ANARHIA ȘI ANARHISMUL

ISTORIE

Sec. al XIX-lea Aparitia

Apariția anrhiei și anarhismului in [AN] [AN] [AN]
a doctrinei Japonia Acțiune Acțiune Eveniment faimos
acesteia 1905-1911
 BIBLIOGRAFIE
 Definirea termenului de anarhie si
anrahism;
 Părinții doctrinei anarhiste ;
 Conceptia filozofico-politică despre
anarhie;
 Tipuri de anarhie ;
 Organizitații anarhiste ;
 DIFERENȚA DINTRE ANARHIE SI ANARHISM

Anarhia Anarhismul

• Conform originalului din greacă, αναρχία, este un concept • este o doctrină și mișcare politică ce a luat
care se referă la existența unei societăți anarhice,
societatea oamenilor liberi. Anarhismul este denumirea naștere in secolul al XIX-lea pe continentul
unei filozofii politice sau denumirea unui termen generic european. Printre primii reprezentanți ai
pentru un grup de concepții de natură filozofico-politică, anarhismului îi găsim pe filosoful englez William
care sunt mai mult sau mai puțin legate una de alta, derivat
din cuvântul din limba greacă veche an-archos, care s-ar Godwin, francez - Pierre-Joseph Proudhon, ruși -
traduce în limba română prin expresia fără Piotr Kropotkin și Mihail Bakunin, italian - Errico
conducere sau fără conducători. În sensul cel mai general, " Malatesta și germanul Max Stirner.
anarhismul este convingerea fermă că toți conducătorii sunt
în ultimă instanță opresivi și, ca atare, trebuie
eliminați/înlăturați.
PĂRINȚII DOCTRINEI ANARHISTE

William Godwin Pierre-Joseph Proudhon Piotr Kropotkin Mihail Bakunin

 CONCEPȚIA FILOZOFICO-POLITICĂ DESPRE ANARHIE
• Ca filozofie politică , anarhismul pledează pentru
societăți autonome bazate pe instituții
voluntare. Acestea sunt adesea descrise drept
societăți apatride , deși mai mulți autori le-au
definit mai precis ca instituții bazate pe asociații
libere non- ierarhice .
• Anarhismul consideră că statul este indezirabil,
inutil sau dăunător. Deși opoziția față de stat
este centrală, este o condiție necesară, dar nu
suficientă. Anarhismul implică, de asemenea,
opunerea unei autorități inutile sau a organizării
ierarhice în conducerea tuturor relațiilor umane,
inclusiv nelimitat încă la sistemul de stat.
Filosoful german Immanuel Kant a tratat
anarhia în Antropologia sa dintr-un punct de
vedere pragmatic ca fiind constând din „Lege
și libertate fără forță”. Pentru Kant, anarhia
nu poate fi un adevărat stat civil , deoarece
legea este doar o „recomandare goală” dacă
nu este inclusă forța pentru a face această lege
eficientă. Pentru ca un astfel de stat să existe,
forța trebuie inclusă în timp ce legea și
libertatea sunt menținute, un stat pe care Kant
îl numește republică. Kant a identificat patru
tipuri de guvernare:
Legea și libertatea fără forță (anarhie)
Legea și forța fără libertate ( despotism )
Forță fără libertate și lege ( barbarism )
Forța cu libertate și lege ( republica )
TIPURI DE ANARHIE
• Anarho-comunism
•Eco-anarhism
• Anarhism colectivist (sau anarho-
•Anarhism tehnologic
colectivism), reprezentant:
Mihail Bakunin •Anarhism proudhonian
• Anarho-sindicalism, reprezentant: •Anarhism epistemologic
Georges Sorel (1847-1922)
•Anarhism de dreapta
• Socialism libertar
•Anarho-individualism
• Anarhism verde (ecologist)
•Anarhism insurecțional
• Anarho-primitivism
•Anarho-transumanism
•Anarho-veganism
ORGANIZAȚII ANARHISTE
• Inițiativele organizaționale formale anarhiste
datează de la mijlocul secolului al XIX-lea. Cele
mai vechi organizații anarhiste care au
supraviețuit includ Freedom Press (în 1886) din
Anglia, The Industrial Workers of the World (în
1905), Anarchist Black Cross (în 1906), Central
Organization of the Workers of Sweden (în
1910) și Confederación Nacional del Trabajo
(est. 1910) din Spania.
• Federația Jura (est. 1870)
• Freedom Press (est. 1886)
• Federația Muncitorilor Regionali din Argentina •
(est. 1901)
• Muncitori industriali ai lumii (est. 1905) (nu este •
formal anarhist, dar are o prezență anarhistă
semnificativă)
• Crucea Neagră Anarhistă (est. 1906) • Federația Anarhistă Japoneză (est. 1946)
• •
Partidul Liberal Mexican (est. 1906) Federația Libertariană Argentiniană (est. 1955)
• Organizația Centrală a Muncitorilor din Suedia • Federația Anarhistă Uruguayană (est. 1956)
(est. 1910) • Internațională a Federațiilor Anarhiste (est.
• Confederación Nacional del Trabajo (est. 1910) 1968)
• Unione Sindacale Italiana (est. 1912) • Confederación General del Trabajo (est. 1979)
• Black Guards (est. 1917) • Federația Solidarității (est. 1979)
• Asociația Internațională a Muncitorilor (est. • Alternative libertaire (est. 1991)
1922) • Federația Anarhistă (Marea Britanie și Irlanda)
• Federación Anarquista Ibérica (est. 1927) (est. 1986)
Federația Anarhistă Mexicană (est. 1945) • Frontul Comunist Anarhist Zabalaza (est. 2003)
• Fédération Anarchiste (est. 1945) • Conspiracy of Fire Cells (est. 2008)
Federazione Anarchica Italiana (est. 1945) • Forțele internaționale de gherilă populare
revoluționare (est. 2017)
• Confédération nationale du travail (est. 1946)
• Uniunea Comunistă Libertariană (est. 2019)
CE COMBAT ANARHIȘTII ?

• Autoritatea
• Capitalismul
• Ierarhia
• Homofobia
• Proprietatea
• Rasismul
• Sexismul
• Statul
• Socialismul de stat
 ECO-ANARHISM
• Eco-anarhismul pretinde că mici sate ecologice (cu nu mai mult de câteva sute de
locuitori) sunt un mod de organizare preferabil față de cel al civilizației actuale, și că
infrastructura și sistemele politice ar trebui reorganizate pentru a putea asigura crearea
lor. Eco-anarhiștii afirmă că organizațiile sociale trebuie proiectate pentru a funcționa în
armonie cu forțele naturii, mai degrabă decât împotriva lor.
• Ceea ce diferențiază eco-anarhismul de anarho-primitivism este importanța pe care
eco-anarhismul o dă satului ecologic și capitalului său social. Pe de altă parte, anarho-
primitivismul se concentrează mai degraba pe ideea de respingere a tehnologiei. Eco-
anarhismul nu presupune o respingere totală a tehnologiei, unii eco-anarhiști
considerând că tendința spre tehnologie, la fel ca și limbajul, este o caracteristică
specific umană.
• În general, eco-anarhistul are o parere bună despre tipurile de organizari sociale cum
ar fi tribul nu datorită conceptului de "Salbatic Nobil" și a presupusei sale superiorității
spirituale, ci deoarece aceste tipuri de organizări sociale, pur și simplu par să
funcționeze mai bine decât civilizația actuală.
ISTORIA ANARHISMULUI :
Anarhismul are rădăcini îndepărtate în
gândirea politică, dar a devenit mai
evident ca mișcare în secolul al XIX-lea.
Filozofi precum Pierre-Joseph Proudhon,
Mikhail Bakunin și Peter Kropotkin au
contribuit la dezvoltarea ideilor anarhiste
în această perioadă.
 PRINCIPII FUNDAMENTALE:

Anarhiștii își centrează credințele pe concepte

precum libertatea individuală, autoguvernarea,
solidaritatea și eliminarea ierarhiilor coercitive.
Ei se opun controlului autoritar și cred că
oamenii ar trebui să trăiască într-o societate
bazată pe cooperare și voluntariat.
 VARIETĂȚI DE ANARHISM :
Există mai multe curente de gândire în anarhism, inclusiv :

Anarhism individualist: pune accent pe libertatea individuală și autonomia personală.

Anarhism colectivist: susține proprietatea comună a mijloacelor de producție și
distribuția egală a bunurilor.
Anarhism comunist: vizează o societate fără stat, unde resursele sunt deținute în
comun și distribuite în funcție de nevoi.
Anarhism mutualist: promovează proprietatea privată și schimburile libere pe piață,
dar respinge exploatarea și monopolurile.
Metode de Acțiune: Anarhiștii folosesc o varietate de metode pentru a promova
schimbările sociale, inclusiv proteste, greve, sabotaj și construirea de comunități
alternative.
 CRITICI ALE
ANARHISMULUI :

Criticii susțin că anarhismul

este utopic și impractic, că ar
conduce la haos și că o formă
de autoritate este necesară
pentru menținerea ordinii
sociale și protejarea indivizilor.
 EXEMPLE ISTORICE ȘI
CONTEMPORANE :

Există exemple istorice de

comunități anarhiste și mișcări
sociale, precum Comuna din Paris
(1871) și Makhnovia din Ucraina
(1917-1921). În prezent, există
grupuri și organizații anarhiste care
își promovează ideile în diverse
moduri în întreaga lume.
 Filozofia Anarhistă:

Anarhiștii se bazează adesea pe o

filozofie morală care pune un accent
deosebit pe principiul non-
agresiunii și respectul pentru
drepturile individuale. Ei consideră
că forța și coerciția sunt
inacceptabile în relațiile umane și
că toți oamenii ar trebui să aibă
libertatea de a-și trăi viața în
conformitate cu propriile lor
dorințe, atâta timp cât nu încalcă
drepturile altora.
ECONOMIA ÎN ANARHISM :

Anarhiștii au viziuni variate cu

privire la modul în care ar trebui să
funcționeze economia într-o societate
anarhistă. De la economia bazată pe
schimbul voluntar și cooperarea liberă
până la modele mai colectiviste, cum
ar fi comunismul și mutualismul,
există o gamă largă de abordări
economice în rândul anarhiștilor.
 ORGANIZAREA SOCIALĂ :

În absența unei autorități centrale, anarhiștii propun

diferite moduri de organizare socială bazate pe
cooperare voluntară și auto-guvernare. Acestea pot
include federarea comunităților autonome, consiliile de
lucru auto-gestionate sau chiar sisteme de decizie
directă în care fiecare individ are o voce egală în
luarea deciziilor care îi afectează.
 RELAȚIA CU STATUL ȘI
INSTITUȚIILE ACTUALE :

Anarhiștii sunt critici duri ai statului și instituțiilor de

putere, cum ar fi corporațiile și băncile. Ei văd aceste
structuri ca fiind opresive și ca perpetuând inegalități
sociale și economice. În schimb, ei promovează
descentralizarea puterii și transferul controlului către
comunități locale sau indivizi.
 DEZVOLTAREA ȘI INFLUENTELE Critici și Dezbatere :
ANARHISMULUI :
Anarhismul este subiectul unor dezbateri
Anarhismul a evoluat și s-a schimbat intense în ceea ce privește fezabilitatea și
de-a lungul timpului, fiind influen țat de practicabilitatea sa. Criticii subliniază
o varietate de factori, inclusiv adesea dificultățile de a menține ordinea și
contextul social, economic și politic în de a asigura funcționarea eficientă a unei
care a apărut. De asemenea, a avut societăți fără un aparat de stat. Cu toate
influențe din alte mișcări și filozofii, acestea, susținătorii anarhismului văd
cum ar fi socialismul, liberalismul și aceste critici ca fiind lipsite de imaginație și
anarhismul religios. se concentrează pe posibilitățile și
potențialul unei societăți bazate pe principii
anarhiste.
ANARHISMUL IN JAPONIA
CONTEXT ISTORIC
• A început să apară la sfârșitul secolului al XIX-
lea și începutul secolului al XX-lea, pe măsură
ce literatura anarhistă occidentală a început să
fie tradusă în japoneză. A existat de-a lungul
secolului al XX-lea sub diferite forme, în ciuda
represiunii din partea statului, care a devenit
deosebit de dură în timpul celor două războaie
mondiale, și a atins apogeul în anii 1920 cu
organizații precum Kokuren și Zenkoku Jiren .
 APARITIA ANARHISMULUI
• Întemnițarea lui Kōtoku nu i-a oferit decât alte oportunități de a citi literatură de stânga, cum
ar fi Câmpurile, fabricile și atelierele lui Peter Kropotkin , iar el a susținut în august 1905 că
„Într-adevăr, am ajuns [la închisoare] ca socialist marxian și m-am întors ca anarhist radical.
" A decis să părăsească Japonia din cauza restricțiilor asupra libertății de exprimare și a
călătorit în Statele Unite în noiembrie 1905, unde a locuit până în iunie 1906. [15]
• În timp ce se afla în America, și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în California, iar
ideologia sa s-a mutat în continuare către anarhism. I-a scris anarho-comunistului Kropotkin,
care i-a dat permisiunea de a-și traduce lucrările în japoneză. Kōtoku a intrat, de asemenea,
în contact cu Industrial Workers of the World , un sindicat anarho-sindicalist, și a luat
cunoștință de ziarul anarhist al lui Emma Goldman, Mother Earth .
• Înainte de a părăsi California, Kōtoku a fondat un Partid Social Revoluționar ( Shakai
Kakumei Tō ) printre imigranții japonezi-americani. Peste 50 de persoane s-au alăturat
partidului, inclusiv Iwasa Sakutarō. Partidul a fost inspirat de socialiștii revoluționari ruși care
au folosit adesea tactici violente, iar partidul japonez s-a radicalizat rapid spre utilizarea
acestor tactici pentru a produce revoluția anarhistă. Partidul a început să publice un jurnal
intitulat Kakumei ( Revoluție ), care făcea în mod obișnuit declarații precum „singurul mijloc
[pentru a realiza revoluția] este bomba”. Ei au publicat, de asemenea, o „Scrisoare deschisă”
adresată împăratului Meiji prin care amenința cu asasinarea sa în 1907, ceea ce i-a
determinat pe politicienii japonezi să pună în aplicare represiuni mai dure împotriva grupurilor
de stânga.
 CUVINTE NECUNOSCUTE :

Αναρχία – înseamnă fără conducător ,

cuvăntul fiind din greacă