Comparaţie între comunism şi nazism.

Unul din obstacolele majore în faţa comparării totalitarismelor

nazist şi comunist a fost semnalat de Raymond Aron. El
susţinea imposibilitatea comparării celor două atâta timp cât
regimul naţional-socialist nu a avut cum să se dezvolte precum
cel sovietic, n-a beneficiat decât de 6 ani de pace, după care
cel de-al doilea război mondial I-a adus prăbuşirea. Acest regim
nu are o istorie care să poată permite înţelegerea fazelor
succesive ca în cazul celui sovietic.
Analiza comparată realizată de noi are în vedere sublinierea
asemănărilor şi deosebirile observate la nivelul metodelor,
ideologiei, trăsăturilor regimului.
I. ASEMĂNĂRI
 Ambele regimuri apar dintr-o voinţă
revoluţionară. În cazul sovietic, această
voinţă este inspirată de un scop
“umanitar”: crearea unui regim în care totţi
oamenii ar fi avut acces la umanitate. În
cazul celui naţional-socialist german,
voinţa revoluţionară tinde spre refacerea
unităţii morale a Germaniei şi la lărgirea
spaţiului vital al poporului german.
 Existenţa monopolului puterii în mâna unui
partid unic
 Partidul unic este armat cu o ideologie
care tinde să devină adevărul oficial de
stat. El aspira la a se suprapune cu statul .
 Metodele aplicate de Lenin şi
sistematizate de Stalin sunt anterioare
metodelor naziste. Rudolf Hoess,
însărcinat să creeze lagărul de la
Auschwitz, afirma: “Direcţia Securităţii
 pusese în mâinile comandanţilor lagărelor
o documentare detaliată în privinţa
lagărelor de concentrare ruseşti. Se
sublinia acolo în mod deosebit că Rusia
nimicise populaţii întregi prin muncă
forţată.”
 Mecanismele de segregare şi excludere
ale “totalitarismului de clasă” seamănă cu
cele ale “totalitarismului de rasă”.
Viitoarea societate nazistă trebuie
construită în jurul unei “rase pure”, iar
societatea comunistă viitoare- în jurul unui
popor proletar purificat de orice rămăşiţă
burgheză.
 În stat, activităţile economice şi
profesionale sunt subordonate statului
care, impregnat cu o ideologie oficială, le
ideologizează
 Deoarece activităţile se desfăşoară într-o
subordonare faţă de stat şi de ideologia lui
oficială, o greşeală comisă în domeniul
economic şi profesional este în acelaşi
timp o greşeală ideologică.
 Două personalităţi puternice în fruntea
celor două regimuri: Hitler şi Stalin, ambii
manifestând dispreţ şi neîncredere faţă de
regimurile democratice.
 Procurorii generali ai celor două regimuri
(Andrei Yanurievici - URSS şi Roland
Freisler - Germania) au contribuit în
maniere similare la concretizarea ideii că
şefii acestor regimuri sunt deopotrivă
izvorul legii, că voinţa lor trece peste lege,
că în ambele regimuri putem vorbi de
ficţiuni constituţionale
  Ambele ideologii sunt mesianice- un fel de
religii răsturnate-care răspund nevoii
umane de a crede şi promit raiul de pe
pamânt, o “nouă ordine” nazistă sau
comunistă.
II. DEOSEBIRI
 Numeroşi cercetători muncesc de decenii
la problematica crimelor nazismului. Mii de
cărţi, zeci de filme (Noapte şi
ceaţă, Shoah, Alegerea Sofiei, Lista lui
Schindler).
 Asemenea demersuri nu există în
privinţa crimelor comuniste. Ce explicaţii
avem:
 Voinţa clasică şi constantă a călăilor de
aşterge urmele crimelor lor şi de a justifica
ceea ce nu puteau să ascundă.
 Măsurile luate împotriva celor care ar fi
avut curajul să demaşte minciuna. Au
încercat să-i descalifice, să le submineze
credibilitatea, să-I intimideze. A. Soljeniţîn,
V. Bukovski, A. Zinoviev au fost expulzaţi
din ţările lor, Andrei Saharov a fost exilat
la Gorki, Markov asasinat cu o umbrelă
otrăvită.
 Faţă de propaganda comunistă, Occidentul
a dat dovadă mult timp de o orbire
excepţională, naivitate dar şi teama faţă
de puterea sovietică. O orbire sporită de
credinţa unora conform căreia aceste ţăti
erau pe cale “să îşi construiască
socialismul”.
 Participarea sovieticilor la victoria
împotriva nazismului