MODELE ŞI TEORII

ALE COMUNICĂRII
  Harold D. Lasswell (1902-1978)
este considerat fondatorul
analizei de conţinut şi al
psihologiei politice. În timpul
celui de-al doilea război mondial
1.Formula lui a cercetat aplicând metodele
analizei de conţinut mesajele
Lasswell propagandistice ale adversarului,
rezulatele stând la baza creării
mesajelor de acelaşi gen difuzate
de americani. (Modele ale
comunicării, p.19)
 Cine?
 Ce spune?
 Prin ce canal?
 Cui?
 Cu ce efect?
 - modelul a fost criticat pentru că a omis
feedback-ul.
 - autorii lucrării Modele ale comunicării
consideră, însă, că el reprezintă o modalitate
adecvată şi pătrunzătoare de iniţiere în studiul
comunicării.
  este larg acceptat ca fiind una dintre
principalele surse din care s-au
dezvoltat studiile comunicării.

2. Modelul  principala lor preocupare a fost

aceea de a elabora o modalitate de
matematic utilizare cu maximum de eficienţă a
(Shannon canalelor de comunicare (care erau
şi Weaver atunci cablul telefonic şi undele
radio).
- 1949)  modelul grafic a fost utilizat, prin
analogie, în lingvistică şi în
cercetarea comportamentului
 De exemplu: în timpul unei
conversaţii, creierul reprezintă
sursa de informaţii, vocea joacă
rol de emiţător, producând
semnale, transmise printr-un
canal (aerul. Urechea
(receptorul) decodifică sunetele,
transformându-le în impulsuri
nervoase care ajung la creier
(destinatar)
 modelul prezintă comunicarea ca
fiind un proces linear, simplu
 acest model a fost dezvoltat de
De Fleur (1970) printr-o analiză
privind corespondenţa dintre
semnificaţia mesajului transmis
şi a celui recepţionat.
Dezvoltarea de cătra acesta a
modelului Shannon-Weaver
relevă rolul feedback-ului
  - Schramm şi Osgood
focalizează analiza pe
comportamentul principalilor
actori în procesul comunicării
 - apariţia acestei abordări
3.Modelul marchează o ruptură limpede faţă
de reprezentarea tradiţională a
circular al comunicării drept un proces
linear şi unidirecţionale
lui Osgood  - modelul este util, mai ales în
analiza comunicării
şi interpersonale, dar mai puţin
potrivit pentru cazurile în acre nu
Schramm avem feedback sau avem un
feedback redus
(1954)  - o dezvoltare interesantă a
modelului circular al lui Osgood
şi Schramm este modelul
elicoidal al lui Dance (1967)
  - modelul lui George Gerbner,
cercetător american în domeniul
mass-media, se apropie de formula
lui Laswell:
 Cineva
 percepe un eveniment
 şi reacţionează
4. Modelul  într-o situaţie
multifuncţion  cu anumite mijloace
al (1956)  pentru a pune la dispoziţie
 într.o anumită formă
 şi într-un anumit context
 un anumit conţinut
 a cărui transmitere are anumite
consecinţe
  un alt model care nu este linear este
cel propus de Newcomb (1953)
 prezintă o formă fundamentală diferită
– un model triunghiular
 este primul model care a cuprins şi
rolul comunicării în societate sau în
relaţiile sociale: acela de a menţine
echilibrul în interiorul sistemului
social
 două persoane (A şi B) sunt orientate
5. Modelul una către cealaltă şi către un obiect
(X)
ABX  A şi B sunt comunicatorul şi
receptorul ; ei pot fi indivizi, manageri
sau sindicalişti, ori guvernul şi
cetăţenii. X este o parte a mediului lor
social. ABX reprezintă un sistem, ceea
ce înseamnă că relaţiile sale interne
sunt interdependente: dacă A se
schimbă, se vor schimba şi B şi X; sau
dacă A îşi schimbă relaţia cu X, şi B
va trebui să-şi schimbe relaţia cu X
sau cu A.
 - după John Fiske, acest model
presupune, deşi nu afirmă acest
lucru în mod explicit, că oamenii au
nevoie de informare.
 - modelul corelaţiei dinamice
(modelul zmeului),
 - o dezvoltare a teoriilor echilibrului
şi corelaţiei dinamice poate fi
întâlnită în analiza schimbărilor care
survin în opinia publică atunci când
sunt observate două tendinţe opuse
– una de consens (convergenţa
punctelor de vedere opuse), cealaltă
către polarizare (divergenţă) – teoria
consonanţei şi disonanţei (vezi şi
van Cuilenburg, J.J.; Scholten, O.;
Noomen, G.W Ştiinţa comunicării)
  - adaptează modelul lui Newcomb
special pentru mass media
 - baza este modelul ABX, la care
adaugă un nou element C, care
reprezintă funcţia editorial-
comunicaţională – adică procesul prin
care se decide ce şi cum se comunică.
6. Modelul lui X
C
A
Westley şi B
 - A poate fi văzut ca un reporter care
MacLean trimite o ştire în redacţia
ziarului/postului de radio sau de
(1957) televiziune, spre C. Procesul editorial
şi cel de publicare/difuzare (care sunt
conţinute în C) vor opera apoi pentru
a transmite ştirea către B, audienţa. În
acest model, B a pierdut orice
experienţă directă şi nemediată cu X,
însă şi cu A.
  - porneşte de la modelul lui Bühler,
dar adaugã încã trei funcţiuni
 Context
 f. referenţialã

7. Modelul lui  Mesaj

 Emiţãtor f. poeticã
Roman Destinatar
Jakobson  f. emotivã
f. conativã
(1896-1982)  Contact
 f. faticã
 Cod
 f. metalingualã
 - Jakobson preia trei elemente de la
Bühler (lucruri şi fenomene pe care le
numeşte context, vorbitorul numit
emiţãtor, ascultãtorul numit
destinatar) şi reformuleazã numele
dat celor trei funcţii (funcţia
referenţialã cu privire la lucruri,
funcţia emotivã sau emoţionalã
referitoare la emiţãtor şi funcţia
conativã cu privire la destinatar)
 - adaugã şi alte elemente (o relaţie cu
un cod, cu sistemul limbii, apoi cu
canalul care ar fi important pentru
transmiterea mesajului) şi obţine alte
funcţii pe care le numeşte
metalingualã, respectiv faticã
 - cea de-a treia funcţie pe care o
adaugã este cea poeticã şi reprezintã
centrarea comunicãrii asupra
mesajului
  - modelul înfăţişează comunicarea de
masă ca pe un proces foarte complex
din punct de vedere social şi
psihologic, pentru explicarea căruia
este necesară luarea în considerare a
mai multor factori şi nu doar a unuia
singur
 - autorul îşi construieşte modelul
pornind de la elementele tradiţionale :
emiţător, mesaj, mijloc de comunicare
şi receptor
8. Modelul lui  - între mijlocul de comunicare şi
receptor suprinde existenţa a doi
Maletzke factori suplimentari : presiunea sau
constrângerile din partea mijlocului de
comunicare şi imaginea receptorului
despre acesta
 - modelul poate fi privit ca o sinteză a
două decenii de cercetare a
comunicării de masă din perspectivă
psihosociologică.
 a.)Modelul ritual al comunicării
 primul cercetător care a contestat în
9. Modele mod radical modelul transmiterii a
alternative la fost James Carey (1975)
 el abordează comunicarea ca ritual,
procesul de ce nu este preocupată de
transmitere amplificarea mesajelor în spaţiu, ci
de conservarea societăţii în timp; nu
de răspândirea informaţiei, ci de
reprezentarea credinţelor împărtăşite
  Comunicarea rituală este:
 - festivă,
 - simbolică
 - decorativă
 - nu este utilitaristă,
 - include o componentă de spectcol
a.) Modelul  - este relativ atemporală şi invariabilă
 - mesajul comunicării rituale este
ritual al latent şi ambiguu
comunicării  - mjlocul de comunicare şi mesajul
sunt greu de separat
 - campaniile de comunicare în
domeniul politicii şi publicităţii preiau
şi exploatează principiile comunicării
rituale (utilizarea simbolurilor de mare
impact, apeluri implicite la valori
culturale, la tradiţii etc.)
  - pe lângă modelul ritual şi cel al
transmiterii, există a treia
perspectivă:
 - adesea, scopul de bază al
b.)Comunicarea comunicării este pur şi simplu, să
ca etalare şi capteze şi să menţină atenţia vizuală
şi auditivă. (McQuail 1987)
câştigare a  în activitatea media, o mare parte
atenţiei din efort este consacrată mijloacelor
de câştigare şi de menţinere a
atenţiei, atrăgând privirea,
stimulând emoţiile şi interesul