ANALE CULTURALE

Director-Fondator: GEORGE BACALOGLU

BCU Cluj / Central University Library Cluj

CRĂCIUNUL ŞI DATINILE ROMÂNEŞTI

„CELE TREI CRIŞURI" Centrala: ORADEA, str. Prinţul Carol, 5.—Telefon 119.
Redacţia şi Administraţia din Bucureşti—Str. Regală, 18.

ABONAMENTE:
Pe un an Lei 200— ^ . .

M Pe un an şcoli de toate gradele

Pe un an autorităţi
Abonament de încurajare
Lei 500.—
Lei 1000.—
Lei 2000.—
$$£%g\.
<

Pe un an studenţii Lei 100.-

In străinătate: Europa 1500 lei; America 7 dolari.
Anunţuri şi reclame după tarif. — Manuscrisele nu se înapoiază.
Abonamentele de încurajare se certifică, publicând numele abonatului la o rubrică specială.

CUPRINSUL:

Cele Trei Cri şuri: Crăciunul

Gh. Adamescu: Datinile Crăciunului
/. Simionescu: Pluguşorul
Tudor Pamfile: Crăciunul
* * * Clemenceau
Ovid Densuşeanu Fiul: Clemenceau
Clemenceau: Fragmente literare
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Barhu Delavrancea:
Tantsi Budişteanu: . . . .
Moş Crăciun
Cas telul Bran
Colonel V. Bacaloglu: Naşterea Domnului
La Fontaine: . . . . Un «Revelion» de artişti
trad. de Col. G. Bacaloglu.
A. Davidescu: Crăciunul în ţara Oaşului
Recenzii, memento, noutăţi, etc.
Copertă : Steaua.

COLABORATORII REVISTEI:

I. Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voineşt, C. Banu, N.
Bănescu, G. Bogdan-Duică, N. Batzaria, Zah. Bârsan,
Măria Baiulescu, G. Baiculescu, Şt. Bezdechi, L. Blaga,
I. Bianu, Oct. Beu, Elena Bacaloglu, Const, Victor şi
George Bacaloglu, Traian Birăescu, Emanoil Bucuţă, Al.
Bogdan, V. Bursan, Al. Ciura, R. Ciorogariu, A. Ciortea,
Th Capidan, Alexandrina Gr. Cantacuzino, Eugen Cons­
tant, A. Cotruş, Gh. Ciuhandu, Teofil Codreanu, I.
Const.-Delabaia, Const. Doboş, Vi ora Dr. Ciordaş, V.
Corbasca, Cridim, M. Chioveanu, V. Demetrius, R. De-
metrescu, Ovid Densuşianu-fiul, I. G. Duca, Virgil Drâ-
ghiceanu, Mihail Dragomirescu, Silviu Dragomir, Ion
Dragu, A. Davidescu, Mihail Dragoş, Ion Dongorozi,
Victor Eftimiu, Ion Foti, Horia Furtună, Eug. Filotti,
G. Galaction, D. Guşti, Al. Ghidionescu, Vasile Al.
George, Ion Gane, C. Gane, Dem. Gâlman, D. Gâldâu,
Radu Gyr, C. Hodoş, N. Iorga, Bogdan Ionescu, Al. Ia-
cobescu, Iustin Ilieşiu, Emil Isac, N. E. Idieru, Constan­
tin Kiriţescu, G. Kristof, E. Lovinescu, I. Lupaş, A. Lu-
peanu-Melin, Dr. Cassiu Maniu, G-ral Moşoiu, S. Mehe­
dinţi, G. Meitani, V. Meruţiu, Arhiereu Andrei Crişa
nul, V. Militaru, R. S. Molin, Virgil Molin, T. Murăşanu,
N. Milcu, M. Mora, I. Montani, G. Murnu, Paul Negu-
lescu, D. Nanu, A. Nanu, A. Negură, G. Oprescu, G-ral
Scarlat Panaitescu, Ion Peretz, N. Pora, Sextil Puşcariu,
V. Petala, Al. Pteancu, I. Pillat, Ecaterina Pitiş, I. Pogan,
D. Pompei, Matilda Poni, Septimiu Popa, Pauli. Prodan,
George Pallady, Pr. Gh. Pteancu, P. I. Papadopol, Mir-
cea Rădulescu, G. Rotică, C. Rîuleţ, G-ral Rudeanu,
Alexandrina Scurtu, I. Simionescu, I. P. Sachelarie, Va­
sile Savel, Andrei Sigmond, Const. M. Sipsom, Al. T.
Stamatiad, Eugeniu Sperantia, Marin Ştefănescu, I,
U. Soricu, C. Sudeţeanu, G. Sofronie, C. Stratulat, O,
Tafrali, Caton Theodorian, G. Tutoveanu, Nuşi Tuîliu-
N. G. Tistu, G. Taşcă, V. Al. Valjean, I. Valerian.
George Voevidca, Volbură Poiană-Nâsturaş, Eugen
Titeanu, Gh. Vornicii. George M. Zamfirescu.
 A
NU
L X
ANALE CULTURALE
DATINILE
CRĂCIUNUL
OI'n BCU
număr al Crăciunului, care
să oglindească atitudinea su­
Cluj / Central
fletească concentrată în câteva
datini caracteristice şi care sâ
precizeze, pe lângă origina aces­
tor datini, semnificaţia socială a
marilor sărbători, iată scopul a-
cestor pagini. Cu atât mai mult
cu cât, mai pronunţat, mai adânc
de cât sărbătorile de început de
an şi ale Paştelui, Crăciunul con­
centrează în simbolul său ritmul
unei armonii patriarhale ce a-
meninţă să se destrame. Şi apoi,
e generaţia tânără, generaţia de
copii şi de adolescenţi pentru
care, indiferent de situaţii şi de
mijloace, Crăciunul aduce multe
Iluzii şi bucurii hrănite de mult,
presimţite în tăcere în monoto­
nia orelor de clasă sau în recu­
legerea amurgurilor iernatice, bu­
curii peste care se aşterne, im­
perceptibil dar pătrunzător, un
sentiment de duioşie mistică, ar­
monioasă şi gravă.
Armonie accentuată de recu­
legerea peisajului, a zăpezei albe
ce înăbuşe sgomotele şi dă copii­
lor impresii ce rămân.
De aceia, în aceste sărbători
ce alcătuesc o încetinire momen­
tană dar odihnitoare a febrei de
fiecare zi, puţină gândire e ne­
cesară. O gândire care să nu fie
numai o simplă meditaţie, ci şi o
CRĂCIUNUL
Şi
SALE
aducere aminte aUniversity Library
acelor vremuri vingă. Cluj
în care, cu sufletul deschis la viaţa a suprapus
toate impresiile vieţii, cu o sen­
sibilitate instinctivă de adoles­
cent, cuprinşi de sentimentul u-
nui mister unde religia şi legenda
se armonizau, am vibrat şi noi,
în ceasuri mai puţin turburi, de
marea bucurie a sărbătorii. Şi în
această evocare a unei vieţi de­
părtate, tot ce e mai bun în noi
tresare şi vorbeşte: reminiscenţe
de copilărie, trăsături sufleteşti
încă neatinse pe care nici revol­
ta, nici desgustul, nici desamă-
girea n'au isbutit totuşi să le în­
Astfel, timp
de o zi tot ce
pe spontanei­
tatea nostalgiilor noastre se des­
tramă ; şi un suflet uitat, sufletul
copilăriei noastre reînvie în timp
ce în misticismul bisericii, dea­
supra mândriei înduioşate, se îm­
prăştie melancolică dorinţa înfră­
ţirii noastre.
Aceasta e caracteristica, acea­
sta e — mai bine zis —rezonanţa
sufletească creată de sărbătorile
Crăciunului. Rezonanţă pe care
am putea s'o concentrăm într'un
singur cuvânt, acela de purifi­
care. Purificare de o zi, şi de a-
ceia scurtă, suficienta totuşi pen­
tru a ne dovedi că împotriva
duşmanilor şi îndârjirii impuse
de viaţă, persistă totuşi în sufle­
tul nostru o armonie lăuntrică,
o adâncă şi întristată nostalgie
de bunătate. Şi e bine ca dati­
nile acestei sărbători să se adre­
seze mai mult imaginaţiei copi­
lului, creind o coincidenţă între
s e n t i m e n t u l m i s t e r u l u i reli­
gios şi bucuria cadourilor şi a
jocului.
Aceasta pentru ca misticismul
pierzând din caracterul său de
reculegere apăsătoare, să nu păs­
treze de cât nuanţa unei senină­
tăţi pe care copilul de azi, deve­
nind adolescentul de mâine, să o
dorească cu o sinceritate neştir-
>m%%mmmmmm CELE T R E I CRIŞURI m^mmMmtmxm
bită, ca un popas de bucurie şi De aceia trebue să respectăm a- nouă; iar dacă la aceasta adăo-
de odihnă. ceste fragmentare simboluri ale găm caracterul religios de care
Niciodată, de altfel, tradiţia zi­ trecutului, pe care tradiţii, ce datinile sunt învăluite, vom în­
lelor sfinte n'a fost mai bine ve­ au farmecul lor, le păstrează în ţelege mai bine nevoia de a le
nită ca în zilele noastre. întâi, timp ca pentru a ne aminti că păstra.
fiindcă încercările războiului ce mai puternic de cât răsvrătirile Dublă semnificaţie deci: una,
şi azi îşi prelungesc repercusiu­ inteligenţii vibrează sufletul po­ răspunzând la radiaţia unei evo­
nea în ritmul social, au determi­ pular. Căci ce este tradiţia, dacă luţii naţionale; cealaltă, la o ra­
nat o nesiguranţă obositoare din nu simbolul concret al unei sen­ diaţie instinctivă a aceleaşi sen­
care Crăciunul, chiar dacă mo­ sibilităţi colective exprimând în sibilităţi către infinit. Şi dacă dea­
mentan, ne des­ supra problemelor
prinde; al doilea, mărunte există
fiindcă între ofen­ d o u ă sentimente
sivele spirituale ce care ar trebui în­
au isbutit să dis­ tărite, fiindcă de
trugă în parte sen­ ele depinde tota­
timentul unei vieţi litatea probleme­
concentrate spri­ lor ce se pun, a-
jinită pe trecut, o cestea sunt: con­
privire înapoi spre ştiinţa n a ţ i o n a l ă
o omenire din care şi sentimentul re­
am izvorât şi în ligios. Cel dintâi,
care am evoluat, izvorât din evolu­
nu poate decât să ţia istoriei noas­
întărească o ne­ tre ; cel de-al doi­
cesară conştiinţă lea, ca un impe­
a stabilităţii noas­ rativ sufletesc in­
tre. Trebue sâ ne dispensabil exis­
a m i n t i m că, ori tenţei: c r e d i n ţ a .
cât de accelerat Cel dintâi, ca un
ar fi mersul nos­ sprijin al prezen­
tru spre progres,
ori cât de inde­ BCU Cluj / Central University Library Cluj otului; celălalt, ca
garanţie şi un
pendentă s'ar a- imbold de valori­
firma, faţă de evo­ Foto-Berman Iarna.
ficare a a c e s t u i
luţia trecută, inteligenţa noastră, gesturi şi în ceremonii semnifi­ prezent în viitor.
nu vom putea să ne desprindem cative un ritm pe care doreşte Aceasta este, amplificată în ca­
din cadrul unei vitalităţi care ne a-1 păstra? E tot trecutul, toată drul social, semnificaţia serbăto-
a dat primele principii de viaţă, evoluţia sufletului popular care rilor noastre....
şi care ne-a sprijinit în înălţare. — prin datini — ni se transmite „Cele Trei Crişuri"

una a Domnului cu boerii, alta a

D AŢIN ELE
Sărbătorile Crăciunului sunt, ală-
turi de ale Paştelui, cele mai în­
semnate sărbători creştineşti; sunt
în acelaş timp şi populare, căci de
ele sunt legate anumite datine cari
se perpetuează din generaţie în ge­
neraţie. Primele sunt serbările ier-
nei, celelalte ale primăverii. Po­
porul nostru le dă o importanţă
egală, dar le atribue un caracter
deosebit: «Crăciunul, sătulul; Pas­
tele, fudulul».
In primele timpuri ale creştinis­
mului nu era fixată ziua care a-
mintiâ naşterea lui Crist. Data de
25 Decembrie s'a stabilit în secolul
IV prin influenţa calendarului lui
Furius Philocalus, care nu era ca­
lendar propriu vorbind creştin, dar
nici păgân, ci oarecum astronomic;
păstra însă unele numiri din vechile
datine ale Romanilor şi la 25 De­
cembrie era cina naşterii soarelui
(Natalis Invicti). Fie pentru a su-
CRĂCIUNULUI
de Prof. Gh. Adamescu
prapune o sărbătoare creştină unei
sărbători păgâne, cum cred unii,
fie pentru alte motive pe cari nu le
cunoaştem, biserica creştină din
Apus adoptă data aceasta şi mai
târziu o primi şi biserica de Răsărit.
Astfel în toate ţările creştine ziua
Naşterii Domnului a devenit o săr­
bătoare de mare însemnătate.
Aşa ne-o arată şi tradiţia noastră
oficială şi cea populară.
După tradiţia oficială — aşa cum
ne-o relatează logofătul Gheorgache
— serbările ţineau 3 zile şi la toate
participa Domnitorul.
In prima zi, după serviciul divin,
la care asista şi toată boerimea din
capitală şi mulţi veniţi înadins din
afară, Domnitorul prîmia în sala
spătăriei pe toţi fruntaşii ţării şi le
oferia «vutcă, confeturi şi cafe»,pe
când «mehterhaneaua» (muzica dom­
nească) executa anumite cântece.
Seara era masă, adică două m e s e :
Doamnei cu jupânese. Protocolul
era următorul: la prima, Mitropo­
litul închina întâiu paharul «făcând
oraţii pentru slava lui Dumnezeu»,
apoi Domnul «pentru sănătatea şi
biruinţa împăratului», al treilea Mi­
tropolitul pentru Domn şi în fine
Domnul pentru Mitropolit; — la
masa Doamnei, aceasta ridica pri­
mul pahar pentru Domn, soţia ma­
relui logofăt pentru Doamnă şi apoi
Doamna pentru toate jupânesele.
In ziua a doua veniau dascălii
şcolilor cu «ucenicii» cei mai aleşi
şi câte un «ucenic» spunea câte o
cuvântare («ecomion»). Rânduiala
era următoarea : «dascălul cel mare
elinesc» cu elevii săi, apoi dascălul
grecesc asemenea şi în fine das­
călul slovenesc, care îi învăţa pe
ţineri şi româneşte, fiindcă oraţia
acestor din urmă era în limba
ţării. Interesant de notat, pentru
obiceiurile vremii, este că fiecare
ucenic, după ce săruta mâna lui
Vodă, îşi primea «bacşişul» din
mâna Velvistiernicului.
 In ziua a treia veniau Egumenii piii gazdelor şi copiii cari colindă. lonii—un simbol al patriei depărtate.
greci de la mănăstiri şi se închinau Este, am putea zice, un fel de de­ Succesul ce a avut la noi se ex­
Domnului, aducând toţi câte un generare a vechilor datine. plică, socotesc eu, prin faptul că el
miel sau viţei mici, curcani şi găini. Pe lângă acestea, intervine un a fost pricina venirii în sânul fa­
După tradiţia populară, se obiş- fapt n o u : pomul Crăciunului. Este miliei — în jurul lui — a copiilor
nueşte, în zilele Crăciunului şi după un obiceiu importat acum v r e o cari îşi primesc darurile şi aceste
aceste zile până pe la Bobotează, 20 de ani, poate prin influenţă ger­ daruri se prezintă nu ca din partea
să se facâ «colindatul». Cete de mană. El a prins şi continuă să se părinţilor, ci ca aduse de Moş-Crâ-
copii sau de tineri merg din casă răspândească. La un moment dat ciun, element poetic care încântă
în casă şi cântă. Moş Ajunul, cân­ s'a produs o reacţiune, şi un arti­ imaginaţia copiilor.
tece de Stea, colinde, irosi (sau Vi- col al lui Petre Ispirescu a atras Din cauza acestui din urmă fapt
cleintj sunt numirile a- pot zice că ar fi foarte
cestor cântece. In sate greu să-1 desfiinţăm.
este o datorie pentru Nici nu văd încercări
fiecare locuitor să pri­ în această direcţie.Nici
mească pe «colindăto­ o societate, nici o in­
r i ^ dar este şi o plă­ stituţie nu pomeneşte
cere, o bucurie, un —să zicem—o campa­
semn bun, speranţă că nie serioasă în contra
«urările» se vor reali­ unei datine streine
za, de aceea pregăti­ care tinde să desfiin­
rea ce se face în fie­ ţeze pe cele strămo­
care casă pentru a-i şeşti. S'ar părea că
mulţumi. prin aceasta s'ar face
o despărţire către sate
Pentru copii este o şi oraşe; satele păs­
adevărată sărbătoare. trând vechile obiceiu­
Ei se pregătesc cu mul­ ri, oraşele primind pe
te zile înainte de Cră­ cele streine. O aseme­
ciun, se întrunesc în nea eventualitate nu
grupe, se f o r m e a z ă ne surâde. Ce este de
mici armate de colin­ făcut? înainte de răs-
dători—unii cu «Stea­ boiu Asociaţia Cerce-
ua», alţii mai mici cu taşilor a încercat să
Moş Ajunul — şi satul reînvieze în mijlocul
răsună toată noaptea
de cântecele lor. Erau BCU Cluj / Central University Library Cluj oraşului datinele ve­
chi, organizând la Tea­
stabilite şi anumite trul Naţional din Bu­
Steaua.
regule pentru rapor­ cureşti o mică repre­
turile între ele: for­ zentaţie în care se desfăşurau în
malităţi de salutare, din al căror ne- atenţia asupra primejdiei ce o pre­ toate amănuntele obiceiurile de la
respect puteau să urmeze certuri şi zenta acest obiceiu strein pentru Crăciun şi Anul Nou. începutul a-
chiar bătăi între grupe. datinile strămoşeşti. cesta n'a avut nici o urmare şi chiar
In oraşe a fost, într'o vreme, tot Ce este acest «pom» ? E o datină de s'ar relua firul, tot nu este sufi­
aşa ; dar mărirea lor pe de o parte, veche la popoarele nordice, Ger­ cient. Ar trebui ca toate serbările
schimbarea felului de viaţă pe de manii şi locuitorii din ţările scan­ de Crăciun, chiar dacă se păstrează
alta, au făcut ca aceste diferite o- dinavice. Ea a existat şi înaintea şi pomul, să aibă neapărat în pro­
biceiuri să se părăsească şi să ră­ reformei, dar s'a răspândit mai ales gram ; cântecul de Moş Ajun, cân­
mână pe seama numai a copiilor prin protestanţi. Cafe este sensul tec de stea, colinde, şi a.
săraci. Pentru mulţi venirea colin­ ei? E o manifestare a misticismu­
dătorilor nu mai este o bucurie lui religios şi a iubirii pentru ar­ Numai astfel s'ar perpetua în ge­
aşteptată, ci o simplă datorie de bori, sărbătorind bradul, care sin­ neraţiile de copii spiritul tradiţiei
caritate. Fireşte, împărţirea de da­ gur rămâne verde în timpul iernii; şi s'ar da prilejul ca, an de an, în
ruri era legată de aceste manifes­ cu timpul a devenit şi un simbol sufletul generaţiilor cari se ridică
tări copilăreşti, dar acum nu mai al dragostei familiale şi chiar — să trăiască ceva din sufletul gene­
e comunitate de bucurie între co­ pentru cei plecaţi departe în co­ raţiilor dispărute.

Originalitatea unui popor, ceia ce

P L U G U Ş O R U L
m cu om se asamănă prin multe
însuşiri specifice. Om de om
se deosebeşte prin şi mai multe
însuşiri sufleteşti. Acestor deosebiri
se datoresc manifestările variate din
viaţă, pe care se întemeiază însuşi
progresul omenesc.
La fel e între popoare. Pe lângă
un fond comun, inerent fiinţii ome­
neşti, sunt deosebiri fundamentale
în structura sufletului etnic, care
duc la originalităţile specifice fie
I. Simionescu, Prof. univ.
Membru al A c a d e m i e i Romane.
cărui neam. Aşa se creiază variante
în marea simfonie a civilizaţiunii
omeneşti, care o fac să fie veşnic
nouă şi în ascensiune.
Contopirea unui popor cu civili­
zaţia altor popoare, are drept ur­
mare anihilarea personalităţii celui
dintâi. Când ajunge în stare să pro­
ducă ceva, nu aduce nimic nou.
îşi pierde tonalitatea proprie care
să-1 facă indispensabil în armonia
generală.
desparte suflet etnic de suflet etnic,
stă în produsul vieţii proprii, din
decursul vremurilor îndelungi când
s'a plămădit caracterul specific.
In pajiştea de munte, plantele sunt
toate la fel ca organizaţie morfolo­
gică. Coloritul fiecăreia, parfumul
ce-1 aruncă în mirosul de fân cosit,
sunt deosebite de la specie la spe­
cie, prin particularitatea ce are fie­
care de a suge din pământul comun,
anumite substanţe ; prin ele fabrică,
culori şi parfum deosebit. E nuanţa
separată, din mozaicul superb al
câmpului înflorit.
Când un popor trece din arhais-
 mmmsmm®mm
mul natural, starea în care în bună
parte se află poporul nostru din
cauza neprielniciei istorice, la o nouă
treaptă, mai rădicată, din evoluţie,
se pot întâmpla două cazuri.
Aşa zisa civilizaţie se face grăbit şi
superficial. Aparenta îmbrăcăminte
nouă poate duce la o înşelare de
adaptare. Formele specific etnice
sunt înăbuşite şi încetul cu încetul
date uitării. In artă, literatură şi
ştiinţă, veşnicia în traiul omenesc,
imitările ori cât de ingenioase ar fi,
rămân imitări. Dau iluzia momen­
tană de evoluţie adevărată, dar să
pierd în câmpul indefinit al Univer­
salităţii, ca o picătură de rouă în
văzduhul fără sfârşit.
Altă cale e aceia a altoirii civili­
zaţiei străine pe sălbatecul, dar vi­
gurosul trunchiu etnic. Rezultatul
e o varietate nouă, cu gust şi aromă
felurită de a celor existente. Fin­
landa îşi datoreşte particularitatea
originală a literaturii ei moderne,
influenţii pe care a avut'o asupra
literaţilor poema Kalewale, esenţa
concentrată a literaturii populare.
Tot ce este a poporului, tradiţie,
CRĂCI
BCU Cluj
C*ârbătorile Crăciunului sunt aş-
/ Central
au să se ducă cu popa.... şi or s'a-
w teptate cu multă bucurie de toată
lumea. In Postul Crăciunului hori
şi nunţi nu se fac prin sate, mai
nicăiri şi singurile prilejuri de adu­
nări şi petreceri pe aceste vremuri
nu sunt decât şesătorile, furcăriile
sau clăcile de noapte, unde se lu­
crează de obiceiu puţin şi se pe­
trece îndestul, vorbindu-se, mai a-
les, cântându-se şi câte odată ju-
cându-se. Prin urmare, tineretul are
binecuvântate pricini să aştepte des­
chiderea sau deslegarea horilor, care
vor atrage după dânsele, după Bo­
botează, şi nunţile; copiii tânjesc
după colindat, stea, irozi, capră şi
altele, iar toată lumea la olaltă aş­
teaptă Crăciunul sătul, cu mânca­
rea de carne.
Ale Crăciunului atâtea-s : trei zile:
după ele vin cu duimul, sărbători
şi obiceiuri, cari de cari mai fru­
moase.... Atâtea obiceiuri felurite
dau prilej ca plăcerile şi veselia să
se simtă în orice suflet, din orice
bordeiaş.
Copilaşul mănâncă ăti,—lapte,—
«căci popa n u m a i taie limba». Cei
mai mărişori de-abia aşteaptă să
mănânce cliişcuţă şi cârnăciori fă­
cuţi cu usturoiu, cigheraş şi costiţe
fripte în hârgău răcituri, «măi tă-
tucă», din picioarele lui bălan!
Cei bătrâni aşteaptă şi ei să vină
Crăciunul, să-şi mai ungă gâtul cu
vreo câteva jumere din tigău. Cei
mai sburătaciţi se ţin val vârtej, să
le cumpere tatu-so opinci, că doar
CELE T R E I CRIŞURI
Prof. I. Simionesat.
datine ori credinţi, nu trebuesc ne­
socotite în graba după evoluţie re­
pede. Modelate, cizelate, dau leit-
motivul inerent specificului etnic în
cultura universala. Operile lui Grieg
au rămas veşnic vii, numai prin a-
ceia că în ele să cuprinde sufletul
UNUL
University
de Tudor Pamfile.
Library Cluj
ducă acasă plăcinte, vărsări, chi-
roşte şi turte. După ce-or găti cu
ajunul, se duc cu steaua. Şi aceste-s
gânduri, nu bucluc, pe capul celor
de vreo câteva palme. Flăcăii au
Cei trei crai de la răsărit.
şi ei de dălcă: au să se ducă cu
capra, — unii cu moşnegii, alţii cu
uratul. Dar oricum, tot îi mai bine
cu capra,—da să se îmbrace aşa fel,
ca toate fetele cele mai frumoase
ale celor bogaţi, să nu-şi mai iea
ochii dela dânşii. Mulţi anume s'or
îmbrăca bine, or glumi mult, s'or
rătăci, ca doar-doar or pune mâna
unde li-i gândul! D'apoi fetele! Fe­
tele şi ele, cari mai de cari or fi
%m®%^mmm%m
poporului scandinav. Din tot ce a
c o m p u s Mascagni, Smetana ori
Tschaikovski nu a rămas trainic, de
cât ceia ce oglindeşte măcar o fă­
râmă din gâlgâitoarea viaţă a po­
poarelor din care fac parte.
Iată de ce pluguşorul, steaua, ori
colindele trebuesc men ţinute, cu toată
sforţarea unanimă. Ele constituiesc,
parte din bogatul arsenal artistic al
poporului, care provoacă măcar la
ţinerile generaţiuni clipe de puter­
nică emotivitate ; leagă presentul de
trecut, năzuinţa sborului înalt, de
pământul pe care odihna se impune.
Păstrarea datinelor de Crăciun şi
Anul nou, constituesc preservarea
înstrăinării noastre sufleteşti.
Secuii le au luat de la Români;
prin aceasta să arată preexistenta
poporului nostru, acolo unde străi­
nul pretinde că e la el acasă.
De ce le-am înlocui cu pomul de
Crăciun, imigrare voită de obice­
iuri nordice ?
Să ţinem la ale noastre. Să ţinem
cu dragoste şi îndârjire. Numai aşa
vom putea da valoare reală ener­
giei etnice, dacă o avem.
mai gătite şi mai gliilosite, mai
dârze, să nu mai treacă şi câşlegile
Crăciunului (fără ca să se mărite).
Seara, bătrânele or sta la taifas
până într'un târziu, or lăudă, şi or
huli: or lăuda băieţii şi flăcăii cu
inimă: «băietul cutâruia, bine cânta!,
al cutâruia bine mai era îmbrăcat
ca fetele !»; oi huli pe cei bobletici,—
cei fără vlagă, molăi, pe cei cari
n'au nici un Dumnezeu.
Acestea însă,—e aproape cu ne­
putinţă de crezut,—nu se întâmplă
pretutindeni. Prin unele sate din jud
Vâlcea, precum sunt Voiceştii şi
altele, «nu se umblă cu steaua, nu
cu pluguşorul nu se ştie ce-i acela
moş-ajun, nu colinde.
Ba încă până acum câţiva ani,
cu steaua veniau prin sat nişte
băieţi de prin jud. Argeş şi Olt,
depărtare de zeci de kilometri; a-
cum nu mai vine nimeni din nici o
parte.
Credem a fi o amăgire copilă­
rească credinţa bucovinească care
ne spune că Crăciunul este socotit
de popor ca un moşneag ce vine
pe un cal alb, după al treilea cân­
tat de cocoşi (în noaptea de 24—25
Decemvrie).
Sărbătorile Crăciunului, — când
oamenii vor merge unii pe la alţii,—
nu se cade să găsească gospodă­
riile neîngrijite. De aceea femeile,
cu tot frigul aspru care poate este
pe această vreme, scot din case to­
tul afară, ca să văruiască, să li­
pească, să tragă brâie, să spele fe­
restrele şi uşile, să scuture lucru­
rile,—toate «bloclucurile»,—din casă,
s'o vadă ca un pahar, «s'aminoase»,
nu altceva, căci gospodinelor mai
ales, venind cu pomeni unele la
altele, nu le va fi frumos să audă
mai tărziu una că i s'au zvonit prin
sat vorbe urâte.
In curăţenie, se întrec mai ales
fetele ca să-şi aibă casele îngrijite,
căci la Crăciun şi apoi la Sf. Va-
sile le vor veni ibovnicii cu uratul
la fereastră, şi Doamne fereşte să
zică duşmanul: — «Văzuşi, vere, la
ibovnica ta ? Prin crăpăturile feres­
trei, se dădeau şoarecii cu sania la
vale !».
Cu privire la îmbrăcăminte, tine­
retul mai ales, — «cei ce joacă în
horă», — caută să se înnoiască cu
câte ceva din vreme, dacă cele a-
vute până atunci sunt ponosite.
Moş Ajunul
In seara de 23 spre 24 Decemvrie,
după miezul nopţii şi până la ziuă,
se obişnueşte, prin unele părţi din Ar­
deal şi Ţara-Românească, să meargă
cetele de copii, alcătuite din doi,
trei, patru şi câte odată şi mai mulţi
inşi, din casă în casă, colinda, moş-
ajunul, bună dimineaţa, colindişnl,
sau bună dimineaţa la moş-ajun.
Prin jud. Muscel se zice că umblă
cu colindeţele.
Prin unele părţi din jud. Prahova,
aceasta se face în seara de 22 De­
cembrie : «Copiii dela etatea de şapte
BCU Cluj / Central University Library Cluj
până la treisprezece ani se întru­
nesc la unul din hanurile mari ale
comunei, cam de obiceiu în unul din
acelea unde se face hora. Aici dă
fiecare câte 5, 10, 15 bani, după pu­
tere şi fac o sumă, pe care o dau
cârciumarului, ca să le dea lăutarii,
să le cânte şi ei să joace.
In această seară nu vine nimeni
la han decât copiii.
Petrecerea lor ţine până la 12 sau
1 noaptea, când se împart în gru­
puri câte 5 sau 6, sub conducerea
unuia mai mare dintre ei.
Pleacă toţi în toate părţile, stri­
gând pe la ferestrele locuitorilor:
— Bună dimineaţa la moş-ajun!
Stăpânul casei iese şi le dă co­
vrigi, mere, nuci sau colindeţe, cari
sunt singura răsplată a umblatului
lor».
Obişnuit copiii au trăistuţe sau
săcui în gât sau beţe în mână, pen­
tru ca să se apere de câni şi să se
sprijine la alunecuşuri.
Prin Banat şi prin unele părţi din
Ardeal, copiii cari merg cu colindul,
se numesc piţerei sau piserei; îm­
părţiţi pe cete sub conducerea unui
vătav de ceată, ei umblă prin sat
dela casă la casă, poftind ziua lui
Ajun cu adausul: «că-i mai bună a
lui Crăciun». Piţereii pot umbla slo­
bozi prin casele oamenilor, căci după
credinţa poporului ei sunt purtători
de noroc şi fericire. De cum intră
în vreo casă, e datina ca piţereii
să scormone focul din vatră cu be­
ţele ce poartă în mâni şi care se
numesc colinde.
Prin Munţii-apuseni, în zorii zilei
de Ajun, copiii dela 12 la 14 ani,
formaţi în cete dela 5 la 40 de inşi,
pornesc în strigări a colinda pe la
case. Intrând ei zic, în rotacismul lor:
— Bur ajtirul lui Crăciur!
iar ieşind:
— Noi ieşim, Dumnezeu intră!
Ei se numesc piţarei şi colindă
până seara.
Prin unele părţi din jud. Gorj,
Vicleim.
mamele pun copiilor în săcui, la por­
nire, nuci şi mere, pe care copiii în
parte le mănâncă, iar rămăşiţa o păs­
trează, căci aceste nuci şi mere pur­
tate de colindători, descântându-le
şi dându-le să le mănânce femeile
care nu fac copii, se crede că vor
naşte nu după mulţi ani.
Aceste nuci şi mere, precum şi
colacii pe carii copiii îi strânge în
această noapte, se dau vacilor spre
a lată viţei mulţi, — cât de mulţi
sunt şi piţărăii, — nume ce-1 poartă
atât copiii cât şi colacii pe cari ce-
taşii îi dobândesc în schimbul urării
lor.
Dela acest nume, şi această da­
tină a umblatului se numeşte «în
piţărăi», iar ajunul Crăciunului mai
poartă şi numele de «în ziua de pi-
ţărăi».
Prin jud. Muscel, în noaptea de
către Ajun, tineretul se adună la o
casă, bagă lăutari sau cântă unul
din fluier şi aici se pun pe sbere-
guială şi petrecere până la miezul
nopţii, când pornesc spre capul sa­
tului, unde ieau casele de-a rândul
strigând:
— Bună dimineaţa la moş-ajun!
Gazda le da colindeţi: covfigei,
colăcei, poame, iar câte odată şi
câte un păhărel de vin. Unii gos­
podari îi bagă în casă şi îi pun să
scociorască cu ciomegile în foc, ca
să aibă noroc la cloştele cu pui. După
aceasta strigă de trei ori «Bună di­
mineaţa la Ajun».
Dimineaţa şi ziua umblă cu co-
lindişul copii ma măriunţi.
Colindatul
Colindele se zic,—şi prin urmare
colindatul se face în seara de Aju­
nul Crăciunului, în noaptea Crăciu­
nului, — care este adevărata seară
mare a colindelor. Prin unele părţi
se umblă cu colindul şi în seara de
Sf. Vasile, dar aceasta se pare că
o fac mai ales copiii mici şi cei
sărmani.
Cei mari, flăcăii şi oamenii în
vârstă umblă de altfel în această
seară cu uralul sau cu pluguşorul.
Prin comit. Hunedoarei, copiii co­
lindă în ziua de Ajun, prin satele
vecine, iar în a doua zi colindă în
satul lor.
In jud. Constanţa, copiii umblă în
ziua ' de Ajun, dimineaţa de pe la
miezul nopţii şi până la ziuă, iar
flăcăii în cete de câte 7—8, umblă
seara.
îmbrăcaţi şi încălţaţi cât se poate
de bine, ca să nu le oprească în
cale frigul, cetele de colindători por­
nesc de obiceiu dela o margine de
sat, casele de-a rândul pe o uliţă,
până ce ajung la celălalt capăt de sat.
Dacă satul este prea mare, cetele
colindează numai o parte din sat,—
un cot, unde de obiceiu sunt cunos­
cuţi de gospodari şi unde şi copiii
cunosc pe gospodari. Când vor să
colinde sau să umble tot satul, şi
când satul este mare, nu cântă pe
la toate casele, ci-şi aleg pe cele
ale gospodarilor mai fruntaşi, oco­
lind pe cei mai sărmani, pe vădu­
vele nevoiaşe şi pe cei ce îi ştiu în
supărări.
In orice caz, înainte de a plecă,
îşi fac toate chibzuelile despre chi-
mmmmmBSsssm
pul cum vor lua uliţele satului, aşa
că până ce nu-i vor răsbi somnul
şi truda, să colinde toate satele sau
măcar cele mai de samă. Neamu­
rile, oricum, nu trebuesc uitate. Tot
astfel naşii,—nânaşii,—de botez, cei
de «luat în par», moaşa, cumetrii
şi cunoscuţii mai de aproape ai pă­
rinţilor lor.
Prin jud. Tecuciu, de altfel ca mai
în toate părţile, cârdurile de colin­
dători găsesc toate porţile caselor
deschise; deci pot intra ori unde şi
cânta la orice fereastră. Numai pe
la târguri, şi prin puţine sate, cum
am pomenit, colindătorii trebue să-şi
ceară voie dela gazde, înainte de
a-şi începe cântarea.
Fiecare gospodar aproape îşi are
copiii lui, fiecare a fost copil şi-şi
aduce cu plăcere aminte de tăria
şi curăţenia bucuriei copilăreşti în
aşteptarea serii de colindare. «Atâta
au şi copiii!».
Căci fiecare se va îngriji de cola­
cii şi colăceii de casă, pe cari i-am
văzut, de şireagul de covrigi de târg,
de mere, nuci, câţiva gologani şi
altele câteva lucruri pentru a le dărui
colindătorilor. Afară de aceasta, co­
lindătorii în deobşte se primesc cu
multă bucurie, pentrucă în unele
colinde se vesteşte Naşterea Dom­
nului Hristos, ce va înfrânge pute­
rea Necuratului, slobozind pe toţi
urmaşii vii şi morţi ai lui Adam
dela robie.
Bucovinenii cred că mai înainte
vreme foarte multe răutăţi făceau
oamenii, din pricină că îşi uitaseră
de Dumnezeu. Pentru a-i scăpa dela
păcate, Dumnezeu a lăsat colindele,
în fiecare an la Crăciun, numele cel
sfânt al Domnului să vină neapărat
la urechile oamenilor şi astfel să se
abată dela calea răutăţilor.
Tot prin aceste părţi se mai spune
că atunci când colindele nu se vor
mai auzi pe pământ, vor ieşi dia­
volii şi astfel lumea va încăpea pe
mâna lor.
Pentru aceste motive, colindătorii
se primesc cu dragoste, şi a doua
zi, fiecare gospodar va găsi o fală
să spună că l-au colindat atâtea câr­
duri,—când ele sunt mai numeroase
decât la alţii.
Colindătorii vin în casă cu numele
Domnului, menit să risipească mâh­
nirile şi să aducă mierea nădejdii;
deci se socoteşte ca un păcat mare
faptul că unii nu primesc colindă­
torii.
Toate acestea le-a ştiut măeastra
pană de poet care a scris în pragul
anului 1908, după grozave nenoro­
ciri, aceste versuri:
...Şi mai ales în iarna
S ă n u se 'nchidă nici o poartă în preajma
lor, şi nici u n s e m n .
S ă nu-i o p r e a s c ă d i n curatul şi sfântul datinii
O, m a i a l e s î n i a r n a a s t a , c o p i i i s ă c o l i n d e ! . . .
CELE T R E I CRIŞURI
Când argintiile lor glasuri v o r î n g â n a «Flo-
rile-dalbe»,
Gândiţi-vă, că nu e dată închipuirii omeneşti
O mai aleasă întrupare de sol a vrerilor
cereşti,
Ca argintiile lor glasuri, când vor cânta «Flo-
rile-dalbe!».
In case e lumină; cei mai in vârstă
stau de vorbă pe paturi sau pe lângă
foc, ori ascultă la fereastră. In casă,
o fată, ori gospodina, este aceea care
se va duce «să dea» colindătorilor.
Colindătorii, scuturându-şi ciobo-
tele ori opincile încărcate de omăt,
se aşează la fereastră şi încep să
cânte. Alteori se aşează de o parte
şi de alta a ferestrei luminate şi
cântă privind în pământ, ca să nu
se uite în casă, căci uitându-se, pot
vedea ceva care să le aducă râsul
şi astfel să fie siliţi să-şi curme cân­
tarea colindului, ceeace se socote­
şte ca o mare necuviinţă făcută a-
celei case.
Obişnuit, prin jud. Tecuciu încep
cântarea amândoi colindătorii sau
întreaga ceată de colindători. Prin
alte părţi însă, ceata se desface în
două părţi: întâia jumătate spune
două versuri din colind şi după ce
le slârşeşte, urmează să cânte cea­
laltă jumătate alte două versuri, după
care urmează astfel, alternând până
ce isprăvesc tot colindul.
Câteodată, gazda are plăcere să
BCU Cluj / Central University Library Cluj
cheme pe colindători în casă şi aici
să le asculte colindul. Aceasta o fac
gospodarii cari preţuesc mult dati­
nile neamului de obşte, dar o fac
şi alţii pentru copiii lor, ai vecinilor
buni şi ai neamurilor. «Să vie bieţii
copii în casă, să cânte şi să se mai
desgheţe o leacă!»
Cu acest prilej le dă să bea şi
câte un păhăruţ de vin fiert.
In casă, colindătorii cântă ca şi
afară, cu toţii de odată şi pe rând.
Un colind
Sculaţi, sculaţi, boieri mari,
Florile dalbe,
Sculaţi voi, Români plugari,
Florile dalbe,
Că vă vin colindători,
Noaptea pe la cântători,
i vaduc pe Dumnezeu,
ă vă mântue de rău,
Dumnezeu cel nou născut,
Cu flori de crin învăscut.
Dumnezeu adevărat,
Soare 'n raze luminat.
Sculaţi, sculaţi, boieri mari,
Sculaţi voi, Români plugari,
Că pe cer s'a arătat,
Un luceafăr de 'mpărat,
Stea cu mută strălucită,
Pentru fericiri menită,
Iată lumea că 'nfloreşte,
Pământul întinereşte,
Cântă 'n luncă turturele,
La fereastră rândunele..
Cu Steaua
asta, lăsaţi
copii, să
colinde, începând cu întâia zi de Crăciun
şi sfârşind în ziua de Bobotează,
mai pretutindeni, sau numai până
îndemn. la Sf. Vasile, şi chiar numai cele trei
zile ale Crăciunului, pe-alocuri, —
mBmmsmmsmm
pretutindeni pe unde trăeşte popo­
rul român, copiii umblă cu steaua,
în satul lor şi în alte sate.
Prin Macedonia, obiceiul umblării
cu steaua s'a introdus prin 1890 de
către şcolarii Liceului român din
Bitolia şi dela care datina s'a lăţit
şi prin alte sate.
Copiii cari umblă cu steaua se
numesc stelari, colindari. colindă­
tori sau crai. Portul lor nu se deo­
sebeşte întru nimic de portul zilnic;
prin Bucovina însă stelarii, cel pu­
ţin pe-alocuri, poartă nişte fustanele
albe şi scurte, iar în cap au coroane
de hârtie colorată în felurite chipuri.
Obişnuit, cu o stea umblă doi ste­
lari uneori sunt trei,—trei c r a i , - şi
numai rareori umblă mai mulţi ste­
lari cu o stea.
Steaua se face dintr'o veşcă, sau
văcălie de coajă de teiu, — o sită
veche sau altceva, în care se pun
nişte beţe, obişnuit 6,8 sau 12 coarne
triunghiulare, cari se învelesc cu
hârtie de felurite colori.
Prin jud. Muscel, cornul de dea­
supra se numeşte turn: el este mai
mare ca celelalte şi pe el se zugră­
veşte icoana care închipue pe Adam
şi pe Eva mâncând din pomul oprit.
Pe celelalte coarne se zugrăvesc
stele, îngeri, soarele şi luna ş. a.
Obişnuit, în vârful coarnelor se fac
nişte ciucuri de hârtie mărunt tă­
iată într'o parte şi apoi încreţită
cu mâna. Dela un corn la altul, şi
pe la vârfuri, se leagă sfori, pe care
se lipesc hârtii mărunt tăiate pe la
o parte.
Unele stele au două rânduri de
asemenea hârtii.
De partea deasupra a văcăliei se
leagă un clopoţel, iar în partea de
jos văcălia se prinde în capătul u-
nui băţ înalt până la umărul stela­
rului. Stelarul apucă băţul de stea,
tremură steaua încet, ca să sune şi
clopoţelul necurmat, cât timp vor
zice steaua.
Cântec de Stea
Trei crai dela răsărit,
Cu steaua-au călătorit.
Când din cale purcedea,
Steaua 'nainte mergea.
Când stătea de odihnea,
Steaua încă 'ngăduia.
Ei la Rusalim s'au dus
Şi steaua li s'a ascuns,
Că le-a fost lor de 'ntrebat
De naşterea de 'mpărat:
— N'aţi văzut und' s'a născut
Un craiu mare de curând?
L'am văzut la Răsărit,
După dânsul am venit.
Irod craiu s'a mâniat
Oastea lui a ridicat.
Mulţi coconi mici a tăiat:
Patrusprezece de mii
De doi ani mai mici copii.
Vitleemii-or întristat
i tot omu a lăcrămat
f ânguire şi mărire.
De acum pană 'n vecie,
Mila Domnului să fie,
Că ne-a scos dela robie
Tot cu mir şi cu tămâie.

• *
BCU Cluj / Central University Library Cluj
CLEMENCEAU
CJn Parlament. Unui deputat ce
cJ nu înceta să-1 întrerupă, Cle-
menceau, exasperat, îi strigă :
— Lasă-mă să vorbesc.
Vrând să răspundă, deputatul în­
cepu :
— Dar am dreptul, domnule, am
dreptul
Atunci Clemenceau.
— Ai dreptul de a face orice,
domnule, în afară de discursul meu.
* să asculte, fără să audă. Totuşi tă­
* *
Altădată, la Senat. Un senator de
dreapta (Chesnelong) ţinea un dis­
curs obositor şi interminabil, atât
de gol şi arid încât câţiva, împre­
jur, începură să strige:
— Odihneşte-te !... Odihneşte-te !
— Vă mulţumesc, dar nu sunt de
loc obosit.
— Atunci odihneşte-ne, îi spuse
Clemenceau.
* fiecare an să-şi urmeze o cură în
* *
Albert Clemenceau, fratele dis­
părutului, ducându-se într'o zi să-1
vadă pe Tigrul, avu loc următoa­
rea convorbire:
— Ce te aduce la mine?
— Aş vrea să te consult.
— Nu mai sunt doctor.
— N'are aface. Ai fost doctor şi
am venit să mă adresez doctorului
mai mult decât fratelui.
— Bine. Eşti bolnav. Ce simţi?
— O amorţeală ciudată.
CELE T R E I CRIŞURI
Z-a birou.
(AMINTIRI)
— Munceşte. Altceva?
— O plictiseală adâncă.
— Te asculţi prea mult.
Se ştie că Albert Clemenceau este
avocat.
* cât, înainte de a pleca, Clemenceau
* *
Tot la senat, cu ocazia discuţiei
invalizilor marinari. La centru, un
orator se ridică spre a apăra cauza
acestor viteji. Toată lumea încearcă
cerea este adâncă. Adevărul e că
oratorul e bătrân, iar glasul său a-
proape stins. Deodată, Clemenceau
se ridică:
— Acesta nu e un discurs, ci o
confidenţă!
* teligenţa acelei replici.
înainte de război, pe vremurile
fericite în care Bethmann-Hollweg,
nu rupsese încă acel faimos petec
de hârtie, Clemenceau se ducea în
Germania. Intr'o zi un prieten îl
mustră pentru acest obicei de a se
căuta în Germania atunci când în
Franţa există atâtea staţiuni ter­
male cu renume.
De ce mă duc? Ii răspunse Clemen­
ceau. Foarte simplu. Fiindcă nu-mi
plac nemţii. In ziua când am văzut
că toţi nemţii veneau în Franţa,
m'am gândit că cel mai bun mijloc
de a nu-i vedea este să mă duc în
Germania.
^ H H ^ H K K S
Când nu era încă decât director
de ziar, Clemenceau să dusese să
asculte discursul unui tânăr parla­
mentar, orator recunoscut şi cu vii­
tor. Discursul fu atât de reuşit, în­
se apropie de orator şi cu zâmbe­
tul pe buze, îi strigă :
— Felicitările mele, tinere; vino
aici, la pieptul meu.
Dar celălalt, făcând aluzie la lipsa
de sensibilitate a lui Clemenceau,
făcu doi paşi înapoi:
— Nu-mi place golul.
Totuşi când Clemenceau ajunse
prim-ministru, primul său gând fu
de a oferi un portofoliu de ministru
aceluia ce avusese şi curajul şi in­
*
Voronoff, în turneu
* * la Paris, face o
vizită lui Clemenceau. La un mo­
ment dat, căutând să nuanţeze cât
mai delicat posibil propunerea sa,
Voronoff insinua:
— Domnule Preşedinte, poate că
aţi dori înţelegeţi o schimbare
de vârstă în avantajul fizicului
d-v
Dar Clemenceau, care împlinise
de curând 83 de ani, îl întrerupse:
— Lasă, domnule, când voi îm­
bătrâni
 GEORGES
Trebue să ştii ceiace vrei; când vrei, trebue să desperarea fulgerătoare a prăbuşirei, a ştiut
ai curajul s'o spui; iar când o spui, trebue să ai să reziste, cu o tărie de granit, destrămărei
curajul de a o face. sângeroase dimprejur. Singur în localul pri­
G. Clemenceau. măriei înfruntă nebunia populară, după cum
va înfrunta mai târziu insultele unei mulţimi
CT)e departe, un cap cadaveric; de aproape, o figură răsculate. Până când, desgustat, alungat, dar
de Mongol... O privire aspră, scânteietoare, accen­ nu învins, îşi închide în orizontul Vandeei
tuată de sprâncenele dese, trădând o voinţă încordată desamăgirea mândră. Izolare momentană
şi agresivă. Din tot, o expresie de putere şi o inflexi­ din care, mai oţelit, mai hotărât ca niciodată,
bilă, aş spune brutală hotărâre de afirmare. In fond, va eşi în curând spre a recuceri Parisul.
un patriot exasperat şi un gânditor lipsit de iluzii. Un Până la 1882, cariera politică a lui Cle­
singur ideal: F r a n ţ a ; o singură lege: tăria. menceau urmează o lentă dar sigură evo-j
* luţie. Ales în Parlament, izolat de aceşti
Georges Clemenceau s'a născut în 1841, în Vandea. Parlament de tot desgustul pe care acea
Al doilea din şase copii, şi-a făcut primele studii la adunare republicană de elemente nehotârîte
Nantes, spre a le urma apoi la facultatea de medicină şi echivoce i-1 trezeşte, Georges Clemenceau
din Paris, în acea atmosferă republicană a cartierului se reculege. Figuri ilustre, pe care însă nu
latin, care dăduse tineretului universitar de atunci un le stimează, îi defilează în faţa ochilor : ast­
aspect de idealism fel, figurile lui Thiers, Gambetta şi Ferry.
revoluţionar. De alt­ Iar alături de acestea ce nu reprezintă pen­
fel, aceste tendinţe tru dânsul decât elemente doctrinare lipsite
republicane, pentru de vitalitate, figurile populare ale ducelui
care tânărul Geor­ de Broglie, Decaze şi Pasquiez, în care pri­
ges trebuia să în­ virea sa de fiu ce-şi aminteşte, vede sim­
frunte mai tâ' ziu ri­ bolul acelei tiranii ce făcuse din tatăl său
gorile unei luni de un asuprit. Astfel, între desgustul şi revolta,
închisoare, îşi gă­ tăcutul Clemenceau pândeşte. Pândeşte, în mijlocul u-
seau origina în idei­ nor fluctuaţii echivoce, deasupra simptomelor acumu­
le îndrâsneţe a 1 e late de împrejurări, momentul isbucnirii. Şi isbucnirea,
doctorului Clemen­ pregătită răbdător în izolarea băncilor de stânga, in­
ceau, care fusese tervine. In jurul anului 1882 personalitatea tigrului se
BCU Cluj / Central University Library Cluj
închis şi dânsul, pe afirmă. In ăcelaş Parlament unde oricare suflet decât
vremea Restaurării, al său ar fi oscilat, figura lui Clemenceau se ridică
pentru concepţii po­ dominantă. Prin vorbă, prin scris şi prin dueluri, Cle­
litice asemănătoare. menceau iniţiază o adevărată epocă de teroare. Inter­
Printre amintirile pelările sale au devenit decisive, ministerele atacate
tinereţii sale, aceia se prăbuşesc. Gambetta cade, Freycinet cade, Ferry
care s'a adâncit poa­ cade... In această atmosferă febrilă, în care tot dis­
te mai mult în min­ preţul lui Clemenceau îşi afirmă, violent o sarcastică
tea «tigrului» a fost bucurie de răsbunare, duşmăniile se înmulţesc. Duş­
amintirea acestei a- măniile, adică calomnia, micimea, demersurile oculte
restări, şi a cuvân­ şi perfide menite să creeze în jurul acestei figuri ri­
In 1919 (Versailles). tului pe care bătrâ­ gide de luptător o atmosferă de necinste şi de bănueli.
nul doctor îl rostise. Şi, pentru a doua oară, calomniile isbutind, Clemen­
In neputinţa de a-1 scăpa, în timp ce jandarmii îl des­ ceau se retrage. Reculegere căreia datorăm o parte
părţeau de părintele său, Georges avu o isbucnire. din scrierile sale mai carac­
— Te voi râsbuna. teristice ; reculegere pe care o
— Vrei să mă răsbuni ? Munceşte. va risipi însă din nou aluci-
De acest cuvânt, isvorât din violenţa unei despărţiri nanta afacere Dreyfus.
dureroase, va fi călăuzit de acum înainte Clemenceau. Intervenind în acest proces
Parisul, studiile medicale, începuturile şovăelnice în ce mobilizase in jurul său ten­
marea luptă socială, toată tinereţea, toată viaţa lui dinţele cele mai deosebite şi
Clemenceau poartă resonanţa acestui cuvânt. Nu muncă cele mai oculte interese, şi fo-
monotonă, mărginită în cadrul unui orariu, ci încor­ losindu-se de el pentru a izbi
dare îndârjită, aproape exasperată, către o realizare în articole scânteietoare duş­
colectivă şi durabilă.—De aici nevoia unui orizont din manii ce îl alungaseră, Cle­
ce în ce mai amplificat, bogat în perspective multiple, menceau reia în febra Parisu­
de aici dorinţa unei îmbogăţiri şi a unei împrospătări lui ofensiva întreruptă. O etapă
de vitalitate care, odată studiile împlinite, trebuia să-1 nouă a luptei sale politice se
împingă spre America. Ţară unde trebuia să înceapă desenează acum, centralizân-
primii săi paşi în marea activitate gazetărească şi de du-se în personalitatea lui Jau-
unde, întors în ajunul răsboiului franco-german, va a- res de care, legat pe vremea
duce o energie impulsivă şi brutală. Acum, are trei­ faimosului proces—se va des­
zeci de ani, şi în acel Montmartre pe care îl locueşte părţi apoi spre a-i combate în
şi unde e numit primar aşteaptă cu o voinţă concen­ Parlament ideologia disolvantă
trată, furtuna zilei de mâine. Această furtună e răs­ şi oratorică. Această luptă, în­
boiul dela 70, asediul Parisului, vijelia distrugătoare cepută în 1904, capătă o îndâr­
culminând în tragica umilinţă a unui popor. In marea jire progresivă, accentuată de
luptă începută, aceasta e prima puternică afirmare a presimţirea..războiului. împo­
fostului republican. Afirmarea unui suflet excepţional triva lui Jaures ce denunţă fur­
ce în desorientarea surprizei, în nebunia panicei, în tuna apropiată, Clemenceau
 rj\ / A \ A A . A \ / A \ / A AN ^ \ ^ \ • J N /V V AN

LEMENCEA U de Ovid Densuşianu-fiul.

vorbeşte la tribuna, îndârjindu-se asupra u- ninţa să se destrame, creiă un suflet nou, puternic şi
topiilor umanitare ale acelui visionar şi ce- încrezător. Un suflet colectiv unde tenacitatea engleză
rându-i socoteală în faţa mulţimii. «Nu cu­ şi exaltarea latină îşi centralizaseră energiile într'un
nosc rezultatele meditaţiilor d-tale—îi strigă ritm de înverşunat eroism. Astfel, în timp ce pe întin­
—dar pot să-ţi spun că atunci când d-ta vei sul Franţei pângăririle trădării erau înăbuşite, pe o-
găsi formula societăţii noi, va trebui să cauţi rizontul cenuşiu al frontului, mai însângerate dar mai
şi un om nou... Şi d-ta nu eşti acela, fiindcă înalte, steagurile aliate înaintară. Victoria, victoria de­
nu poţi şi fiindcă nu trebue să fii». plină se apropia, identificându-se cu patria, simţind vi­
In aceasta hotărâre de accent, în vibranta, brând într'ânsul pulsaţia unui neam întreg, Clemenceau
aproape voluptoasă pândire a răsbunării — presimţea cu voluptate răzbunarea. Sărmană răzbunare
nu răsbunare personală, ci răsbunarea unui ce trebuia să fie mai târziu neutralizată de o pace pe
popor pe care înfrângerea de la Sedan îl care am pierdut-o
umilise—se simte ceiace va fi mai târziu Şi a venit armistiţiul, tratativele, acea conferinţă de
Clemenceau atunci când împotriva oboselii la Versailles unde, apărând jertfa şi izbânda Franţei,
generale, simţind că soarta conflictului era Clemenceau a prelungit, în clipe aşa numite de pace,
în funcţie de încrederea în izbândă, a dat un răsboi ce ştia că nu încetează. Un răsboi de apă­
poporului francez o exasperată oţelire în rare a tuturor drepturilor pe care sacrificiul a sute de
rezistenţă. Acest Clemenceau al războiului, mii de oameni le smulseseră din ghiarele slăbite ale
aliaţii ca şi duşmanii de eri, îl cunosc. E- agresorului.
pocă de înălţare ce a fost mult întârziată. Mai mult chiar:
De la 1914 până la 1917, Clemenceau n'a confirmarea intran­
fost decât un ziarist: este epoca ziarelor. sigentă a unei su­
«L'homme libre», şi «L'homme enchaîne» periorităţi: superio­
unde, ca şi Barr6s dar cu mai multă hotă­ ritatea u n e i r a s e
au (1841—1929) râre, viitorul cuceritor îşi cristalizează vo­ care, după ce dă­
inţa.—Trei ani de război au slăbit însă în­ duse în domeniul
t deasupra crederea: un vânt de desnadejde, o descurajare cres­ spiritual o civiliza­
cândă a cuprins Franţa. Unul după celălalt Ribot, Painle- ţie lumii, după ce o
ă ne apro- v£, Briand, trădează o şovăire. Cuvăntul pace începe să
Voi cădea, circule... Răzbunarea definitivă visată de Clemenceau apărase d e f i n i t i v
prin cea mai mare
liu-i nimic; este acum ameninţată. Şi ar fi fost compromisă într'- încordare de putere
BCU Cluj / Central University Library Cluj
'am ridicat. adevăr, dacă în oscilaţia desnădejdei generale, n'ar fi ce se desfâşurase în
veghiat voinţa tigrului. lume, înţelegea să
Dacă acest cuvânt i s'a potrivit vreodată—fără nici păstreze neatinsă a-
i dai şi ce­ o nuanţă de exagerare — a fost atunci. Fără înconjur
ceastă superioritate
ri din feri- şi fără milă, însufleţit la fiecare clipă de visiunea atroce şi să impună—chiar
:ntru ca să a unei Franţe mutilate, «tigrul» a atacat. A atacat tot în timp de pace—o
tă. ce nu exista în Franţa ca voinţă de luptă, ca exaltare neştirbită conştiinţă
de orgoliu, ca încredere în izbândă. A început de la de putere.
cei de sus, denunţându-i, obsedându-i, rănindu-i la Şi, cât timp drep­
stul să Iii fiecare clipă cu o inflexibilă, cu o crudă şi înălţătoare
pentru ca hotărâre de distrugere. turile victoriei au
li lie cu tine. stat în mâinile sale,
Astfel, împotriva cuvântului pace, a isbutit să afirme Clemenceau a în­ Pe front.
cuvăntul rămas celebru: «fac răsboi». Din ziua când vins. A învins până
—ca Preşedinte de Consiliu—a rostit acest cuvânt, po­ în ziua când, îndeplinindu-şi sarcina, retrăgându-se
lemistul a tăcut. Parlamentul, fără sgomot, înăbuşind in reculegere voinţa ce încă
discursurile, interpelările agre­ îl însufleţea, urmaşi ce nu-i erau prieteni au netezit
sive, tot ce timp de trei ani pe drumul deschis urmele sale. Aceasta, în timp ce
alcătuise activitatea sa de ga­ un spirit european haotic şi insidios începea să pân­
zetar şi de orator, dispăru. Stă­ gărească, la câţiva ani de distanţă, însângerata pace
pân definitiv, puternic de toate a jertfei noastre.
mijloacele de realizare pe care Pângărire pe care Clemenceau a urmărit-o desigur
clipa le impunea, Clemenceau cu revoltă, care l-ar fi făcut din nou să se ridice, dacă
intră în luptă. Părăsi tribuna, seninătatea singuraticului, acea detaşare a gândirii ca­
părăsi Parisul şi se mută pe racteristică apusurilor noastre nu ar fi întins poate pe is-
front. Situaţia armatei era mai bucnirile orgoliului o resemnată conştiinţă de zădărnicie.
mult decât critică: în extenu­ Şi timp de zece ani, până la moarte, tigrul a tăcut.
area generală, scânteia nâdej- Retras în modestul apartament din strada Franklin
dei se stinsese. Clemenceau o ce desminţea orice bănuială de necinstită îmbogăţire,
reînvia. Neclintit pe acel front făuritorul victoriei şi-a izolat sfârşitul. Lucid până la
imens, atent la toate desfăşu­ ultima clipă a văzut, în decursul a câţiva ani, o nouă
rările, tigrul se întrecu. Arma­ societate evoluând. Şi cu această societate, o politică
tele împrăştiate aveau nevoe neprevăzută, minată de spiritul democratic al unui
de o concentrare unică: le dădu pseudo-idealism umanitar, pentru care naţia şi neamul
un şef. Soldaţii obosiţi aveau nu sunt decât noţiuni învechite, lipsite de înţeles spi­
nevoe de o pildă: el fu pilda ritual... In reculegerea sa, tigrul a urmărit cu tristeţe
lor. înţelegând că izbânda va destrămarea... Tristeţe ce a trebuit totuşi să se spulbere
fi a aceluia care va şti să crea­ atunci când pe un pământ vecin, o energie mai tânără
dă şi să reziste, el, cel mai bă­ decât a lui, ţâşnită din cele mai adânci izvoare populare
trân, întări credinţa în neclin- a izbutit să arate, la o răspântie decisivă a destinului
ceait în Vandea. tire. Şi, dintr'un suflet ce ame- european, că izbânda va rămâne latină...
 FRAGMENTE LITERARE
Neputând s ă ne oprim asupra activităţii literare a lui Clemenceau, he mărginim a aminti câteva din
scrierile sale mai cunoscute, anume «Le grand Pan», «La melee sociale» şi «Les plus
forts» din care am extras fragmentele de mai jos.

C e înseamnă acest argument, de Pentru o amară cupă de otravă, căt. Dar, bucuria artistică odată ri­
atâtea ori întrebuinţat. «Lumea Socrate ţinu un lung discurs. Un sipită, trăiţi prin voi, dacă aveţi
e rău alcătuită, şi ar trebui schim­ discurs în care vorbi de fericire şi energie. Bucurii şi dureri, veţi li
bată?» Nu trebue oare ca individul durere. împinşi de la un centru la altul al
să se privească în raport de lume, Nu trebue niciodată să aduci o facultăţilor voastre de a simţi, şi
în loc de a privi lumea în raport definiţie în astfel de domenii. O de­ înţelegând că întreaga gamă se în-
cu dânsul? Nu-i oare o dezordine monstraţie de retorică nu pare ne­ lănţue, de la plăcerea extremă la
organică, un caz patologic, acela cesară pentru a permite celorlalţi extrema suferinţă, nu veţi simţi ne­
de a pierde vremea în văicărili a- să simtă bucuria şi judecata cea voia de a vă opri definitiv la una
supra mizeriilor vieţii, distrugând mai rigidă cu greu va împiedica sau cealaltă din aceste senzaţii. E
astfel cea mai adâncă dintre bucu­ pe un om de a striga în suferinţă. destul să opui o rezistenţă greută­
rii, aceia de a fi, de a trăi, şi de a Aceasta reduce chestia optimis­ ţilor, când eşti capabil, sau să nu
crea ? mului şi a pesimismului la foarte oscilezi sub greutatea unei acumu­
Omul sănătos primeşte lumea cu puţin lucru. Lumea există. Noi n'am lări de întâmplări fericite.
toate condiţiile sale de existenţă, fost consultaţi nici asupra condiţii­
cărora nimeni nu se poate sustrage, lor sale de existenţă, nici asupra
şi, cheltuind toate energiile sale în Tot ce trăeşte, vrea să trăiască
acţiune, în loc de a-şi critica viaţa, tot ce trăeşte are nevoe de hrană,
o face dimpotrivă mai bună şi mai tot ce trăeşte, pradă şi este, la rân­
frumoasă, împrăştiind în jurul său dul său prădat. Legea supremă a
tot ce are mai bun într'ânsul. Lupta nevoii în căutare de pradă, este
pentru evoluţia firii, este o lege as­ puterea. Universul este o întâlnire
pră pe care el o îndulceşte prin le­ de puteri din care cea mai mare
gea compensatoare de ajutorare a are dreptate.
slăbiciunii. Dureri şi bucurii ce se Omul e mai puţin contradictoriu
pătrund şi nu se pot despărţi; du­ decât se crede. Pentru a fi bun nu-i
rere înălţătoare prin mândria jert­ lipseşte decât să vadă suferind, după
fei, bucurie de acţiune, bucurie de ce a suferit el însuşi.
luptă pentru sine, şi, prin plina des-
BCU Cluj / Central University Library Cluj
voltare de sine, pentru altul, iată
ce face ca viaţa să fie demnă de a Orgoliul omenesc e atât de mare
fi trăită, iată ce face frumuseţea încât cel mai ignorant îşi închipui
sforţării de a trăi, plătită poate prin că are nevoe de idei.
durere, dar care dă o frumuseţe *
morţii Pentru ca viaţa să fie suportabilă,
A trăi pentru a se păstra, e bine! îi trebue puţină absurditate.
A trăi pentru a se da, e mai fru­ utilităţii existenţii noastre. înţelep­ Nu turburaţi omul care înlocueşte
mos. De aici, cea mai frumoasă în­ ciunea ordonă să te supui inevita­ viaţa printr'un vis.
trebuinţare a fiinţei noastre ca a- bilului. A spune că viaţa e frumoasă
ceia de a organiza bucuriile supe­ sau urâtă, înseamnă să declari că
rioare ale sufletului, de a le înmulţi, cutare sau cutare o iubeşte sau nu : Suprema virtute este răbdarea de
de a le spori printr'o desvoltare din atâta tot. Şi încă, de câte ori fie­ a t r ă i :
ce în ce mai amplă a energiilor o- care din noi îşi schimbă părerea *
meneşti, în folosul armonioasei evo­ după împrejurările zilei? Schopen- Zeii sunt deasupra noastră ? Să
luţii în care se desăvârşeşte uni­ hauer era nemulţumit. Ce dovedeşte ne apropiem de ei! Voi cădea, spui
versul ! A trăi este a spera, a vroi, aceasta? De ce să mă influenţeze tu ? Nu-i nimic; cel puţin m'am ri­
a realiza. Noi nu existăm decât prin indispoziţiile sale? Pesimismul liric dicat.
acţiune. Prin acţiune, vom continua al marelui Leopardi nu-i în fond * *
să fim, şi după moarte. Nevoia ac­ decât suferinţa poetică a unui opti­ Cine gândeşte în public, reali­
ţiunii, a vieţii pentru acţiune, iată mism exasperat ce nu poate fi sa­ zează.
ceiace luminează drumul nostru în­ tisfăcut. Aşezaţi-1 într'o altă epocă
tunecat, ceiace împinge inima noa­ a Italiei sale, distrugeţi veninul ce-1
stră entuziastă către realizările vii­ roade, ce imn de dragoste, ce epo­ Nu-i destul să fii minoritate pen­
torului, ceiace ne însufleţeşte în bu­ pee de glorie! Amândouă aceste tru ca dreptatea să fie cu tine.
curia creării, ceiace ne duce cu no­ manifestări au o egală valoare faţă
bleţe la odihna senină, în izbândă de univers. Ce este existenţa omenească în
sau înfrângere, fără a regreta viaţa Socotiţi drept lipsit de judecată această tragică viaţă a lumii, a că­
trăită. oricine, chiar genial să fie, care va rei naştere, ghicită de Laplace, ne
...Trebue să înfăptuim. Acţiunea pretinde să reducă viaţa la formula permite să o vedem ca un izvor u-
e principiul, acţiunea e mijlocul, ac­ de fericire ori de suferinţă pentru niversal de vieţi fără sfârşit ? Nimic
ţiunea e scopul. Acţiunea îndârjită omenire. Tot ce putem, este să a- şi tot în acelaş timp. Nimic dacă
a fiinţei întregi în folosul tuturor, ducem fiecare o notă de senzaţii facem comparaţii. Tot, dacă fiinţa
acţiunea desinteresată, superioară trecătoare. Marii artişti îşi impun fragilă ce nu poate să înfrunte ce­
vanităţilor copilăreşti, recompense­ armonia unui mult mai mare nu­ rul decât cu privirea, poartă în
lor visurilor de veci, precum şi des- măr de ascultători decât cântăreţul tr'însul cu mândrie o concepţie
nădejdei luptelor pierdute, acţiunea vulgar al cărui cântec se pierde în chiar incomplectă, a totalităţii ar
este evoluţie de ideal, putere unică mulţime, Admiraţi-i, căci veţi găsi monioase a lucrurilor.
şi virtute totală. la dânşii expresia intensificată a lu­
crurilor pe care le-aţi simţit în trea­ G. Clemeneeau.

MOŞ
'atunci umblau sfinţii pe pământ,
se deschidea cerul la Bobotează,
farmecele închiegau apele, ear unii
telegari mâncau jeratic.
Iarba era deasă ca peria, să fi zis
că a venit Priar cu adierile încro­
pite, cu lumina caldă, cu hălăciuga
de brebenei şi cu stolurile de păsări
gonite de arşiţă de prin ţări şi pusti­
uri pe unde nici gândul nu colindă.
Grâul înfrăţise nalt d'o şchioapă,
şi de s'ar fi dat afund ciocârliile, în
stuiul lui, ş'ar fi ascuns şi trupul
câtv un pumn şi ciocul limbut, şi
mo ul bălţat ca şi cum ar fi încon-
deeat de mâna omului. Vitele satu­
lui păşunau lacom. Porcii găfuind,
cu coada sfredel şi cu râtul în jos,
ronţăiau ghinda, făcând clăbuci la
g u r ă ; pe spinările lor se lăsau, din
zbor, corbi negri şi lucioşi, ca pă­
cura, şi-i ciuguliau, eară ei, deschi­
zând leneş ploapele cu gene gălbui,
îşi resfirau coama de plăcere. Câinii
tolăniţi la soare lătrau prin vis, alţii
îşi desfăşurau colacul trupului, întin-
zânduse apăsat în picioarele de din­
dărăt.
Ţăranii voioşi, în ziua de Ignat,
după ce înjunghiară porcii şi-i pâr­
liră la foc de paie, şi-i spălară cu
BCU Cluj / Central University Library Cluj
cărămidă, cu frunze de gorun şi cu
apă caldă, ca oamenii, se abătură
pe la cârciumă. Ba un rachiu, ba
o ţuică caldă cu zahăr, ba un vin,
ba două, ba nouă, şi cheful, rumen
şi guraliv, se întinse ca focul.
Băutura, chieful şi jocul se ţin
de mână.
Hora e prea încetinică. O spar-
seră, după două învârtituri, şi, în-
pletindu-şi mâinele, o repeziră în şir
vioi, aci bătând cu călcâele pe loc,
repede şi îndesat, aci aruncând pi­
cioarele sus şi lung ca şi cum ar fi
sărit pârleazuri. Şi până cu noaptea
în cap zobiră pământul, netezindu-1
ca în palmă.
Dar în ajunul Moş-ajunului se des-
legă un viscol din adâncimea vânătă
a cerului.
Crivăţul se năpusti răsturnând co­
paci bătrâni, smulgând şi risipind
acoperişuri de stuf şi de coceni, a-
muţindlighioile şi înfundându-le care
pe unde înemeriau.
Zăpada măruntă şi răsucită, izbia
în geamuri şi se prăbuşia pe coşuri
ca nişte suluri. Ziua, la amiaza mare,
se întunecase.
Şi când vântul mai conteni, se
aşeză p'o ninsoare cât foloştina de
mare. După un ceas zăpada era la
glezne, după două până dincolo de
genunchi.
Se moinase şi zăpada cădea mai
mare şi mai deasă, şi creştea, creş­
tea, mai sus de prispe, mai sus de
laviţe. Pe la toacă era la clanţă.
Oamenii suflau greu, tăeaţi pe la
mijloc, aruncând zăpada din uşe, şi
CRĂCIUN
de Barbu Şt. Delavrancea.
deschizând pârtii adânci şi înguste
mai spre rude, mai spre biserică, de
gura popii care ţinea într'una cu
sfânta slujbă, cotind şi spre cârciumă
de gura cârciumarului.
Ş'a stat ninsoarea şi s'a pus o
gerueală de crăpau pietrile, de tros-
niau lemnele şi 'ţi scrâşniau dinţii
în gură. Moş popa zbughiala cârciu­
mă să se mai desghieţe că e bătrân,
şi alţii după el, ce o face popa să
Barbu Şt. Delavrancea
facă şi ei. Popa, înghieţat varga, da
una după alta, vorba şi ţuica, ţuica
şi vorba.
Ceilalţi, roată în jurul popii, ce
făcea popa făcea şi ei.
— De la Dumnezeu e ce e, că de
la noi nu e, zicea popa, dar prea e
prea. Aşa zăpadă n'am pomenit.
Şi mai spuse o ţuică.
— Alunecă, alunecă, grăi ear moş
popa, mai cerând una. Ei, păcatele
mele, Doamne, d'o începe ear, m'am
topit mâine cu crăciunul, rămâi fâră
colaci.
— Sfinţia-ta, ai de unde, răspunse
morarul—un morar gras şi rumen,
cu obraji bucălaţi ca nişte pite—dar
eu ce mă fac?
Cine mai dejugă la moara mea?
Şi pescarul zise:
— Părintele ce n'oi prinde cu i-
coana în ajun prinzi cu slujba la
Crăciun, şi morarul de i s'o odihni
pieatra, când o începe o să înceapă
mai cu foc. Că sufletul cere slujbă
şi gura mălai şi făină. Dar eu cu
plasa mor de foame, că apa a în­
ghieţat tun.
O văduvă, de colo, săracă lipită,
cu cinci guri pe cap, îşi uită să ceară
ce venise să ceară, şi se tot gândia,
ştiind şi pe moş popa, şi pe morar,
şi pe pescar, bogaţi, putrezi de bo­
gaţi. Apoi deschise gura şi zise,
ştergându-se pela nas cu mâneca
cămăşii.
— De, părintele, de, a fi n'a fi, dar
aşa mi-a spus zdrenţea mea de copil,
văcarul satului, că în inima pădurii
a sosit Moş Crăciun, c'o barbă albă
până la genunchi, şi tremură, şi
dârdâie, sprijinit în patru copaci.
Până nu l'om goni nu scăpăm cu
vieaţă, ne îneacă zăpada şi murim
cu zile.
Popa se scarpină în barb ă şi zise:
— Mai ştii.... te pomeneşti.... ce cu
gândul n'ai gândi....
Morarul îşi frecă mâinile, şi zise:
— Pe el părinte să-i scuturăm
cojocul !
Şi pescarul îşi scutură pletele câr­
lionţate şi zise:
— Ce te gândeşti părinte, să scu­
lăm tot satul şi să-i tragem o tăvă­
leală să se ducă nouă cu a brânzei:
Şi se repezi popa, împleticindu-se,
şi după el morarul, şi după morar
pescarul, şi după pescar văduva, şi
după ei, cât ţi-ai lega nojiţele, se
adună tot satul: bătrâneţele cu sfa­
tul, flâcăimea cu voioşiea şi muere-
tul cu zarva.
Cu lopeţi, cu furci, cu ciomege,
se duceau năvală spre pădure, ear
în fruntea lor mergea moş popa
c'un tratavanghel la subţioară, şi
aşa era de îmbulzit, că făcea un
pas pe jos şi nouă pe sus. Laudele
curgeau clae peste grămadă. Ei,
până aci, i-a fost lui Moş Crăciun.
Numai să le pice în cale şi lasă-1,
ce i-or păţi oasele numai el o să
ştie. Val-vârtej; nouă toane; păr
în barbă n'o să-i rămâie; o să-şi
ducă în braţe, barba zmulsă ca un
maldăr de fuioare, şi în loc să iea
drumul mare o să se năpustească
prin tufişe şi prin crânguri.
Ajunseră la pădure. Şi de cum
ajunseră le clănţănii dinţii că par'că
cu toţii ar fi avut ciocuri de barză.
Intrară în pădure.
Şi moş-popa le zicea într'una:
— înainte copii, înainte cu Dum­
nezeu. Că n'are de un'să vie atâta
foc de ger. Răsuflă Crăciunul şi ne
tae măruntaele. — Să daţi pe ne­
miluite !
Dar când ajunseră în inima pă­
durii o muiearâ de toată isprava,
şi le căzură din mâini furcile, to­
poarele şi ciomegile.
Cu cine să te pui, sfinte şi stăpâne?
Moş Crăciun era o namilă de ro­
mân cât toate zilele. Moţăia reze­
mat de patru copaci groşi cât buţile,
şi copacii se îndoiau trosnind sub
şalele lui. O mână d'ar fi învârtit
i-ar fi culcat pe toţi la pământ. In
barba lui albă era atâta lână cât
ai lua după o turmă. Şi îi curgea
la vale, de sub nas şi de sub ochi,
pale, pale, mustăţile şi barba, şi se
înecau mai jos de genunchi în ză­
padă; să fi zis că varsă cineva, cu
găleţile, lapte şi sloi de ghiaţă, aşa
îi erau de lungi, de albe şi de în­
gheţate mustăţile şi barba. Chica îi
înfăşură umerii şi spatele, ca o sar­
cină, până la mijloc.
— Ei părinte, acum e-acum, zise
un voinic, cu zorul or cu binişorul ?
« H H H m n n M
Şi popa îi răspunse, ca şi cum
ş'ar fi dat sufletul:
— Ba cu binele că e mai bine.
Şi femeile îi şoptiră:
— Fă-te înainte, sfinte părinte, şi
citeşte-i ceva din carte, poate n'ei
deslega de el. Popa făcu trei paşi
înainte, zece îndărăt, şi dăschisâ
cartea.
îşi drese glasul, şi iar şi-1 drese,
fără să înceapă slujba.
Mulţimea îi strigă:
— Aide, părinte, aide, zi pe carte
că îngheţăm aici.
Moş popa începu, vrând nevrând,
pe nas şi prelung:
— No, no, nă, ă, no, o, o,.... călare
pe măgar, ă, ă, o, nă, nă, şi toţi îi,
e, e, eşiră înainte cu salcie înflorită....
— întoarce foaea părinte!
— La maslu părinte!
— Ce salcie, ce flori, părintele?
Şi popa zăpăcit vru să întoarcă
foaea cu aceiaşi mână cu care ţi­
nea cartea. Cartea îi scăpă, se a-
fundă şi nu se mai văzu din zăpadă.
Moş Crăciun se deşteptă din somn,
crăpă ochii, şi după genele lui albe
şi lungi se scutură puzderie de nin­
soare, îşi cletenă pletele, şi pletele
lui, încărcate cu chiciură şi polei,
sunară ca un şir de clopoţei. Răsu­
flă o-dată şi gerul care se năpusti
pe nările lui cutremură mulţimea,
ear popa se cletenă pe picioare şi
dădu cu nasul în zăpadă.
— Ce făcuşi popo? zise morarul.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
— Era să cazi părinte, zise pe­
scarul.
— Ridicaţi pe sfinţia sa, zise vă­
duva.
Când se ridică popa de jos, ne
văzând bine înaintea ochilor, se po­
ticni spre Moş Crăciun, dar cum se
apropie de el cum îi înghieţă inima,
şi dăte în genunchi:
— Moş Crăciun î n d u r a t e zise
popa, ameţit, ţara e mare, mai dute
şi pe la alţii, că d'ei mai scutura o
palmă de zăpadă rămâi fără colaci
şi sunt sărac lipit.
— Eşti bogat părinte, zise Moş
Crăciun c'un glas de se cutremură
pădurea.
Apoi plecându-se la urechia popii
îi şopti ce-i şopti şi se întinse în
lungul oaselor. Pe unde atingea cu
mâinele, crăcile trosneau şi săriau
aşchiile din ele.
Popa se sculă de jos ş'o şterse
spre sat, sprinten şi vesel, ca şi cum
ar fi întinerit.
— Ce ţi-a spus părinte ? întrebară
cu toţii.
Popa tăcu şi-şi cată de drum.
Morarul fâcu câţi-va paşi spre Moş
Crăciun, îngenuchie şi zise:
— Rogu-te Moş Crăciune, ca des­
tul atâta zăpadă că numai dejugă
nimeni la moară, şi-mi mor copii
de foame.
Moş Crăciun îşi suflă nasul, şi
din amândouă nările îi săriră două
ciubuce de ghiaţă.
Şi zise morarului.
CELE T R E I CRIŞURI
— Nu cârti morar bogat, ai zece
sate la moară şi tot te plângi ? Mâine
până în zori te aşteaptă zece care
cu grâu şi zece cu porumb.
^ — Morarul se sculă de jos, se scar­
pină la ceafă şi o tuli spre casă ne
mai putând de bucurie.
Veni rândul pescarului. Făcu şi
el câţi-va paşi înainte şi dădu în
genuchi.
— Moş Crăciune, nu mă lăsa. In-
ghiaţă Dunărea, înghiaţă smârcul
mărilor, îndurate însă de apa satu­
lui că nu mai văz coadă de peşte
şi-mi plânge muierea în vatră. Moş
Crăciun se scutură, şi zăpada curse
nemiluit, şi acoperi pe pescar până'n
creştetul capului, deschise gura, şi
auzi toată nemărginirea ca şi cum
ar fi gonit crivăţul: — Pescar, pes­
car ce te milogeşti, că ai chiag des­
tul. Dacă vei da cu plasa şi vara
şi iarna, de un să mai fie şi peş­
tele ? Fă o copcă, bagă coşul tău ăl
mare în copcă, şi mâine din zori
luptă de-1 scoate că va fi încărcat
cu crapi mari şi dulci.
Creştinul se sculă de jos ş'o porni
spre cămin, scuturându-se de ză­
padă.
Şi când văduva începu să-şi spue
păsul, Moş Crăciun o îngâna zâm­
bind u-i.
— Moş Crăciune, sunt săracă.
— Eşti.
— Moş Crăciune, am cinci copii...
— Ai.
— Moş Crăciune, vine Crăciunul
şi n'am porc
— Vine şi n'ai.
— N'am para...
— N'ai.
— N'am mălai....
— N'ai.
— N'am gătej...
— N'ai.
— N'am cojoacă....
— N'ai, dar nici minte n'ai, zise
Moş Crăciun, deschizând ochii mari,
şi genele albe îi trecură de creştetul
capului. Aleargă acasă şi înhaţă
purcelul de coadă să nu fugă, aco-
peră-ţi mălaiul că-l risipesc copii, şi
închideţi uşa cocioabei că ard lem­
nele de pomană.
Văduva se uită l u n g ; tot nu-i
venea să creadă ce auzise, dar, i-
nimă bună, când pleacă zise:
— Să trăeşti Moş Crăciune şi să
mai vii pe la noi.
— Să trăeşti şi tu femee.
Uriaşul se ridică în picioare ca o
namilă.
Smulse drept toiag un gorun ca
pe picior, întoarse spatele şi făcu
un pas. Şi un pas era cât o repe­
zeală. Şi făcu doi cât o goană de
cal.
Ear în urma lui se băteau crivă­
ţul cu austrul şi zăpada se pornise
ca nişte nori învârtiţi şi răsuciţi, de
n'o pătrundeai cu ochii.
Rămaseră toţi cu gurile căscate.
Şi buni bucuroşi, că au scăpat de
moşneagul care ducea cu dânsul
viscolul, se împrăştieară pe la casele
lor.
Popa se certa cu preoteasa şi ţi­
nea în ruptul capului că Moş Cră-
siun l'a învăţat să nu doarmă toată
noaptea şi să zică mereu:
Un colac, un colac.
abia să'l îndes în s a c :
d'ar fi cât roata de car
de popă naveţi habar.
Un colac
că mă 'npac;
doi colaci
dacă vrei să mă împaci.
Numai dacă o zice mereu, până
a doua zi, îi va merge bine cu Cră­
ciunul. Şi popa îndruga mereu par'că
'şi perduse minţile.
Morarul cum văzu că toate apele
au îngheţat, afară de apa de la moara
lui, pe loc se gândi că asta este o
minune d'a lui Moş Crăciun, şi s'a-
pucă, cioc-boc, să dreagă câte ceva
şi să ungă osia morii. Se pregătea
pentru zorul măcinatului d'adouazi.
Pescarul lacom sparse pe râu atâ­
tea copci câte coşuri avea. Dădu
coşurile afund şi le legă de ţăruşi.
In ajun popa plecă cu icoana, dar,
ameţit că nu închisese toată nopti-
cica, şi îmbulzindu-i în minte cuvin­
tele pe cari le turuise într'una, cum
intră în casele creştinilor, în loc să
cânte „în Iordan botezându-te, tu,
Doamne", îl duse gura anapota: „în
colac botez... aşi ce spui şi eu... no,
o, o, î, î, în doi colaci bătezându-te,
tu Doamne....
Şi bieţii oameni n'avură ce face,
dădură pe taica părintele afară din
casă, bănuindu-1 că ş'ar fi perdut
minţile de bătrâneţe, şi mai ales de
băutură.
Popa rămase fără colaci.
Morarul, cum se crăpă de ziuă,
ridică stăvilarul, căci venise la mă­
cinat un bătrân cu porumb. Dar
apa, cum năvăli şi începu să-şi în­
dese sloii de ghiaţă, zmulse şi du­
mică roata morii, şi morarul rămase
şi plouat şi fiert, ca vai de el.
Pescarul când se duse să-şi caute
coşurile iea coşurile de unde nu's,
căci pe toate i le luase apa.
- Ridică pescarul cate-va cruci şi
leturghii lui Moş Crăciun, dar ră­
mase fără peşte şi fără coşuri.
Numai biata văduvă se aleasă cu
bine, căci acasă găsi un porc întreg.
—Oamenii satului, suflete milostive,
gândind că ea n'are nimic de Cră­
ciun, unii i-aduseră mălai şi costiţe
de porc, alţii picioare, alţii muşchi.
Ear copii le rânduise în chip de
porc, şi cel mai mic, un creţ cârli­
onţat şi bucăliu, se legase cu betele
de codiţa lui, şi, prefâcându-se că-l
târăşte porcul, ţinea într'una:
—Nea, nea, ho, ho, purcel, h o !
Ei, d'ar fi lumea cum ar trebui
să fie, până în ziua de azi săracii
ş'ar mai îndulci necazurile la zile
mari, ear bogaţii cei lacomi ar mai
primi câte un bobârnac din Paşte
în Crăciun.
 msmmm^mmm
CASTELUL
Cub cerul incendiat de cele din
GJ urmă văpăi ale apusului, se mai
zăresc ici şi colo, ca un capriciu al
flăcărilor făşii de nori coloraţi în
portocaliu, verde sau violet; apoi
cât cuprinzi cu ochii orizontul este
de-un roşu intens. Cu toată aprin­
derea cerului, în văzduh în loc
de miros de cenuşe, pluteşte mi­
resme de fân cosit, de mintă,
de răşina brazilor şi de pământ
rodnic.
Defileul în spre Bran, tăindu-
şi drumul printre Piatra Craiu­
lui şi Bucegi, va desvălui cu­
rând privirei noastre uimite, cas­
telul plin de vrajă şi de evocări.
Ora târzie îi face mai miste­
rioasă vizitarea, mai tainică îm­
prejmuirea.
Iată-1, profilându-şi turnurile
medievale pe cerul cotropit a-
cum, de umbrele serii.
Speriate de zgomot, un stol de
pasări împăenjenesc cerul şi se
înalţă spre acoperişul castelului,
în zbor mlădios.
Ne-am oprit şi începem urcu­
şul, pe drumul cenuşiu şi şer-
puit. In liniştea serei, pare-că
auzi plânsul tânguitor de vea­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
curi, al cavalerilor Teutoni, pă­
zitorii castelului şi al trecătorii
munţilor.
Ei l'au zidit prin veacul al
XlII-lea şi 'n scurt—timp în urmă
fură alungaţi, din regeasca reşedinţă.
— Ce martor preţios, al istoriei po­
porului ungar, este Castelul Bran!
Câte evenimente s'au perindat în
faţa stâncei «Dietrich Stein» pe care
e situat de atâtea veacuri! De-ar
putea el grăi, multe lucruri aci cru­
de, aci minunate ar istorisi, în seara
aceasta de sfârşit de Septembrie ?
O tăcere adâncă îl înfăşoară. Doar
cântecul umed al fântânei, săpată
'n piatră are un rost evocator.
La apele ei răcoroase, şi-au stins
NAŞTEREA
Cunete tremurânde de clopote, vor
GJ vesti din nou lumei, marele eve­
niment al naşterei Celui ce trebuia,
să înfrăţească omenirea prin Taina
Creştină tăţei.
Steaua luminoasă ce s'a arătat pe
cer magilor, i-a îndrumat pe aceştia
spre culcuşul împăratului spiritual,
spre a dovedi adevărul naşterei şi
a-i aduce daruri. Steaua s'a oprit
de-asupra Staulului din Betlehem,
unde se născuse Isus, pentru a ex­
plica tuturora, că în simplitate şi
pe pat de pae, s'a născut Cel uns
de D-zeire, pentru a îndruma turma
CELE T R E I CRIŞURI
B R A N
setea, atâţia răniţi de moarte, în
timpul luptelor străbune.
Castelul acesta aşa de minunat
azi prin decorarea interiorului său,
a fost cândva local de vamă—nu-1
văd şi nici nu şi-1 poate cineva în­
chipui servind pentru scopuri aşa
Castelul Bran.
de prozaice! Au vrut locuitorii Bra­
şovului să-1 înalţe şi au hotărât sâ-1
dăruiască înainte d e răsboi unui
membru din familia imperială. Ale­
gerea se oprise în 1917 asupra împă­
ratului Austro-Ungar Carol.
împrejurările favorabile nouă, au
făcut însă din Castelul Bran, pro­
prietatea Reginei Măria. Decând M.
S. îl stăpâneşte, viaţa a înlocuit în
încăperile lui, părăgineala vremu­
rilor, împodobit în interior cu tot ce
gustul unei Regine artistă, a presă-
DOMNULUI
Colonel Victor A. Bacaloglu.
întregei omeniri.
Naşterea blândului Isus, este pen­
tru noi creştinii cea mai de seamă
sărbătoare, căci creştinismul şi în­
văţăturile pline de înţeles şi filozofie
ale lui Cristos, au avut darul să ne
scoată din sălbăticie, să ne lumineze
minţile şi să ne ridice inimele. La
baza legilor creştineşti este ^iubirea
aproapelui». Ce ţie nu-ţi place, al­
tuia nu face*; este una din cele
mai adânci şi frumoase poveţi.
Vin sărbătorile Crăciunului; să
ne verificăm conştiinţele încărcate
de greşeli şi păcate şi să ne pro-
mmsmmgmmm
de Tantsi Budişteann.
rat în numeroasele săli, — luminat
tainic, prin chibzuite jocuri de lu­
mină, toate ungherele sale sunt or­
nate cu superbe vase de flori. Icoane
byzantine, mobile încrustate scump,
covoare persane, perne mătăsoase,
candele vechi—tot luxul şi tot rafi­
namentul zilelor de azi, unit cu
confortul care face din el un cuib
intim şi cald. Totuşi tradiţia me­
dievală s'a păstrat, castelul este
învăluit într'o atmosferă mysti-
că.—Aurul şi Argintul din inte­
riorul său, se îmbină fericit, pa­
tina vremei a pus nota ei dis­
cretă pe strălucirea lor.
Peste tot imagini rupte din
belşugul frumuseţii. Exteriorul
acestui castel mi-a amintit, un
altul vizitat acum în urmă în
F r a n ţ a : Castelul din «Pierre-
fond».*Netăgăduit mai redus ca
dimensiuni, mai puţin impună­
tor, dar datând dela aceeaşi e-
pocă şi servind pentru acelaş
lucru. Fortăreţe puternice, am­
bele castele au ferit ţara lor de
năvăliri duşmane. Cel din Bran
a fost pavăză contra Turcilor. O
legendă răspândită în tot ţinutul,
spune că, apa zisă azi a Turcu­
lui, a fost roşită săptămâni în
şir de sângele păgân.
Tocmai după izbânda russo-
română la Plevna, Castelul a
încetat de-a mai fi o fortăreaţă.
Azi stă mândru şi solitar împrej­
muit de lacuri.—Lacuri liniştite pe
cari stropi de raze fug atingând de-
abia oglinda lucitoare.
Dar ce minune de flori sunt în
parc !
Corole strălucitoare chiar sub po­
leiala lunei.
Când l'am părăsit, reluând dru­
mul şerpuit pentru a scoborâ, am
rămas încă un timp îndelungat, în
faţa brazilor seculari necurbaţi de
vremuri, ne săgetaţi de fulger.
mitem nouă înşi-ne îndreptare şi,
noi surse de viaţa c u r a t ă !
Ca buni fraţi, să revizuim dati-
nele creştineşti ale sărbătorilor ce
vin şi să le dăm însemnătatea lor.
Colindele, Icoana, sorcova, pomul
de Crăciun, steaua, vicleimul e t c ,
sunt datine cari întăresc ideia creş-
tinătăţei şi ne mângâe aducerile a-
minte din copilărie. Tradiţiele fac
tăria popoarelor — fie-care din ele
au tâlcul lor, explicaţia de duioşie
şi de bogate amintiri.
Şi cum sărbătorile naşterei lui
Isus, trebuesc să înveselească pe
toată lumea, iar cea mai mare parte
din ea este necăjită şi în mare lipsă,
mai ales acum în vremea ernei, cei
ce putem ajuta şi da oropsiţilor
 soartei ceva din bunul nostru, s'o
facem din toată inima, căci cel ce
ajută pe semenul său ajută pe D-zeu
şi Acesta îi va da însutit. Sunt atâtea
nevoi de împlinit şi-atâtea lacrămi
de şters, că mulţumirea sufletească
a celui ce dă, întrece bucuria celor
ce primesc.
Numai împăcându-ne sufletul cu
binefacerile ce le vom răspândi,
numai atunci ne vom putea odihni
în linişte, iar din Ceruri, ca un cor
sfânt şi ne-asemănat de dulce, vom
auzi sfânta cântare: «Pace vouă şi
între oameni bună învoire».
Şi-avem atâta nevoie, să gonim
vrajba d'intre noi şi să ne-apropiem
sufletele!...

Desvelirea monumentului Regelui Ferdinand la Orăştie

Intr'o dimineaţă senină de toamnă târ-
sie, paşnicul târguşor romanesc al Orăştiei
s'a tresit în sunetul metalic al fanfarelor
militare. împodobit sărbătoreşte, cu fâlfâiri
de steaguri tricolore de-alungul străsilor şi
cu ghirlande de brad verde pe sidurile ca­
selor, populaţia din Orăştie a asistat de cu­
rând la desvelirea monumentului marelui
Rege Ferdinand I. Acest monument poartă
următoarea inscripţie:
„M. S. Ferdinand I, primul Rege al
tuturor Românilor, înfăptuitorul unită­
ţii naţionale de veacuri aşteptata. Ridi-
catu-sa din prilejul aniversării de 60
ani, drept prinos de recunoştinţă şi mă­
rire în anul 1<J25, din iniţiativa colonc
lului Aritonovici, cu ajutorul urbei şi al Generalul Cihoski, Ministru de
plăşii Orăştie, şi al cetăţenilor cu cre­ Război, care a linut o însufle­
dinţă nestrămutată în viitor, din jude­ ţită cuvântare la desvelirea mo­
numentului din Orăştie, şi al
ţul Hunedoara. cărui avânt inteligent în ulti­
mul război, a făcut dintr'însul

BCU Cluj / Central

Regenţa, University
la această Library
Printre cei ce au asistat, împreună cu
ceremonie, amintim: Ge­Cluj
unul
mâneşti
din stâlpii
pe frământata
rezistenţii ro­
câmpie
a Mărăşeştilor. însufleţită cu­
neralul Presan, Mitropolitul N. Bălan, foştii vântare ţinută la desvelirea mo­
miniştri Lapedatu, Dimitriu, Generalii Mi- numentului Regelui Ferdinand,
hăescu şi Daschievici, iar printre vorbitori: a fost o nouă strălucită mărtu­
Generalul Cihoski. vorbind la desvelirea G-ral Cihoski, N. Săveanu şi Dr. A. Vlad. rie a sentimentelor sale de ostaş
monumentului Regelui Ferdinand I. şi de român.

oara cu pasiune, răspunse sfios, că

UN „REVELION" DE ARTIŞTI
(după Lafontaine)
C*cena se petrecea in anul 1841. Bătrânul se adăposti la colţul stră-
G/ Era sfârşitul lunei Decembrie, zei mult frecuentată, sub o marchiza
o seară rece şi întunecoasă. O bru­ de prăvălie, se rezemă de perete,
mă deasă se lăsase greoaie pe în­ deslegă basmaua şi lăsă să se vadă
tinsul Parisului, în schimb, oraşul o vioară pe care o examina cu a-
bine luminat şi vesel, aştepta zorile tenţie; toate coardele erau la locul
anului nou, aducătoare de atâtea lor, o aşeză sub bărbie şi începu să
noi speranţe.... cânte o melodie tristă însă atât de
Un om înalt, rezemat pe baston, discordantă, încât trecătorii măreau
sgribulit de frig, cu îmbrăcămintea paşii ca să n'o audă, iar un câine
sumară, pantaloni de vată şi o re­ rătăcit urla alături, vrând par'că
dingotă învechita, încheiată până să acopere acele desacorduri ce in­
la bărbie, plâria cu borduri mari, spirau milă.... Nimeni nu se apropia
lăsate să-i acopere ochii, întrezărea de dânsul; câte odată mila este un
numai buclele albe de păr, ce că­ sentiment necunoscut, nu se apro­
deau pe umerii lui obosiţi. La sub­ pie de ori cine.... Bătrânul se aşeză
ţioara stângă strângea un obiect de pe o scăricică, puse instrumentul
o formă lunguiaţă, învelit într'o bas­ pe genuchi şi-şi zise: «nu mai pot
ma mare. cânta Dumnezeule, Doamne....» şi
Bătrânul îşi purta anii cu greutate, cu durere în suflet isbticni în plâns.
păşea încet, avea grija ghetelor u- In acel moment, trei studenţi e-
zate, să nu-1 părăsească în toiu de şiau veseli din grădină şi văzând
iarnă.... trecu printr'o grădină pu­ un om în desperare, necunoscând
blică, liniştită şi tristă. La marginea cauza suferinţei, se apropiară de
ei se vedeau palate cu ferestrele bătrân. Unul îl mişcă cu piciorul,
înecate în lumină; iar un birt popu­ altul îi întoarse pălăria, al treilea
lar, cu mirosul caracteristic, atră­ îl întrebă cu sfială, ce s'a întâmplat
gea consumatorii în vederea nopţei. cu dânsul? Bătrânul, strângând vi­
altă dată a fost muzicant.... şi două
mari lacrimi se topiau pe figura
plină de crestături a eroului nostru.
Studenţii mişcaţi de durerea adâncă
ce simţiau în sufletul bătrânului
violonist, se oferiră să-i dea modes­
tul lor sprijin. Bătrânul privi cu
blândeţe pe cei trei tineri şi întin-
zând pălăria, ceru mila: «nu mai
pot câştiga vieaţa.... mi s'au înţe­
penit degetele.... o fată am avut,
mi-a murit de o boală de piept şi
de mizerie.... mai am una tot aşa
de nenorocită....»
Se citea atâta durere în accen­
tul acestui bătrân, încât cei trei ti­
neri fură pătrunşi de datoria sfântă
de a-1 ajuta. Se căutară în buzu­
n a r e ; durere.... cel dintâiu avea 50
de centime, al doilea 30, iar cel de
al treilea o bucată de colofoniu....
Era prea puţin.... Se priviră unul
pe altul cu milă.
— Amicii mei — ridică glasul cel
ce întrebase pe bătrân să avem mai
multă inimă. Este un confrate... Tu
Âdolf, ia vioara şi acompaniază pe
Gustav, pe când eu prietenul vostru,
voiu face cheta. Zis şi făcut. Ridi­
cară gulerile, înfundară pălăriile pe
urechi şi se apucară de lucru....
>m>m>m>m>m>m>m CELE
/). Stoica:
Sub mâna studiată a tânărului
virtuos, vioara bătrânului răsuna
vesel Serenada din—Carnavalul din
Veneţia—cu un brio şi o artă mă­
iastră. Toate ferestrele se deschi­
seră, trecătorii se strângeau în ju­
rul lor, aplauzele răsunau şi mone­
dele de argint cădeau în pălăria
bătrânului, adăpostit lângă cântă­
reţ, la lumina unui felinar.
«Rândul tău Gustav» comandă
BCU Cluj / Central
* University
Charles. Gustav începu atunci să
cânte o arie de o frumuseţe rară,
cu o voce de tenor vibratoare şi
caldă; auditorii fermecaţi strigau,
Bis! Bis!....
Cheta se măria, mult, mulţimea
devenea din ce în ce mai compactă.
In faţa acestui succes, cel dintâiu
propuse, pentru ca concertul să se
termine, să cânte cu toţii din Gu-
illaume Tell. Trio începu....
Bătrânul, înţepenise, neştiind ce
să creadă, este vis sau realitate, se
ridică, îndoindu-şi forţele, cu ochii
strălucitori, cu faţa surâzătoare şi
ridicând bastonul său, începu să
bată măsura cu atâta pricepere, că
G R A N I Ţ A
CRĂCIUNUL IN ŢARA
— Credinţe şi obiceiuri —
CJn ajunul Crăciunului, de dimi-
*J neaţă, o ninsoare deasă, pre­
săra fulgi mari de zăpadă peste sa­
tul ascuns la poalele munţilor. Al­
bul imaculat al omătului, înfăşurase
brazii cu benţi strălucitoare, iar mun­
ţii cu vârfurile înălbite, se pierdeau
în adâncimea boitei cenuşii.
Căsuţa parohială, unde urma să
fiu găzduit, era pitită într'un buchet
de brazi, în apropierea unui isvor
cu unde sgomotoase, care ocolea co­
T R E I CRIŞURI
Barba Lăutarul la nu ospăţ de boeri în
executanţii săi, însufleţiţi şi electri­
zaţi, de acest gest neaşteptat, en­
tuziasmară lumea strânsă în jurul
lor, care nu le-a precupeţit nici ad­
miraţia, nici banii lor, încât Charles
nu prididea cu culesul monedelor
trimise dela ferestre şi dela cei de
faţă; pălăria bietului bătrân deve­
nise neîncâpătoare....
* Library Cluj
Concertul se sfârşise, lumea se
risipi încetul cu încetul.... Tinerii se
apropiară de bătrân, plini de emo­
ţie. «Numele vostru» murmură bie­
tul bătrân «pentru ca fiica mea să
le binecuvinteze prin rugăciuni».
Cel dintâiu răspunse: «mă chiamă
—credinţa». Pe mine «speranţa» a-
dăugă cel de al doilea. Cel de al
treilea: «Caritatea» sunt bunule bă­
trân, predându-i totdeodată şi pălă­
ria plină de arginţi.
— Ah Domnilor! dacă aţi şti pe
cine aţi ajutat cu atâta dărnicie....
Sunt Alsacian, mă chiamă Chap-
pner,am condus zece ani orchestra
operei din Strasbourg, am avut cin­
stea să montez chiar Guillaume Tell!
DE VEST
OAŞULUI
d e A. Davidescu.
muna strângându-o ca 'ntr-o cingă­
toare.
Satul nu era tăcut ca în alte zile
de iarnă!
Din când în când, pâlcuri de băe-
ţandri apăreau pe uliţele înzăpezite,
intrând şi ieşind din căsuţele, curat
văruite. Erau colindătorii, cari în­
cepuseră să-şi facă apariţia. In ţi­
nuturile acestea se păstrează obi­
ceiul ca în ajunul Crăciunului să în­
ceapă urările chiar ziua, pentru ca
>mmmmmmz
secolul XIX.
De când am părăsit Alsacia rătă­
cesc în nenorocire, boala şi mizeria
m'au încovoiat. Acum voi mi-aţi dat
o vieaţă nouă. Cu aceşti bani mă
voiu întoarce în Strasbourg unde
sunt atât de cunoscut, lângă fiica
mea; iar voi, tinere vlăstare, care
v'aţi pus aşa de simplu şi de nobil
în serviciul mizeriei mele, să fiţi
binecuvântaţi. Aşa talente şi aşa
suflete mari nu pier! Sigur, voi veţi
deveni mari între mari!»
* *
Cei trei amici, luându-se la braţ
îşi continuară drumul.
Bieţii băeţi, uitaseră de «revelion»;
revelionase numai muzele lor şi su­
fletele lor.
Proorocirea bătrânului Chappner,
despre aceste tinere vlăstare, se îm­
plini ; Cei trei conservatorişti erau :
Tenorul Gustav Roger.
Violonistul Adolf Hermann, şi a-
cela care strângea banii — Charles
Gounod — a căror celebritate este
atât de cunoscută.
Trad. George Bacaloglu.
să continue în timpul nopţii. Câte
7—8 şi 10 dintre cei mari şi mici,
merg înşiraţi câte 2 la ferestrele
gospodarilor, cântând fel de fel de
colinde. In cea mai mare parte ver­
surile sunt alcătuite de fruntaşii sa­
telor, ba şi de unii cari au darul de
a împerechea cuvintele şi strigăte
cu mult spirit. Colindătorilor li sunt
peste tot uşele deschise. Nimeni nu
întreabă, dacă este primit. Ajunul
Crăciunului şi Crăciunul sunt zilele
primirii oaspeţilor
Sinceritatea ţăranilor
Este interesant următorul obiceiu,
care merită să fie relevat.
Seara, pe dealurile din apropiere,
flăcăii şi fetele se strâng la olaltă,
aprinzând mari focuri. La miezul
nopţii încep să se pună în gura mare
întrebări de acestea: «Ai auzit, măi,
ce a făcut fata lui Ion?
— Răspunsul: — Da ea face dra­
goste cu Văsile—al Floarii!
— Dar pe nevasta lui Sandi!
—Am văzut-o astă-vară la secerat,
umblând cu Gheorghe cel frumos!
întrebările şi răspunsurile de mul­
te ori divulgă secrete de ordin sen­
timental, cari aduc după ele şi mult
necaz. — Dar, ce să-i faci, aşa sunt
obiceiurile pe aici.
Frica nevestelor, bănuite de gre­
şeli faţă de soţii lor, este mare la
sărbători, dar şi a fetelor cari îşi
împart dragostea la mai mulţi a-
manţi
In zilele de Crăciun flăcăii fac vi­
zite familiilor, cari au fete mari. în­
cep să colinde Irozii. Costumele lor
nu variază de restul ţării şi cânte­
cele şi dialogurile lor sunt cam la fel.
In prima seară de Crăciun se co­
lindă cu steaua sau cu «biserica din
Ierusalim» un fel de mănăstire de
hârtie, frumos împodobită.
Anul nou are şi el la noi ca şi în
alte ţinuturi multe şi variate obice­
iuri în frunte cu: Pluguşorul, jocul
norocului, viitorul fetelor, sperietoa­
rea anului vechi, sorcova şi cânte­
cele de urare. Deasemenea cei ce
au vite, colindă pe la tovarăşii lor
cu biciurile şi clopotele şi cu un
coş cu grâu încolţit, c a r e . simboli­
zează : norocul în anul ce vine în
legătură cu ferirea vitelor de boli.
Satu Mare-Decembrie.

Festivalul Delavrancea la Teatrul Naţional din Bucureşti

Marele festival de la Teatrul Naţional din Bucureşti,
organizat de Reuniunea Culturală «Cele Trei Crişuri*,'
pentru ridicarea unui monument marelui scriitor şi na­
ţionalist Barbu St. Delavrancea, la graniţa de vest a fărei
la Oradea.
Program:
Liviu Rebreanu, cuvânt de deschidere.
Octavian Goga, din partea Academiei Romane, va
conferenţia, în jurul vieţei şi operei lui Delavrancea.
I. V. Valjean, cuvânt din partea Baroului Ilfov.
Orchestră simfonică, dirijată de d. George Georgescu.
Maestrul C. I. Nottara, va spune un fragment din
opera lui Delavrancea.
Cuvânt de mulţumire din partea „Celor Trei Crişuri.
„Viforul", actul III, jucat de artiştii Teatrului Naţional.
Invităm marele public să asiste la această înălţătoare
serbare prin care, Reuniunea „Cele Trei Crişuri* a hotă­
rât să perpetueze amintirea unei mari figuri a literaturii
şi patriotismului româneşti.

CÂRTI Simionescu I. Oraşe din România.

BCU Cluj / Central University Library Cluj
u
Eug. Sperantia: „Factorul ideal .
Studii sociologice şi aplicări la viaţa
noastră naţională. Oradea 1929.
Noua lucrare a d-lui Eug. Sperantia
face parte dintr'o întreagă serie de
studii sociologice, începută cu volumul
«Tradiţia şirolulei social» (Oradea, 1929),
în care autorul îşi propune să lumineze,
sistematic, mai multe convingeri pe
care însuşi le rezumă, după cum ur­
mează :
1. Fundamentul vieţii sociale în ge­
nere şi al celei naţionale în special
este de natură spirituală.
2. Idealul e un factor indispensabil
al vieţii omeneşti.
3. Idealismul este calea cea mai di­
rectă şi cea mai sigură către practic
şi util.
Plecând dela convingerea că «agen­
tul invizibil, imponderabil şi totuşi activ,
care urăşte indivizii omeneşti într'un
grup social, e de origine psihică —
«ideea», «sentimentul», «intenţia», cu un
cuvânt «idealismul», — autorul cerce­
tează toate activităţile vieţii sociale şi
arată că la baza lor stă idealul ca mo­
tor totdeauna activ. E un adevăr teo­
retic, căruia d. Eug. Sperantia îi gă­
seşte o explicare practică, în cele câ­
teva capitole ale r.oului volum de care
ne ocupăm acum.
Cu o informaţie sigură asupra între­
gului nostru trec it cultural şi naţional,
cu multă putere de judecată şi expu­
nere, cartea d-h.i Eug. Sperantia con-
stitue una din marile încercări de sin­
teză a vieţii noastre spirituale şi naţio­
nale, aiungând la un adevăr de care
trebue—numaidecât—să ţinem seamă,
apreciindu-1 şi ajutându-1 în desfăşu­
rarea lui, anume că: România de azi
e o adoles' entă nervoasă, poate capri­
cioasă, d? r plină de energie clocotitoare
şi promiţătoare». c „
Ed. II. 312 pag. cu 80 fig. Cartea Ro­
mânească. Lei 120.
In sfârşit începem şi noi să ne inte­
resăm de ţara noastră. Dovadă este că
lucrarea D-lui S. repede a ajuns la a
2-a ediţie. In adevăr e prima şi sin­
gura carte din care să poate prinde
parte din frumuseţile ţării noastre, re­
strânse la împrejurimile oraşelor. Darul
autorului e neîntrecut. In pagini puţine
e dată caracteristica fiecărui oraş. Sunt
prinse aşa de minunat părţile esenţiale,
în cât cei care trăesc în oraşele des­
crise află ceva. nou.
Cu drept cuvânt distinsul scriitor Al.
Lascarov Moldovanu se pronunţă în
«Neamul Românesc» al D-lui Iorga în
acest chip: «D-l Prof. I. S, dârueşte
neamului o carte bună, venită la timp».
r. m.
Simionescu I. Oamenii aleşi Voi. II.
Românii. Ed. II. 224 pag. Lei 90. Car­
tea Românească. A ne închina mereu
zeilor străini, este uşor. Se îngrijesc
alţii ca să ni-i arate în deplina lor lu­
mină, adesea exagerată. D-l S. ş'a luat
patriotica sarcină d'a ne pune în faţa
fiecăruia dintre noi «că şi în Moldova
sunt oameni», după glăsuirea lui Miron
Costin. Cele 28 de biografii ne repre­
zintă figuri cu însuşiri de oameni aleşi,
ba chiar de eroi. Nu-i compară cu cei
din străinătate în privinţa rezultatelor,
spre a-i reduce la pitici. Pe Ştefan cel
Mare îl pune alăturea cu un Napoleon
prin însuşirile, care, spre a se manifesta
în timp şi spaţiu neprielnic, trebue o
sforţare uriaşă Intre Şaguna şi Riche-
lieu e mare apropiere, după cum între
exploratorul N. Mileicu, ajuns până'n
China şi exploratorii moderni, vestiţi,
nu e mare deosebire.
Sunt cărţi care nu pot lipsi din casa
nici unui bun român. Prin ele se ca­
pătă dragoste de ţară şi încredere în
calităţile noastre etnice.
r. tn.
George Sofronie. Principiul Naţio-
nalităţilor în Dreptul Internaţional
Public. Cultura Naţională. Bucureşti
1929.
Academia Română publică de curând
(în Memoriile secţiunii Istorice, serialii,
tomul X mem. 4) sub titlul de mai sus,
un interesant studiu al D-lui G Sofronie.
Cu o documentare riguros ştiinţifică,
furnizată de bogata bibliografie a ches­
tiunii, autorul tratează diferitele as­
pecte juridice ale principiului naţiona­
lităţilor. In opt capitole mari sunt ast­
fel prezentate: 1) Principiul Naţionali­
tăţilor şi Problema Păcii; 2) Principiul
Naţionalităţilor şi Naţiunea; 3) Elemen­
tele Naţiunii şi Criticilor; 4) Teoria Na­
ţionalităţii erudite şi teoria naţionali­
tăţii elective; 5) Desvoltarea istorică a
Principiului Naţionalităţilor şi influen­
ţele în Dreptul Internaţional; 6) Prin­
cipiul Naţionalităţilor îu ultimele Tra­
tate de Pace; 7) Principiul Naţionali­
tăţilor şi Protecţiunea Internaţională a
Minorităţilor; 8) Schimbările de Naţio­
nalitate după Tratatele de Pace din
1919-20.
Din fiecare capitol se degajează con­
cluzii, care converg toate către aceiaşi
idee călăuzitoare: principiul naţiona­
lităţilor, parţial aplicat şi în unele
tratate din trecut, prin recentul său
triumf, după războiul mondial, con­
sacrat prin tratatele de pace din 1919-
20, a devenit un principiu funda­
mental în noul drept internaţional şi
prin aceasta o idee călăuzitoare în
nouile raporturi internaţionale.
Este o temeinică lucrare aceasta pre­
zentată de D-l Sofronie, în care pro­
blemele de drept internaţional sunt
tratate cu deosebită competenţa. Ea
urmează după alte lucrări de speciali­
tate (dintre care una. Contribuţii la
cunoaşterea Societăţii Naţiunilor, a
fost premiată de Academia Română)
şi prin aceasta, dovedeşte continuile
şi rodnicile preocupări ştiinţifice ale
autorului. n
 Revista noastră, care prinde din ce în ce mai mare avânt, şi sesizând, că mai a l e s astăzi, la noi s e simte
tot mai mult nevoia unei publicaţii de propagandă culturală şi naţională, cum sunt „Cele Trei Crişuri",
a socotit necesar, înfiinţarea unei redacţiuni şi administraţii şi în inima Ţării, la Bucureşti (str. Regală 18).
Prin noua redacţiune, revista va fi în mai strâns contact cu viaţa culturală ce pulsează în Capitală,
iar administraţia va face ca revista să parvină î n manile cititorilor noştri din Vecbiul-Regat, Basarabia şi
Bucovina, într'un timp mult mai scurt. Fireşte, Centrala din Oradea, rămâne acelaşi organ de conducere şi de
radiere ca şi până acum.
N 0 UTĂŢIL
— In ultima adunare a academiei hispano-
a m e r i c a n e dela Cadix, M. S. R e g i n a M ă r i a a
R o m â n i e i a fost a c l a m a t ă c a m e m b r ă p r o ­
t e c t o a r e a a c e l e i a c a d e m i i . P r e ş e d i n t e d e o-
n o a r e al A c a d e m i e i e s t e M. S. R e g e l e A l f o n s
X I I I a l S p a n i e i şi m e m b r i i p r o t e c t o r i p r e ş e ­
dinţii r e p u b l i c i l o r s u d şi c e n t r a l a m e r i c a n e .
A c e a s t ă a l e g e r e s'a f ă c u t d r e p t r e c u n o a ş t e r e
a activităţii n e o b o s i t e p e c a r e M. S. R e g i n a
M ă r i a a d e p u s - o şi d e p u n e p e n t r u s t r â n g e r e a
l e g ă t u r i l o r d i n t r e l u m e a h i s p a n i c ă şi R o m â n i a .
C u a c e a s t a o c a z i e , d i r e c t o r u l a c a d e m i e i d.
#
Quintero Pelayo Atuari, a ţinut o cuvântare
în care a arătat ce amintire frumoasă a lăsat
î n S p a n i a r e c e n t a v i z i t ă a M. S. R e g i n e i M ă ­
r i a şi s i m p a t i i l e c e c u a c e a v i z i t ă a c â ş t i g a t
pentru România.
— A . S . R . P r i n c i p e l e N i c o l a e v a fi î n a i n ­
tat pe ziua de 1 Ianuarie la g r a d u l de g e n e ­
ral.
— Principesa Ileana a schiţat în respectul
BCU Cluj / Central University Library Cluj
şi a d m i r a ţ i a ţ â r e i , d o u ă g e s t u r i f r u m o a s e şi
nepreţuit de elocvente.
A donat Episcopiei Tomisului o preţioasă
candela de argint, ca mărturie vie a unui
suflet r e c u n o s c ă t o r , p i o s şi c a r i t a b i l .
A salvat dela pieire u n plăpând copil pri­
beag, orfan de părinţi, găsit vagabondând,
gol, î n f r i g u r a t şi n e m â n c a t , p e ţ â r m u l m ă r i i ,
l a C o n s t a n ţ a . G e s t u l p r i n c i a r , e s t e şi el o
m ă r t u r i e vie, a u n u i suflet ales şi plin d e d u ­
ioşie, d e m n d e sensibilitate şi g r a d u l d e în­
ţ e l e g e r e u m a n a a u n e i t i n e r e şi n o b i l e p r i n ­
cipese, vlăstar al familiei noastre r e g a l e .
— Zilele a c e s t e a P a p a a p r i m i t p e m e m b r i i
c o r p u l u i d i p l o m a t i c , c a r i l - a u p r e z e n t a t feli­
c i t ă r i c u prilejul j u b i l e u l u i s a c e r d o t a l , d e 50
ani de c â n d î n a l t u l P o n t i f a oficiat prima
slujbă bisericeasca.
— Administraţia monetâriei Statului Fran­
cez a b ă t u t o medalie de b r o n z cu efigia lui
Clemenceau.
— D i r e c t o r u l î n c h i s o r i i V ă c ă r e ş t i , n e a-
nunţă că în preajma Crăciunului, la sus nu­
mitul penitenciar, se va organiza o şezătoare
artistica prin reprezentarea tuturor datinelor
s t r ă m o ş e ş t i , c u c a r e p r i l e j s e v a s e r b a şi t r a ­
diţionalul p o m de Crăciun.
— L a P r e d e a l se v a î n ă l ţ a un monument
pentru comemorarea luptelor c e s'au d a t a-
c o l o î n a n u l 1916.
— D u m i n i c ă 15 D e c e m b r i e , o r a ş u l B r ă i l a
r :
şi-a s e r b a t l 0 d e a n i d e la e l i b e r a r e a d e s u b
stăpânirea turcească.
— D u m i n i c ă 14- D e c . c . , s ' a f ă c u t î n s a l a
Cercului Militar, i n a u g u r a r e a bazarului a n u a l
al soc. «Principele Mircea», de sub preşeden-
ţ i a D - n e i L i a V i n t i l â B r ă t i a n u î n p r e z e n ţ a M.
S. R e g i n a M ă r i a , M. S. R e g i n a E l i s a b e t h a a
G r e c i e i , A A . L L R R . P r i n c i p e s e l e E l e n a şi
Ileana.
— Administraţiunea fondului religionar din
B u c o v i n a a oferit Majestâţii Sale Regelui
M i n a i 1—în p l i n ă s t ă p â n i r e — u n u l d i n t r e c e l e
m a i falnice castele ce posedă în fermecă­
toarea provincie s o r ă : «conacul Poiana Iţca-
nilor».
E ZILEI
— L a P a r i s î n p r e z e n ţ a d-lui C a n t a c u z i n o
şi a m e m b r i l o r L e g a ţ i e i r o m â n e , s'a i n a u g u r a t
noul local al Asociaţiei studenţilor români.
— Teatrul Naţional din Bucureşti a repre­
zentat pentru a doua suta oară «Scrisoarea
Pierdută» a lui C a r a g i a l e .
C ă p i e s a e d i n c e î n c e m a i a c t u a l ă şi c ă
p e r s o n a g i i l e s u n t r u p t e din viaţă a u confir­
mat-o spectatorii cari a u u m p l u t sala teatru­
lui p â n ă la u l t i m u l loc, u r m ă r i n d c u u n in­
t e r e s v i u i n t e r p r e t a r e a s u p e r i o a r a c a r e a fost
încredinţata celor m a i distinse figuri ale tea­
trului românesc.
— S'a constituit p r i n a d u n a r e a g e n e r a l ă ex­
traordinară comitetul soc. iredentiste E m k e ,
din Cluj.
A u fost aleşi î n c o m i t e t u l d e c o n d u c e r e
contele dr. A d a l b e r t V a s s preşedinte, b a r o n u l
I o a n J o s i k a şi dr. H u g o R o t h , v i c e - p r e ş e d i n ţ i .
— Unul din acei ardeleni veniţi în cămi­
nul românismului din Vechiul Regat, care
a c o n t i n u a t s ă fie p r o p o v ă d u i t o r u l i n t e r e s e l o r
ş i n e v o i l o r a r d e l e n e ş t i , d. B â i l â , a m u r i t . E l
a fost u n u l din g a z e t a r i i modeşti, m u n c i t o r i
şi c a r e î ş i f a c d i n m e s e r i a l o r u n m i j l o c d e
p r o p a g a n d a c u l t u r a l ă şi r o m â n e a s c ă .
— L a B r a t i s l a v a s'a r e p r e z e n t a t p i e s a «Nă­
p a s t a » d e C a r a g i a l e l a T e a t r u l N a ţ i o n a l şi în­
fiinţat un «institut siovaco-român» luând ca­
racterul unei măreţe sărbătoriri a României
şi a d-lui E m a n d i , m i n i s t r u l ţ ă r i i l a P r a g a .
— L a S o r b o n a s'a ţ i n u t eri o ş e d i n ţ ă s o ­
lemna pentru aniversarea centenarului pu­
blicaţiei «Revue des deux Mondes»,
Intre oratorii streini, cari au ţinut să se
alăture acestei m a n i f e s t a ţ i i culturale au
f o s t şi d - n i i : Z a l e s k i , m i n i s t r u l d e e x t e r n e a l
P o l o n i e i şi D i a m a n d y , m i n i s t r u l R o m â n i e i la
Paris.
I n p r e z e n ţ a d-lui D o u m e r g u e , preşedin­
t e l e R e p u b l i c e i şi s u b p r e ş e d i n ţ i a d-iui M a r -
r a u d , m i n i s t r u l instrucţiunii publice, a fost
D u m i n i c ă s e a r a î n m a r e l e a m f i t e a t r u al S o r -
bonei şedinţa solemna a centenarului Revistei
des deux mondes».
Cuvântătorii au considerat această faimoasă
revista ca o adevărată instituţiune naţionala
şi o fidelă o g l i n d ă a F r a n ţ e i .
îndată după oratorii francezi a luat cuvân­
t u l d. D i m a n d y , m i n i s t r u l R o m â n i e i l a P a r i s ,
în care asistenţii au văzut nu numai pe re­
prezentantul României, ţara cea mai pătrunsă
d e c i v i l i z a ţ i a f r a n c e z ă , d a r şi p e u n u l d i n c e i
m a i fideli c o l a b o r a t o r i a i c e l e b r e i « R e v u e d e s
deux Mondes».
— Mânăstirile de călugăriţe din tară, sub
direcţiunea d-nei inspectoare E c a t e r i n a Nicu-
lescu, au deschis în parcul Carol (pavilionul
Banatului) o expoziţie colectivă de covoare
şi c u s ă t u r i n a ţ i o n a l e , p r o d u s e a l e a t e l i e r e l o r
lor.
H a r n i c e l e m a i c i , c a r i m u n c e s c n e ş t i u t e şi
nevăzute decât de rarii vizitatori ai lăcaşu­
rilor mănăstireşti, au astfel unicul prilej să
p u n ă în lumină comorile de frumuseţe con­
cretizate de ele în acele o d o a r e de m a r e p r e ţ
ale neamului românesc.
M a i s u n t e x p u s e : ii, m a r a m e , f o t e , p e r d e l e ,
draperii, feţe de mese, r a m e şerveţele de
ceai, ţesături de borangic, e t c , toate cu pre­
ţuri modeste,
— I n u l t i m e l e l u n i , U n g a r i a şi-a intensificat,
deosebit de viguros, propaganda pentru re­
v i z u i r e a t r a t a t u l u i d e l a T r i a n o n şi m a i a l e s
propaganda împotriva României. Energia cu
c a r e u n g u r i i ştiu să-şi o r g a n i z e z e p r o p a g a n d a ,
merită o deosebită atenţiune, aducându-ne
simţite prejudici în toate'domeniile.
Ca aceasta p r o p a g a n d a sâ p ă t r u n d ă în toate
cercurile sociale suedeze, ungurii au organi­
z a t î n d a t ă d u p ă p l e c a r e a d-lui p r o f e s o r N i - .
c o l a e I o r g a din S u e d i a , u n ciclu d e 25 c o n ­
f e r i n ţ e a s u p r a ţ ă r i i şi p o p o r u l u i m a g h i a r , î n ­
credinţând această misiune unui intelectual
c u strânse legături în Suedia, d-ruluiMarchiss.
In aceasta operă de propaganda Ungaria,
c a şi a l t e o r g a n i z a ţ i u n i n e p r i e t e n e n o u ă se
folosesc î m p o t r i v a n o a s t r ă şi d e o p e r a lui
P a n a i t Istrati. Toate lucrările acestui scriitor
d e f ă i m ă t o r ţării sale, a u fost la t i m p t r a d u s e
î n l i m b a p o p o a r e l o r n o r d i c e , p e n t r u a fi î n ­
trebuinţate ca argumente anti-româneşti.
C e a m a i p u t e r n i c ă a r g u m e n t a r e şi p r o p a ­
g a n d a u n g a r a o face însă tot cu ajutorul
harţilor documentare.
„ — A t e n e u l R o m â n , secţia O r a d e a , îşi u r -
<-meazâ p r o g r a m u l a n u a l obicinuit. P â n ă î n
p r e z e n t a u ţ i n u t c o n f e r i n ţ e P r o f . I. D . Ş t e f â -
nescu, d e s p r e arta religioasă orientala, Prof.
G. Sofronie, despre ^revizuirea tratatelor.
Prof. G. B o t a : m o r a l i t a t e a şi a r t a . V o r u r m a :
Prof. Andrei Sigmond, Inspector Şcolar A.
C o s m a , P r o f . I. A n d r e e s c u , P r o f I . D . Ş t e f â -
n e s c u , a 2-a c o n f e r i n ţ ă . C o l o n e l G . B a c a l o g l u ,
d e s p r e P r e s a româneasca, N. N. Sâveanu,
Prof. B o g d a n Ionescu, preşedintele secţiei
Ateneului Oradea, etc.
— A c u m c â t e v a zile a fost o f r u m o a s ă m a ­
nifestaţie la căminul studenţesc Vasiliu-Bol-
n a v u , u n d e s'a p u s în e v i d e n ţ ă o p e r a m a r e l u i
o m de bine. S'a vorbit d e s p r e binefacerile
acestui r o m â n de inimă, c a r e v r e a sâ creeze în
Valea Dorului o nouă Sinaie, Sinaia cultu­
rala a neamului, un centru de împrăştiere
i n t e l e c t u a l ă , d e u n d e sâ p o r n e a s c ă m a r i l e ini­
ţiative în viitor.
O altă operă de bine este Universitatea
P o p u l a r ă d i n R o m a n , c u u n c ă m i n p e n t r u fiii
d e săteni, c a r e î n v a ţ ă în şcolile din acel o r a ş
şi l o c u i e s c la g a z d e m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n
o n o r a b i l e I n s f â r ş i t , d. V a s i l i u - B o l n a v u a h o ­
tărât să c e d e z e o f e r m ă de l â n g ă B u c u r e ş t i
p e n t r u a l i m e n t a r e a c ă m i n u l u i s t u d e n ţ e s c ce-i
poarta numele.
P e d e a l t a p a r t e , v i n e g e s t u l etic şi e s t e t i c
a l d-lui C. H a m a g i u , c o n s i l i e r la î n a l t a C u r t e
. de casaţie, care a dăruit Academiei R o m â n e
u n f o n d d e 5 m i l i o a n e lei, d i n v e n i t u l c ă r u i a
să se institue premii anuale pentru cele m a i
b u n e o p e r e d e l i t e r a t u r ă , a r t a şi d r e p t .
— D i m r ' o foarte f r u m o a s ă iniţiativă luată
d e d-1 S t e l i a n P o p e s c u , a r e l o c z i l e l e a c e s t e a
un m a r e concurs de datini româneşti, m e n i t
să c o n f i r m e s e r i a î n c e p u t ă a c u m c â ţ i v a a n i
şi c a r e t a c e ca a c e s t e c o n c u r s u r i s ă r ă s p u n d ă
î n m o d eficace la n e v o i a d e î n t ă r i r e a sufle­
tului popular în tot ce a r e m a i caracteristic
si m a i s i m b o l i c .
BIBLIOTECA REVISTEI „CELE TREI CRIŞURI"
24. Carol Drimer: Studii şi Critice» voi. II Instit. Arte

BIBLIOGRAFIC
•XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
Grafice Viaţa Românească» Iaşi 1926. 156 pag.30lei.
25. Al. Soare: îngerul căzut. Tip. Sft. M-tiri Cernica 1929
148 pag. 40 lei.
26. Basil Gruia: In Ţara Toamnei». Tip. Naţională» Clin'
1929. 62 pag. 50 lei.
27. A. Pop Marţian: «Serile Cătunului». «Cartea Românea­
scă» Bucureşti 1929. 83 pag. 60 lei.
28. . * :
6 : : Statistica Agricolă pe anul 1928». Instit. de
Cărţi primite: Arte Grafice «Bucovina» 37 pag. Bucureşti 1929.
29. * * * : «Statistica Agricolă pe anul 1928». (Partea II
ii. lălarescu: «Activitatea desfăşurată la primăria mu­ Producţiunea agricolă). Instit. de Arte Grafice «Lupta»
nicipiului Craiova, dela 18 Iulie 192/, până la 6 Decem­ Bucureşti 1929. 30 pag.
brie 1928». Tip. «Scrisul Românesc». Craiova 1929. 30. * * * .- «statistica Animalelor Domestice pe anul 1928»
80 pag. Instit. de Arte Grafice Bucovina» Bucureşti. 30 pag.
Onisifor Ghiba: «Universitatea Daciei Superioare-. Reviste şi publicaţii periodice:
Atelierele Grafice «Cultura Naţională» Bucureşti 1929.
97 pag. 1. Adevărul Literar şi Artistic. An. IX No. 464—471. 1929.
* * # : «Arkiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială». Bucureşti.
An. VIII No. 4. Ed. Inst. Social Român Bucureşti 2. Arhiva. An. XXXVI No. 3—4 «Presa Bună» Instit. de
1929. pag. 233. Arte Grafice laşi.
Stelian Constantin: Pasteluri Petrolifere». Tip. Con­ 3. Buletinul Cărţii Româneşti. An. I No. 7-10 Ed. «Car­
4. tea Românească» 1929. Bucureşti.
curenţa. Câmpina 1929. pag. 37.
5. C. Argetoianu: «Naţionalism şi Internaţionalism». Ed. 4. Buletinul Asoc. de Turism «România*. An. III No. 11
Ramuri Craiova 1929. pag. 22. 1929. Bucureşti.
Mihail T Bersa: «Memorator de Istoria» Instit. Arte 5. Câmpul. An. 21 No. 22—23. Bucureşti 1929.
6. 6. Catedra. An. III No. 34 1929. Bucureşti.
Grafice «Presa Bună». Iaşi 1929. 141 pag. 70 lei.
Horea Petra-Petrescn: Calendarul «Astrei» pe anul 1930. 7. Grafica Română. Aug.—Octombrie 1929. Craiova.
7. 8. Gândirea. An. IX No. 11 1929. Bucureşti.
Ed. «Astra». Sibiu 1929. 184 pag. 15 lei.
N. 1. Dumilraşcu: «Vorbe de demult». Ed. «Astra» Si­ 9. învăţământul Meseriilor. An. VIII No. 9—10 1929. Cluj.
8. 10. Limba Română. An. II No. 3. Bucureşti.
biu 1929. 46 pag. 5 lei.
9. Dr. Ioan Lupaş: «începutul Neamului Românesc». Ed. 11. Luceaţărul. An. I No. 5—6 1929. Brăila.
«Astra» Sibiu 1929. 104 pag. 5 lei. 12. Monitorul Comunal al Municipiului Oradea. An. III
10. Dr. I. Beu: «Cărticica Sănătăţii». Ed. «Astra» Sibiu 1929. No 14 1929. Oradea.
104 pag. 5 lei. 13. Monitorul Municipiului Timişoara. An. VI No. 4! —
42-43 1929. Timişoara.
11.
1929. 96 pag. o lei. BCU Cluj / Central University Library Cluj
T. Podariu: «Flori de pe Câmpie». Ed. «Astra» Sibiu 14. Neamul Rom. p. popor. An XVII No. 17—18 1929. Gara
Chitila.
12. Aurel Cosciuc: «Ingrăşarea sau gunoirea pământului». 15. Natura. An. XVIII No. 9 1929. Bucureşti.
Ed. «Astra» Sibiu 1929. 119 pag. 5 lei. 16 Nădejdea. An. III Vrâsac-Jugoslavia. No 46 - 49 1929
13. Dr. Vaier Moldovan: «Despre Testament». Ed. «Astra» 17. Orisonluri noi. An I No. 6—7 Bucureşti.
Sibiu 1929. 127 pag. 5 lei. 18. Observatorul. An. II No. 5 6. Beiuş-Bihor.
14. I. Popa-Reteganul: «Stan Bolovan». Ed. -Astra» Sibiu 19. Parlamentul. An. II No 19 1929. Bucureşti
1929. 48 pag. 5 lei. 20. Realitatea Ilustrată. An. III No. 45—51 1929. Bucureşti.
15. Gh. Coşbuc: «Poveşti în versuri». Ed. «Astra» Sibiu 19-9. 21. Revista G-lă a învăţământului. An. XVII No. 8 - 9
104 pagini 5 lei. 1929 Bucureşti.
16. Em. Panaitescu: «Protoistoria Daciei». Instit. de Arte 22. Răsăritul. An. XI No. 13-14 1929. Bucureşti.
Grafice «Ardealul» Cluj 1929. 29 pag. 23. Ritmuri. An. I No 3 1929. Braşov.
17. Alex. Vitencu: «DocumenteMoldoveneşti din Bucovina». 24. România Militară. An. XXVI No. 9 1929. Bucureşti.
Tip. Mitrop. Silvestru. Cernăuţi 1929. 129 pag. 60 lei. 25. Revista Infanteriei. An XXXII No. 332. Bucureşti.
18. General Res. I. Manolescu: «Dictatura». Atelierele Gra­ 26. Revista Subofiţerilor. An. XIV No. 161—163. Bucureşti.
fice «Răsăritul» Bucureşti 1929. 32 pag. 25 lei. 27. Românul An. I No. 5 Buenos-Aires America de Sud
19. * * * : «Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice». 28. Semenicul. An. II No. 9—12 1929. Lugoj.
An. XXII Fas. 59. Aşezământul Tipografic «Datina 29. Studentul. An. II No. 10. Chişinău 1929
Românească» Vălenii de Munte. 1929. 47 pag. 20 lei. 30. Şcoala şi Familia de mâine. An. II No. 17. 1929. Bu­
20. Dr. Mircea Suciu-Sibianu: «Gânduri Sănătoase». Ate­ cureşti
lierele Grafice «Răsăritul» 1929. Bucureşti. 150 pag. 31. Şoimii. An VI No 1-2 1929 Târgul-Mureş
50 lei. 32 Ţara Bârsei. An. I No. 4. Braşov 1929.
21. Andrei Rddulescu: «Le Fonti Del Diritto Civile e Com- 33 Utopia. An. I \ o 6 - 9 1929 Cluj
merciale Romeno». Instit. Editoriale Scientifico Mi­ 34. Viaţa Şcoalei, An. I No 7—8 1929. Com Râdeni-Caraş.
lano 1929. 15 pag. 35 Vasârnap. An. XII No. 22-23 1929. Arad.
22. Andrei'Rddulescu: «Unificarea Legislativă în Italia şi 36- Viaţa Medicală, An. V No. 51 1929 Timişoara
la noi». Imprimeria Fundaţiei Culturale Regele Mi­ 37. Ziarul Ştiinţelor şi al Călătoriilor. An. XXXIII No.
hai. Bucureşti 1929. pag 24. 44—50. Bucureşti.
23 Carol Drimer: «Studii şi Critice» voi. I Instit. Arte Gra­
fice «Viaţa Românească» Iaşi 1923. D2 pag. 30 lei. Adm. Bibi. Vasile Vornicii.

REVISTA „CELE TREI CRIŞURI" SE TIPĂREŞTE IN ATELIERELE

INSTITUT DE EDITURA ŞI
SCRISUL ROMANESC ARTE GRAFICE IN CRAIOVA
Tipografie * Litografie * Legătorie * Cartonage * Note muzicale.

S C R I S U L R O M A N E S C / C R A I O V