Carol I și Tripla Alianță

- în 1883 România a aderat la Tripla Alianță (Germania – Austro-Ungaria – Italia).

***
Alianța a fost încheiată la inițiativa cancelarului Otto von Bismark („cancelarul de
fier” al Germaniei), fiind, inițial, una de ordin defensiv, adică doar în cazul în care
Franța ar fi atacat pe unul din membrii acesteia, ceilalți ar fi fost nevoiți să intervină
militar.
La baza acestei alianțe stă tratatul secret negociat de von Bismarck cu Austro-
Ungaria în 1879, care sporea puterea în zonă a celor două state. Austro-Ungaria
câ știga un aliat puternic în lupta de rezistență dusă împotriva expansionismului
rusesc, iar Germania devenea și mai puternică în cadrul eventualelor conflicte cu
Franța, refă cută după încheierea ră zboiului din 1870-1871.
Europa
1883
De ce a aderat România la Tripla Alianță?

• După încheierea Congresului de la Berlin (iulie 1878), România își

dorea afirmarea în cadrul Marilor Puteri cât și consolidarea
independenței.
• Într-o perioadă dificilă din punct de vedere al intereselor prezente în
spațiul european, unde atât interesele ruse cât și cele austro-ungare
doreau să se impună, România avea să găsească în spatele scutului
oferit de către Puterile Centrale avantajele politice și economice
oferite de către statutul de membru în cadrul Triplei Alianțe.
Carol spune „NU” Franței
În mod tradițional româ nii priveau spre Franța. Mulți oameni
importanți studiaseră acolo și aveau numeroase contacte la Paris.
O alianță cu Franța nu prezenta avantaje deosebite însă .
Din punct de vedere economic, schimburile comerciale dintre cele
două state erau la un nivel scă zut.
O diminuare a simpatiilor româ nești s-a produs din cauza atitudinii
diplomației franceze în timpul Congrsului de la Berlin și în perioada
imediat urmă toare, Franța fiind printre ultimele puteri care au
recunoscut independența Româ niei.
 Dificila relație cu Austro-Ungaria
Hartă Austro-Ungaria. Culoare inchisă teritorii austriece, culoare deschisă cele maghiare
 România și Austro-Ungaria – un cadru
general
• Prin tratatul Triplei Alianțe s-a obţinut dezangajarea militară de
ambele părţi – atât a României, cât și a Austro-Ungariei.
• Se rezolvă conflictul vamal dintre cele două state.
• Totuși, majoritatea româ nească din Transilvania ră mâ nea unul dintre
punctele sensibile ale relaţiilor bilaterale, Imperiul habsburgic fiind
confruntat la râ ndul să u cu o multitudine a protestului minorită ţilor
naţionale de pe teritoriul să u →→ MIȘCAREA MEMORANDISTĂ!
• Aproximativ 3 milioane de români se aflau în granițele imperiului
austro-ungar!!
Războiul vamal din România și Imperiul Austro-
Ungar
• În 1875, la Viena, este semnată Convenția comercială dintre România și Austro-Ungaria.
• Convenția își propunea să aducă în prim-plan dezvoltarea relațiilor comerciale dintre cei doi semnatari, promovâ nd o
politică a liberului schimb, a „porților deschise”!
• . Însă Austro-Ungaria deținea avantaje economice substanțiale de pe urma convenției, deoarece produsele sale
beneficiau de tarife scăzute. Semnarea convenției de partea româ nă a avut efecte negative asupra evoluției
industriei locale. Meșteșugă ritul artizanal de la noi din țară nu putea intra pe o piață competitivă și industrializată
precum cea austro-ungară , iar din acest motiv industria româ nească a stagnat.
• Efectul a fost unul semnificativ – între 1876 și 1880 exporturile Austro-Ungariei în România au crescut cu
300%.
• Unul dintre cei mai importanți istoriografi contemporani, Keith Hitchins, preocupat fiind de problema româ nilor,
spunea în lucrarea sa „Româ nia 1866-1947” urmă toarele despre tratat:
• „El (tratatul – n.r.) prevedea dezvoltarea comerțului între cele două țări în conformitate cu principiul
liberului schimb, dar avantajele economice reveneau clar Austro-Ungariei, dat fiind că acesteia i se
acordaseră cele mai scăzute tarife posibile la aproape toate mărfurile, în special cele manufacturate, iar
grânele sale, făina, minereul de fier și o sumă de alte articole puteau fi exportate în România cu scutire de
taxe vamale”.
• Pentru că actul fusese semnat înainte de câ știgarea independenței, Româ nia era privită în continuare ca un jucă tor
inferior, iar austriecii puseseră o clauză specială . Puteam să exportă m fă ră taxe vamale grâ ne și alte produse potrivit
principiului națiunii celei mai favorizate, însă aceste concesii puteau fi anulate de că tre Austro-Ungaria oricâ nd. Cum
era posibil așa ceva? Era stipulat în convenție că Austro-Ungaria putea opri importul orică ror bunuri româ nești pe
Războiul vamal (continuare)
• La scurt timp după intrarea în vigoare, în 1878, Ungaria a blocat importul de vite din
România sub pretextul protecţiei împotriva epidemiei la vite. Măsura a lovit puternic
în economia românească, a căreia principală marfă de export erau tocmai vitele.
• Pe măsură ce convenţia comercială se apropia de final, tensiunile dintre guvernele
celor două ţări au crescut. Austro-Ungaria a încercat să negocieze în forţă un nou
tratat comercial care defavoriza şi mai mult România.
• Proiectul austro-ungar de tratat prevedea chiar eludări ale constituţiei şi suveranităţi
româneşti (cum era încercarea de a forţa vânzarea de proprietăţi imobiliare către
cetăţenii austro-ungari în ciuda prevederilor articolului 7 din constituţia românească
care interzicea străinilor achiziţia de bunuri imobiliare rurale).
• În aceste condiţii, guvernul lui Ion C. Brătianu a rupt negocierile şi a introdus un tarif
vamal autonom.
• În replică, Austro-Ungaria a interzis tranzitul vitelor româneşti pe teritoriul său şi a
introdus o taxă de represiune care consta în majorarea cu 30% a tuturor tarifelor
aplicate la mărfurile româneşti.
Continuare (II)
• Războiul vamal s-a terminat în 1891, iar ambele părți au ieșit
pierzătoare de pe urma sa. Austro-Ungaria a pierdut o piață de
desfacere pentru produsele de lux, mai ales cele produse în
Transilvania, iar România s-a confruntat cu exportarea pe alte piețe
care nu erau atât de favorabile din punct de vedere logistic, dar și
economic.
Regele Carol și Mișcarea Memorandistă
• Prelungirea tratatului cu Tripla Alianța s-a izbit, în 1892, de o serie întreagă de greută ţi
generate de declanşarea mişcă rii memorandiste din Transilvania şi maniera brutală în care a
ră spuns acestora autorită ţile austro-ungare din Transilvania.
• Mișcarea memorandistă reprezintă lupta româ nilor din Transilvania pentru pă strarea
identită ţii naţionale în faţa politicii de maghiarizare forţată întreprinse de guvernul de la
Budapesta. Uciderea în timpul revoluţiei din 1848 a 40.000 de româ ni din Transilvania – în
marea lor majoritate lideri politici şi intelectuali – a dus la o pierdere imensă pentru clasa
politică româ nească ardeleană .
• Mişcarea Memorandiştilor de la 1892 a fost, după multă vreme, o primă manifestare
politică a românilor din cadrul monarhiei austro-ungare. În 1892, liderii politici ai
româ nilor din Transilvania, în faţa presiunilor din ce în ce mai mari de maghiarizare, au
încercat să protesteze în mod paşnic trimiţâ nd un memorandum împă ratului austriac Franz
Iosif. În această petiţie liderii româ nilor solicitau pentru româ ni drepturi etnice egale cu cele
ale populaţiei maghiare şi încetarea persecuţiilor şi a încercă rilor de maghiarizare.
Memorandumul a fost scris de că tre liderii Partidului Naţional Româ n – Ioan Raţiu, Gheorghe
Pop de Bă seşti, Eugen Brote, Vasile Lucaciu.
Mișcarea memorandistă (II)

• Împăratul Franz Josef a ales să nu se implice şi a trimis

memorandumul autorităţilor de la Budapesta. Guvernul maghiar a
dat o turnură neaşteptată evenimentelor: autorii unei petiţii au fost
judecaţi de trădare de ţară la Cluj în mai 1894, fiind condamnaţi la
închisoare pentru vina de a fi scris şi semnat un memorandum.
• În lumina acestor evenimente, curentul anti-ungar a căpătat
proporții mai mari în România, astfel încât, deși semnează
prelungirea tratatului cu Tripla Alianță pentru încă 5 ani, încrederea
lui Regelui Carol I și a polticienilor români în intențiile Austro-
Ungariei scade foarte mult.
„Existența
unui popor
nu se
discută, se
afirmă”
I. Rațiu