Downshifting-ul sau dragostea de viata

…Un om sta pe malul marii si cineva vine si ii spune sa ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu,
pentru ca sta pur si simplu si contempla marea.
Acesta ii spune: “iti dau bani si nu o sa mai ai barca asta prapadita, o sa iti iei una mai buna”.
Tot nu vroia.
Acesta incepe sa ii arate care sint avantajele: “daca prinzi peste mai mult cu barca cea buna o sa
poti sa iti iei un vapor si daca iti iei un vapor o sa iti poti face o fabrica de conserve de peste si o
sa lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic”, la care omul raspunde:
Si acum ce ti se pare ca fac?

Ce e de fapt downshifting-ul?
Dictionarul Oxford defineste downshifting-ul prin termenul de „simplitate”. Altfel spus,
el reprezinta modalitatile prin care fiecare dintre noi alege sa-si simplifice viata. Formele
cele mai folosite in a defini downshifting-ul sunt cele sociale si psihologice. Perspectiva
sociala defineste downshifting-ul ca fiind orice fel de schimbare voluntara a stilului de
viata pe termen lung in favoarea unor beneficii personale.

Psihologic, downshifting-ul inseamna schimbarea sistemului de valori al unei persoane.

Oamenii realizeaza ca „valorile materiale nu pot satisface nevoia de relatie, de modelare
autentica a personalitatii, de apropiere de tainele naturii”, explica psihologul Eugen
Dumbrava. Downshifter-ul „admite imprevizibilul cu alti ochi, fara a-l considera o sursa
de stres”, completeaza acesta. O alta acceptiune a downshifting-ului este si aceea de
satisfacere a nevoilor de supravietuire, realizare, recunoastere ori afirmare si trecerea
catre cele superioare - nevoi estetice, de cunoastere si de implinire personala.

Un nou mod de viata - downshifting-ul

O definitie gasita pe net atribuia termenului de "downshifting" urmatoarea
semnificatie: stil de viaţă simplu, nesofisticat(sau simplitate voită) care este îmbrăţişat
dintr-o varietate de motivaţii, cum ar fi elevarea spirituală, nevoia de sănătate sau
pasiunea pentru un mediu ecologic. Unii aleg downshifting-ul din raţiuni de justiţie
socială sau ca o reactie de răspuns la consumerism.

Fenomenul de Downshifting
Articol : Aurora Liiceanu in dialog cu Eugen Dumbrava

Acest articol, un dialog intre Aurora Liiceanu Ph.D - Institutul National de Criminologie
si domnul Eugen Dumbrava,a fost publicat pe portalulul de resurse HR Romania
(www.hr-romania.ro), (www.hr-romania.ro), Click aici pentru a citi tot articolul
http://www.hr-romania.ro/index.php?m=3&a=1388

1
Interviu cu Aurora Liiceanu, realizat de Eugen Dumbrava

Am primit acest articol intr-un mesaj e-mail. Desi nu cunoastem sursa lui la data cand il
postam, am inceput o documentare si vom reveni cu aceasta precizare.

Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management

Despre noi se spune ca sintem o societate de supravietuire, o societate premoderna, ca

avem comportamente de ev mediu, ca la noi violenta este mare, dar are expresii
nemoderne sau premoderne. Nu ma refer la cruzime, ci la modul in care operezi sau treci
la act. In ceea ce priveste fenomenul de downshifting, nu cred ca a aparut inca la noi. De
ce nu cred? Downshifting-ul se refera la etica muncii, la valorile individului si felul in
care el isi bugeteaza ca timp viata si la sensul pe care il da vietii in raport cu motivatiile
lui, cu aspiratiile lui.

Downshifting-ul s-a nascut din acest refuz al societatii occidentale (care de fapt este o
expresie postmaterialista) de a nu te inregimenta, a deveni sclavul valorilor m! ateriale si
de ati consuma toata existenta
alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Din punct de vedere psihologic inteleg ca
downshifting-ul inseamna renuntarea la motivatia extrinseca si axarea pe motivatia
intrinseca, acel refuz de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei,
refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii individului, care
este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material -nu iti trebuie
atit de multi bani ca sa poti sa fii fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa
zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii.
Prin urmare, e vorba de o etica a muncii.

Downshifting-ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem dupa parerea mea, o societate
care am demarat supa '90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si
acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii. Toata lumea priveste cu
admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a
inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile
postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina
mai buna, o sa fie cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul
necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci
noi, in momentul de fata, sintem o societate cu valori materialist - excesive, spre
deosebire de cealalta societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a
spori confortul vietii, dar si calitatea ei.

Eugen Dumbrava: Ce factori credeti ca favorizeaza tranzitia aceasta la ei, de la

acele valori centrate pe forma si nu pe continut, la cele de fond?

Aurora Liiceanu: Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al
nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si aceasta conditie bazala,
minima pentru a trai relativ decent este realizata cam la toate categoriile sociale. Faptul
ca exista oameni care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in

2
aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie sociala care este legata de postmodernism,
nu tine de saracie, pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o
anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece maiouri poti
traversa o vara. Noi cred ca sintem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta
adictie de shopping, care tine de centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin
manipularea data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.

Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sint mult mai potoliti si ceea ce este
interesant este aparitia acestui curent critic ca schimbarea a stilului de viata. La noi nu
exista deloc o atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si
chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat,
cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati pentru bunastarea lor
materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala.
Numarul, cantitatea conteazã si pretul.

In general downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante: exista si alte laturi
ale vietii care sint importante si pe care le poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte
multi bani: relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul unui riu, sau
trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.
Aceasta incarcare, acest burnout (combustie interna), sau saritul sigurantelor impinge
individul catre o limita psihologica a disponibilitatii individului, a mobilizarii lui.

Societatea noastra este mult mai inegala decit a lor, la noi avem un amestec intre
traditionalism si conformism. Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga dupã
bani si de a uita sa traiasca. Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic,
in care un specialist in marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania:
"am vazut fete care, atunci cind s-au angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din
care iti venea sa musti cu pofta; astazi sint niste scovergi iradiate de computer si nu m-ar
mira sa aflu ca uterul li s-a uscat si ca nu vor mai fi niciodata in stare sa fie mame.
Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si daca ar apela la
solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca
stresul cauzeaza sterilitate masculina.
Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla tot la birou (in vreme ce ei isi trag
in cap cu sortimente de tarie combinate cu beri) bibilind un mediaplan sau pregatind press
release-ul unui client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna "multumesc".
Pentru simplul motiv ca "doar te platesc, nu?" (prefata la cartea lui Beigbeder, 2004).

In nici un loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in
marketing si publicitate". Am citat acest lucru pentru prima parte, pentru ca sint segmente
ale populatiei, care sint extraordinar de incompatibile cu alte segmente. Discrepantele in
societatea romaneasca, nu numai materiale, ci si de mentalitate sint extraordinare si din
aceasta perspectiva noi nu mai vorbim acum de
oameni tineri, de oameni in virsta, ci de culturi organizationale.
Sint lumi si lumi: fetele de la banci, baietii de la banci, vinzatoarele din mall, fetele din
publicitate sau cele din media.

3
E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca, daca inainte exista acest
stereotip - cind ai o fata este bine sa intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna
feminizat, pentru iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai pe
acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si o casa), astazi, este
ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se mai fac deloc profesoare - intra in
jurnalism, daca au noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai
degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci, majoritatea intra in jurnalism
si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp, extrem de mobile si de
dinamice, la care salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai
seama ca de fapt sint foarte prost platite pentru cit de rar dai pe acasa.

De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de o anume

conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca femeile vin tarziu acasa, dar
cu foarte multi bani, cu banii aceia cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa
devina la rindul lui consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de bani,
dar fara parinti - copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de
acasa. Consumul de droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de
alarma pentru parinti, pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea
acestui fenomen.

Ca fenomen, downshifting-ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el are si o componenta

intelectuala, care include preluarea critica a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu
propria ta viata, plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate ai al cresterii personale,
practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri,
teambuilding-uri, (aflate la noi in plina moda).
Toate duc la confiscarea individului pentru profit.

Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita si prin schimbarea
limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil era director economic. Toate aceste
etichete care citeodata nu mai aduc bani, dar care psihologic motiveazã individul si il fac
ca sa accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru prestigiu,
flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoie psihologica folosita foarte mult in
manipulare. Atita vreme s-a spus ca nu este bine sa existe relatii sot-sotie la slujba, acum
se reia ceva care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie
casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copii si unde sa manince,
individul nu mai are decit week-endul care uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba
in continuare, deci practic este o "deprivatizare" a individului. Aceasta se intimpla la noi
si oamenii nu au nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care
este realmente gindita foarte bine, tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea
profitului. Psihologii s-au gindit foarte bine, creste numarul de divorturi, femeile si
barbatii nu mai pot sta impreuna nici macar in week-end deoarece toate aceste reuniuni
(teambuildinguri) se fac de obicei in afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este
un hotel scump, dar trebuie sa raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu familia, pe care nu
poti sa o neglijezi.

ED: Totusi acesti oameni, managerii de top, iau niste decizii, de a se intoarce putin

4
la ceva anterior, la un stadiu pe care ei l-au depasit prin formare, prin socializare,
prin performanta.

AL: Decizia de intoarcere tine foarte mult de individ, aceste decizii nu sint luate de
oamenii medii care sint la baza ierarhiei, le iau persoanele care sint in top, care sint cel
mai mult consumati de munca lor si care adopta fara sã constientizeze suficient un
comportament similar cu cel al hotului: mai fur o data si dupa aceea ma opresc, dar pina
la urma te prinde pentru ca trebuie sa stii cind sa te opresti.

Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind sa te opresti, pentru
ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un
robot, un om "simplificat", un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a ideii de
supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face nimic si atunci il tiraste
societatea ca stat, fie intra in aceasta cursa pentru ca nu mai vede nici o alta a! legere.
Cind ai foarte multi bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cind ai mult mai mult
decit iti trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua componente: materiala
si spirituala) e vitala.

Partea spirituala nu se poate face in supravietuire. Deteriorarea relatiilor interpersonale

este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in filme politisti extraordinar de motivati, care
lucreaza foarte mult si sint parasiti de sotii (aici poate ca nu este vorba de partea materiala
ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita,
echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele pentru familie), care
stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste. Este vorba de a-ti regindi
existenta si de a vedea ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti
ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si lectura, sa te uiti in dreapta sau
stinga, sa ai surse multiple de
satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil, sintem inca morti
dupa vitrine.

ED: Da, sintem inca in adolescenta vietii daca ar fi sa ne raportam la ceea ce este in
vest. Voiam sa va mai intreb ceva legat de alternativele conceptului de downshifting.
Ce altceva mai ofera downshifting-ul, in afara de aceasta orientare catre sine, catre
relatii, ce alte variante iti mai ofera, pentru ca o data cu restructurarea valorilor nu
vei mai avea aceleasi perceptii vis-a-vis de sentimentul de proprietate? Practic se
schimba totul.

AL: Cred ca downshifting-ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi" si "a face", pentru
ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face", fara simt critic, iar ceilalti sint pe "a fi",
fara simt critic (se zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista
obezitate materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort,
de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile
cu obezitate spirituala. Nu sintem in stare sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din
celalalt loc si sa facem o sinteza care sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa
nu traim in extreme.

5
Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt peisaj decit canile de
cafea, aparatele de facut cafele si monitorul computerului. De altfel si lectura s-a pierdut
tot din acest motiv si cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de
vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care
o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare. Filmele de actiune
induc un ritm alert al vietii, care se
rasfringe asupra psihismelor noastre.

Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de

aruncat, de unica folosinta. Ei uita ca obiectul nu are numai functia de obiect, ci ca el
reprezinta un capital de memorie identitara. De aceea isi iau oamenii amintiri cind fac
turism, nu isi cumpara obiectul ci isi cumpara semnificantul.

Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca intr-un film sintem
intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, sintem ca intr-o
miscare browniana, toti oamenii sint frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi
altul si un refuz de a fi tu pina la urma.

Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica
afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu Britney Spears) si dependenta de altii, de
grup, reprezinta o negare a unor principii psi! hologice adinci, care sigur modifica
structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -, admiratia
pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste
identificari care se propun si care sint preluate cu totul necritic este proprie prezentului.
Televiziunea - a aparea pe sticla - este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea
sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa
faci aranjamente, te poti "marketa" etc.

Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi, industria schimbarii, a

denaturarii, sau a renaturarii chirurgia estetica, de pilda - e la moda pentru ca inegalitatea
prin natura era singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din punct de
vedere fizic. Acum daca se pierde acest lucru - cum este si firesc - posibila explicatie ar fi
ca nu putea sa se nasca decit intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea.
Cineva spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte frumosi, la
fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu conteazã. Imaginea este totul.

La aceasta idee a valorilor, ca problema epocii noastre se ajunge prin identitate, sintem in
pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci parte, ori
nici postmodernitatea nu trebuie luata cum este, lucru valabil si pentru modernitate.
Revenind la aceasta chestiune vreau sa spun ca avem foarte multa informatie, cimpul de
alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa
si de ce nu este bine asa? Daca inainte opozitia între bine si rau avea o demarcatie clara,
existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e
bine si ce e rau. Tu trebuie sa
alegi si sa suporti consecintele.

6
ED: Estimati ca vor exista niste apropieri intre marile companii si fenomenul
downshifting, pentru a impiedica exodul de capital uman catre aceasta deschidere a
vietii?

AL: Nu stiu, ma gindeam ca exact acest evazionism va fi preluat de cineva care va vedea
un profit, l-ar prelua si apropia, l-ar transforma intr-un profit in sensul ca nimic din ce
rasare ca germene de interes nu ramine ascuns. Aici cred ca exista un pericol pentru ca
sint de acord ca s-a nascut transplantul. Apar, insa, si forme patologice ale unei intentiei
bune de la inceput. De altfel, in cartea lui Beigbeder chiar acest lucru se spune: ca te
refugiezi pe o insula si acolo se reia acest ciclu, in sensul ca incepi sa te plictisesti ca ai
numai natura, ca maninci, ca stai degeaba, ca ai multi prieteni si intri intr-un alt tip de
nevroza.

ED: Vorbim de o limita a downshiftingulul, daca mergi catre extrema aceasta te

paste ruperea totala de lume..

AL: Haideti sa luam fenomenul "hippies", care sa zicem ca nu poti sa il vezi ca un

downshifting, insa intr-un fel de avangarda poti sa il vezi daca fortam putin lucrurile.
Refuz scoala, refuz caldura, refuz apartamentul, acest mit a lui Robinson Crusoe care ne
bintuie din cind in cind si pe care se bazeaza si evaziunea catre tara, catre rustic.
Dar ce s-a observat pina la urma? La primele boli mai dure, au fugit la spital. Prin
urmare, e foarte greu sa iti asumi ceva cu totul nou. Cred ca ne trebuie elemente dintr-un
sistem de valori sau dintr-o postura si altele din alta postura pentru ca impreuna sa nu se
contrazica si sa nu sfisie individul in profunzimea lui, pentru ca pina la urma sintem
convinsi si de beneficiile socialului. Aveam un prieten pe vremuri care avea o casa la tara
- ca sa vedeti un downshifting avangardist - si vroia sa se mute complet la tara. Era
pictor. Dar era prea tirziu, era
deja schimbat de oras, nu avea capacitatea de a recunoaste, sa spuna "nu mai sint in
stare"sa-mi schimb stilul de viata... E groaznic sa recunosti ca ai pierdut ceva. Revenea in
oras dar din cu totul alte motive, cum ar fi ca il cauta lumea, in orice caz cauza nu era
plasata in el, ci in afara lui.

Ideea este ca stilul de viata a devenit o problema, a alegerilor in societatea de astazi. La

un moment dat se spunea despre femei: te mariti repede, faci repede un copil, il cresti
pina la 26, 27, 28 de ani si la 28 ani cu un copil mare iti incepi viata. Poti face o facultate,
esti inca tinara si poti sa iti reiei o alta viata. Se poate si invers, iti incepi cariera, lucrezi
de innebunesti si la 34, 35 ani cind esti pe ultima suta de metri faci un copil. Acum la noi
se poarta adoptia, anumite categorii, din varii motive s-au gindit sa impace si capra si
varza si atunci isi fac o cariera, castiga bani si fiind si mai eliberate de maternitate, adopta
copilul ca o forma de a compensa frustrarile. Pe de alta parte, copilul devine o forma de
lux, pot sa imi permit un copil in conditiile astea, nu ca il fac sau il iau si il cresc, pentru
ca eu fac banii, eu i-am facut si nu depind de nimeni.
Este o actiune voluntar - monoparentala la aceasta categorie. Avem foarte multe forme.
Una peste alta ideea este ca stilul de viata incepe sa preocupe foarte mult individul si cred
ca daca o luam filozofic, motivul, se naste din ideea aceasta a utilitatii vietii. Inainte viata
se traia, acum trebuie sa ii gasesti o justificare.

7
ED: Adica intii traiesti particica aceea de viata si dupa aceea iti mai trebuie alti 15
ani sa o explici.

AL: Exact. In orice caz omenirea este extrem de pestrita si exista foarte multe formule pe
care ti se propun ca fezabile. Cind am zis de subdiviziuni m-am referit de exemplu la
casatorie. Vrei relatii seriale fidele sau vrei hopuri, urcusuri si coborisuri, incet incet, ai
facut o investitie in cineva, sau mergi in aceasta idee de relatii seriale. Ai de ales. Era
mult mai comod cind ti se spunea cum trebuie sa faci. Era clar ca era inspre binele tau sa
preiei un model. Acum esti pus in fata multor modele, submodele sau contramodele si
trebuie sa alegi ce vrei. Ideea este ca viata nu are sens, ca trebuie sa ii dai tu un sens.
Inainte avea un sens in sine, acum trebuie sa ii gasesti tu sensul, ceea ce reprezinta o
intreprindere destul de dificila. Uneori am vazut ca acest lucru poate fi si una dintre
explicatiile sinuciderii la tinerii care nu gasesc acest sens. Cel care sa-ti spuna ca merita
sau ca este o datorie sa traiesti. Generatiile mai vechi nici nu si-au pus problema, traiau
pur si simplu.

ED: In privinta mediului romanesc spuneati ca downshifting-ul nu e de interes, de

actualitate. Puteti face o estimare, in privinta a ceea ce ar mai trebui sa treaca peste
noi, ce ar trebui sa mai invatam pentru a
ajunge in ipostaza de a marsa catre acest fenomen?

AL: Cred ca ar trebui sa fie mai multa bunastare materiala, pentru ca reflexia fata de
propria viata in termeni mai evoluati nu se face decit in momentul in care ai asigurate
conditii de viata decente. Nu neg ca oamenii care sint foarte saraci nu isi pun probleme de
ce sint in halul asta de saraci si de ce viata este atit de amara, dar o fac in alti termeni
decit cei care au tot ce le trebuie, sau in orice caz sint multumiti si isi pun problema ce fac
cu viata lor. Primii trebuie sa lupte ca sa traiasca, iar ceilalti trebuie sa dea un sens vietii.
Este o mare diferenta.

Cind am citit despre downshifting pot sa va spun ca mi-a venit in cap un banc destul de
banal, de altfel, care prinde extraordinar de mult acest fenomen: un om sta pe malul marii
si cineva vine si ii spune sa ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu, pentru ca sta pur si
simplu si contempla marea. Acesta ii spune: iti dau bani si nu o sa mai ai barca asta
prapadita, o sa iti iei una mai buna. Tot nu vroia.
Acesta incepe sa ii arate care sint avantajele: daca prinzi peste mai mult cu barca cea
buna o sa poti sa iti iei un vapor si daca iti iei un vapor o sa iti poti face o fabrica de
conserve de peste si o sa lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul
raspunde: si acum ce fac?

Probabil ca acel om avea o casa deasupra capului, vremea era destul de ospitaliera cu el,
peste putea sa isi prinda daca ii era foame si nu isi dorea sa intre in aceasta cursa. Pentru
mine este clar ca este un
"shift", o schimbare, de la motivatiile extrinseci la cele intrinseci.

ED: Considerati ca oamenii care au beneficiat de provocarile downshifting-ului intr-

8
o anumita portiune a vietii lor vor fi capabili sa genereze alte valori pentru societate
decit cele la care au apelat initial, adica vor putea sa genereze valori postmoderne?
Daca da, in ce sens?

AL: Cred ca da, in sensul ca poate sa arate faptul ca avea de mic mai multe motivatii,
hobby-uri, de a fi plasat mai realist intre principiul placerii si principiul realitatii, te face
ca oricind sa te poti opri si sa ai ce face, sa nu ramii gol. Hobby-ul, cum se zice in
sociologie, raspunde unui eu neutilizat. Vorbeam de principiul placerii si principiul
realitatii: exista principiul realitatii, trebuie sa faci un pact cu lumea, cu nevoile, dar
trebuie sa iti ramina ceva care, sa raspunda unor nevoi personale, sa-ti dea satisfac! tii.
Este de dorit sa iti ramina permanent niste lucruri pe care vrei sa le faci. Trebuie sa stii ce
sa faci dupa aceea. Sint foarte multi oameni care se plictisesc, care nu isi dau seama ca ar
putea fi folositi, iar societatea nu ii foloseste, ei devin resurse umane care se irosesc.

Dar la noi exista acest curent, daca nu ti da bani sa nu faci. Aici remarc o deosebire fata
de lucrurile bune pe care le-am descoperit in strainatate, ca mai poti fi util, ca mai poti sa
te duci undeva, socializarea in orice caz este un fapt pozitiv, nu poti sa te retragi din
lume.

Este nevoie in aceasta viata de relatii, ori pentru aceasta trebuie sa intelegi ca uneori ti se
face un bine, ca lucrurile nu sint alba - neagra, ca sa poti sa spui ca te duci sa te ocupi de
niste copii parasiti sau de natura, dar daca nu imi dai nici un ban mai bine stau acasa. E
foarte gresit pentru ca foarte multi oameni intra in depresie tocmai pentru ca nu sint
relationati sau nu-si gasesc o utilizare.
Acesta este un lucru negativ in societatea romaneasca. Sigur ca exista oameni saraci care
trebuie sa alerge dupa bani si nu pot face astfel de lucruri, dar sint oameni care care ar
putea sa face ceva, dar care prefera sa stea pasivi.

Downshiftingul presupune o schimbare de stil de viata pina la urma, stilul vietii se

schimba total, dar pe de alta parte el nu putea sa apara la noi in societate, la noi este
prematur sa admitem o asemenea evolutie. Nu neg insa ca sint oameni care ar putea sa
faca downshifting si nu fac, ceea ce inseamna ca fie sint definitiv pierduti, fie ca nu au
alte resurse, fie nu au nici o motivatie intrinseca, adica in sistemul lor de valori prietenia,
natura, lectura, informatia, etc, nu exista.

In incheiere as spune ca oamenii cauta frumusetea vietii in marile reusite si asa mai
departe, fara a acorda importanta gesturilor mici, cotidiene. De fapt acestea fac cursul
vietii. Viata are si ce va care trebuie trait, adica munca e foarte buna, insa ideile despre
munca si activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile mici sint importante. Este ca atunci
cind esti concentrat pe ceva si nu mai vezi nimic in jur.

Autorul dialogului cu doamna Aurora Liiceanu aduce in centrul atentiei citeva

coordonate ale fenomenului de downshifting: "Downshifting-ul s-a nascut din acest refuz
al societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a nu te
inregimenta, a deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta
alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Din punct de vedere psihologic inteleg ca

9
downshifting-ul inseamna renuntarea la motivatia extrinseca si axarea pe motivatia
intrinseca, acel refuz de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei,
refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii individului, care
este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material -nu iti trebuie
atit de multi bani ca sa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa
zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii.
Prin urmare, e vorba de o etica a muncii.

Downshifting-ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem dupa parerea mea, o societate
care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si
acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii.Toata lumea priveste cu
admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a
inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile
postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina
mai buna, o sa fie cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul
necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci
noi, in momentul de fata, sintem o societate cu valori materialist - excesive, spre
deosebire de cealalta societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a
spori confortul vietii, dar si calitatea ei".

O sa redau integral textul Doamnei Liiceanu… ii felicit pe cei care ajung la sfarsitul
textului si-si pun si semne de intrebare dupa…

"Downshifting-ul s-a nascut din refuzul societatii occidentale (care de fapt este o expresie
postmaterialista) de a nu deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata
existenta alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Downshifting-ul inseamna refuzul
de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari
etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii individului, care este data nu de felul in
care se pozitioneaza el din punct de vedere material – nu iti trebuie atit de multi bani ca
sa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de
timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e
vorba de o etica a muncii.

Downshifting-ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem o societate care am demarat dupa
„90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri
materiale este o dominanta a vietii.Toata lumea priveste cu admiratie si invidie
desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub
semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa
fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie,
cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce
este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata,
sintem o societate cu valori materialist – excesive, spre deosebire de cealalta societate, in
care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si
calitatea ei.

10
Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al nostru. Adica ei nu au
o populatie care supravietuieste ca la noi si aceasta conditie bazala, minima pentru a trai
relativ decent este realizata cam la toate categoriile sociale. Faptul ca exista oameni care
stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in aceasta ordine a
vietii, tine si de o patologie sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie,
pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o anumita satietate.
Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred
ca sintem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care
tine de centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin manipularea data de
publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.

Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sint mult mai potoliti si ceea ce este
interesant este aparitia acestui curent critic ca schimbare a stilului de viata. La noi nu
exista deloc o atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si
chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat, cum e vila etc.
Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva
pe care ei o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala. Numarul, cantitatea
conteaza, si pretul.

In general downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante: exista si alte laturi
ale vietii care sint importante si pe care le poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte
multi bani: relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul unui riu, sau
trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.

Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga dupa bani si de a uita sa traiasca.
Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un specialist in
marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania :"am vazut fete care, atunci cind
s-au angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din care iti venea sa musti cu pofta;
astazi sint niste scovergi iradiate de computer. Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la
care pleaca de la birou si daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou,
tot nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate masculina.Probabil ca
la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla tot la birou bibilind un mediaplan sau
pregatind press release-ul unui client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna
"multumesc". Pentru si! mplul motiv ca "doar te platesc, nu?" In nici un loc, sau meserie,
densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in marketing si publicitate.

E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca, daca inainte exista acest
stereotip – cind ai o fata este bine sa intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna
feminizat, pentru iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai pe
acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si o casa), astazi, este
ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se mai fac deloc profesoare – intra in
jurnalism, daca au noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai
degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci, majoritatea intra in jurnalism
si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp, extrem de mobile si de
dinamice, la care salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai
seama ca de fapt sint foarte prost platite pentru cit de rar dai pe acasa.

11
De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de o anume
conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca femeile vin tarziu acasa, dar
cu foarte multi bani, cu banii aceia cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa
devina la rindul lui consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de bani,
dar fara parinti – copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de
acasa. Consumul de droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de
alarma pentru parinti, pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea
acestui fenomen.

Ca fenomen, downshifting-ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el are si o componenta

intelectuala, care include preluarea critica a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu
propria ta viata, plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate si al cresterii personale,
practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri,
teambuilding-uri (aflate la noi in
plina moda).Toate duc la confiscarea individului pentru profit.

Tineti minte ca in „90 atractia fata de domeniul privat a fost marita si prin schimbarea
limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil era director economic. Toate aceste
etichete care citeodata nu mai aduc bani, dar care psihologic motiveaza individul si il fac
ca sa accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru prestigiu,
flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoie
psihologica folosita foarte mult in manipulare. Atita vreme s-a spus ca nu este bine sa
existe relatii sot-sotie la slujba, acum se reia ceva care seamana foarte mult cu
comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba
gradinita pentru copii si unde sa manince, individul nu mai are decit week-endul care
uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practic este o
"deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii nu a! u nici un pic de
spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte
bine, tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea profitului. Psihologii s-au
gindit foarte bine, creste numarul de divorturi, femeile si barbatii nu mai pot sta impreuna
nici macar in week-end deoarece toate aceste reuniuni (teambuilding-uri) se fac de obicei
in afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este un hotel scump, dar trebuie sa
raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu familia, pe care nu poti sa o neglijezi.

Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind sa te opresti, pentru
ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un
robot, un om "simplificat", un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a ideii de
supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face nimic si atunci il tiraste
societatea ca stat, fie intra in aceasta cursa pentru ca nu mai vede nici o alta alegere. Cind
ai foarte multi bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cind ai mult mai mult decit iti
trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua componente: materiala si
spirituala) e vitala. Partea spirituala nu se poate face in supravietuire. Deteriorarea
relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in filme politisti
extraordinar de motivati, care lucreaza foarte mult si sint parasiti de sotii (aici poa! te ca
nu este vorba de partea materiala ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita,
echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele pentru familie), care

12
stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste. Este vorba de a-ti regindi
existenta si de a vedea ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti
ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si lectura, sa te uiti in dreapta sau
stinga, sa ai surse multiple de satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este
posibil, sintem inca morti dupa vitrine.

Cred ca downshifting-ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi" si "a face", pentru ca se
zice ca occidentul este centrat pe "a face", fara simt critic, iar ceilalti sint pe "a fi", fara
simt critic (se zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista obezitate
materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort, de a nu te chinui, nu poti dormi
pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile cu obezitate spirituala. Nu sintem
in stare sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem o sinteza care
sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu traim in extreme.

Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt peisaj decit canile de
cafea, aparatele de facut cafele si monitorul computerului. De altfel si lectura s-a pierdut
tot din acest motiv si cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de
vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care
o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare. Filmele de actiune
induc un ritm alert al vietii, care se rasfringe asupra psihismelor noastre.

Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de

aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere
ca sintem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, sintem ca
intr-o miscare browniana, toti oamenii sint frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de
a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma.

Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica
afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher , cu Britney Spears) si dependenta de altii,
de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adinci, care sigur modifica
structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare – modelele celebritatii -, admiratia
pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste
identificari care se propun si care sint preluate cu totul necritic este proprie prezentului.
Televiziunea este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea
efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te
poti "marketa" etc.

Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi, industria schimbarii, a

denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea
prin natura era singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din punct de
vedere fizic. Acum daca se pierde acest lucru – cum este si firesc – posibila explicatie ar
fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea.
Cineva spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte frumosi, la
fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu conteaz?. Imaginea este totul.

13
Sintem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci
parte. Avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste
discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine asa? Daca
inainte opozitia intre bine si rau avea o demarcatie clara, existau percepte religioase – asa
e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi
si sa suporti consecintele.

ED: Estimati ca vor exista niste apropieri intre marile companii si fenomenul
downshifting, pentru a impiedica exodul de capital uman catre aceasta deschidere a
vietii?

AL : Nu stiu, ma gindeam ca exact acest evazionism va fi preluat de cineva care va vedea

un profit, l-ar prelua si apropia, l-ar transforma intr-un profit in sensul ca nimic din ce
rasare ca germene de interes nu ramine ascuns. Aici cred ca exista un pericol pentru ca
sint de acord ca s-a nascut transplantul. Apar, insa, si forme patologice ale unei intentiei
bune de la inceput. De altfel, in cartea lui Beigbeder chiar acest lucru se spune: ca te
refugiezi pe o insula si acolo se reia acest ciclu, in sensul ca incepi sa te plictisesti ca ai
numai natura, ca maninci, ca stai degeaba, ca ai multi prieteni si intri intr-un alt tip de
nevroza.

ED: Vorbim de o limita a downshiftingulul, daca mergi catre extrema aceasta te paste
ruperea totala de lume.

AL :Haideti sa luam fenomenul "hippies", care sa zicem ca nu poti sa il vezi ca un

downshifting, insa intr-un fel de avangarda poti sa il vezi daca fortam putin lucrurile.
Refuz scoala, refuz caldura, refuz apartamentul, acest mit a lui Robinson Crusoe care ne
bintuie din cind in cind si pe care se bazeaza si evaziunea catre tara , catre rustic. Dar ce
s-a observat pina la urma? La primele boli mai dure, au fugit la spital. Prin urmare, e
foarte greu sa iti asumi ceva cu totul nou. Pina la urma sintem convinsi si de beneficiile
socialului.

Ideea este ca stilul de viata a devenit o problema, a alegerilor in societatea de astazi. La

un moment dat se spunea despre femei: te mariti repede, faci repede un copil, il cresti
pina la 26, 27, 28 de ani si la 28 ani cu un copil mare iti incepi viata. Poti face o facultate,
esti inca tinara si poti sa iti reiei o alta viata. Se poate si invers, iti incepi cariera, lucrezi
de innebunesti si la 34, 35 ani cind esti pe ultima suta de metri faci un copil. Acum la noi
se poarta adoptia, anumite categorii, din varii motive s-au gindit sa impace si capra si
varza si atunci isi fac o cariera, castiga bani si fiind si mai eliberate de maternitate, adopta
copilul ca o forma de a compensa frustrarile. Pe de alta parte, copilul devine o forma de
lux, pot sa imi permit un copil in conditiile astea, nu ca il fac sau il iau si il cresc, pentru
ca eu fac banii, eu i-am facut si nu depind de nimeni. Este o actiune voluntar –
monoparentala la aceasta categorie. Avem foarte multe forme. Una peste alta ideea este
ca stilul de viata incepe sa preocupe foarte mult individul si cred ca daca o luam filozofic,
motivul se naste din ideea aceasta a utilitatii vietii. Inainte viata se traia, acum trebuie sa
ii gasesti o justificare.

14
ED: Adica intii traiesti particica aceea de viata si dupa aceea iti mai trebuie alti 15 ani sa
o explici.

AL : Exact. In orice caz omenirea este extrem de pestrita si exista foarte multe formule pe
care ti se propun ca fezabile. Cind am zis de subdiviziuni m-am referit de exemplu la
casatorie. Vrei relatii seriale fidele sau vrei hopuri, urcusuri si coborisuri, incet incet, ai
facut o investitie in cineva, sau mergi in aceasta idee de relatii seriale. Ai de ales. Era
mult mai comod cind ti se spunea cum trebuie sa faci. Era clar ca era inspre binele tau sa
pre-iei un model. Acum esti pus in fata multor modele, submodele sau contramodele si
trebuie sa alegi ce vrei. Ideea este ca viata nu are sens, ca trebuie sa ii dai tu un sens.
Inainte avea un sens in sine, acum trebuie sa ii gasesti tu sensul, ceea ce reprezinta o
intreprindere destul de dificila. Uneori am vazut ca acest lucru poate fi si una dintre
explicatiile sinuciderii la tinerii care nu gasesc acest sens. Cel care sa-ti spuna ca merita
sau ca este o datorie! sa traiesti. Generatiile mai vechi nici nu si-au pus problema, traiau
pur si simplu.

ED: In privinta mediului romanesc spuneati ca downshifting-ul nu e de interes, de

actualitate. Puteti face o estimare, in privinta a ceea ce ar mai trebui sa treaca peste noi,
ce ar trebui sa mai invatam pentru a ajunge in ipostaza de a marsa catre acest fenomen?

AL : Cred ca ar trebui sa fie mai multa bunastare materiala, pentru ca reflexia fata de
propria viata in termeni mai evoluati nu se face decit in momentul in care ai asigurate
conditii de viata decente. Nu neg ca oamenii care sint foarte saraci nu isi pun probleme de
ce sint in halul asta de saraci si de ce viata este atit de amara, dar o fac in alti termeni
decit cei care au tot ce le trebuie, sau in orice caz sint multumiti si isi pun problema ce fac
cu viata lor. Primii trebuie sa lupte ca sa traiasca, iar ceilalti trebuie sa dea un sens vietii.
Este o mare diferenta.

Cind am citit despre downshifting pot sa va spun ca mi-a venit in cap un banc destul de
banal, de altfel, care prinde extraordinar de mult acest fenomen: un om sta pe malul marii
si cineva vine si ii spune sa ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu, pentru ca sta pur si
simplu si contempla marea. Acesta ii spune: iti dau bani si nu o sa mai ai barca asta
prapadita, o sa iti iei una mai buna. Tot nu vroia. Acesta incepe sa ii arate care sint
avantajele: daca prinzi peste mai mult cu barca cea buna o sa poti sa iti iei un vapor si
daca iti iei un vapor o sa iti poti face o fabrica de conserve de peste si o sa lucreze altii
pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul raspunde: si acum ce fac?

Probabil ca acel om avea o casa deasupra capului, vremea era destul de ospitaliera cu el,
peste putea sa isi prinda daca ii era foame si nu isi dorea sa intre in aceasta cursa.

ED: Considerati ca oamenii care au beneficiat de provocarile downshifting-ului intr-o

anumita portiune a vietii lor vor fi capabili sa genereze alte valori pentru societate decit
cele la care au apelat initial, adica vor putea sa genereze valori postmoderne? Daca da, in
ce sens?

15
AL : Cred ca da, in sensul ca poate sa arate faptul ca avea de mic mai multe motivatii,
hobby-uri, de a fi plasat mai realist intre principiul placerii si principiul realitatii, te face
ca oricind sa te poti opri si sa ai ce face, sa nu ramii gol. Hobby-ul, cum se zice in
sociologie, raspunde unui eu neutilizat. Vorbeam de principiul placerii si principiul
realitatii: exista principiul realitatii, trebuie sa faci un pact cu lumea, cu nevoile, dar
trebuie sa iti ramina ceva care, sa raspunda unor nevoi personale, sa-ti dea satisfactii. Este
de dorit sa iti ramina permanent niste lucruri pe care vrei sa le faci. Trebuie sa stii ce sa
faci dupa aceea. Sint foarte multi oameni care se plictisesc, care nu isi dau seama ca ar
putea fi folositi, iar societatea nu ii foloseste, ei devin resurse umane care se irosesc.

Dar la noi exista acest curent, daca nu-ti da bani sa nu faci. Aici remarc o deosebire fata
de lucrurile bune pe care le-am descoperit in strainatate, ca mai poti fi util, ca mai poti sa
te duci undeva, socializarea in orice caz este un fapt pozitiv, nu poti sa te retragi din
lume.

Este nevoie in aceasta viata de relatii, ori pentru aceasta trebuie sa intelegi ca uneori ti se
face un bine, ca lucrurile nu sint alba – neagra, ca sa poti sa spui ca te duci sa te ocupi de
niste copii parasiti sau de natura, dar daca nu imi dai nici un ban mai bine stau acasa. E
foarte gresit pentru ca foarte multi oameni intra in depresie tocmai pentru ca nu sint
relationati sau nu-si gasesc o utilizare. Acesta este un lucru negativ in societatea
romaneasca. Sigur ca exista oameni saraci care trebuie sa alerge dupa bani si nu pot face
astfel de lucruri, dar sint oameni care care ar putea face ceva, dar care prefera sa stea
pasivi.

Downshiftingul presupune o schimbare de stil de viata pina la urma, stilul vietii se

schimba total, dar pe de alta parte el nu putea sa apara la noi in societate, la noi este
prematur sa admitem o asemenea evolutie. Nu neg insa ca sint oameni care ar putea sa
faca downshifting si nu fac, ceea ce inseamna ca fie sint definitiv pierduti, fie ca nu au
alte resurse, fie nu au nici o motivatie intrinseca, adica in sistemul lor de valori prietenia,
natura, lectura, informatia, etc, nu exista.

In incheiere as spune ca oamenii cauta frumusetea vietii in marile reusite si asa mai
departe, fara a acorda importanta gesturilor mici, cotidiene. De fapt acestea fac cursul
vietii. Viata are si ceva care trebuie trait, adica munca e foarte buna, insa ideile despre
munca si activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile mici sint importante. Este ca atunci
cind esti concentrat pe ceva si nu mai vezi nimic in jur."

de Aurora Liiceanu

16
Pe de alta parte, Aurora Liiceanu sublinia in cartea sa "Fenomenul downshifting - sau
"dincolo" de top management" urmatoarele idei:

"Despre noi se spune ca suntem o societate de supravietuire, o societate premoderna,

ca avem comportamente de ev mediu, ca la noi violenta este mare, dar are expresii
nemoderne sau premoderne. Nu ma refer la cruzime, ci la modul in care operezi sau
treci la act. In ceea ce priveste fenomenul de downshifting, nu cred ca a aparut inca la
noi. De ce nu cred? Downshifting-ul se refera la etica muncii, la valorile individului si
felul in care el isi bugeteaza ca timp viata si la sensul pe care il da vietii in raport cu
motivatiile lui, cu aspiratiile lui.

Downshifting-ul s-a nascut din acest refuz al societatii occidentale (care de fapt este o
expresie postmaterialista) de a nu te inregimenta, a deveni sclavul valorilor materiale si
de a-ti consuma toata existenta alergand dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Din punct

17
de vedere psihologic inteleg ca downshifting-ul inseamna renuntarea la motivatia
extrinseca si axarea pe motivatia intrinseca, acel refuz de a intra intr-o anume
inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza
este ca de fapt calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se
pozitioneaza el din punct de vedere material -nu iti trebuie atat de multi bani ca sa poti
sa fii fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de
timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii."

Deosebit de interesanta este si remarca cunoscutei doamne psiholog.

"Cand am citit despre downshifting pot sa va spun ca mi-a venit in cap un banc destul
de banal, de altfel, care prinde extraordinar de mult acest fenomen: un om sta pe malul
marii si cineva vine si ii spune sa ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu, pentru ca
sta pur si simplu si contempla marea. Acesta ii spune: iti dau bani si nu o sa mai ai
barca asta prapadita, o sa iti iei una mai buna. Tot nu vroia. Acesta incepe sa ii arate
care sunt avantajele: daca prinzi peste mai mult cu barca cea buna o sa poti sa iti iei
un vapor si daca iti iei un vapor, o sa iti poti face o fabrica de conserve de peste si o sa
lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul raspunde: si acum ce fac?

Probabil ca acel om avea o casa deasupra capului, vremea era destul de ospitaliera cu
el, peste putea sa isi prinda daca ii era foame si nu isi dorea sa intre in aceasta cursa.
Pentru mine este clar ca este un "shift", o schimbare, de la motivatiile extrinseci la
cele intrinseci."

O tulburatoare poveste de viata gasiti aici

Cat de usor ne-am putea adapta departe de lumea dezlantuita a civilizatiei, plina de
stres, poluare si deprinderi inutile?
Publicat de pescarusul argintiu la 4:26 PM
Etichete: Stoparea consumerismului

18
9 NOIEMBRIE este ZIUA FĂRĂ CUMPĂRĂTURI, o zi în care îţi propunem să ieşi din
cercul vicios al cumpărăturilor. Oricine poate participa atât timp cât petrece o zi fără să
cumpere absolut nimic. Sperăm însă ca această zi să fie doar începutul, în care să
realizezi că o viaţă mai simplă poate aduce mai multă fericire decât toate produsele de pe
mapamond.

Stai o zi departe de toată tevatura din această perioadă, REFLECTEAZĂ şi

CONECTEAZĂ-TE LA VIAŢĂ!

CONCEPT

Dintr-o dată, lumea a intrat în criză financiară, iar pentru a evita colapsul total, toţi au
pompat bani înapoi în sistem, fără să-şi dea seama că sistemul în sine este unul defectuos.
Dar în spatele acestui fapt, avem de-a face cu o criză mai importantă şi cu un mai mare
impact: rămânem fără natură .. păduri, apă, peşti, minerale, pământ. Ce vom face când
vom rămâne fără resursele vitale pe care le-am exploatat în scopuri inutile?

Există o singură cale de a înceta acest dezastruos experiment al Omului asupra

Pământului: trebuie să consumă din ce în ce mai puţin!

De câte ori ne surprindem cumpărând lucruri de care nu avem nici cea mai puţină nevoie?
Sărbătorile religioase au fost transformate în celebrări ale consumerismului ilogic;
Crăciunul a devenit cea mai bună perioadă pentru a vinde şi a cumpăra, cea mai bună
perioadă pentru producători de a face bani – probabil asta a vrut şi Isus,nu?

Va fi necesară o mare schimbare de mentalitate. Poţi lua parte prin a nu cumpără nimic
pe 29 NOIEMBRIE. Apoi încearcă să petreci Crăciunul diferit anul ăsta, iar în Ajunul
Noului An propune-ţi ca în 2009 să-ţi schimbi stilul de viaţă în mai bine.

cand vor fi înconjuraţi de bolovani

atunci vor realiza că nu pot mânca bani

În trecut, ţara noastră nu se confrunta cu acest fenomen al consumerismului excesiv.

Marile concerne au invadat o piaţă neexplorată, fragedă, bombardând oamenii cu tot felul
de reclame una mai „luminoasă” ca alta, a unor produse care ar trebui să ne
îmbunătăţească viaţa, dar cu ce preţ? Al exploatării naturii, animalelor, şi al altor oamenii
cum este cazul ţărilor sărace. Dar nu ne este prezentată această faţetă, iar dacă aflăm de
ea, tindem să ne uităm în altă parte.

Pe 29 NOIEMBRIE oameni din toată lumea vor face un pact cu ei înşişi spre a nu face
cumpărături, ca un experiment personal sau ca o declaraţie publică, iată părţile bune ale
ZILEI FĂRĂ CUMPĂRĂTURI:

Downshifting-ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem o societate care am demarat dupa
„90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri

19
materiale este o dominanta a vietii. Toata lumea priveste cu admiratie si invidie
desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub
semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa
fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie,
cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce
este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata,
sintem o societate cu valori materialist – excesive, spre deosebire de cealalta societate, in
care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si
calitatea ei.(Aurora Liiceanu)

…………………………………………..

Nu cred sa fim toti niste roboti nenorociti care cred ca pot manca cu 2 guri, conduce 2
masini o data, dormi in 2 paturi … si altele similare. Detest workaholicismul si pe cei ce
propovaduiesc, impulsioneaza si sustin aceasta stare nenorocita. Recunosc ca am fost si
eu un workaholic, dar moartea Ralucai Stroescu m-a pus serios pe ganduri. Incerc sa ma
vindec dar merge destul de greu. Deprinderile de workaholic sunt adanc impregnate.
Societatea de consum in care traim a avut grija sa faca o treaba buna, spre a ne avea de
sclavi…

Peste tot si nicaieri

Pana in acest moment, studiile asupra downshifting-ului se concentreaza doar pe o mica
parte a populatiei globului, ceea ce face ca estimarea raspandirii sale la nivel mondial sa
nu poata fi facuta cu precizie. Totusi, cercetarile intreprinse pana acum au evidentiat ca
frecventa cea mai mare o inregistreaza SUA. Din urma vin Europa si Australia. „La un
congres de specialitate care a avut loc in urma cu doi ani la Oslo, au fost prezentate date
statistice si previziuni la nivelul Europei. Erau in jur de 5.000 de cazuri la acea data si se
previziona ca vor ajunge la 12.000 in 2010″, precizeaza Eugen Dumbrava.

In Australia si Europa, downshifting-ul este considerat a fi un fenomen predominant

urban raspandit la nivelul tuturor categoriilor sociale si de venit, dar mai ales in cazul
persoanelor cu venituri scazute. Tot mai multi angajati tintesc catre preluarea
controlului asupra propriilor vieti, iar tendinta de schimbare a stilului de viata
materialist cu unul mai spiritual devine din ce in ce mai puternica. Acestea sunt
rezultatele a doua studii realizate in 2003 de Clive Hamilton si Elizabeth Mail de la
Institutul Australian, respectiv de Biroul de Cercetari de Piata din Marea Britanie.

„Downshifter-ul este eliberat de sub dictatura timpului si a trebuintei de a avea si se indreapta

catre o forma relaxata si deschisa a cunoasterii de sine si de altii”. Eugen Dumbrava - psiholog

Ce inseamna a fi downshifter in Romania?

Cel mai simplu ar fi sa spunem ca Romania nu isi are si ea downshifter-ii ei. Totusi, daca
ne uitam in jurul nostru si ne intrebam rudele si prietenii, descoperim ca exista oameni
care au avut curajul

20
sa-si schimbe modul de a trai. Un astfel de exemplu este Cristy Baisan, director general
la o companie din SUA. Dupa aproape 15 ani de cariera in domeniul managementului,
Cristy Baisan a ajuns la concluzia ca toate obiectivele sale profesionale fusesera atinse si
nimic nu-l mai motiva pentru a-si continua cariera. Fiind pasionat de yachting, si-a luat
licenta de Ocean Skipper la San Francisco si
si-a deschis propria afacere de yachting in Romania. In ceea ce priveste beneficiile pe
care le are in acest moment, el recunoaste ca sunt mai mult de ordin spiritual decat
material.

Spre deosebire de Cristy Baisan, Tudor Jitianu - fost consultant IT la firma de

consultanta Ensight, a ales sa reduca „si consumul si productia”. Nesatisfacut de
carentele de management cu care s-a intalnit in viata profesionala, el a ales sa se
„pensioneze” in jurul varstei de 35 de ani si sa se ocupe de afacerile familiei.

„Pentru mine este important sa-mi petrec cat mai mult timp in aer liber, pe mare si sa ma bucur
de alte lucruri decat pana acum”. Cristy Baisan - antreprenor si director general Black Sea
Magic

2 in 1: „simptom” si stil de viata

Indiferent care sunt motivele pentru care o persoana alege sa fie downshifter, tendinta
de schimbare la nivel mondial vine ca o consecinta a societatii de consum. In vest,
carierele de top exercita tot mai multe presiuni asupra indivizilor, care aleg alte
modalitati de a se implini financiar si moral. Aceste persoane „decid sa nu mai accepte
compromisuri in cariera si iau hotarari radicale cu privire la viitorul lor pentru a se
regasi in ceea ce urmeaza sa faca”, explica Cristy Baisan.

Motivul pentru care nu suntem cu totii cuprinsi de downshifting consta in „abilitatile”

pe care trebuie sa le ai ca sa poti intra in acest „club”. Astfel, e nevoie de un set de valori
bine stabilite si cunoscute, de un obiectiv precis, de maturitate, de mult curaj, de
sustinatori financiari si morali, de flexibilitate la schimbare si de o oarecare inconstienta.

In Romania, cauza slabei raspandiri a downshifting-ului o reprezinta dorinta castigului

imediat. Totusi, atat timp cat schimbarea propriului stil de viata cu unul mai bun nu
duce la izolare sociala si la pierderea responsabilitatii fata de sine si fata de ceilalti,
aceasta nu poate fi decat un semn de sanatate a spiritului.

Considerat de unii un fenomen urban, iar de altii o tendinta de igienizare a

vietii, downshifting-ul a influentat deja 23% dintre australienii si 25 % dintre
britanicii cu varste cuprinse intre 30 si 59 de ani, dintre care 30% sunt
antreprenori. Raspandirea sa cea mai mare se manifesta in SUA. La nivelul tarii
noastre, fenomenul este mai degraba sporadic.

21
Downshifting-ul sau dragostea de viata
 Considerat de unii un fenomen urban, iar de altii o tendinta de igienizare a
vietii, downshifting-ul a influentat deja 23% dintre australienii si 25 %
dintre britanicii cu varste cuprinse intre 30 si 59 de ani, dintre care 30% sunt
antreprenori. Raspandirea sa cea mai mare se manifesta in SUA. La nivelul
tarii noastre,

Ce e de fapt downshifting-ul?
Dictionarul Oxford defineste downshifting-ul prin termenul de „simplitate". Altfel spus,
el reprezinta modalitatile prin care fiecare dintre noi alege sa-si simplifice viata. Formele
cele mai folosite in a defini downshifting-ul sunt cele sociale si psihologice. Perspectiva
sociala defineste downshifting-ul ca fiind orice fel de schimbare voluntara a stilului de
viata pe termen lung in favoarea unor beneficii personale.

Psihologic, downshifting-ul inseamna schimbarea sistemului de valori al unei persoane.

Oamenii realizeaza ca „valorile materiale nu pot satisface nevoia de relatie, de modelare
autentica a personalitatii, de apropiere de tainele naturii", explica psihologul Eugen
Dumbrava. Downshifter-ul „admite imprevizibilul cu alti ochi, fara a-l considera o sursa
de stres", completeaza acesta. O alta acceptiune a downshifting-ului este si aceea de
satisfacere a nevoilor de supravietuire, realizare, recunoastere ori afirmare si trecerea
catre cele superioare - nevoi estetice, de cunoastere si de implinire personala.

Peste tot si nicaieri

Pana in acest moment, studiile asupra downshifting-ului se concentreaza doar pe o mica
parte a populatiei globului, ceea ce face ca estimarea raspandirii sale la nivel mondial sa
nu poata fi facuta cu precizie. Totusi, cercetarile intreprinse pana acum au evidentiat ca
frecventa cea mai mare o inregistreaza SUA. Din urma vin Europa si Australia. „La un
congres de specialitate care a avut loc in urma cu doi ani la Oslo, au fost prezentate date
statistice si previziuni la nivelul Europei. Erau in jur de 5.000 de cazuri la acea data si se
previziona ca vor ajunge la 12.000 in 2010", precizeaza Eugen Dumbrava.

In Australia si Europa, downshifting-ul este considerat a fi un fenomen predominant

urban raspandit la nivelul tuturor categoriilor sociale si de venit, dar mai ales in cazul
persoanelor cu venituri scazute. Tot mai multi angajati tintesc catre preluarea controlului
asupra propriilor vieti, iar tendinta de schimbare a stilului de viata materialist cu unul mai
spiritual devine din ce in ce mai puternica. Acestea sunt rezultatele a doua studii realizate
in 2003 de Clive Hamilton si Elizabeth Mail de la Institutul Australian, respectiv de
Biroul de Cercetari de Piata din Marea Britanie.

„Downshifter-ul este eliberat de sub dictatura timpului si a trebuintei de a avea si se

indreapta catre o forma relaxata si deschisa a cunoasterii de sine si de altii". Eugen
Dumbrava - psiholog

22
Ce inseamna a fi downshifter in Romania?
Cel mai simplu ar fi sa spunem ca Romania nu isi are si ea downshifter-ii ei. Totusi, daca
ne uitam in jurul nostru si ne intrebam rudele si prietenii, descoperim ca exista oameni
care au avut curajul
sa-si schimbe modul de a trai. Un astfel de exemplu este Cristy Baisan, director general la
o companie din SUA. Dupa aproape 15 ani de cariera in domeniul managementului,
Cristy Baisan a ajuns la concluzia ca toate obiectivele sale profesionale fusesera atinse si
nimic nu-l mai motiva pentru a-si continua cariera. Fiind pasionat de yachting, si-a luat
licenta de Ocean Skipper la San Francisco si
si-a deschis propria afacere de yachting in Romania. In ceea ce priveste beneficiile pe
care le are in acest moment, el recunoaste ca sunt mai mult de ordin spiritual decat
material.

Spre deosebire de Cristy Baisan, Tudor Jitianu - fost consultant IT la firma de consultanta
Ensight, a ales sa reduca „si consumul si productia". Nesatisfacut de carentele de
management cu care s-a intalnit in viata profesionala, el a ales sa se „pensioneze" in jurul
varstei de 35 de ani si sa se ocupe de afacerile familiei.

„Pentru mine este important sa-mi petrec cat mai mult timp in aer liber, pe mare si sa ma
bucur de alte lucruri decat pana acum". Cristy Baisan - antreprenor si director general
Black Sea Magic

2 in 1: „simptom" si stil de viata

Indiferent care sunt motivele pentru care o persoana alege sa fie downshifter, tendinta de
schimbare la nivel mondial vine ca o consecinta a societatii de consum. In vest, carierele
de top exercita tot mai multe presiuni asupra indivizilor, care aleg alte modalitati de a se
implini financiar si moral. Aceste persoane „decid sa nu mai accepte compromisuri in
cariera si iau hotarari radicale cu privire la viitorul lor pentru a se regasi in ceea ce
urmeaza sa faca", explica Cristy Baisan.

Motivul pentru care nu suntem cu totii cuprinsi de downshifting consta in „abilitatile" pe

care trebuie sa le ai ca sa poti intra in acest „club". Astfel, e nevoie de un set de valori
bine stabilite si cunoscute, de un obiectiv precis, de maturitate, de mult curaj, de
sustinatori financiari si morali, de flexibilitate la schimbare si de o oarecare inconstienta.

In Romania, cauza slabei raspandiri a downshifting-ului o reprezinta dorinta castigului

imediat. Totusi, atat timp cat schimbarea propriului stil de viata cu unul mai bun nu duce
la izolare sociala si la pierderea responsabilitatii fata de sine si fata de ceilalti, aceasta nu
poate fi decat un semn de sanatate a spiritului.

There are no comments attached to this item.

23
Downshifting
Publicat de Jethro | Etichete: alienare, critica societatii de consum, manipulare, mass-
media, poluare

Downshifting - termen care semnifică un stil de viaţă simplu ,nesofisticat(sau simplitate

voită) care este îmbrăţişat dintro varietate de motivaţii,cum ar fi elevarea
spirituală,nevoia de sănătate sau pasiunea pentru un mediu ecologic . Unii aleg
downshifting-ul din raţiuni de justiţie socială sau ca un răspuns la consumerism .
[123urban.ro]

Ca un raspuns la agresivitatea tot mai ridicata a sistemului oamenii protesteaza non-

agresiv. Oamenii refuza bani si bunuri in schimbul libertatii. Ceea ce nu am accepta in
mod normal ca indivizi–sa fim cumparati, nu vom accepta nici ca societate. Societatea de
consum ne construieste o inchisoare de lux avand ferestre zidite iar peste caramizi un
ecran care simuleaza privelistea geamului deschis.
Peste cateva generatii urmasii nostri nici nu vor mai sti ca in locul caramizilor si dincolo
de ele a fost odata o lume care traia simplu bucurandu-se de fericire cat si de greutati in
mod nemijlocit. Copii nostri vor vedea ecranul din prima zi de cand se vor fi nascut si vor
crede ca aceasta e realitatea.
Noi putem refuza toate acestea. Putem opri sistemul si ne putem decupla de la cabluri. Pe
masura ce vom face asta ii putem trezi si pe ceilalti. Indiferent cate bunuri imi va oferi
Puterea nu va fi suficient. Fiindca nu imi va putea oferi libertate, libertatea de a alege
aceste bunuri, de a alege sa sufar sau sa incerc sa traiesc in afara fericirilor false,
proiectate de Putere si pe care eu trebuie sa le urmaresc ca sa ma simt «realizat». Puterea
prin simpla notiune de Putere imi apare ca straina, intrucat se exercita impotriva mea si ca
atare imi sugruma vointa. Imi doresc sa traiesc simplu. Pot incepe prin :

- a renunta sa mai consum mancare cu emulgatori, mancare suspecta de a avea un

potential cancerigen (vezi lanturile Mc‟Donalds, KFC, Spring Time), sa cumpar produse
pretins « bio » comercializate in supermarketuri preferand in schimb sa cumpar produse «
bio » reale de la tarani (pietele traditionale Obor, Piata Sudului, Piata Progresul etc). Nu
am nevoie sa cumpar branza « bio » vidata de la Mega Image cand pot cumpara branza «
bio » nevidata din piata agro-alimentara. Lovim astfel in preturile mizerabile practicate in
hipermarketuri si incurajam agricultura naturala.

Putem manca ieftin si sanatos. Sanatos in sensul adevarat al termenului nu in senul

orwellian al acestuia unde cancerigen inseamna sanatos. Iata un exemplu : o salata de icre
« sanatoasa » si compozitia sa care include toata gama de Aditivi, Amelioratori,
Antioxidanti, Arome, Coloranti, Conservanti, Emulgatori, Stabilizatori, doar un exemplu
din miile de astfel de exemple : “ulei vegetal, apă, icre sărate de hering (8%), pesmet
granule, suc de lămîie, amidon modificat de porumb – unul dintre E1404/E1410/
E1414/E1420, regulator de aciditate: acid citric – E330, stabilizator: gumă xanthan –
E415, praf de usturoi, conservanţi: benzoat de sodiu – E211, sorbat de potasiu – E202,
antioxidant: B.H.T. – E321″.
E211 este unul dintre cei mai nocivi conservanţi, în cantitate mare el putînd produce şi
mutaţii la nivelul ADn-ului. BHT-ul (butilhidroxitoluen) a fost interzis în foarte multe

24
ţări, întrucît este cancerigen dovedit.

Iata o lista de aditivi nocivi care se gasesc in foarte multe produse de pe piata :
- E 123 - se gaseste in bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, branzeturi topite si creme
de branza. Este considerat cel mai puternic cancerigen, de aceea este interzis in SUA si in
fostele state sovietice;
- E 102 (tartrazina) - este un colorant galben care se gaseste in sucuri si dulciuri si are
actiune cancerigena;
- E 330 (acid citric) - produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune cancerigena
puternica. Se gaseste in majoritatea sucurilor;
- E 621 (glutamat monosodic) este unul dintre cei mai nocivi aditivi care produc cancer si
boala numita Alzheimer. Se regaseste mai ales in supele concentrate, dar este folosit si la
conservarea laptelui, branzeturilor, mezelurilor si ciupercilor;
- E 951 (aspartamul) este un indulcitor des folosit, foarte periculos, deoarece poate fi
sursa a peste 70 de tipuri de boli mortale;
- E 131 (albastru patentat), E 211 (benzoat de sodiu), E 213 (benzoat de calciu), E 214 (p-
hidroxibenzoat de etil) pot produce cancerul;
- E 250 (nitrit de sodiu), E 251 (nitrat de sodiu), E 252 (nitrat de potasiu) afecteaza vasele
de sange.

- Ma limitez la a cumpara numai ceea ceeste necesar, scot din lista produsele inutile
(exemple : spray de apartament, servetele umede pentru bucatarie, telecomanda pentru
radioul din masina, tricouri doar pentru modelul interesant de pe piept etc). Incearca sa
reduci treptat bugetul de cheltuieli eliminand toate aceste produse inutile. Nu mai
cumparam 3 tipuri de geluri de dus sau samponul cu X-termal si nici iaurtul cu Bifidus
Esensis( ?!?). Putem sa facem iarut si in casa.
E foarte simplu sa faci iaurt: iei niste lapte, de unde vrei tu ( de preferat de la vaca si nu
de la magazin ) si il fierbi sau nu dupa cum consideri ca e mai bine pentru tine dar il
incalzesti un pic si pui in el 2-3 linguri de iaurt si il tii undeva la caldura ( adica nu in
frigider ). In functie de temperatura din camera iaurtul e gata in 2-3 zile. Daca vrei iaurt
cu fructe, iei iaurtul asta simplu si pui fructele in el si cu ceva miere inainte de a manca.

-Sa citim mai mult, sa redescoperim clasicii, fiindca ne-am saturat de literatura
administrata si manipulanta . E timpul sa inchidem cutia cu minciuni numita televizor
care propaga ura si agresivitatea intr-o societate care déjà a ajuns sa transmita reclame in
pauza dintre doua raiduri asupra Bagdadului, sa transmita crime si apoi sa faca reclame la
detergenti care curata absolut toate petele (inclusiv cele de sange). O sinistra imbinare a
utilului cu placutul. Aceste imagini ne terorizeaza interior si societatea are grija sa ne
furnizeze si teroristi reali (in caz ca pe unii nu ii macina « problemele existentiale »).
Sa ne rupem din scaunul de cinematograf intrucat realitatea de pe ecran e minciuna. Si azi
,mai grav, e si 3D. Are aceeasi influenta in subcontient ca si o imagine reala. Putem in
timp sa ne raportam la exemplele « reale » din trecut in luarea unei decizii numai
amintindu-ne un film 3D (aproape real). Nu o faceam oricum ?
Sa mai ascultam un disc, altceva decat muzica electronica facuta la sintetizatoare si
altceva decat muzica "noua" ce promoveaza materialismul intre tineri, care promoveaza

25
ca modele sociale pretinsi artisti care exceleaza prin lipsa de responsabilitate, cultiva
opulenta, lipsa de respect fata de valori (de fapt valorile care pot ataca sistemul).

-Sa ne oprim putin din goana turbata in care ne impinge societatea de consum. Nu am
nevoie de ce imi spun ei ca am nevoie. Am nevoie de ce vreau eu. Si ei nu pot sa imi dea
asta. Am nevoie de un aer mai curat. Am nevoie de cod verde in lunile de vara si nu de
cod rosu si prezentatori de vreme tampiti care la cod galben sa spuna "vremea este
frumoasa in continuare". Sa reciclam , sa plantam pomi. Stiati ca in Romania exista
desert ? Se numeste Sahara Olteniei si se intinde pe o suprafata de 100.000 de hectare.
Acolo nu mai creste nimic si efectiv sunt numai dune de nisip. Putem sa nu mai poluam
apele, sa ecologizam padurile si muntii, plini de resturi ramase in urma grataragiilor, de
peturi si cutii de bere. Vom putea oare vreodata sa mai bem apa direct din rauri ? Omul a
ajuns sa isi incetateneasca repulsia fata de apa din rauri intre instinctele primare (la fel ca
frica de sobolani sau de serpi).

-Sa refuzam controlul « parintesc » pe care societatea ni-l impune, sa refuzam cartile de
credit, sa refuzam sa fim inregistrati in baza de date (evident in scopul unor cercetari
inofensive de marketing) referitor la produsele pe care le cumparam. Ce va face sistemul
atunci ? Findca EL nu poate sti ce gandesc decat daca vede ce cumpar. Iar eu nu mai
cumpar nimic. Il subminez in tacere la fel cum imi rapeste si el mie libertatea. Sistemul
este puternic si atotstiutor insa NOI devenim tot mai multi…

Am nevoie de timp liber. Timp neadministrat in care sa gandesc, sa iubesc sa fiu fericit si
sa plang , sa sufar si sa ma bucur, iarna sa racesc si vara sa imi fie cald. Nu am nevoie de
vitamine sa previn racelile si nici de aer conditionat. Vreau sa fie racoare afara nu in casa.
Sa reducem industriile la strictul necesar. Solutia e in redistribuire fiindca déjà se produce
suficient pentru toti. E timpul sa luptam fiindca nu mai avem de pierdut decat lanturile de
la maini.

Acest concept este un "refuz al societatii occidentale... de a

deveni scalvul valorilor materiale" sau, intoarcerea la origini, la
simplu, substituirea motivatiei extrinseci cu cea intrinseca.
Evadarea de sclavia muncii, capitularea din cursa pentru mai
mult, refuzul dresajului, toate acestea duc la retragere, la nevoia
de izolare, de liniste...

"Retina isi pierde sensibilitatea atata vreme cat nu mai

exerseaza alt peisaj decat canile de cafea, aparatele de facut
cafele si monitorul computerului"...

26
Dupa un timp, unii manageri si nu numai, ajung la un punct de
"burnout" (stress, deadline-uri, agitatie, trafic de influenta
etc.) care ii impinge catre o alta limita psihologica. Aceasta faza
duce la schimbarea stilului de viata, dinspre sofisticat, modern,
populat, inspre simplu, primitiv, izolat. O intoarcere catre sine,
acel sine care apreciaza si lucrurile marunte.

In acelasi articol se sublinia faptul ca in Romania,

downshifting-ul este specie rara, intrucat noi suntem victimele
unei societati de consum, individul este confiscat pentru profit,
suferim de "valori materialist-excesive" care ne sunt
imprimate de media. Daca privim in jur vedem o viata lipsita de
calitate, imbacsita de cantitate, de forma fara fond, de
branduri, de nevoia excesiva de imitare.

Downshifting-ul este acea capacitate de a sti cand sa te opresti,

sa stabilesti o etica a muncii, sa preiei critic valorile sociale si
sa iti amintesti pentru ce traiesti defapt, ce iti place cu adevarat,
sau mai exact ce te definea inainte sa incepi sa urci culmile
carierei. Cred ca cel mai bun motiv este repulsia fata de
compromis, un imperativ al businessului si al vietii in genere.

Oare putem spune NU ? Sau ne trezim cu mult prea tarziu? E

foarte greu sa renunti la ceva "pentru care" lupti toata viata,
sa ai curajul sa fii tu, sa arunci masca, cravata... sa fugi sa
privesti cerul, sa savurezi cafeaua odata cu roua in mijlocul
naturii, sa te rupi de murmurul continuu al civilizatiei. Sa te
ocupi de TINE, de FAMILIE, de micile TALE placeri.

Libertate versus deadline, kissin'up, compromis, psihologia

"vinde-te bine"...

Desigur ca nici aici nu exista garantii. Cauti liniste, meditatie si

le obtii. Ai toate sansele sa vrei sa te intorci la vechiul stil de

27
viata sau sa reiei cautarile, omul e imprevizibil si mult prea
lacom ca sa fie multumit complet vreodata.

Exista o latura mai intunecata a conceptului de downshifting,

chiar si aici, exista criterii de selectie dintre cele mai
"minunate". Oamenii reflecta asupra propriei vieti, propriilor
aspiratii numai cand au asigurate cel putin conditii de viata
decente. Cei cu probleme financiare isi pun probleme,
intrebari, insa din cu totul alta perspectiva. In primul caz se
tinteste un sens al vietii, pe cand in al doilea caz se lupta pentru
supravietuire.

Suntem mandrii, lacomi, ambitiosi... luptam cu toate resursele,

poate chiar invingem... and next? What happens next?

Tendinta omului odata cu trecerea timpului este de a

reconsidera lumea, la fel cum citesti o carte, sau revizionezi un
film la mai multe varste, pentru a constientiza schimbarile din
tine ca om... Mai departe... sunt insa putini care si actioneaza
pentru acea "stare de bine", liniste, libertate.

28