John Rawls (1923-2002)

Kant subliniază că legile drepte își au origine într-un contract social de natură
excepțională. Dar nu e un contract care să ia naștere asemeni celor din teoria contractualistă în
care cetățenii hotărăsc care va fi natura Constituției lor. Kant precizează că acest contract care
generează dreptatea este o idee a rațiunii, nefiind un contract ca acela care intervine într-o
adunare constituantă. De ce? Pentru că într-o asemenea adunare ar apărea diferențe de opinie
determinate de puterea de negociere, iar în cele din urmă contractul ar reflecta doar diferențele
dintre cei adunați să hotărască, și interesele lor. Kant spune: un contract care garantează
principii de drept este numai o idee a rațiunii, dar care are o realitate practică, pentru că îl poate
obliga pe fiecare legislator să-și structureze legile ca și cum ele ar fi produsul voinței unite ale
unei întregi națiuni. Astfel Kant este un contractualist, dar unul care nu stabilește originea legii în
nici un fel de contract social. Care este forța morală a unui contract ipotetic? A unui contract care
nu a existat niciodată?
Răspunsul la acestă întrebare îl dă John Rawls în lucrarea A theory of justice. Aici el
investighează un contract ipotetic ca bază a dreptății. Teoria lui Rawls în privința dreptății se
aseamănă cu cea a lui Kant în două privințe:
1. Asemeni lui Kant Rawls este un critic al utilitarismului: „fiecare persoană posedă o
inviolabilitate care-și are baza în dreptate, și pe care nici bunăstarea întregii societăți nu o poate
afecta. Drepturile asigurate de dreptate nu pot fi subiectul negocierilor politice sau ale calculului
intereselor sociale”.
2. Principiile dreptății, bine înțelese, pot fi derivate dintr-un contract social ipotetic.
Rawls explică ipoteza sa utilizînd un mijloc, care a devenit una dintre cele mai cunoscute
metafore ale teoriei juridice contemporane, pe care îl numește vălul ignoranței. Modul în care
ajungem la drepturi, la drepturile de bază pe care trebuie să le respectăm, la structura elementară
a drepturilor și obligațiilor, este că ne-am adunat să stabilim principiile care ne vor guverna viața
în societate fără a ști anumite aspecte importante despre noi. Aceasta este ideea denumită de
Rawls vălul ignoranței. Să ne imaginăm de pildă, că ne-am adunat săraci, bogați, puternici, slabi,
sănătoși și bolnavi pentru a încheia un contract care ar reflecta toate interesele noastre. Rawls
cere să ne imaginăm că ne-am adunat într-o poziție originară unde egalitatea este asigurată de
vălul ignoranței. Rolul acestui văl este să ascundă de noi cine sîntem cu adevărat: rasă, clasă,
locul în societate etc. Vălul ignoranței și poziția originară pe care el o legitimează reprezintă
mijloacele esențiale de eliminare a favoritismelor și prejudecăților. Atunci și numai atunci, spune
Rawls, principiile pe care le-ar stabili ar fi principii ale dreptății. Acesta este modul de
funcționare a unui contract ipotetic.
În A theory of justice Rawls va pune problema dreptății ca dreptate distributivă, cu alte
cuvinte, cum ar trebui împărțite șansele, bogăția, veniturile, și în conformitate cu care principii.
Principiile dreptății trebuie stabilite printr-un contract ipotetic și care trebuie să îndeplinească
condiția esențială de a fi dezbătute de pe o poziție originară de egalitate garantată de vălul
ignoranței. Rawls descrie o teorie a dreptății ca imparțialitate care echivalează cu faptul că
nimeni nu are un avantaj nedrept prin faptul că are cunoștință de modul în care alegerile făcute
de el îl vor afecta. Justiția este imparțială în sensul că fiecare face alegerile neștiind nimic despre
celălalt, fiind pe o poziție de egalitate.
 Principiile hotărîte prin vălul ignoranței

Esențiale pentru teoria lui Rawls sînt principiile pe care se bazează toate elementele
ulterioare. El susține că raționalitatea propriului interes al celor care nu știu cum îi vor afecta
regulile stabilite de comun acord îi va determina să aleagă apărarea tuturor membrilor unei
societăți cu cît mai multă imparțialitate posibilă practic. Rațiunea care conduce la aceste hotărîri
nu este guvernată de considerații care vizează utilitatea și bunăstarea generală, ci propriul interes
așa cum apare el în starea originară.
Rawls consideră că oamenii nu vor alege utilitarismul pentru a se guverna. El motivează
că odată ce vălul ignoranței se va fi ridicat și noi ne vom fi întors la viața reală, ne vom dori să ni
se respecte demnitatea, și chiar dacă sîntem membrii unei minorități nu vom vrea să fim
oprimați. De aceea vom respinge utilitarismul și vom adopta ca prim principiu libertăți
elementare egale, dreptul la liberă exprimare, libertate religioasă, libertate de asociere, de
conștiință etc. Utilitarismul uită, spune Rawls, sau percepe ca interșanjabile diferențele dintre
persoane. Astfel, primul pricipiu pe care-l vom alege va fi acela în conformitate cu care
drepturile de bază nu pot fi cumpărate sau schimbate cu nici un avantaj de factură economică.
Al doilea pricipiu se referă la inegalitățile de ordin social și economic. În situația
originară sub vălul ignoranței nu ne cunoaștem (bogați, săraci, moștenitori de averi, scăpătați
etc)drept pentru care sîntem de acord cu o distribuire egală a bunurilor. Și totuși Rawls spune că
există o rezolvare mai bună a situației bazată pe un principiu pe care-l numește principiul
diferenței. Acest principiu permite doar acele inegalități economice care sînt profitabile celor mai
săraci. De exemplu, B.Gates ar fi acceptat într-un sistem care ar acționa spre beneficiul celor
săraci.
Ambele principii sînt alese prin vălul ignoranței. Rawls susține cel de-al doilea principiu
susținînd că distribuirea șanselor și oportunităților nu se va face prin factori arbitrari din punct de
vedere moral. Ex. Aristocrație - accident din naștere - te naști mai bogat, ai mai multe șanse. De
asemenea trebuie trecut și de condițiile unui sistem meritocratic în care sînt favorizați cei cu
anumite calități înnăscute. Rawls va spune că pentru șansa de care ai parte din naștere nu poți
pretinde răsplată.
Ce se poate face? Trebuie permis și chiar încurajat cel cu calități deosebite să-și exerseze
talentele, însă termenii în care este îndreptățit să pretindă foloasele acestor calități vor fi
schimbați. Principiul diferenței spune că oamenii pot beneficia de șansă, de abilitățile dobîndite
prin naștere, dar numai în condițiile în care acestea îi avantajează pe cei mai slab situați.
Întrebarea la care Rawls caută răspuns prin lucrarea sa este: care este pretenția morală pe
care o ai în raport cu statutul tău, cu beneficiile pe care le ai?

Respectul legii și nesupunerea civică

Sursa obligației de a respecta legea rezidă la Rawls în poziția originară. Indivizii vor
respecta instituțiile pentru că ele sînt condiția dezvoltării fiecăruia. Ei au datoria susținerii acestor
instituții atîta timp cît ele nu favorizează și nu dezavantajează pe nimeni. Ce se întîmplă cînd o
lege nu este dreaptă? Rawls acceptă că această situație poate apărea și se opune obligației de a
respecta legea în orice condiții. El analizează ipoteza prin prisma vălului ignoranței. Din acestă
postură nici un individ nu ar vrea să se supună unei legi care nu i-ar apăra interesele. Însă
conștient fiind că nici o societate nu este perfectă, e preferabil să existe o înțelegere, o convenție,
fie ele și imperfecte, decît nici o înțelegere. Concluzia lui este că trebuie să recunoaștem și chiar
să respectăm legi imperfecte atîta timp cît restul societății funcționează în general corect. Altfel
spus, așteptările indivizilor față de o justiție perfectă trebuie reduse pentru menajarea propriilor
interese. Aspectul care trebuie evaluat ține de gravitatea injustiției: dacă ea este prea mare și
pune în pericol echilibrul social, ea trebuie combătută.
Cum justifică Rawls nesupunerea civică? Nesupunerea civică trebuie apreciată în legătură
cu obligațiile care decurg din contractul social și situația originară. Cînd statul își încalcă o parte
din obligațiile contractuale, nici cealaltă parte nu mai este ținută să le respecte. Situația apare
atunci cînd părțile implicate nu pot accepta suspendarea libertăților esențiale pentru un grup în
care ele s-ar găsi odată ce vălul ignoranței dispare.
În general Rawls militează pentru respectarea legii. Nesupunerea este justificată doar
atunci cînd sînt aduse atingeri grave principiului libertății și al egalității de șanse, cînd societatea
nu se menține la nivelul standardelor pe care ea însăși le-a adoptat și pe care le consideră
constitutive ei.

Obiecții aduse teoriei lui Rawls

1. Economistul Milton Friedman spunea că viața nu e dreaptă, adică nu se poate egaliza ceea ce
natura a creeat inegal. Rawls răspunde că distribuția naturală nu este dreaptă sau nedreaptă; nici
persoanele care se nasc în societate într-o anumită poziție. Acestea sînt fapte. Ce e drept sau
nedrept este modul în care instituțiile se raportează la aceste fapte.
2. Altă critică vine din partea adepților lui John Locke și se referă la auto-propietate. Adică dacă
sîntem propria noastră proprietate și, de pildă am fi impozitați în așa fel încît să le profite și celor
mai săraci, acest lucru ar echivala cu o limitare, o constrîngere, sau chiar cu un furt, pentru că ce
au obținut s-a obținut prin efort și muncă proprie. Rawls le răspunde că s-ar putea să nu ne
aparținem într-un sens atît de strict în cele din urmă. Ce spune de fapt este că drepturile și
demnitatea umană pot fi respectate și fără a uza de ideea de auto-posesiune.
3. Vălul ignoranței a fost considerată o variantă elaborată de ilustrare a unei justiții neutre,
dezinteresate și obiective.
4. Robert Nozik a susținut că egalitarismul imaginat de Rawls nu este justiție, ci mai de grabă o
cale falacioasă de a determina intervenția excesivă a statului pentru redistribuirea bogăției celor
care au dobîndit-o pe drept, în favoarea celor care nu o au.