CONSTITUȚIILE ROMÂNIEI

( prima parte)

I. Era necesară existența unei constituții?

 necesitatea unei constituții, ca fundament al organizării instituțional-politice, a apărut în societatea românească
în condițiile procesului de modernizare a vieții social-economice, politice și culturale de la sfârșitul secolului
al XVIII –lea și începutul secolului al XIX –lea;
 Nicolae Iorga afirma că ideea de constituție reprezintă „cea dintâi necesitate în statele românești”;
II. Proiecte constituționale
a. Constituția cărvunarilor
 reprezintă un prim proiect de constituție;
 a fost redactată la Iași, în anul 1822, de Ionică Tăutu;
 indica tendința introducerii sistemului modern de guvernare și necesitatea separării puterilor în stat;
 prevedea: domn pământean, Adunare obștească, autonomie față de Poartă, organizare administrativă,
judecătorească, financiară, drepturi și libertăți cetățenești;
b. Regulamentele Organice
 au avut rol de constituție;
 au fost elaborate de boierimea română între anii 1827 -1828;
 au intrat în vigoare la 1/13 iulie 1831 în Țara Românească și la 1/13 ianuarie 1832 în Moldova ( în timpul
generalului rus Pavel Kiseleff);
 prevedeau:
 principiul separării puterilor în stat:
 puterea executivă era deținută de domn care era ales pe viață de Adunarea obștească, dar
primii domni regulamentari au fost numiți de Rusia și Imperiul Otoman: Alexandru Ghica în
Țara Românească și Mihail Sturdza în Moldova; Gheorghe Bibescu a fost instalat conform
Regulamentelor Organice;
 puterea legislativă aparținea Adunării obștești alcătuită din boieri; avea rolul să elaboreze legi
și să prezinte domnului rapoarte despre starea țării;
 puterea judecătorească: Înaltul Divan Domnesc reprezintă instanța superioară, au fost
reorganizate tribunalele județene, au fost constituite instanțele de apel, au fost înființate corpul
de avocați și procuratura;
 în sistemul fiscal: a fost impusă o dare unică pe cap de familie, au fost desființate categoriile scutite de
impozite, a fost instituit bugetul și au fost desființate vămile interne;
 au fost înființate arhivele statului;
 armata a fost reinstituită;
 școlile au fost organizate pe o bază națională;
 au fost criticate de Partida națională, din Țara Românească, condusă de Ion Câmpineanu;
 au rămas în vigoare până în anul 1858;
c. Convenția de la Paris (1858)
 are rol de constituție pentru Principatele Române;
 a stabilit un nou statut politico-juridic al Principatelor;
 prevedea:
 constituireaPrincipatelor Unite ale Moldovei și ȚăriiRomânești sub suzeranitatea otomană și garanția
colectivă a Marilor Puteri;
 principiul separării puterilor în stat:
 puterea executivă era reprezentată de doi domni și două guverne (câte unul pentru fiecare țară);
 puterea legislativă era reprezentată de doi domni și două Adunări;
  puterea judecătorească: Înalta Curte de Justiție și Casație de la Focșani (instituție comună);
 responsabilități ministeriale;
 se înființa Comisia Centrală de la Focșani, instituție comună, ce avea rolul de a elabora legi de interes
comun;
 inamovibilitatea magistraților (nu puteau fi destituiți);
 se acorda drept tuturor cetățenilor de a fi aleși în funcții publice;
 se desființau privilegiile și rangurile boierești;
 în 1864, a fost înlocuită cu Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris;
d. Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris (1864)
 a fost adoptat în urma loviturii de stat din 2 mai 1864;
 avea rol de constituție;
 îmbina democrația (menținea principiul separării puterilor în stat) cu domnia personală (prerogativele
importante reveneau domnului, care era ales pe viață prin vot cenzitar și putea să numească miniștri, să
inițieze și să sancționeze legile și să dizolve Adunarea legislativă );
 puterea legislativă era deținută de cele două camere: Adunarea Electivă și Corpul Ponderator sau Senatul
(înființat în anul 1864, majoritatea membrilor Senatului erau numiți de către domnitor) => se trecea de la
Parlamentul unicameral la cel bicameral; cele două camere aveau rolul de a aproba legileelaborate de
Consiliul de Stat => creșterea puterilor șefului statului și micșorarea rolului legislativului, instaurându-se
regimul domniei autoritare al lui Cuza;
 a rămas în vigoare până în anul 1866.