MODELUL LIBERAL

1. Premise

Conform teoriei liberale (M. Coman,

Introducere în sistemul mass-media):
– Drepturile individului sunt sacre
– Fericirea şi binele reprezintă valori
supreme şi scopuri ultime
– Omul este considerat deţinătorul unor
“drepturi naturale”, fundamentale şi
inalienabile
– El poate ceda o parte din prerogativele
sale unor instituţii (cum sunt: statul,
partidele, liderii politici) asupra cărora
îşi exercită puterea şi controlul prin
mecanismele democraţiei (alegeri,
referendum, dezbateri publice, grupuri
de presiune, asociaţii civice)
Adevărul: Se obţine prin confruntarea liberă
a ideilor şi opiniilor

Competiţia acestora fixează

“valoarea” unei idei

Crearea unei “pieţe libere a ideilor”

este legată de un instrument capabil să
faciliteze circulaţia acestor idei, să
contribuie la accesul liber al oricărei
persoane la cuvântul public

Această instanţă este presa

 Trebuie să fie:

• liberă de orice presiune a

părţilor interesate
(reprezentanţii politicului şi a
iputerii administrative)
• O întreprindere economică
2. Presa stabilă, puternică, plasată, prin
chiar eficienţa ei economică,
în afara câmpului de putere şi
influenţă a politicului
Libertatea de expresie =
libertatea de a publica
Sa nu contribuie numai la circulaţia
ideilor şi a informaţiilor, ci şi la
controlarea instanţelor Puterii

Acţionează în interesul cetăţeanului,

ca un “câine de pază”

Statutul de “a patra putere în stat”

implică mai multe responsabilităţi
decât drepturi

Puterea presei este dată nu atât de

libertatea de expresie cât de
responsabilitatea expreiei jurnalistice
3. Concluzii
În modelul liberal, legile
pieţei (concurenţă şi
Presa informează, deci
profit) devin factorii
are şi o acţiune educativă
reglatori ai sisitemului
mass-media

Presa ajunge să fie un

produs vândut de două
ori, o dată cititorilor şi , a
doua oară, firmelor care
doresc să facă publicitate
 Logica cererii şi a ofertei duce la
orientarea conţinutului presei spre ceea
Această evoluţie riscă să anuleze chiar
ce face plăcere publicului, spre
premisele teoretice ale acestui model.
divertisment, atât în ipostaza sa
Goana după profit face să dispară aât
informativă (ştiri senzaţionale, fapte
grija pentru “piaţa liberă a ideilor”, cât
ieşite din comun, scandaluri,
şi răspunderea faţă de informarea
evenimente dramatice) cât şi ficţională
individului-cetăţean
(sport. Jocuri, show-uri, filme, muzică
etc.)
Presa trebuie să apeleze la instituţii capabile să-i asigure
existenţa în conformitate cu idealurile originare:
– Orice stat democratic are obligaţia de a sprijini sistemele
mass-media orientate spre informare şi educare (prevedri
constituţionale, mecanisme legislative şi economice)
– Dialog între instituţii preocupate de funcţionarea corectă a
presei (asociaţii profesionale şi sindicate, organisme de
observare precum Commission on Freedom of the Press,
Reporters sans Frontieres, asociaţii ale publicului, alte
instituţii)