Istoria relatiilor publice

Pentru a înţelege bine adevărata natură a relaţiilor publice, este interesant să

studiem istoria lor şi să punem în perspectivă înfăţişarea lor modernă, în comparaţie
cu practica seculară a acestei abordări.

Să precizăm totuşi că:

- se practică relaţii publice din negura timpurilor;
- relaţiile publice, aşa cum le cunoaştem noi, au apărat Ia sfârşitul
secolului trecut, o dată cu dezvoltarea presei de mare tiraj, chiar dupa
epoca presei comuniste ;
- regulile principale care ghidează această meserie au fost stabilite
cu ocazia unei grave crize care a aruncat o anume discreditare
asupra marii familii Rockefelîer;

- ele s-au dezvoltat după primul război mondial, în timpul acestuia oamenii
învăţând să le utilizeze, nu numai pentru a se apăra, ci şi ca modalitate
proactivă pentru ocuparea spaţiului public.

Să revedem aceste etape.

1. Practica ancestrală

Am expus, la începutul acestui capitol, motivele care explică existenţa relaţiilor

publice. Umanitatea nu a aşteptat era modernă pentru a-şi da seama că nu se poate
trăi fără comunicare. Din toate timpurile, societăţile au creat reguli de schimb între
actorii sociali, decizând cine putea interveni în spaţiul public. In Grecia antică, existau
deja cetăţeni cu drepturi depline în acest sens, dar şi cetăţeni de rangul doi.
Pentru a atrage atenţia, marile personaje ale istoriei au construit monumente
pentru propriul renume. Piramidele Egiptului, Parthenonul din Roma, Taj Mahal-ul din
India, Arcul de Triumf din Paris nu sunt decât expresii ale acestei voinţe de a ieşi în
evidenţă. Toate palatele lumii, de la Alhambra la Versailles, toate catedralele şi
moscheile sunt mărturia acestei dorinţe de creare a unei imagini puternice.
Dincolo de această căutare a fastului, oricare ar fi fost natura puterii ce anima
prinţii şi cardinalii lumii, toţi trebuiau să informeze populaţia cu privire la principiile
care îi ghidau. Regii trebuiau să convingă supuşii că puterea lor provenea din
dreptul divin. Clerul trebuia să-şi convingă credincioşii să rămână pe calea cea dreaptă.
Iar revoluţionarii să demonstreze populaţiei că erau exploataţi.
în sfârşit, sub toate regimurile, s-au născut opoziţii între persoane, între grupuri,
între ţări. Pentru a câştiga puterea, fraţii, prietenii erau asasinaţi. Pentru a se menţine
dominaţia clerului asupra credincioşilor, ereticii erau arşi.
Căutarea unei curent de simpatie, apărarea drepturilor, gestionarea noilor
provocări, câştigarea opiniei publice au făcut parte din preocupările tuturor
civilizaţiilor. în acest sens se spune că relaţiile publice există dintotdeaena. Ceea ce s-
a schimbat astăzi este contextul în care toate aceste activităţi se derulează: noile
tehnici de comunicare care au apărut, apariţia noului tip de cetăţean» puternic
urbanizat şi şcolarizat, exigent şi capricios, deţinâiîrî prin democraţie o putere veritabilă
asupra realităţii.

2. Naşterea relaţiilor publice moderne

O dată cu dezvoltarea presei de mare tiraj, si aparitia relatiilor publice la

mijlocul secolului al XIX-lea? întreprinderile, organizaţiile de orice tip şi
personalităţile politice au înţeles repede că era vorba despre o formidabilă unealtă
de difuzare. Dacă mass-media publicau o informaţie, aceasta dobândea astfel un
statut oficial şi, în acelaşi timp, atingea rapid un public foarte larg.
S-a înţeles încă de atunci că primii relaţionişti au fost agenţi de presă, adică
foşti jurnalişti cărora li se cerea să-şi utilizeze cunoştinţele meseriei şi contactele
pentru a avea acces la paginile presei.

Pacific Railroad 1870

 Primele iniţiative de relaţii publice moderne vor fî concentrate deci pe relaţiile cu
presa. Astfel, voiajul inaugural organizat în 1870 de compania feroviară Pacific
Railroad cu ocazia deschiderii liniei New York - San Francisco marchează una dintre
primele tentative de creare de eveniment, căruia îi erau direct asociate mass-media şi,
implicit, şi marele public. Compania a invitat aproape 150 de personalităţi în acest prim
voiaj. Unul din vagoanele trenului găzduia o veritabilă unitate ambulantă de presă, cu
sală de redacţie, de machetare şi de tipărit. Informaţiile puteau fî difuzate în fiecare
oraş în care oprea trenul. Astăzi, la toate evenimentele de o oarecare anvergură,
ziariştilor li se oferă o sală de presă în care să poată lucra. Şi orice deplasare a unui om de
stat presupune o caravană de ziarişti.

Westinghouse 1889

In 1889 a fost creat în Statele Unite primul departament de relaţii publice la

compania Westinghouse. Au fost angajaţi doi agenţi de presă pentru a promova curentul
alternativ produs de companie. Firma Edison a ripostat, iniţiind o campanie care
dramatiza pericolele curentului alternativ de înaltă tensiune în raport ce sistemul mai
puţin periculos, reprezentat de curentul continuu. Deşi Westinghouse a pierdut
bătălia cu Thomas Edison şî sistemul său, experienţa aceasta a demonstrat că era
posibil, pe plan comercial, să se încerce influenţarea opiniei publice, pornind de la o
strategie organizată în acest scop de către specialiştii în comunicare.

> Automobilele Ford

Henry Ford a înţeles şi el că, pentru a atrage atenţia mass-media şi a marelui

public, este necesar câteodată să se creeze un eveniment căruia să-i fie asociate
personalităţi cunoscute. Pornind de Ia această premisă, a extras două elemente ale
logicii mediatice, pe care le-a îmbinat în mod fericit: crearea unei ştiri prin
intermediul evenimentului şi utilizarea unor nume care atrag mass-media.
El a organizat „demonstraţii" în care şi-a prezentat noile modele pentru ca presa
să vorbească despre ele. A utilizat vedete din lumea sportului, cu care populaţia
putea să se identifice.
 > Crizele economice

Dacă relaţiile publice au servit mai întâi marea întreprindere şi au încercat de la

bun început să dicteze mass-media alegerea informaţiilor, acest procedeu a fost de
scurtă durată, deoarece presa de mare tiraj, iniţial în slujba celor puternici, a căpătat
repede o anumită autonomie. Diversitatea centrelor de interes a determinat mass-
media să opteze pentru o anumită tabără şi, mai ales, să capete autonomia
financiară care să le permită să aleagă profitul în detrimentul luării de poziţie.
Revoluţia industrială a permis o dezvoltare aproape sălbatică a marilor întreprinderi,
provocând astfel crize economice (1873-1884-1907), care au dus la şomaj şi sărăcie.
„In marile oraşe, şomerii au organizat marşuri ale foamei. In acelaşi timp,
concentrările şi fuziunile industriale au falimentat sau eliminat numeroase
întreprinderi mici şi mijlocii. Aproape întreaga populaţie e indignată de metodele
utilizate de «big business» pentru a-şi atinge scopurile. Indiferenţa guvernelor faţă de
ilegalitatea şi imoralitatea în care se produce dezvoltarea industrială s-a adăugat
nemulţumirilor celor mai diverse categorii (fermieri, apoi muncitorii şi clasele mijlocii
din oraşe), victime ale acestui proces** (Lougovoy şi Huisman, 1981, p. 9).
Atitudinea lumii afacerilor a declanşat o serie de reacţii pe care am putea-o
rezuma astfel:
- fabricarea de prodese de proastă calitate pentru consumatori şi
condiţii inacceptabile de lucra pentru muncitori;
- reacţii şi presiuni populare reprezentate de greve, denunţuri şl
sabotaje;
- exploatarea acestor situaţii de către mass-media;

- recuperarea nemulţumirii populare prin conflictele politice ;

- legislaţia vizând recuperarea votului popular;
- compromisurile industriaşilor pentru a-şi recupera posibilităţile
de manevră în raport cu puterea politică.

în acest climat de opoziţie se vor instaura marile tradiţii ale relaţiilor publice aşa
cum le cunoaştem astăzi.
 Marea întreprindere decide astfel să-şi refacă imaginea, să câştige încrederea
publicului şi să evite în acest fel intervenţiile statului. Aşa s-au născut relaţiile
publice moderne.
Pentru a reduce contestaţiile al căror obiect era, pentru a elimina criticile şi a
împiedica guvernele să intervină legislativ, marea întreprindere va trebui să pună în
practică o operaţiune de seducere, împreună cu partenerii săi.

3. Lecţiile unei crize

„Un anume Ivy Lee a dezvoltat în Statele Unite «reiaţii cu presa» mai deschise, care
au generat relaţiile publice moderne. In 1906, pe când lucra la Pennsylvania Railway,
a hotărât, contrar comportamentului tradiţional, care consta în ascunderea
evenimentului, să anunţe public deraierea unui tren, emiţând ceea ce se consideră a fi
primul comunicat de presă. El a pariat că presa va aprecia «transparenţa» societăţii de
căi ferate; era conştient de faptul că un comunicat putea să influenţeze modul în care
evenimentul va fi prezentat** (Charron, Lemieux, Sauvageau, 1991, XVI-XVII).
Ivy Lee este considerat întemeietorul relaţiilor publice moderne, deoarece a
bulversat practica acestei profesii. Totuşi, abia lucrând cu John Rockefeller Jr. 5 în
momentul în care familia Rockefeller era obiectul unor atacuri dure din partea
presei, pentru modul brutal în care a intervenit în greva muncitorilor de la una din
societăţile lor5 Colorado Fuel and Iron Company, Ivy Lee a pus bazele sistemului său de
relaţii publice, care va deveni un model în acest sens.
La 20 aprilie 1914. tensiunile a şapte luni de grevă au explodat la Ludlow,
Colorado, unde, din data de 23 septembrie 1913, 9.000 de mineri în grevă şi familiile
lor se adunaseră pentru a protesta împotriva condiţiilor mizere impuse de compania
minelor de cărbune, proprietatea lui John Rockefeller Jr. La 20 aprilie, o companie
de gardieni supraveghea îndeaproape tabăra, care a ripostat cu un prim glonte. Schimburile
de focuri au continuat pe tot parcursul zilei, soldându-se cu patruzeci de morţi, printre
care două femei şi unsprezece copii. Familia Rockefeller, prezentă în numeroase domenii ale
activităţii economice, a devenit din acel moment angajatorul cel mai urât din Statele Unite.
Consilierii l-au convins pe Rockefeller să facă ceva pentru a ameliora această imagine foarte
sumbră aruncată asupra familiei. în acest moment intră în joc Ivy Lee (exemplu preluat din
Lougovoy şi Huisman).
 El va întreprinde mai întâi o campanie de foarte lungă durată, în cursul căreia va
modifica integral reputaţia familiei Rockefeller.

• FAPTE: a început prin publicarea bilanţurilor societăţilor familiei, ceea ce a pus capăt
campaniilor care prezentau fortăreaţa Rockefeller ca pe o insulă misterioasă. Este de fapt
începutul raporturilor anuale.
• SEMNIFICAŢIA SOCIALĂ A FAPTELOR: dar, în loc să citeze cifre absolute, le-a acordat
o semnificaţie socială. Impozitele plătite se transformau în şcoli, autostrăzi, spitale
construite. Salariile plătite au devenit venituri familiale. Pentru prima dată, patronul nu
a mai fost considerat un exploatator al sudorii muncitorilor, ci, dimpotrivă, un furnizor de
locuri de muncă, îndeplinind prin aceasta o funcţie socială.
• IMAGINEA: în septembrie 1915, John Rockefeller Jr. Vizitează sudul statului
Colorado. Timp de două săptămâni, el merge în casele minerilor, pentru a discuta cu
familiile problemele lor. Merge, de asemenea, şi în mine. La sfârşitul şederii, Rockefeller
este invitatul de onoare al unei seri sociale organizate de muncitori. Scopul fusese atins:
compania Rockefeller avea acum o imagine umană, şi nicidecum unâ insuportabilă.
Astăzi nu ne mai mirăm când vedem personalităţile politice vizitând locurile în care s-au
produs dezastre, pozând în mijlocul catastrofelor şi exprimându-şi profunda simpatie
pentru victime. Mass-media şi publicul au într-atât nevoie să vadă aceste personaje la
locul dezastrului, încât, dacă actorii politici nu se supun acestei logici mediatice, vor
fi acuzaţi că sunt insensibili la nenorocirea altora şi vor fi aspru criticaţi.
• PREOCUE4REA SOCIALĂ: după ce a demonstrat că marii
industriaşi im aveau secrete ruşinoase de ascuns, Lee i-a determinai,
pentru a câştiga simpatia opiniei publice, să organizeze acţiuni cu caracter
filantropic (centre de cercetare, spitale, muzee, universităţi, fundaţii, burse de studii,
organisme de asistenţă pentru cei săraci) sau sa participe la ele. Se făceau astfel eforturi
pentru acreditarea ideii că marile companii nu sunt doar maşini de făcut bani şi că ele
contribuie şi la binele public.
Cu această ocazie, Ivy Lee a publicat declaraţia de principii care evidenţia regulile acţiunii
sale ca agent de presă şi preciza ce trebuie să fie un serviciu de relaţii publice :

1. Interesul public
 Afacerile şi industria ar trebui să servească interesul public, şi nu invers; într-un
cuvânt, afacerile şi publicul pot să meargă împreună. Din acest motiv, propaganda şi relaţiile
publice nu mai trebuie confundate.

2. O activitate de conducere

Lee a demonstrat că este important să colaborezi cu factorii superiori de conducere şi să te

asiguri de sprijinul acestora înainte de a iniţia un program de relaţii publice.

3. Menţinerea unor relaţii deschise cu mass-media

Cu ocazia grevei din minerit, Lee a constatat că patronii şi sindicaliştii sunt într-un
conflict deschis, dar că preşedintele sindicatului are relaţii mai bune cu presa, deoarece se
arată dispus să răspundă întrebărilor ziariştilor. Lee a reuşit curând să-şi convingă patronii
să colaboreze mai mult cu ziariştii.

4. Umanizarea raporturilor

Lee insistă asupra umanizării întreprinderii şi asupra dezvoltării

relaţiilor CE comunitatea locală a angajaţilor, a clienţilor şl a vecinilor. El îl va determina
pe Rockefeller să întemeieze celebra fundaţie Rockefeller, acordând sprijin cercetării
ştiinţifice şi intervenţiei medicale, familia devenind astfel unul dintre binefăcătorii
omenirii.
Relaţiile publice moderne s-au născut deci într-un context de criză, încercând să
îmbunătăţească imaginea pătată a magnaţilor industriei. Ele s-au
dezvoltat aşadar într-un context defensiv.

Astăzi, relaţiile publice trebuie să înveţe organizaţiile să se prezinte, să se facă

acceptate, să se impună, să se apere şi să se adapteze epocii.
Ele vor căuta deci să ofere o informaţie completă, obiectivă şi credibilă. Este o
regulă absolută, care, în ciuda unor excepţii deplorabile, nu-şi schimbă cu nimic
valorile de bază.

Surse:
https://www.referatele.com/
https://www.qgasesc.com/contabilitate/presa-comunista-pareri-despre-63.php