COMUNICARE

COMERCIALA

COMUNICARE PUBLICA VERSUS

COMUNICARE POLITICA: DIFERENTE
SI ASEMANARI

Comunicare publica versus comunicare politica: diferente si asemanari

Comunicarea publica este denumita in doctrina de specialitate ca fiind un schimb de

informatii, opinii, idei, care un anumi mesaj, dar si un scop prestabilit, intr-o situatie publica.
 Comunicarea publica se poate realiza cu ajutorul unor mijloace auxiliare precum video,
Power Point, grafice s.a.m.d. si se bazeaza pe mijloace media cum ar fi radio, TV, presa.

Potrivit unei altte pareri, comunicarea publica este arma la care se recurge din ce in ce
mai des de catre administratiile de stat, prin intermediul mijloacelor publicitare si relatiilor
publice, deoarece astfel se poate realiza mai clar si mai organizat.

Comunicare politica, in schimb, este activitatea pe care o desfasoara anumite categorii de

persoane, in anumite perioade de timp, in vederea castigarii puterii statale sau pastrarii acesteia.

Potrivit consultantului politic Jacques Seguela, comunicarea politica este eficienta daca
indeplineste trei reguli esentiale: cetatenii inteleg exact mesajul transmis de politicieni;
comunicarea realizata de catre politicieni atrage aentia si interesu oamenilor; mesajele
comunicate sa transmite informatii reale, importante, pline de continut.

Comunicarea politica mai este inteleasa precum o actiune strategica, proiectata pentru
anumite scopuri politice. Totodata, se mai afirma ca acest tip de comunicae se poate asocial unui
spatiu sau camp de relatii sociale.

O definitie mai exacta a comunicarii politice este aceea potrivit careia, comunicarea
politica se realizeaza intre actorii politici, mass-media, public si electorat, mai ales intre actorii
politici care au resurse si motivatii diferite.

Comunicarea politica se defineste in mai multe feluri, in functie de abordarea la care se

apeleaza dupa cum urmeaza:

1. Abordarea din perspectiva comportamentalista defineste comunicarea politica prin adresarea

urmatoarelor intrebari: ,,Cine spune, ce, cui, prin ce mijloace, cu ce rezultate?”.

2. Abordarea din perspectiva structuro-functionala acorda urmatoarea definitie: ,,ansamblul de

procese interactive dintre elementele unui sisem politic si intre acest system si elementele
inconjuratoare”.

3. Abordarea interactionsita – asa cum reiese din chiar denumirea sa, considera ca comunicarea
politica reprezinta o interactiune intre participantii sai.
4. Abordarea dialogica are la baza idea conform careia acest tip de comunicare se poate realiza
doar in momentul in care s-a obtinut un consens prin discutie.

Pe de alta parte, comunicarea publica este tipul de comunicare realizata in grupuri mari.
Aceasta este o comunicare formala si este legata de punerea in actiune a regulile pe care
societatea le stabileste, in functie de legile care o organizeaza si care insituie raporturi de
egalitate intre indivizi, grupuri si colectivitati sociale constituite formal.

Functiile acestui tip de comunicare este de a informa, de a asculta, de a contribui la

asigurarea relationarii sociale.

Comunicarea publica are mai multe elemente componente dintre pare se pot aminti
urmatoarele: insitutiile publice emitatoare, cetatenul care recepteaza toata infromatia, feedback-
ul, canalele de comunicare, etc.

Acest tip de comunicar se poate forma prin punerea la dispozitie a datelor publice, prin
relatiile serviciilor publice cu utilizatorii, prin promovarea serviciilor oferite publicului, prin
campanii de informare de interes general si prin comunicarea institutionala.

De precizat ca, la fel ca si in cazul informatiei politice, informatia publica este gratuita,
mai putin in cazul in care aceasta se acceseaza prin anumite canale care presupun achitarea unui
pret in vederea asigurarii accesarii acestor informatii.