Sunteți pe pagina 1din 3

Libertate si egalitate

Autorul analizeaza notiunea de libertate ca un element conceptual divizibil, de


aceea prefera sa faca referire la libertati si nu la libertate intr-o dimensiune singulara.
Practic, acesta vede libertatea ca o interzicere a altor membri ai societatii de a ne
impiedica sa ne exersam libertatile.
Dimensiunea filosofica (starea naturala)

Raymon Aron, recunoaste ca daca ne concetram atentia asupra dimensiunii filosofice


unde ne raportam la starea naturala, atunci problema se pune altfel, si anume
libertatea este confundata cu puterea sau capacitatea individului (adica acesta este
liber sa faca tot ce este capabil sa faca prin puterea lui). Evident, in afara dimensiunii
sociale, unde individul nu se afla in nici o legatura sociala cu ceilalti, avem o stare
naturala (caracterizata de o relatie cu ceilalti fie de razboi, fie de pace) Si aici putem
face trimitere la Hobbes, unde starea naturala este cunoscuta ca fiind un razboi al
tuturor contra tuturor.
Concluzia autorului este ca in interiorul acestei dimensiuni filosofice, care defineste
libertate astfel, se afla la mijloc elementul de insecuritate.
Libertatile in democratiile liberale

Autorul identifica 4 tipuri de libertati (care, recunoaste sunt imperfecte):


1. Siguranta sau protectia indivizilor (problema acestui tip de libertati consta in aceea
ca ele sunt pe de o parte garantate de politie si justitie si, pe de alta parte, sunt o
garantie contr abuzurilor justitiei sau politiei);
2. Libertatea de circulatie (in interiorul si exteriorul tarii) pentru ca avem dreptul :D
3. Alegerea locului de munca sau al unei slujbe (se refera la libertatile economice care
includ libera alegere a consumatorului si libertatea de initiativa a intreprinzatorilor)
4. Libertatea religioasa (care mai cuprinde si intr-o oarecare masura, generala, libertatea
de opinie, de expresie, de comunicare).
* Religia a fost pusa impreuna cu opiniile generale, pentru ca in societatile secularizate,
convingerile politice devin sau tind sa devina echivalentul a ceea ce erau convingerile
reigioase in trecut

De asemenea, autorul, numeste acest ansamblu de libertati enumerate mai sus


libertati personale. Insa, acesta mai face o alta categorisire,pornind de religie:
1. Prima categorie (libertatile personale care include schema de mai sus)
2. A doua categorie (libertatile politice caracterizate prin cuvintele: a vota,
a protesta, a se aduna)

3. A treia categorie (libertatile sociale le mai numim si drepturi sociale


libertatea de ingrijiri medicale, libertate de a se intrui)
(a) Sub-categorie ( libertatea gruparilor serviciile acordate de comitetele
din intreprinderi, actiuni ale sindicatelor care au scopul de ameliorare a

conditiilor salariatilor si de diminuare a puterii absolute a coducerii


intreprinderii, care ar duce spre o mai mare democratizare)
*Autorul considera libertatile politice drept forma de libertate cea mai semnificativa simbolic si
in acelasi timp, intr-o masura variabila dupa caz, drept conditia esentiala a altor libertati.

Constiinta libertatii si reprezentarea unei societati bune


Autorul isi concentreaza atentia aici asupra explicitarea a 2 probleme: problema
sentimentului de libertate si problema libertatii colective.
In ceea ce priveste prima chestiune, Raymond Aron scoate in evidenta tema
nemultumirii sociale in ceea ce priveste sistemul de guvernare, sau alte elemente mai
mult sau mai putin institutionale, fapt care genereaza o adevarata dilema persoanala
in randul multor oameni care nu se simt cu adevarat liberi. Societatea noastra, pe care
majoritatea o consideram o societate libera, este resimtita de catre o parte din
populatie ca o societate de opresiune, din diverse motive (din cauza conditiilor
materiale in care traiesc aceste persoane, reprezentarea lor despre o societate buna,
pentru ca nu recunosc legitimitatea sistemului de putere nici ordinea economica si
sociala in ansamblul ei...etc.). Pina la urma ideologia fiecaruia este cel putin una dintre
cauzele principale a sentimentului de libertate sau dimpotriva a lipsei de libertate.
Referitor la cea de-a doua problema, si anume cea a libertatii colective, nu se
refera la libertatea indivizilor intr-o comunitate politica, ci mai degraba la faptul ca
atunci cand un grup revendica autonomia sua independenta in raport cu corpul politic
in care este integrat, inseamna ca acest grup se simte oprimat. Astfel, este vizata
libertate grupului in ansamblul sau, adica libertatea colectiva.
N.B. Libertatile la care face referire autorul sunt libertatile schitate in spatiul european,
poate si in Europa de Est.
Mize filosofice si experiente de libertate
In continuare, autorul trateaza alte doua probleme, importante in viziunea sa: 1) ce
este esential in acest ansamblu de libertati si care anume dintre ele poate fi
considerata drept libertate prin excelenta ? 2) care este legatura dintre politica
libertatii si filosofia libertatii ?
1) Prima problema.
Astazi, liberalismul tinde sa se defineasca, in mod regretabil poate,
esentialmente prin opozitia sa fata de totalitarism (adica in trecut liberalismul
era fondat pe doctrine filosofice, astazi, insa se justifica parca intr-o maniera
negativa, sau defensiva, eventual agresiva, ca alternativa validata prin
experienta istorica). Astfel, societatile in care traim nu ne garanteaza toata
libertatea pe care o dorim, dar evita formele extreme de privare de libertate pe
care le-am cunoscut de-a lungul acestui secol.
2) A doua problema ?................
Refuzul total al societatii ca un nou mod de gandire
Exista la ora actuala, mai ales in randurie tinerei generatii, o detestare a puterii ca
atare si ca liberalismul asa cum il definim noi, adica un pluralism de libertati si de

puteri, acest liberalism insotit de un sistem autoritar in viata profesionala sau


economica, este considerat de mult ca insasi esenta opresiunii. Acest refuz radical ia
uneori o forma pacifica, comunitati ,,hippies,, , alteori o forma violenta.

Libertatea politica si libertatea filosofica


In aceasta carte, libertate a fost definita doar ca actiunea intentionata, actiunea
care comporta alegerea si care presupune posibilitatea pentru individ de a face sau de
a nu face. Filosofii dau un sens mai bogat si mai precis libertatii.
Montesquieu spune ca libertatea filozofului, este in exercitarea vointei (adica
libertatea e vazuta ca un control al ratiunii sau al vointei asupra pasiunilor). Pornind de
aici, multi confunda mai mult sau mai putin politica livertatii si filozofia libertatii.
Politica libertatii presupunea existenta unui om rational si ca obiectivul clar al societatii
libere era crearea oamenilor liberi, fiindca aceste nu sunt realmente liberi, decat in
masura in care nu ar asculta de orice capriciu, pasiune, ci de ratiune- ratiunea care ii
face sa accepte cetatenia (legile societatii).
Chiar daca libertatea in prezent consta in eliberarea dorintelor (adica o
conducere a indivizilor dupa legi, sau legea rationala), totusi autorul este de parerea ca
atunci cand invocam ideea de societate libera o facem mai degraba pentru a incita
indivizii sa-si exprime personalitatea asa cum este ea si sa-si urmeze dorintele asa cum
sunt ele. Astazi, libertatea se defineste in societatile noastre prin refularea principiului
de realitate si eliberarea principiului de placere, eliberarea eros-ului.
Fericita exceptie a societatilor libere