ANARHISMUL

Autori:
Spoiala Bogdan
Cernea Beatrice
Coordonator:
As. Drd.
Ungureanu Lidia

DEFINITIE

Cuvantul anarhie provine din grecescul

anarchia (care inseamna fara archon fara stapan).
Anarhismul sustine distrugerea statului,
vzut ca principala sursa a nefericirii
oamenilor. Asadar anarhismul distruge un
edificiu pentru a crea un altul, ordinea
statala este inlocuita cu ordinea nascuta din
libertate. Anarhismul a fost teoretizat pentru
prima dat de catre William Godwin.

PRINCIPII SI ELEMENTE ALE ANARHISMULUI

1.

2.

3.

4.

5.
6.

Critica autorittii: aceasta violeaz atat principiul egalittii cat

si al liberttii si trebuie respins, indiferent dac este
reprezentat de Stat, de biseric sau de profesorul de scoal;
Ordinea anarhist: anarhismul nu inseamn distrugere ci,
dimpotriv, instituirea unei ordini bazat pe micile comunitti,
pe federalism, pe mutualism si cooperare;
Bazele morale ale comunittii anarhiste: dincolo de principii
administrative ceea ce va asigura succesul societtii anarhiste
sunt valorile morale, aplicarea legii naturale;
Libertatea in interiorul societtii: anarhistii sustin libertatea,
fr a subscrie ins la notiunea religioas sau filosofic de vointa
liber; este libertatea fat de coercitie si opresiune si libertatea
fat de inegalitti si srcie;
Ordinea fr dependent;
Individualismul este o caracteristic specific tuturor
anarhistilor, chiar dac multi dintre ei ii adaug cooperarea ca
principiu societal obligatoriu.

Anarhistii identifica trei tipuri de efecte negative ale

autoritatii ierarhice asupra indivizilor si societatii in
ansamblu:
1. Diminuarea potentialului uman, prin restrictionarea
libertatii individuale a indivizilor supusi autoritatii, si a
capacitatii lor de gandire indepdendenta, critica si creativa.
Relatiile sociale bazate pe autoritate presupun diviziunea
sociala intre cativa care dau ordine si restul care le executa.
Asemenea relatii transmit in toate aspectele vietii umane
ordinele/autoritatea, nu libertatea. Ordinele nu pot crea sau
perpetua niciodata libertatea, ci doar opusul ei, obedienta.
Autoritatea ierarhica aduce inevitabil marginalizarea si
neutralizarea executantilor de ordine.

2. Scaderea standardului de viata al indivizilor si

societatii in ansamblu, prin crearea si amplificarea
continua a inegalitatilor sociale. Ordinele sefului
pentru subaltern tind sa amplifice ierarhia deoarece il
imbogatesc pe sef. De exemplu, numai din 1994 pana
in 1995, compensatiile pentru corporatii in America au
crescut cu 16%, comparate cu 2.8% pentru angajati,
ceea ce nici macar nu a egalat inflatia! Aceste salarii
stagnante nu pot fi blamate pe lipsa profitului
companiilor, deoarece profitul a crescut cu 14.8%!.
Inegalitatea in putere adanceste inegalitatea in bogatie
si vice-versa.

3. Ierarhia intretine problemele pe care ar trebui sa le

rezolve deoarece ea contine un inevitabil conflict de interese
intre instinctul ei de conservare si indeplinirea rolului primit de
la societate. Acest conflict este insolvabil si el face ierarhia nenecesara si daunatoare societatii. Anarhistii sustin ca
autoritatea ierarhica creeaza conditiile pe care ar trebui sa le
combata, si in acest fel se auto-perpetueaza. Birocratiile care ar
trebui sa combata saracia de fapt o intretin, deoarece in acest
fel isi sporesc propriul rol, propria autoritate si salariile bune
ale administratorilor lor. Disparitia problemei ar duce la
disparitia aparatului creat pentru rezolvarea ei. La fel este cazul
agentiilor de combatere a dependentei de droguri, a
infractiunilor, etc. Cu alte cuvinte, pastrarea puterii si
privilegiilor oferite de autoritatea de tip ierarhic constituie un
motiv foarte bun pentru cei care le detin sa nu rezolve
problemele pe care ar trebui sa le rezolve.

TENDINE SI CURENTE ANARHISTE

Anarho-comunismul (sau anarhismul comunist)

este o teorie anarhist care pledeaz pentru abolirea
statului, a proprietii private i a capitalismului n
favoarea proprietii comune a mijloacelor de
producie,a democraiei directe i a asocierii
voluntare, cu o producie i consum bazat pe
principiul: de la fiecare conform abilit ilor sale,
pentru toi conform nevoilor lorTeoria s-a dezvoltat
din curente socialiste radicale aprute dup
Revoluia francez, dar a fost formulat n acest fel
ntr-un paragraf la Prima Internaional din Italia

Doctrina anarho-capitalist propune eliminarea statului,

i nlocuirea lui complet cu piaa liber; funciile
obinuite ale statului (represiunea contra criminalilor,
justiia, armata, etc.) vor fi oferite de agen ii pieei libere.
Anarho-capitalitii doresc o societate bazat pe acorduri
voluntare i pe schimburi voluntare de propriet i i
servicii. n acelai timp, ei recunosc i accept filantropia
ca pe un act natural, cu condiia ca inten ia s fie
voluntar, fr constrngeri. Anarho-capitali tii cred c
singura cale moral de a obine o proprietate (fie ea bani,
bunuri de consum, pmnt, sau bunuri de capital) este
prin comer liber, cadou, sau prin transformarea prin
munc a unei proprieti ne-deinute de nimeni, i n nici
un caz prin agresiune sau fraud.

Anarho-feminismul
combin anarhismul cu
feminismul i apr
ideea de egalitate ntre
brbai i femei.
Anarho-feminitii au
ca stem simbolurile
femininului i cel al
masculinului, ele
avnd acelai cerc, iar
n acesta, semnul egal,
ce ntrete principiul
egalitar al genurilor.

1. Anarho-primitivismul, aripa a
anarhismului, se leapada in mod radical
de civilizatia industriala, aceasta fiind
considerata drept radacina diferitelor
forme de instrainare care lipsesc omul de
libertate. Anarho-primitivistii cred ca tot
ceea ce formeaza baza industriala progresul tehnologic, zidirea de noi
orase, agricultura mecanizata, etc - ar fi
contribuit la dezvoltarea structurilor
ierarhice si de oprimare, ceea ce
constituie baza statului.

2. Eco-anarhismul pretinde ca mici sate ecologice (cu

nu mai mult de cateva sute de locuitori) sunt un mod de
organizare preferabil fata de cel al civilizatiei actuale,
si ca infrastructura si sistemele politice ar trebui
reorganizate pentru a putea asigura crearea lor. Ecoanarhistii afirma ca organizatiile sociale trebuie
proiectate pentru a functiona in armonie cu fortele
naturii, mai degraba decat impotriva lor. In general,
eco-anarhistul are o parere buna despre tipurile de
organizri sociale cum ar fi tribul nu datorita
conceptului de Slbatic Nobil si a presupusei sale
superioritatii spirituale, ci deoarece aceste tipuri de
organizari sociale, pur si simplu par sa functioneze mai
bine decat civilizatia actuala.

3. Anarhismul epistemologic se refera la teoria

cunoasterii. Contrar directiei dominante din epistemologie,
anarhismul epistemologic sustine c stiinta, cunoasterea nu
este ghidata de reguli ci urmeaz o traiectorie anarhista.
Printre principalii teoreticieni ai anarhismului
epistemologic este Karl Paul Feyerabend. Acesta sustine c
stiinta este un instrument al cunoasterii nu in mod necesar
cel mai bun. In sustinerea tezei sale a afirmat ca deosebirea
dintre stiinta si mit nu este chiar atat de flagranta. Pentru el
stiinta progreseaz fara o metoda anume, negand regulile
cercetarii stiintifice. Conform teoriei acestuia, stiinta nu
rezolv marile semne de intrebare ale omenirii in mod
satisfacator. A combatut rationalismul critic al lui Karl
Popper. Pe acceasi linei se situeaza si Thomas Khun, ins
diferentele intre cei doi sunt evidente.

4. Anarhismul crestin e echivalentul social al anarhismului,

fiind un curent anarhist bine definit, insa cu implicatii
spirituale. Se bazeaza pe invatatura lui Iisus Christos, luata in
serios in mod radical, si aplicata de asemenea cu privire la
organizarea sociala si libertara a fiintei omenesti. Anarhismul
crestin se intemeiaza, din punct de vedere social, pe revolutia
personala, prin schimbarea de sine a fiecarui individ si prin
aplicarea principiilor anarhiste si crestine in prezent, si nu in
asteptarea serii celei mari. Din punct de vedere crestin,
anarhismul crestin se intemeiaza pe o legatura personala si
directa cu Iisus Christos. Pentru crestin Dumnezeu e tata, si nu
stapan, iar crestinul se considera fiu adoptiv al lui Dumnezeu,
si nu sclav. In anarhismul crestin, aceasta se cheama schimbare
de dialectica. Crestinul anarhist crede in viata vesnica, dar nu
asteapta parusia cu mainile in san.

GANDITORI
ANARHISTI:

Pierre-Joseph Proudhon, economist, sociolog

francez, teoretician al socialismului este
considerat parintele anarhismului. In 1840
publica lucrarea sa de capetenie, Ce e
proprietatea?, intrebare la care raspunde:
Proprietatea e furt!. Aceasta va suscita atentia
autoritatilor judiciare, precum si a lui Karl Marx,
care va incepe sa corespondeze cu Proudhon.
Acesta din urma raspunde lui Marx, dar aceasta
va starni o neintelegere ulterioara intre cei doi.
Proudhon denunta intoleranta lui Marx si
religiunea ratiunii (materialismul dialectic)
pus pe picioare de Marx. Aceasta scrisoare
marcheaza opozitia istorica dintre anarhisti si
marxisti. In urma cartii Filosofia mizeriei a lui
Proudhon, Marx va scrie Mizeria filosofiei.

Mihail Bakunin a fost un anarhist rus, conducator al miscarii

anarhice impreun cu Neceaiev. Provine dintr-o familie aristocrat
rus. Studiaz la Sankt Petesburg. Devine ofiter de cavalerie si are o
revelatie in ceea ce priveste despotismul militar. Observ mai
departe despotismul tarului si este revoltat c patriarhul Rusiei
sustine politica tarului. Aduce acuzatii la adresa sistemului de
invatmant. In 1848, particip la Revolutia pasoptist. Pleac in
Elvetia ajungand ulterior in Polonia, unde in 1865 formeaz o
asociatie federativ de tip Stirner, Fraternitatea International.
Conditiile de aderare erau: 1. ateismul; 2. respingerea statului, a
armatei si a Bisericii; 3. pacifismul-anti-militarismul; 4. acceptarea
propriettii private si a principiului redistribuirii. In 1869 public
Regulile revolutionare In 1869 pleac la Lyon, incercand s-l
transforme intr-un centru revolutionar. La 28 sept 1870 cucereste
primria din Lyon. Este dat afar din Franta. Pleac in Elvetia. Se
reintoarce in Franta si particip la Comuna din Paris. Dezamgit de
esecul Comunei din Paris, in 1873 public ultima sa carte: Statul si
anarhia. In 1877 moare.

Lev Tolstoi este un scriitor crestin rus,

cunoscut pentru faptul ca a redactat
principii anarhiste, la care a ajuns datorita
credintei. De altfel, nici nu se autonumea
anarhist. A scris cartile Imparatia lui
Dumnezeu e inlauntrul vostru, precum si
Parintele Serghei, carti in care expune o
filosofie destul de asemanatoare celei a
lui BaKunin cu o critica a statului, a
capitalismului, a exploatarii, precum si
denuntarea clerului si a fatarniciei
Bisericii institutionalizate. Lev Tolstoi isi
exprima dorinta de a intemeia o societate
pe principii lipsite de violenta, si s-a
straduit sa aplice aceste principii in viata
sa de toate zilele.