O samă de cuvinte

Uneori discuțiile strategice libertariene vizează și oportunitatea folosirii unor cuvinte

pentru a promova mai bine libertarianismul. S ă ne g ândim la termenul „capitalism ”. Întruc ât

lumea în care trăim este un socialism soft, termenul „capitalism ” are un în țeles negativ,

este încărcat, este asociat de adversari cu poluarea, rasismul, sexismul, fascismul,

egoismul etc și în genere cu tot ce nu ți-a plăcut în via ță. Ce s ă mai spunem de termenul

„anarhism”? Termenul „anarhism” este asociat atât cu absen ța stăpânilor, cât și cu haosul.

Ba uneori și primul sens e negativ. Acesta e mai asociat cu absența regulilor mai degrabă

decât cu absența statului sau a stăpânilor. De aici nu mai e mult p ân ă la obiec ția că

libertarianismul e o societate fără reguli. Și este și adus ă aceast ă obiec ție de c ătre persoane

puțin familiarizate cu libertarianismul. Acesta are reguli. Regula fundamental ă este

principiul non-agresiunii (NAP) care spune c ă este gre șit s ă ini țiezi violen ța asupra

persoanei și proprietății cuiva.

Un avantaj strategic al unui termen nou e c ă nu va fi at ât de înc ărcat ca termenul

contaminat. Poate că „libertarianism” e preferabil termenului „capitalism ”. Termenul

„libertarianism” trimite la o valoare libertatea, în timp ce termenul capitalism trimite la

profit, lăcomie, dorința de acumulare. Un alt eufemism e „piață liberă”. Aceasta trimite la

ideea de libertate și de schimb voluntar spre deosebire de „capitalism ”. Poate c ă expresia

„societate fără stat” sau cea de „sistem policentric” e preferabilă celei de

„anarhocapitalism”, deoarece termenul „anarhism ” trimite și ideea de dezordine, haos. Cu

termenul „anarhocapitalism”, lucrurile stau și mai r ău. În termenul „anarhocapitalism ” n-

avem numai un termen negativ, ci 2. Acesta trimite și la haos și la l ăcomie.

Tensiunea între ideologii e legată de rela ții cauzale și valori, nu una de cuvinte, este

semantică, nu terminologică. Semantica este rela ția semnului cu ceva din afara lui, cu ni ște

relații cauzale și niște valori în cazul nostru. S ă ne g ândim la termenul „libertate ”. Pentru

libertarieni înseamnă absența agresiunii, pentru socialiști poate fi asociat cu programe

redistributive, agresive. Trebuie să taxez pe cineva ca s ă redistribui. Dezacordul între

1
paradigme nu e așadar pur terminologic. Dac ă libertarienii ar adera la toate politicile

socialiste posibile, doar că le-ar numi „libertarianism ”, n-am mai avea un conflict între

libertarieni și socialiști. Socialiștii n-au o problemă cu termenul „libertarian ” (uneori îl

folosesc și ei, să ne gândim la „libertarianismul de st ânga ”), ci cu valorile și relațiile cauzale

la care aderă libertarienii. Libertarienii prefer ă libertatea, sociali știi prefer ă egalitatea.

Libertarienii cred că piața răspunde mai bine la ni ște preferin țe dec ât statul, sociali știi cred

că statul răspunde mai bine la unele preferin țe, cum ar fi cele de s ăn ătate, educa ție etc sau

chiar la toate în cazul formelor extreme de socialism cum este comunismul. Conflictul între

valori și relații cauzale poate exista și când avem definiții împ ărt ășite. Și comuniștii și

libertarienii acceptă că socialismul este proprietatea colectiv ă asupra mijloacelor de

producție iar capitalismul este proprietatea privat ă asupra mijloacelor de produc ție, îns ă

cele două sisteme sunt înțelese diferit la nivel de de valori și rela ții cauzale. Pentru

libertarieni comunismul e un sistem fals și rău.

Până unde merge această renunțare la termeni? Și sociali știi folosesc termenul

„libertate”, asociat cu reușita de a trăi din banii altora, cum ar fi cazul UBI, de exemplu.

Înseamnă că libertarienii trebuie să renunțe și la acesta? Dac ă sociali știi folosesc termenul

„libertate” ca sinonim cu „egalitatea de șanse ” sau „egalitatea de rezultat ”, trebuie s ă

renunț și la el? Trebuie să renunț la termenul „liberal ” pentru c ă este folosit de democra ții

americani cu sensul de socialism, trend care începe s ă se impun ă și în Europa? Disputele

ideologice se dau pe câțiva termeni „libertate ”, „egalitate ”, „subsidiaritate ” etc. Solu ția e

să promovez termenii cu semnificația mea și sper ca lumea s ă-i preia a șa. Despre aceasta

este influențarea. Succesul e că oamenii preiau termenul cu semnifica ția paradigmei mele,

nu eu pe a lor.

Un argument împotriva renunțării la anumiți termeni e c ă sim țul comun are o

înțelegere oarecare a termenului „libertate ”, în țelegere care se suprapune par țial cu cea

libertariană. Omul înțelege că un sechestru e o privare de libertate. Dac ă renun ț la el,

promovez mai greu o ideologie libertariană.

2
 Un alt argument contra renunțării la anumiți termeni ar fi c ă termenul nou va fi

oricum încărcat de adversari. Este un risc inevitabil. S ă consider ăm termenul

„libertarianism”. Când acesta începe să fie folosit de libertarieni, criticii nu i-au oferit un

free pass, ci l-au încărcat negativ. Dacă ace știa spuneau despre „capitalism” că este

exploatare, poluare etc, acum spun despre „libertarianism ” c ă este poluare, exploatare

etc. La fel se va întâmpla și cu alți termeni, de exemplu, cu termeni mai inocenți ca

„policentrism”. Adversarii vor spune că acesta este anarhism și haos. Să nu pierdem din

vedere că aceștia folosesc etichete depreciative și când nu e cazul, cum e situația

etichetării ca „nazist” sau „rasist” a adversarilor de către stânga american ă. Cu at ât mai

mult ar folosi termeni încărca ți când folosirea lor este îndreptățită, ca atunci când spui de

libertarianismul de tip Rothbard că e anarhism pentru c ă acesta chiar este anarhism.