo
unde nu se urmareste egalizarea materiala a conditiilor.Hayek este constient de faptul ca intr-o
civilizatie a libertatii modul de remunerare poate parea adesea nedrept.Aceasta se intampla
deoarece modul de remunerare are de cele mai multe ori o legatura prea putin vizibila cu
mediul,insa tinta societatii libere este oridinea abstracta,iar modul in care vor fi afectati
diferiti indivizi nu este dinainte cunoscut.Cu alte cuvinte trebuie sa revenim la ideea ca
dreptatea si nedreptatea se aplica strict comportamentului uman .Justitia este posibila ,spune
Hayek,intre oameni liberi datorita ignorantei noastre suficient de mari in privinta efectelor
aplicarii regulilor.justitia sociala sau distributiva ar trebui sa fie numita spune Hayek mai
degraba antisociala.Singura forma de justitie compatibila cu o societate libera este cea care
vizeaza doar regulile de dreapta conduita.Aceastea sunt singurele care ii pot ghida pe oameni
in raporturile care se stabilesc intre ei intr-o soc libera.Justitia sociala sau libera este
incompatibila cu liberalismul pol ,pt ca justitia sociala este calul troian al
totalitarismului.Trebuie sa distingem intre doua sensuri ale notiunii de justitie:
-Potrivit lui Hayek justitia in sensul ei adev trebuie sa apara ca un concept moral in care doar
actiunile umane pot fi considerate juste sau injuste ;
-Al doilea sens incearca sa-l impuna promotorii justitiei sociale.Acest al doilea sens insa nu
este potrivit cu o soc libera.Lipsa de sens a notiunii de justitie soc se datoreaza faptului ca soc
este rezultatul unei evolutii neproiectate intentionat.Un rezultat neintentionat nu poate fi
formulat in termeni de justitie.Hayek aduce trei obiectii majore la adresa justiei sociale:
a)adoptarea ideii de justitie sociala pp o interpretare gresita a societatii vazuta ca o organizare
deliberata.
b)daca adoptam notiunea de justitie sociala inseamna ca estimam ca poate exista la nivel
social un acord asupra a ceea ce este absolut dezirabil.

c)impunerea justitiei sociale ar insemna renuntarea la valorile implicate de civilizatia


noastra.Valori sustinute de regulile de dreapta conduita.Promovarea unei legislatii sociale ar
conduce la o redistribuire in fc de valoarea fiecarei persoane pt sociatate.Hayek va critica
alaturi de notiunea de justitie sociala si notiune de valoare pt societate.In ochii lui,valoarea
este stirct dependenta de cel care o apreciaza .Nu putem vorbi nicciodata in mod obiectiv de
ideea unei valori pt societate. Pt ca ea ar fi intotdeauna stabilita in fc de un standard arbitrar.In
schimb serviciile aduse de dif indivizi semenilor lor pot fi cel mai bine observate in procesul
pietei.In acelasi timp Hayek recunoaste faptul ca aprecierea unui produs pe piata nu se afla
intr-un raport direct proportional cu meritul celui care l-a creat.Meritul,spune Hayek, ca
functie subiectiva nu poate fi evaluat.Rezultatul final in viziunea lui Hayek nu spune adesea
prea mult despre munca investita pt realizarea unui produs.De multe ori intr-un produs ,se
poate dovedi ineficient pe piata,in timp ce un altul care poate fi rezultatul purei intamplari se
bucura de un succes considerabil .Redistribuirea nu-i va trata pe oameni in mod egal,pt ca ea
afecteaza aplicxarea corecta a regulilor generale.Obiectivul general intr-o societate libera nu
poate fi redistribuirea veniturilor pe baza unor notiuni arbitrare de justitie sociala.Obiectivul
politicii poate fi insa acela de a ajuta produsul total sa creasca pe cat este posibil de mult si de
repede astfel incat cantitatea care revine fiecarui individ sa fie maximizata.Unii dintre critici
au afirmat ca justitia sau injustitia nu se refera la modalitatea in care un anumit rezultat a
ajuns la noi ci sunt legate de raspunsul pe care noi il dam acestui rezultat.
Venitul este unul dintre elementele care ne pot ghida in privinta investitiilor
viitoare,Incercarea de egalizare a conditiilor se va dovedi a fi in detrimentul celor saraci.Nu
exista un standard obiectiv in fc de care sa putem evalua bogatia si saracia .Pt oamenii saraci
din trecut multe intre lucrurile de care beneficiaza oamenii nu prea bogati din prezent ar fi fost
de neconceput in vremea lor.Initial acest elucruri au fost cumparate de cei bogati iar cerea
existenta pe paita a facut posibila extinderea lor din prezent.Cei ogati pot testa produsele
pietei si pot stimula crearea produselor calitative.O investigatie asupra notiunii de justitie
sociala nu poate omite sursele care au condus la aparitia si la raspandirea acestui concept .S-a
considerat ca circumstanetele schimbatoare ale societatilor moderne bazate in exclusivitate pe
mecanimsmele pietei se pot dovedi fatale pt anumite grupuri de indivizi.
Al doilea motiv se afla in simpla invidie a celor care au mai putin, fata de cei care au mai
mult si al treile motiv se afla in cresterea nr de salariati care nu cunosc functionarea
mecanismelor pietei.
De aici de putem da seama ca notiunea de justitie sociala nu este pt Hayek potrivita cu o
societate libera de mari dimensiuni ci este in plina consonanta cu cerintele unei societati
tribale.Justitia sociala nu este expresia inocenta a bunavointei fata de cel mai putin norocos, ci
este pretinderea pur si simplu a unei pozitii privilegiate din partea anumitor grupuri.
Aparatorii lui hayek au sustinut ca atitudinea lui nu poate fi numita nici autoritara nici
antidemocratica.De asemenea ei au sustinut ca nu se poate vorbi de o lipsa de interes a lui
Hayek fata de cei saraci sau fata de asigurarea publica a servicilor sociale.Motivele pt care
Hayek a criticat justitia sociala sunt atat economice cat de epistemologice (legate de
capacitatile noastre de cunoastere) .

Dreptatea cu alte cuvinte la Hayek nu se poate identifica cu bunastarea.


Teze(rezumatul spuselor lui Hayek):
-denuntarea iluziei constructiviste ;
-analizarea functionarii pietei in termeni de teorie a informatiilor.
-criticarea notiunii de justitie sociala care in mod paradoxal eeste aparata de sustinatorii ei din
perspectiva ideii de egalitate.
Hayek este preocupat de respingerea caracterului voluntar al reconstituirii oridinii
sociale.autori precum Descarts ,Hobbes si alti contractualisti,socotesc ratiunea drept sursa
absoluta a legilor.Aceasta afirmatie potrivit lui Hayek,contine o eroare teoretica sau o iluzie;
este vorba aici ca in cazul oricarei forme de rationalism constructivim de a presupune in mod
fals existenta in soc a unui subiect atotstiutor.Raspunsul lui Hayek in fata acestei false
rationalitati, consta in introducerea opozitiei cosmos taxis.Cosmos inseamna ordinea naturala
prezenta in social si care trebuie doar descoperite de oameni.Taxis omseamna ord nenaturala
si rzulta din vointele umane.
Avem inca o opozitie legata de natura legilor-cea dintre nemos si thetis.Nomoc legea care
treuie doar interpretata de oameni,care trimite la dreptul continut in natura lucrurilor.thetis ins
legea de organizare care urmareste scopuri particulare falsa lege.

Curs 6:Benjamin Constant 1770-1831


Face trecerea intre secolul 18 si 19 si opera lui se inscrie in cadrul disputei dintre antici si
moderni,aceasta disputa incepand in sec 17 in Franta ca o disputa literara.Exista doua partide
si anume Partida Conservatoare care tine cu anticii si considera ca istoria este o degenerare si
cea a Modernilor pt care miodernitatea inseamna rafinament,politete si o serie de val pe care
anticii nu o cunosteau.
Despre libertatea anticilor comparata cu cea a modernilorB. C.- o conferinta de 20 de pag
,pe care initial B C o rosteste in 1818 la Ateneul din Paris si este un text care prezinta
compararea libert anticilor cu cea a modernilor.Suar lui de inspiratie este Monstesquie si trata
despre dif dintre Anglia Moderna si Sparta.Pt Montesquie constitutionalimsul specific
modernitatii era singurul care putea opri anarhia si despotismul.
Constant va vorbi mai putin de constitutionalismul si mai mult de libertate.Fiecare tip de
libertate esst in opinia lui B C produsul instititutiilor specifice si al vietii din societatea
respectiva.Constant va urmari acest text natura progresivaa libertatii moderne. In societatile
antice, libertatea reprezenta un privilegiu pe care nasterea il putea sau nu conferi. Liberalismul
modern cere distribuirea libertatii fara sa se mai tina cont de originea familiara. De data
aceasta nu mai avem in fata un autor justnaturalist. El refuza sa apere statul liberal pornind de
la niste trasaturi anistorice alea naturii umane, cum facuse Hobbes. Ca si M, Constant
inlocuieste mitul contractului social cu teoria schimbarii sociale. Statul liberal este cel mai

potrivit pt a rezolva problemele societatii europene. In timpul revolutiei franceze pe care el o


critica, libertatea antica luata ca model de revolutionari a fost doar un pretext pt oprimare.
Lectia pe care o au de invatat modernii este unirea participarii politice cu independenta
individuala. Constant apara in acest text sistemul reprezentativ pe care il defineste ca fiind
descoperirea modernilor. Caracterul specific al sistemului reprezentativ este cel mai bine pus
in evidenta daca il comparam cu autoguvernarea directa din cetatile antice. Reprezentarea
politica se opune in mod direct oligarhiei si incurajeaza participarea democratica. Acest sistem
a fost creat tocmai pt a limita oligarhia fiind inventat in perioada revolutiei franceze de catre
starea a 3 a.
Constant inlocuieste contrastul stabilit de Montesquieu intre monarhiile moderne si
republicile antice cu cel dintre regimurile reprezentative si cele non-reprezentative. Potrivit lui
C, in politica, de cele mai multe ori, interesele sunt ascunse iar opiniile exprimate. Ideile cele
mai acceptabile dpdv moral pot fi utilizate in viata politica pentru a legitima atrocitati.
Necesitatea si caracterul exceptional al circumstantelor pot fi intotdeauna invocate pt a
justifica abuzul. Asa s a intamplat in vremea directoratului cand s au luat masuri in aparenta
cu scopul de a consolida republica. Dar Constant nu critica doar perioada directoratului, ci si
perioada restauratiei, regim in care au fost puse in practica oprimarea si viclenia politica.
Aparenta aplicare a legilor nu este decat o masca pentru a legitima actiunile arbitrare ale
guvernului. In vremea revolutiei, de exemplu, multe legi retroactive au fost sustinute prin
tratate filosofice menite sa ascunda tocmai caracterul lor retroactiv. El observa ca el a asistat
la o dominatia arbitrariului ipocrit sub toate formele constitutionale.
In vremea revolutiei franceze, libertatea a fost revendicata dinspre toate partile, toate gruparile
politice. Aceasta revendicare nu a constituit decat un pretext pentru ca opozantii politici sa fie
inchisi sau chiar executati. In analiza pe care o face, Constant isi propune sa demaste
strategiile legitimarii oligarhice ale puterii politice (felul in care fiecare grup isi legitimeaza
propriile oligarhii); acest sistem de legitimare oligarhica este strans legat de ascunderea
intereselor private sub pretextul binelui public.
Pentru Constant, capacitatea teoriilor politice de a fi absolut convingatoare nu reface sa fie
intotdeauna si usor aplicabile. In privinta tuturor doctrinelor politice, trebuie s ane punem
intrebarea cui slujesc ele? Constant incearca intotdeauna sa verifice daca o teorie politica
reprezinta sau nu o masca sau un pretext pt a legitima ceva profitabil sau favorabil pt
sustinatorul respectivei teorii.
La fel se intreaba si atunci cand critica teoria lui Rousseau despre suveranitatea populara.
Potrivit lui C, aceasta teorie a fost folosita in perioada revolutiei franceze pentru a legitima
persecutiile, dand astfel nastere spiritului anticivic. Dar filosofia lui Rousseau in opinia lui
Constant este responsabila de perioada teorii doar in masura in care a oferit subterfugii pt ura
si teama politica. Aceasta teorie a lui Rousseau a fost folosita pt a justifica ororile revolutiei,
ceea ce nu inseamna ca a putut nega cauzele imediate ale crimelor de care s-au facut vinovati
cei care detineau puterea. Pt Constant, sustinerea populara de care s-a bucurat regimul
revolutionar in 1793-1794 este in primul rand rezultatul fricii dar si al propagandei politice
intreprinsa de iacobini. Trebuie sa observam importanta pe care o acorda Constant in analizele

sale pretextelor politice. Preocuparea lui pt a surprinde mecanismele ipocriziei publice si ale
fraudei politice explica pozitiile pe care le a avut fata de democratizarea Frantei si fata de
filosofia lui Rousseau.
St. Holmes (1984- B C si formarea liberalismului modern)
De obicei alternativele politice care s-au manifestat in perioada postrevolutionara au fost
considerate fie democratice, fie antidemocratice (acesta a fost clivajul). Astfel iacobinii au
fost considerati foarte democratici, partizanii prerogativelor locale foarte antidemocratici iar
liberalii nu foarte favorabili democratiei. Trebuie sa ne dam seama de ce presupune
democratie pt perioada studiata de noi. St Holmes problema acestui sufragiu universal ii
separa in acea perioada pe adevaratii democrati de cei .. Semnificatia sufragiului universal
nu poate fi desprinsa decat printr o investigatie asupra continutului votului si asupra naturii
institutiilor legate de vot. Trebuie asadar sa cercetam dreptul opozitiei politice de a se
organiza dpdv politic si libertatea presei pt a descoperi sensul democratiei din aceasta
perioada. Uneori pozitiile luate in privinta chestiunii sufragiului universal pot fi
surprinzatoare pt ca ele nu reflecta un adevarat atasament fata de democratie. De exemplu,
adeptii prerogativelor regale (Partidul Ultra) au sustinut la un moment dat ideea unui sufragiu
generalizat intrucat credeau ca masele populare vor vota impotriva republicii sustinand astfel
cauza contra-revolutionara, respectiv monarhia. Daca norma fundamentala a democratiei este
respectul fata de opozitie, trebuie totusi sa observam ca sufragiul universal nu conduce in mod
obligatoriu la o guvernare democratica. Sufragiul universal da nastere unei politici
democratice doar acolo unde este precedat de alegeri organizate in mod democratic. Pt
Constant, care nu a fost considerat in epoca un democrat, ci un liberal, vointa majoritatii este
legitima doar daca ea nu incalca drepturile minoritatii. In primii ani ai restauratiei, Constant
considera ca drepturile electorale trebuiau sa fie expresia dreptului de proprietate.Constant a
criticat democratia in numele libertatii individuale, considerand insa ca toti cetatenii ar trebui
sa fie interesati de spatiul public. Guvernarea revolutionara care s-a identificat cu poporul nu
i-a ingaduit niciodata poporului controlul asupra lucrurilor politice. Opozitia lui Constant fata
de democratie este strans legata de felul in care acest concept a fost folosit de Rousseau.
In privinta lui Rousseau, Constant lanseaza doua tipuri de opinii: pt Constant, filosofia lui
Rousseau este un amestec absurd de principii favorabile monarhiei si de opinii republicane.
Acest lucru o face sa fie corolarul tuturor formelor de despotism. Aceasta filozofie ar fi o
aparare a tiraniei democratice, aparare care seamana in final cu o forma de legitimare
protototalitara. din aceasta perspectiva, perioada terorii reprezinta consecinta directa a
principiilor roussoiste. Al doilea set de opinii- Rousseau apare ca un geniu sublim
indragostit de libertate si fiind primul care a facut popular sentimentul drepturilor noastre. C
are in vedere premisele discursului asupra inegalitatii . El impartaseste ideea lui Rousseau
potrivit careia oamenii moderni sunt divizati in ei insisi dupa o viata artificiala si exista mai
degraba in opiniile celorlalti decat pt ei insisi. Constant marturiseste ca se simte obligat sa-l
critice pe Rousseau pt teoria suveranitatii populare si abuzurile nascute din aceasta teorie dar
atunci cand il critica pe Rousseau se simte intotdeauna in dezacord cu el insusi.

Filosofiile celor doi autori difera in multe aspecte: problema reprezentarii, rolul religiei,
valoarea inegalitatilor inegale, structura celei mai bune forme de guvernare, vizunea asupra
comertului, pluralismul, patriotismul. Contrastul dintre atitudinile lor poate fi bine evidentiat
daca ne uitam la statutul pe care il are Sparta. Sparta nu permitea niciodata poporului sa ia
decizii fara sa fie ghidat. Constant insa nu iubea modelul vietii spartane. Pt Constant, omul
trebuie sa fie doar partial un cetatean. Libertatea necesitata accesul simultan atat la domeniul
public, cat si la cel privat. Pt Rousseau insa, dihotomia public-privat nu este decat semnul
slabiciunii si al coruptiei care exista intr-o societate.
Exista insa si puncte comune intre cei doi autori, fiind observate de Constant: criticarea
vechiului regim, vazut de amandoi ca un amestec de coruptie, de slabiciune si de putere
arbitrara. Chiar daca ei identifica o problema comuna, solutiile pe care le adopta sunt foarte
diferite.
Imaginea lui Rousseau variaza in scrierile lui Constant. In primele sale scrieri, Constant
respingea utopia spartana roussoista pentru ca reactiona la anii terorii 1793-1794. Constant a
adoptat o forma de constitutionalism ostila prerogativelor ereditare dar ostila si oricarei forme
de dictatura. Pt Constant, libertatea liberala nu are nicio legatura cu privilegiile aristocratice.
Viziunea sa asupra constitutionalismului este pusa in slujba unei societati eliberata de
principiul ereditar, ceea ce sub acest aspect il face apropiat de Rousseau. Pt Constant, modelul
fundamental al gandirii politice roussoiste este autocorectia. Rousseau construieste mai intai
un ideal sau o imagine. De ex: apara suveranitatea populara nelimitata sau regimul vietii
spartane - insa potrivit lui Constant, intregul edificiu se prabuseste pt ca este inaplicabila
vietii reale. Pt Rousseau, suveranitatea nu poate fi nici alienata, nici delegata sau reprezentata.
Aceasta inseamna ca suveranitatea descrisa de Rousseau nu poate fi practic exercitata. A
afirma faptul ca suveranitatea nu poate fi alienata inseamna a nega principiul care tocmai a
fost proclamat. Paradoxal insa, aceste slabiciuni ale filosofiei lui Rousseau arata, in opinia lui
Constant, iubirea lui fata de omul care se revolta impotriva lui insusi si atasamentul fata de
libertate.
Am putea considera ca Rousseau si Constant tin de doua traditii politice foarte diferite
exprimate in modernitate. Traditia pe care ar reprezenta-o Constant- cea individualista, in
timp ce traditia reprezentata de Rousseau- cea colectivista, care va da nastere celei socialiste.
Aceste aspecte individualiste ale gandirii lui Rousseau au reprezentat o atractie pt Constant.
De cate ori critica vechiul regim, Rousseau abandoneaza limbajul colectivist si organicist pe
care il inlocuieste cu cel al individualistului. Putem intelege ca potrivit lui Constant, Rousseau
nu este total responsabil pt declansarea rev franceze. Exista, in opinia lui Constant, lucruri
mult mai concrete care au dat nastere revolutiei franceze: deficitul de populatie, difuzarea
treptata a proprietatii si a spiritului iluminist.
Criticand initial teoria suveranitatii populare dezvoltata de Rousseau, Constant formuleaza si
propria sa opinie asupra statutului suveranitatii. Pe de o parte, societatea in ansamblul ei nu
are dreptul sa exercite o suveranitate populara nelimitata asupra vietii cetatenilor. Pe de alta
parte, societatea in ansamblul ei este o fiinta abstracta si nu un agent politic. Dpdv obiectiv,
societatea nu poate asadar sa exercite nicio suveranitate. Pt Constant, conceptul de

suveranitate populara nelimitata ar putea duce f usor la o tiranie a majoritatii si la o forma de


conformism care ar distruge libertatea individuala. Pt a opri aceste lucruri, trebuie sa toti
cetatenii sa participe la determinarea scopurilor politice, cu toate ca el recunoaste ca nu toti
sunt capabili sa puna in aplicare legile. Prea mult spirit public sau lipsa acestuia sunt la fel de
periculoase. Pentru a nu avea astfel de lucruri, sunt necesare discutiile publice. In absenta
dezbaterilor publice, nu vom putea sti care sunt adevaratele interese ale corpului politic si cum
putem ajunge la binele comun. Premisa oricarei teorii constitutionale corecte este aceea de a
avea o guvernare limitata. Nu este suficient sa definim o buna ordine politica, ci trebuie sa
stim sa formulam si acele propuneri care vor ajuta la punerea in practica a teoriilor politice.