Ce este fascismul?

Fascismul este o ideologie politică autoritară de extremă dreapta, o mișcare fondată pe ideea
unei națiuni cu un singur partid care să-și desfășoare activitatea sub controlul unui
conducător autoritar, cu scopul de a crea o națiune puternică, cu un caracter de naționalism
extrem.

Când a apărut fascismul și cine este inițiatorul ideologiei?

Chiar dacă inițiatorul fascismului a fost Mussolini, nici el și nici Hitler nu au inventat
ideologia fascistă. Cei doi mari conducători istorici au fost doar cei care au pus în aplicare
acest regim totalitar, însă fascismul provine din alt context.

Unii savanți consideră fascismul drept o mișcare radicală, cu legături ideologice cu iacobinii
Revoluției Franceze, în timp ce alții o văd ca o formă extremă de conservatorism, inspirată
de o reacție a secolului al XIX-lea împotriva idealurilor iluminismului.

Caracteristici ale fascismului

Mai jos, identificăm o serie de caracteristici generale pe care mișcările fasciste dintre 1922 și
1945 le aveau în comun. Printre caracteristicile fascismului regăsim:

 Naționalism radical
 Putere dictatorială
 Opoziție față de democrația parlamentară;
 Opoziție față de liberalismul politic și cultural;
 Ambiții totalitare;
 Programe economice conservatoare;
 Presupusa egalitate de statut social;
 Imperialism;
 Accent pe valorile militare și violență;

Fascismul în Europa
Partidele și mișcările fasciste au ajuns la putere în mai multe țări din Europa și din lume între
1922 și 1945, cum ar fi Italia, Germania, Austria, Grecia și multe altele. Printre urmele lăsate
de ideologia fascistă prin Europa, putem enumera:

 Partidul Național Fascist (Partito Nazionale Fascista) din Italia, condus de Mussolini;
 Partidul Național Socialist al Muncitorilor Germani (Nationalsozialistische Deutsche
Arbeiterpartei);
 Partidul Nazist, condus de Adof Hitler și reprezentând mișcarea național-socialistă;
 Frontul Patriei (Vaterländische Front) din Austria, condus de Engelbert Dollfuss și
sprijinit de Heimwehr (Forța de Apărare a Internului), o importantă organizație
paramilitară de dreapta;
 Uniunea Națională (União Nacional) din Portugalia, condusă de António de Oliveira
Salazar (care a devenit fascistă după 1936);
  Partidul Liber credincioși (Elefterofronoi) din Grecia, condus de Ioannis Metaxas;
 Ustaša („Insurgență”) din Croația, conduși de Ante Pavelić;
 Uniunea Națională (Nasjonal Samling) din Norvegia, care a stat la putere doar o
săptămână – deși liderul ei, Vidkun Quisling, a fost numit ulterior ministru președinte
sub ocupația germană;

Fascismul Italian
Fascismul a apărut în Italia ca urmare a dezamăgirilor populației provocate de Primul Război
Mondial, în contextul în care Italia făcea parte din alianța câștigătoare, dar totuși, cucerise
foarte puțin. Fasciștii în uniformele lor negre au promis restabilirea ordinii după război.

În noimebrie 1921, Benito Mussolini înființează Partidului Național Fascist, iar la numai
un an de la înființare, acesta a reușit să preia puterea în Italia. Acesta a apărut cu scopul de a
exercita ideologia fascistă. Prin această ideologie, ideea de individ dispărea, în timp ce
națiunea devenea un mare colectiv.
Treptat, Benito Mussolini a preluat puterea absolută a Italiei, devenind „Il Duce” sau mai
exact, conducătorul suprem. Folosindu-se de ideologia fascistă, acesta a mizat mult pe
violențe și războaie, încercând să transforme Italia într-o națiune puternică.

O serie continuă de înfrângeri și dezamăgiri purtate pe frontul de luptă duc la demiterea lui
Mussolini din funcție și este închis din diverse motive politice. După eliberarea acestuia, la
puțin timp Mussolini este omorât de partizanii comuniști, exact cu câteva zile înainte de
încheierea celui de al Doilea Război Mondial.

Odată cu căderea lui Mussolini de la putere și cu ocazia încheierii celui de al Doilea Război
Mondial, regimul fascist este eliminat, Italia devenind un stat democratic.

Totodată, fascismul aplicat de Mussolini în Italia a cauzat intrigi și probleme timp de cei
douăzeci de ani, până la căderea acestuia din drepturi:

 A înființat Partidul Național Fascist

 A organizat Marșul asupra Romei
 A format grupări de luptă
 A dezvoltat cultul personalității
 A introdus cenzura în presă
 A creat conceptul de partid unic
 A luat măsuri de îmbunătățire a economiei
 A ordonat invadarea si ocuparea Abisiniei (1935-1936)
 Armata italiana a participat la razboiul din Spania (1936-1939)

Umberto ECO
1. Cultul tradiţiei. „Trebuie să te uiţi peste silabusul fiecărei mişcări fasciste
ca să îi găseşti pe cei mai mari gânditori tradiţionalişti. Gândirea nazistă a
fost hrănită de elemente tradiţionaliste, sincretiste şi oculte“.
2. Respingerea modernismului. „Iluminismul, Epoca Raţiunii, e considerat
începutul depravării moderne. De aceea, Fascismul Etern ar putea fi definit
drept iraţionalism“.
3. Cultul acţiunii de dragul acţiunii. „Pentru că acţiunea este frumoasă,
trebuie să aibă loc fără reflecţie. Gândirea este o formă de emasculare“.
4. Dezacordul înseamnă trădare. „Un spirit critic face distincţii, iar asta
aparţine modernismului. În cultura modernă, comunitatea ştiinţifică laudă
dezacordul, căci acesta determină îmbogăţirea cunoştinţelor“.
5. Frica de diferenţe. „Primul apel al unei mişcări fasciste este un apel
împotriva intruşilor. De aceea, Fascismul etern este rasist prin definiţie“.
6. Apelul la frustrarea socială. „Una dintre trăsăturile specifice fascismului
istoric a fost apelul la o clasă de mijloc frustrată, o clasă care suferea din
pricina unei crize economice sau din cauză că s-a simţit umilită din punct de
vedere politic. Sau speriată de o presiune venită din partea unor grupuri
sociale inferioare“.
7. Obsesia pentru intrigă. „Urmăritorii trebuie să se simtă asediaţi. Cea mai
simplă modalitate de a rezolva intriga este apelul la xenofobie“.
8. Inamicul este şi puternic, şi slab. „Prin schimbarea permanentă a atenţiei
retorice, duşmanii sunt, în acelaşi timp, prea puternici şi prea slabi“.
9. Dacă eşti pacifist, înseamnă că eşti de partea duşmanului. „În cazul
Fascismului Etern, nu există luptă pentru viaţă, ci viaţa este trăită pentru
luptă“.
10. Dispreţul faţă de cei slabi. „Elitismul este un aspect tipic al oricărei
ideologii reacţionare“.
11. Toţi oamenii sunt educaţi ca să devină eroi. „În Fascismul Etern,
eroismul este norma. Acest cult al eroismului este strict legat de cultul
morţii“.
12. Machism şi armament. „Machismul implică dispreţul faţă de femei,
intoleranţa şi condamnarea obiceiurilor sexuale care se abat de la normă, de
la castitate la homosexualitate“.
13. Populism selectiv. „Va exista un Televizor sau un Internet al
populismului, iar răspunsul emoţional al unui anumit grup de cetăţeni va fi
prezentat şi acceptat drept Vocea Oamenilor“.
14. Fascismul Etern vorbeşte nouvorba (n.r. – o limbă fictivă din romanul „O
mie nouă sute optzeci şi patru“ de George Orwell). „Toate textele naziştilor şi
ale fasciştilor au un vocabular sărăcăcios şi o sintaxă elementară, cu scopul
de a limita instrumentele care ar putea dezvolta o gândire complexă şi
critică“.