Modelul serviciului public

■ “Introducerea autorităţilor
statale în sistemul
comunicării de masă,
într-un triunghi ce leagă
publicul, presa şi instituţiile
Puterii, se face în numele
unui concept esenţial:
acela al responsabilităţii
sociale”
(Mihai Coman, Introducere
în sistemul mass-media)
Rolul presei
■ Are anumite obligaţii faţă de
individul-cetăţean
■ Reprezintă un “serviciu public”, analog
altor servicii pe care statul le oferă sau le
protejează, pentru binele membrilor săi
Factorii care au impulsionat punerea în
practică a modelului serviciului public

■ A.) revoluţia tehnologică – apariţia de noi sisteme de

transmitere a mesajelor a condus la naşterea unor instituţii
media (radioul şi televiziunea) şi la necesitatea stabilirii unor
criterii unitare şi coerente de funcţionare a acestora
■ B.) dezvoltarea conştiinţei şi exigenţei profesionale – pe fondul
creşterii rolului şi puterii presei, jurnaliştii au devenit din ce în ce
mai conştienţi de răspunderea civică şi morală care apasă pe
umerii celor ce produc şi distribuie mesaje prin presă
■ C.) amplificarea dezbaterilor teoretice privind rolul presei – M.
Coman consideră că numeroşi cercetători şi filozofi, martori ai
creşterii puterii mass-media, ai dispariţiei unor forme de
comunicare tradiţionale şi a înlocuirii acestora cu tehnicile
variate ale comunicării de masă, au analizat aceste fenomene,
formuland şi concluzii critice au privire la funcţionarea presei
 ■ Modelul serviciului public porneşte de la premisele
teoretice ale modelului liberal
■ Consideră că:
■ sistemul liberal a abdicat de la principiile sale
fundamentale
■ modelul liberal a dus la o exacerbare a legilor pieţei şi
a goanei după profit
■ instituţiile mass-media au abandonat adeseori
misiunea de a informa în chip neutru şi echilibrat şi au
optat pentru divertismentul facil
■ accesul la comunicare este limitat pentru că un grup
limitat de proprietari controlează majoritatea canalelor
de comunicare

Caracteristici
■ Autonomia financiară, independenţa
faţă de autorităţile statale şi
îndeplinirea idealurilor generoase ale
constituirii unei “pieţe libere a ideilor”
se poate asigura printr-o participare
neinteresată a distribuitorilor de
fonduri
■ În Europa statul sprijină financiar şi
logistic posturile de interes public
fără a interveni direct în politica
acestora
■ Prerogativele de reglementare şi
control sunt transmise de către
factorii politici şi administrativi unor
instanţe de tip tehnocratic,
constituite din specialişti sau
personalităţi independente (Consiliul
Superior al Audiovizualului-Franţa,
Comisia Televiziunilor
Independente-Anglia)
Posturi de interes public vs.
posturi comerciale
■ Modelul serviciului public ar trebui să conducă la separarea
clară a posturilor de interes public de cele comerciale prin
mai mulţi factori:
■ Poziţia juridico-administrativă (statal vs. privat)

■ Modul de finanţare (subvenţii vs. caştiguri din activitatea

proprie)
■ Conţinut (generalist, bazat pe informare, educare şi
divertisment elevat vs. specializat, cu accent de
divertisment de consum)
■ Profilul audienţelor (public naţional vs. public-ţintă limitat)

În realitate, aceste distincţii de principiu nu sunt

întotdeauna şi nici integral realizate
 ■ Politica de descentralizare promovată de
guvernele europene a favorizat reducerea
sprijinului statului şi orientarea televiziunilor
de serviciu public către un regim apropiat
de cel al televiziunilor comerciale
■ Evoluţiile recente din peisajul european al
audiovizualului se caracterizează fie prin
trecerea unor posturi de anvergură
naţională din mainile statului în cele ale
unor grupuri particulare (Franţa), fie prin
dezvoltarea puterii şi prestigiului unor
canale comerciale, care ajung să
concureze postul naţional (Italia, Germania,
Anglia)
■ Într-o lume modernă şi complexă, presa se
poate dezvolta îndeplinind simultan mai
Concluzii multe roluri, fiind vorba de concretizarea de
elemente variate din mai multe “teorii”.
În ţara noastră

■ Analizand situaţia din Romania postcomunistă M. Coman

sesizează următoarele aspecte:
■ Audiovizualul naţional, publicaţiile culturale subvenţionate de
diverse ministere îşi revendică apartenenţa la modelul
serviciului public
■ Produsele presei scrise şi posturile audiovizuale comerciale se
ancorează în modelul liberal
■ Puţine ziare controlate de unele partide şi unele publicaţii
locale (de pildă, ale instituţiilor administrative) au componente
care amintesc de caracteristicile modelului autoritarist
■ Nici o instituţie mass-media serioasă nu se revendică de la
modelul comunist