Constituții

Precedente: Regulamentele Organice 1831-1832, Convenția de la Paris

1858, Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris 1864
 Prima Constituție românească – 1866 – venirea la
tron a prințului Carol de Hohenzollern Sigmaringen
- Model belgian adaptat
- Forma de guvernământ: monarhie constituțională ereditară creștină
- Teritoriul României – inalienabil, indivizibil, inviolabil
- Puterile în stat: executivă – domn+guvern; legislativă –
domn+Parlament bicameral cu membri desemnați prin vot cenzitar;
judecătorească domn+instanțe judecătorești
- Drepturi și libertăți – cetățenia doar pentru creștini, vot cenzitar
masculin, proprietate fără intervenția statului, libertatea de opinie,
liberă exprimre =) încurajează apariția partidelor politice 1875 PNL,
1880 PC
Constituția din 1923 urmare a modificărilor teritoriale,
etnice, social-economice și politice aduse de Marea Unire
- Structura, principiile politice, forma de guvernământ rămân
neschimbate
- România devine stat național, unitar și indivizibil
- Se menține separația puterilor
- Sunt admise exproprierile
- Minoritățile sunt integrate social și politic
- Pluripartidismul devine o realitate a spațiului politic
Constituția din 1938 instaurează
guvernarea autoritară a regelui Carol al
II-lea
• Alegerile din 1937 creează premisele guvernării autoritare prin faptul
că nici un partid nu depășește pragul de admitere în Parlament
• Se mențin prevederile referitoare la teritoriu
• Se anulează principiul separării puterilor în stat – regele este ”capul
statului”
• Vot univerasl (masculin și feminin) – majoratul electoral la 30 de ani =)
numărul votanților scade
Constituția din 1948 legiferează regimul
stalinist (1945-1965)
• România devine RPR
• Ocupată de sovietici, România reflectă prin constituție baza propagandei
staliniste: ”stat popular, unitar și suveran” care a luat ființă prin ”lupta dusă de
popor în frunte cu clasa muncitoare, împotriva fascismului, reacțiunii și
imperialismului”
• Puterile în stat sunt exercitate de CONSILIUL DE MINIȘTRI (executivul);
MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ (legislativul) CURTEA SUPREMĂ/TRIBUNALUL
(judecătorească). Nu există separația puterilor TOATE INSTITUȚIILE SE
SUBORDONEAZĂ PMR (PARTIDUL MUNCITORESC ROMÂN)
• Drepturile și libertățile puteau fi îngrădite dacă era afectată ordinea de stat
• 1952 – o nouă Constituție care formulează explicit rolul PMR
Constituția din 1965 legiferează regimul
național-socialist (1965-1989)
• România devine RSR
• Forța conducătoare este PCR
• Cetățenii erau împărțiți în cei de rang superior, membri ai PCR și cei
de rang inferior
• Se considera că România a ajuns la un stadiu înalt de dezvoltare în
drumul spre comunism, cu economie socialistă, proprietate socialistă.
• Modificarea din 1974 introduce funcția de președinte al statului
Constituția de la 1991
• Îmbină tradiția democratică cu principiile constituționale europene
• România stat de drept democratic
• Garantarea drepturilor și libertăților cetățenești
• Pluralism politic
• Republica – formă de guvernământ
• Parlament – organ reprezentativ, unica autoritate legiuitoare;
Președintele – reprezentant al statului, garant al independenței, unității
și integrității teritoriale; Guvernul – exercită conducerea generală a
administrației publice
• Revizuire 2003 (în acord cu cerințele UE)
Alexandru Ioan Cuza -
cronologie
Alexandru Ioan Cuza - cronologie
• Legea secularizării averilor mănăstirești - 13 decembrie 1863
• Proiectul de lege rurală – întocmit de guvern în martie 1864 prevedea împroprietărirea țăranilor în
funcție de numărul de vite în schimbul unei despăgubiri eșalonate. Adunarea dominată de
conservatori dă vot de blam. Kogălniceanu (șeful guvernului) prezintă domnului demisia, acesta
trebuia să o accepte
• 2 mai 1864 Cuza dă o lovitură de stat, dizolvă Adunarea și introduce Statutul dezvoltător al Convenției
de la Paris și o nouă lege electorală, ambele aprobate prin plebiscit.
• 14 august 1864 – legea rurală se adoptă
• Legea instrucțiunii publice – decembrie 1864 stabilește învățământul primar de 4 clase obligatoriu și
gratuit
• Apar universitățile – 1860 la Iași și 1864 la București
• Codul penal (dec 1864), Codul civil (dec. 1865)
• Legea Autocefaliei BOR (decembrie 1864)
• 11 februarie 1866 lovitura de stat – Cuza silit să abdice
 Revenirea la domniile pământene
An: septembrie 1882
Domni: Grigore IV Dimitrie Ghica (ȚR)
Ioniță Sandu Sturdza (M)
Instituții Nu se modifică până la adoptarea
Regulamentelor Organice
Domniile regulamentare
1831 (ȚR)
1832 (M)
Al. Ghica/Ghe Bibescu (ȚR)
Mihail Sturdza (M)
Domnia:
- domn ales pe viață
- organ central
- are inițiativă legislativă
- numește miniștri
- poate refuza fără să
prezinte motivații
publicarea legilor votate de
adunare
- are dreptul de a dizolva
adunările
Adunările obștești:
- dezbat și adoptă proiecte
de legi trimise de domn
(legile intră în vigoare numai
după sancționarea lor de
către domn)
Sfatul domnesc devine
Sfatul administrativ:
- alcătuit din miniștri, șefi ai
departamentelor nou
înființate
Modificări ale domniilor
regulamentare după
Convenția de la Balta Liman
Aprilie 1849-1856
Barbu Știrbei (ȚR)
Grigore Al. Ghica (M)
Domnia:
- nu mai este ales ci numit
de țar și sultan
- mandat limitat la 7 ani
Adunările obștești:
- dizolvate și înlocuite cu
divanuri alcătuite din mari
boieri numiți de domn
Convenția de la Paris
1858
Domnia:
- domnul este ales pe viață
de Adunarea electivă
- domnul reprezintă puterea
executivă
- actele lor sunt valabile
doar dacă sunt semnate de
ministrul de resort
Adunările:
- funcționează ca un
parlament unicameral –
dezbate și adoptă legile
- aleg domnul
Guvernul:
- miniștri numiți de
domnitor, responsabili în
fața acestuia și a Adunărilor
elective
Comisia de la Focșani
Înalta curte de Casație și
Justiție