Test nr.

1
Sub I. Formarea criminologii ca tiin
1.1 Definii noiunea de criminologie.
Criminologie este compus din cuvntul latinesc crimen care nseamn crim (infraciune) i
cuvntul grecesc logos cu sens de cuvnt, idee, tiin.criminologia ar fi tiina care studiaz
fenomenul criminal.La etapa actuala criminologia ar putea fi definit ca o tiin social, extrajudiciar,
ce studiaz fenomenul criminalitii n ansamblul su sub aspectul strii, structurii i dinamicii sale, al
cauzelor i condiiilor care-l determin i/sau favorizeaz, precum i modalitile de profilaxie i
combatere a acstui fenomen.
Criminologul francez J. Laut susine c tiinacriminologiei este tiina care se ocup cu
studiul ansambluluifenomenului criminal.
Edwin H.Sutherland afirm c criminologia este tiina carestudiaz procesele elaborrii legilor,
ale nclcrii acestora iale reaciei sociale mpotriva acelora care ncalc legile
J.Pinatel, dup care criminologia este studiul tiinific alomului delincvent i al delictului
Raffael Garofalo spune ca criminologia este stiinta complexadespre om ce studiaza cauzele si
remediile comportarii saleantisociale.
1.2 Argumntai premisele obiective ale apariiei criminologiei.
Premise obiective:
-cresterea fenomenului criminal
- cresterea fortelor de productie
- dezvoltarea proprietatii
- necesitatea organizarii pe baze stiintifice a luptii impotriva
criminalitatii.
1.3 Proiectai prima etapa de constituire (evoluie) a criminologiei ca tiin : C. Lombroso
Prima etap e marcat de activitatea lui Cesare Lombroso (1835-1909), care a publicat
lucrarea intitulat Omul delincvent, n care susine c ar fi gsit imaginea model a
infractorului, descriindu-l ca pe o fiin predestinat s comit crime datorit unor stigmate
fizice i psihice nnscute. C.Lombroso a mai fost supranumit i creatorul antropologiei
criminale .
Astfel Lombroso a studit, antropologia criminal, care a redat c a studiaz criminalul
pornind de la ideea c individul criminal este, n primul rnd, un fenomn de natur bioogic
asupra cauzalitii criminalitii. Lombroso formuleaz teze despree existena unui tip de
criminal nnscut, iresponsabil de faptl sal. Concepiile lui Lombroso ar putea fi reduse la
ctevs posturi specifice:

Criminalitatea este generat de anumite anormaliti organice, ce se transmit erditar,

Crima exist n lumea plantlor i a animallor, se ntlnete la copii i la oamnii
primitivi ( slbatici),
Criminalul este marcar de anumite anormaliti organice. Aceste anomalii sau
stigmate specifice criminalitii sunt stigmatel anatomice ( ochi mici i fr expresi,
buze i dini deformai), stigmate fiziologice ( stngcia), stigmate psihologice ( lipsa
mili, a cinei, a iubirii).

Lombroso susine c criminalul se nat criminal, criminalul este un tip antropologic

deosebit de tipul omului normal, comportamentul criminal se transmite ereditar i criminalul
nscut sufera de nebunir moral. Iniil Lombroso a susinut c tipul criminal nscut este 6570 %, apoi supus criticilor a spus c numai 40% din criminali sunt nscui, a admis c doar
criminalii nscui constitui un tip antropologic deosbit, i a admis c asupra
comportamentului uman pot influena negativ i o serie de factori socili ca alcoolismul,
mizeria, incultura.
Meritil lui Lombroso sunt norme n formarea criminologie ca tiin. Concepiile sale
au nsemnat un progres pntru vremea sa, El a introdus cercetara tiinific a fnomenului 3-C
( crim, criminal, criminalitate), a pus bazele etiologiei, car a revenit, actualmente, sub form

noi. n ultimele lucrri Lombroso a propus soluii care au fost introduse ultrior n toate
legislaiil naionale i anume suspendara pedepselor cu nchisoarea, incriminara i
pedepsirea tentativei, agravarea pedepselor pentru recidiviti.

Sub. II Personalitatea infractorului.

2.1 Identificai noiuna i conceptul de personalitate a infractorului.
Personalitatea infractorului este un concept criminologic complex, ce cuprinde
noiunea psiho-social i noiunea juridico-penal a infractorului.
Noiunea de "personalitate" nglobeaz esena omului ca subiect (creator) i obiect
(oper) a procesului social-istoric, manifestndu-se sub forma unui sistem de atribute
biopsihosociale: de structuri psihice inedite care se exteriorizeaz n activitatea de
cunoatere senzorial i logic a lumii; stri i nsuiri, cu o structur mai organizat i
caracterizate printr-o stabilitate relativ; comportamente, subordonate manifestrilor
caracterial-temperamentale etc. Toate acestea sunt raportate la ambiana natural i uman
i la criteriile normativ-valorice ale ei. Noiunea de personalitate implic i caracteristicile
persoanei, ale omului ca entitate concret ntr-un cadru social definit, referindu-se doar la
subiecii umani.
Personalitatea infractorului nu reprezint un nou tip al personalitii umane, ci este o
personalitate obinuit care se caracterizeaz prin unele trssturi comportamentale
specifice. Specificul const n prezena pericolului social la infractor.

a) Stnoiu conchide c prin "personalitatea infractorului se nelege sinteza trssturilor biopsiho-sociale cu un nalt grad de stabilitate i care sunt definitorii pentru acel individ care
cu vinovie a comis o fapt ce prezint pericol social i este prevzut de legea penal".
b) Gh.Mateunelege prin personalitatea infractorului "ansamblul trsturilor individuale
bio-psiho-sociale ale omului, care, la un moment dat, este marcat de "stigmatul" juridic al
comiterii unei fapte prevzut de legea penal".
c) Dup T.Amza, "criminalul este acea persoan care a comis o infraciune cu vinovie sau
la care a participat ca autor, complice sau instigator".
2.2 Stabilii particularitile psihice ale infractorului : temperamentul.
Temperamentul constituie ansamblul de particulariti ale psihicului, determinate i
condiionate de tipul de activitate nervoas superioar a individului. Deci, temperamentul
este o dimensiune energetico-dinamic a personalitii umane manifestat n aciuni i
comportamente. Dac vom ncerca o grupare a calitilor comportamentale determinate de
specificul activitii psihice i manifestate n temperament, am defini: - activitatea senzorialperceptiv (reacia la aciunea stimulului); - activitatea cognitiv-logic (caliti ale gndirii,
memoriei, imaginaiei); - particularitile afectivitii i ale voinei (creativitate, activism,
for etc.); - capacitate de exercitare a activitilor psihice. De aici putem s crem nite
portrete ale tipului de sistem nervos, acestea nefiind, ns, stricte:
- colericul - energic, impulsiv, agitat, plin de iniiativ, avnt, nestpnit, predispus spre
agresivitate, exagerare, crize nervoase, iritare;
- sangvinul - activ, echilibrat n sentimente, expresiv, plastic, comunicativ, adaptiv, rezistent,
echilibrat psihic n situaii dificile, dar are dificulti n fixarea scopurilor, meninerea
intereselor i persistena n aciuni i sentimente;
- flegmaticul calm, cu un echilibru afectiv, sentimente durabile, rbdtor, capaciti de
munc cu migal, atenie, pruden, nclinat spre rutin, indiferent la cele ce se ntmpl n
jur, are o voin slab, predispus spre lenevie;
- melancolicul capacitate redus de munc, lipsit de rezisten, emotiv, foarte prudent,
dependent de grup, ordonat, capabil de a realiza activiti migloase, profund i temeinic n
sentimente, n anumite circumstane nefavorabile poate deveni retras i tensionat.
ntr-o form pur temperamentul poate fi gsit la copiii n vrst de 10-12 ani, adic atunci
cnd nc nu s-a format capacitatea de reglare contient a comportamentului.
2.3 Estimai factorii ce contribuie la formara personalitii infractorului.
Unele dintre componentele mediului psihosocial care exercit influen asupra
formrii personalitii sunt familia, coala, locul de munc (profesia), starea civil,
organizarea timpului liber, influena negativ a mijloacelor de informare n mas, specificul
naional, religia i toxicomania.

Ali factori care contribuie la formarea prsonalitii infractorului sunt:

nstrinarea (alienarea);
frustrarea;
inadaptarea;
nvarea;
micromediul;
macromediul.

nstrinarea (alienarea) are loc atunci cnd individul se ndeprteaz de

modelul normativ recunoscut i acceptat ca normal, datorit dificultilor de integrare
n sfera relaiilor sociale. Conduita antisocial, ca form de exprimare a formei de
nstrinare (alienare) a individului, se caracterizeaz prin aceea c l ntoarce pe
individ mpotriva societii i a valorilor ocrotite prin sisteme normative, pe calea
convingerii, deprinderii i opiunii contrare societii. Dificultile de adaptare i
integrare a oamenilor se regsesc n mutaiile socio-culturale, mai cu seam n
migraia de la sat la ora. Datorit acestui proces are loc creterea marilor
aglomeraii urbane care genereaz fenomenul de nstrinare i n care aciunea
factorilor tradiionali este puin eficient. Formarea unor mari comuniti sociale
eterogene duce la slbirea posibilitilor de integrare i control social. nstrinarea
sau alienarea nu duc ns ntotdeauna la comiterea faptelor infracionale, deoarece,
n unele cazuri, poate s se manifeste chiar n mod creator n diferite domenii:
literatur, art, pictur etc.
Frustrarea este o reacie general de nemulumire a unor categorii de persoane.
Starea de frustrare apare i se intensific n condiiile schimbrilor sociale, avnd un
efect destabilizator i traumatizant i pot conduce la modificarea personalitii
indivizilor. Cele mai frecvente cauze ale frustrrii sunt: eecul, dezamgirea, izolarea
etc., toate ca urmare a fenomenelor de respingere, de marginalizare social,
profesional i individual. Toate acestea reprezint o reacie general de
nemulumire. Dei frustrarea nu este identic cu nstrinarea (alienarea), ea este
strns legat de aceasta i poate exprima una din cauzele i componentele psihice ale
nstrinrii. Dac, ns, nstrinarea (alienarea) se poate constitui i n lipsa unor
procese de frustrare, atunci frustrarea nu se poate exprima dect printr-un fenomen
de nstrinare, ca un proces n lan de transformri succesive, debutnd cu un eec i
finaliznd printr-o ripost de tip conflictual. Spre deosebire de nstrinare, frustrarea
are ca surs important de provenien, distribuirea inegal a anselor de realizare
individual n cadrul ofertei sociale.
n raport de natura cauzelor care convertete individul spre conduita antisocial
se nscrie i inadaptarea la cerinele sociale impuse de formarea unei personaliti
normale. Aa, n atitudinea fa de propria persoan pe locurile de frunte se afl:
demnitatea, dorina de perfecionare i autodepire, curajul, spiritul autocritic etc.
Formarea acestor trsturi n structurile de personalitate ale individului, crearea
modelului de personalitate multilateral dezvoltat nu se poate realiza dect treptat, n
cadrul unui lung i anevoios proces de devenire i transformare a individului.3 Dar, n
cadrul unor insuficiene, infirmiti sau incapaciti de ordin individual apare
contradicia dintre om i propria sa natur.
nvarea. nvarea comportamentului infracional n cursul experienei de via
a individului constituie cea mai important cale de formare a personalitii
infractorului. nvarea comportamentului deviant poate avea loc n mod progresiv,
sub influena negativ a unor factori sociali i educaionali care acioneaz fie n
cadrul microgrupului, fie prin abaterea treptat de la modelul social unanim acceptat,
datorit acelorai factori. Deci, are loc o determinare antisocial a personalitii
printr-un fenomen de integrare (adaptare) negativ. Cercetrile criminologice au
relevat numeroase ci i forme de nvare a comportamentului infracional ,
accentundu-se calitatea negativ a vieii de familie, a mediului colar i stradal, a

grupului de anturaj, pe calitatea slab a locului de munc, pe influena negativ a

unor factori din mediul socio-cultural.
Cercetrile occidentale se refer la nvarea achiziionat ca factor de formare a
personalitii, evideniindu-se cadrul familial, unde acord un loc important relaiilor
cu mama, cu tatl, cu fraii i surorile, trecnd apoi la cadrul colar, profesional, la
influena mediilor de habitat, legnd toate aceste medii de influenare ntr-o strns
interdependen.
Dintre multiplele forme de nvare a comportamentului
infracional evideniem:

1) familia; 2) coala; 3) locul de munc (profesia); 4) micromediul (mai ales grupul de

anturaj); 5) macromediul (influena mediului social la nivel global).
Micromediul n criminologie s-au fcut multiple cercetri viznd relaiile sociale,
viaa social i grupul social n care se gsete criminalul. Din aceste concepte rezult c
socializarea este unul din principalele mecanisme de formare a personalitii.
Socializarea este un proces de nsuire i interiorizare a normelor i valorilor sociale, a
modelelor de comportament de ctre individul uman, care devine membru al unei
comuniti sau al unui grup social. Deci, socializarea este condiia primordial n
formarea i afirmarea personalitii. Mecanismele socializrii sunt:
- modelarea; - nvarea; - controlul social.
Macromediul sau mediul social la nivel global , n ansamblul su, poate avea un
rol semnificativ n apariia conduitei antisociale, n formarea personalitii infractorului.
Astfel, procesul de socializare desfurat pe fondul unor contradicii aspre ntre individ i
societate, ntre aspiraiile legitime i mijloacele pe care societatea le ofer pentru
ndeplinirea lor, duce uneori la apariia unor forme de inadaptare, de formare a unor
personaliti antisociale. Apariia conduitei antisociale decurge din nsi esena societii,
din crizele economice care bntuie n aceste societi. n acest context, anomia reprezint
o stare caracteristic societilor dezorganizate din punct de vedere social, zguduite de
schimbri sociale, economice, politice i culturale sau crize socio-economice profunde, n
urma crora se amplific tendinele de devian social. Majoritatea teoriilor
criminologice recunosc faptul c mediul social global exercit nu numai o influen
pozitiv asupra individului uman, dar i negativ, contribuind la orientarea sa antisocial.
Printre acestea se numr teoria dezorganizrii sociale, teoria anomiei sociale, teoria
frustrrii, teoria conflictului de cultur, teoria rolului criminogen al progresului tehnicotiinific i industrial etc

Test nr. 2
Sub. I. Formara criminologi ca tiin.
1.1 Definii noiuni i concepte ale obiectului criminologiei.
Problema obiectului criminologiei a fost ndelung discutat i mai continu s fie nc
discutat i n prezent. Din istoria criminologiei vedem c o lung perioad de timp, obiectul
de cercetare a fost infractorul (Lombroso, Ferri etc.), formulndu-se tezele privind tipurile de
criminali, rolul ereditii i al maladiilor etc. O dat cu dezvoltarea psihologiei criminale,
analizele i cercetrile infractorului s-au multiplicat, evideniindu-se rolul factorilor psihici n
cauzalitatea crimelor. Mai trziu, s-au nceput cercetri cu privire la rolul factorilor sociali,
obinnd chiar rezultate tiinifice evidente pe linia sociologiei criminale (Ferri, Sutherland).
Astfel au aprut mai multe puncte de vedere asupra obiectului de studiu al criminologiei, cel
mai adesea controversate: de la viziuni pesimiste, precum celebra afirmaie a lui Thorsten
Sellin c criminologia este o regin fr regat fcut n anul 1950, n Raportul general cu
privire la Aspectele sociologice ale criminalitii, prezentat la cel de-al II-lea Congres
Internaional de Criminologie, care s-a desfurat la Paris2 pn la viziuni optimiste, cum

ar fi cele ale lui Laignel-Lavastine i V.Stanciu, care consider criminologia ca fiind o

supertiin.3 Concepiile cu privire la obiectul de studiu reflect, n mod firesc,
particularitile istorice ale procesului de formare a criminologiei. Faptul c a aprut i s-a
dezvoltat, o perioad de timp, n cadrul altor discipline tiinifice, a dus la o dominare a
sistemului conceptual propriu altor discipline.
Obictul criminologei lanceput a fost abordat n 3 planuri cel l crimei, al criminalului i
al criminalitii. Criminologia contemporan completeaz acestea nc cu 2 aspecte ale
obiectului de studiu, i anume victima infraciunii i reacia social mpotriv criminalitii.

1.2 Argumentai fenomnul criminalitii n lucrrile socialitilor utopiei primitive.

Socialitii utopiei primitive sunt reprezentai de Thomas Morus i Thomaso Campanella.
Thomas Morus, gnditor umanist i om de stat englez, n renumita sa lucrare despre insula
imaginar Utopia, pune n lumin cauzele criminalitii ornduirii feudale i protesteaz contra
pedepsei cu moartea i pedepselor corporale prevzute de legile medievale ca remedii necesare
aprrii ordinii sociale. Referindu-se la criminalitate Thomas Morus arat c acest fenomen i
are originea n proprietatea privat. El i-a imaginat o societate bazat pe proprietatea comun; a
preconizat o serie de msuri cu caracter social-economic pu prevenirea criminalitii, dar i-a pus
sperana n crearea unei societi fr criminalitate, relevnd caracterul trector al
acesteia.Th.Morus a evideniat importana msurilor educative aplicate condamnailor, n scopul
reintegrrii lor sociale., Thomaso Campanella n lucrarea Cetatea soarelui i-a imaginat o
societate care s aib la baz proprietatea comun, munca i repartizarea veniturilor dup nevoie
1.3 Proiectai ce-a dea II- etap de constituire ( evoluie) a criminologii ca tiin. E.
Ferri.
A doua etap este legat de activitatea profesorului de drept i sociologie Enrico
Ferri (1856-1929), care n lucrarea sa Sociologia criminal, aprut n a.1881,
analizeaz rolul factorilor sociali n geneza criminalitii, motiv pentru care a fost
considerat
ntemeietorul criminologiei sociologice.
Enrico Ferri fondatorul criminologiei sociologice. Ca fondator al sociologiei criminale,
E.Ferri nu admite o separare ntre sociologia criminal pe deoparte i antropologia
criminal, statistic, penalogie i tiina penitenciar, pe de alt parte. Toate acestea
ar reprezenta mai multe capitole ale unei tiine unice. Astfel, dup Ferri i dreptul
penal aparine sociologiei criminale.
Dac Lombroso s-a ocupat de cauzele determinante endogene ale
criminalitii, Enrico Ferri s-a ocupat de cauzele exogene.
Prin nsi denumirea nou a lucrrii este scoas n eviden concepia nou a
lui E.Ferri cu privire la crim, criminal i criminalitate (fenomenul 3-C), care opune
noiunea de sociologie aceleia de antropologie.
ntr-adevr, Sociologia criminal este o lucrare, cu precdere, de sociologie
criminal fiindc: - ea cerceteaz criminalitatea, care este un ansamblu de crime,
deci un fenomen social, un fenomen de mas; - examineaz criminalitatea cu
metode sociologice, ndeosebi cu metoda statistic; - cerceteaz cu precdere
criminalul, n aspectele lui antropologice, psihologice, dar mai cu seam n aspectele
lui sociale.
n lucrarea sa, Ferri formuleaz cteva teze noi, originale, de un interes enorm
pentru dezvoltarea ulterioar a dreptului penal i criminologiei. Astfel, tezele i ideile
sale mai importante se refer la: - dinamica criminalitii; - varietatea infractorilor i
infraciunilor; - crima i pedeapsa etc. E.Ferri, vorbind de originea i natura
criminalitii, susine c este vorba de un fenomen cu o natur complex crima este
un fenomen complex biologic, fizic i social.
Un alt mare merit al lui E.Ferri const n faptul c a dovedit i a impus teza necesitii
clasificrii infractorilor. Spre deosebire de C.Lombroso, Ferri nu pune accentul
principal pe stigmate, multe dintre care se ntlnesc la necriminali. n concepia sa
infractorii pot fi clasificai n cinci categorii:

1) Infractorii nebuni (alienai) care se disting de criminalii nnscui i de nebunii

morali. Acestei categorii i aparin infractorii, care comit, de regul, crime odioase
(spre exemplu, cele svrite de psihopatul sexual Jack spintectorul).
2) Infractorii din obinuin care sunt determinai la svrirea infraciunilor de
imposibilitatea unei reintegrri dup o condamnare privativ de libertate.
3) Infractorii nnscui (instinctivi), fr sim moral, cinici, cruzi. Sunt oameni sau
slbatici i brutali, sau vicleni i lenei, care nu fac nici o distincie ntre omor, furt,
crim n general i ntr-o meserie ordinar, i caracterizeaz Ferri.Pentru aceast
categorie de infractori pedeapsa, practic, nu are efect, cci ei consider nchisoarea
ca un risc natural al profesiei lor, n nchisoare simindu-se ca un pictor n atelierul
su.
4) Infractorii de pasiune (pasionali) , ce posed un sim moral slbit, comind
fapte penale fr a reflecta, sub influena pasiunilor. Ei comit, practic, ntotdeauna
crime contra personalitii. Fiind posesorii unui temperament sanguin sau nervos,
posed o sensibilitate exagerat, comind crime mai ales n anii tinereii.
5) Infractorii de ocazie - relativ cinstii, nzestrai cu sim moral, dar mpini la
svrirea crimei de tentaiile condiiilor fizice i ale mediului social. Deosebirea
dintre infractorul de ocazie i celelalte categorii de infractori const n faptul c la
primii predomin rezistena slbit la impulsurile exterioare. Ocazia (ntmplarea)
face s se dezvolte tendinele criminale.
Sub. II Importana studirii personalitii infracionle.
2.1 Identificai importana studirii prsoanlitii infractorului.
Este important studierea personalitii infractorului, pentru c datorit studierii se
poate stabili comportamentul i temperamentul fiecrui infractor n parte, putem stabili
anume care factori l-au predispus la svrirea infraciunilor, precum i studiind
personalitatea infractorului se pot forma noi msuri de protecie i de prevenire de a svri
infraciuni.
2.2 Stabilii particularitile psihice ale infractorului, aptitudinile i caracterul.
Caracterul este o totalitate a nsuirilor psihice i morale ale individului uman
manifestate n comportamentul i aciunile sale, n atitudinile i poziia sa fa de sine, fa
de alii, fa de societate i fa de valorile unanim recunoscute ale acesteia.
Sau,
caracterul este o sum de particulariti individuale n raport cu relaiile pe care subiectul le
ntreine cu lumea exterioar. La acest conglomerat de particulariti contribuie: motivaia,
trebuinele, sentimentele superioare, convingerile morale, aspiraiile, idealurile, concepiile
despre lume i via etc.
Caracterul este nucleul personalitii, unde se concentreaz
ntreaga individualitate psihic i moral a persoanei, iar dup cum trsturile caracterului
se manifest fa de lumea nconjurtoare se disting caractere:
- extravertit (exteriorizat) i
- introvertit (interiorizat).
La fel, n structura caracterului se disting trsturi volitive: perseveren, hotrre,
independen, curaj, insisten sau nehotrre, dependen, ncpnare etc.
Toate aceste trsturi se afl n strns concordan, determinnd profilul irepetabil i unic al
omului. Caracterul este influenat de condiiile socio-istorice de formare a personalitii, de
modelele culturale acceptate n societate, de grupul de apartenen al persoanei etc. ntre
temperament i caracter exist o strns legtur.
Temperamentul cuprinde manifestrile dinamice ale personalitii, iar caracterul
relaia cu lumea interioar i cu ambiana.
Temperamentul, totodat, determin anumite
trsturi ale caracterului, care se fundamenteaz pe calitile neurofiziologice ale individului
uman, suportnd n permanen un control social. De aici, pot fi evideniate mai multe tipuri
de caracter:
- tipul armonios adaptabil la mediu, pozitiv fa de cerinele sociale, cu
autoapreciere real, sociabil, optimist, principial etc.;
- tipul conflictual cu ambiana impulsiv, nereinut, se supraapreciaz, cu capaciti
atrofiate de comunicare, egoist, lipsit de compasiune etc.;
- tipul cu conflicte interne nu poate armoniza raportul dintre social i personal, se
subapreciaz, afectat de nevroze sau chiar de stri patologice grave etc.;

- tipul influenabil lipsit de opinii, principii, dependent de grup, uor influenabil, fr

de iniiativ.
Aptitudinile reprezint categoria nsuirilor psihice care determin capacitatea omului
de a realiza anumite performane n activitatea profesional. Aptitudinile pot fi: - nnscute;
- dobndite pe parcursul vieii. Chiar de la natere omul posed un anumit capital ereditar,
care, ns, se afl n germene i nu determin complet profilul personalitii. Pentru
dezvoltarea acestor aptitudini este nevoie de nvarea i dobndirea deprinderilor de
realizare a activitilor psihice, lucru ce poate fi obinut pe parcursul maturizrii organismului
i a sistemului psihic.
O alt clasificare a aptitudinilor ar fi cea n:
- aptitudini elementare, ce in de formarea reprezentrilor, ale gndirii, imaginaiei,
voinei, ateniei etc.
- aptitudini complexe reuniuni ale celor elementare: capacitatea de acumulare a
cunotinelor, inteligena, spiritul de observaie. Aa, aptitudinile muzicale ntrunesc
capacitatea auditiv, inclusiv auzul muzical, armonic, intern, simul ritmului, memoria i
imaginaia muzical.
La rndul lor, aptitudinile complexe pot fi:
- generale utile n toate domeniile, fiind caracteristice majoritii indivizilor;
- speciale se manifest doar la anumii indivizi umani n domenii restrnse de
activitate: scriitori, pictori, muzicieni etc. Acestea sunt aptitudini creative (talent), indivizii
posednd viziuni noi, creative, neobinuite. Tot la aptitudinile speciale se atribuie i
genialitatea capacitatea viziunilor i realizrilor epocale.
2.3 Estimai rolul alienrii i frustrrii n formarea personaitii infractorului.
nstrinarea (alienarea) are loc atunci cnd individul se ndeprteaz de modelul
normativ recunoscut i acceptat ca normal, datorit dificultilor de integrare n sfera
relaiilor sociale.
Aceast form de manifestare este o consecin a influenelor sociale negative care
intervin pe parcursul procesului de socializare, prin convertirea persoanei spre criminalitate
i se manifest ca un factor general de perturbare a factorului uman. nstrinarea este
principala condiie i component a conduitei antisociale. Conduita antisocial, ca form de
exprimare a formei de nstrinare (alienare) a individului, se caracterizeaz prin aceea c l
ntoarce pe individ mpotriva societii i a valorilor ocrotite prin sisteme normative, pe calea
convingerii, deprinderii i opiunii contrare societii. Procesele enorme ale dezvoltrii
sociale, schimbrile spectaculoase care se datoreaz. nstrinarea sau alienarea nu duc ns
ntotdeauna la comiterea faptelor infracionale, deoarece, n unele cazuri, poate s se
manifeste chiar n mod creator n diferite domenii: literatur, art, pictur etc.
Frustrarea este o reacie general de nemulumire a unor categorii de persoane.
Starea de frustrare apare i se intensific n condiiile schimbrilor sociale, avnd un efect
destabilizator i traumatizant i pot conduce la modificarea personalitii indivizilor. Cele
mai frecvente cauze ale frustrrii sunt: eecul, dezamgirea, izolarea etc., toate ca urmare a
fenomenelor de respingere, de marginalizare social, profesional i individual. Toate
acestea reprezint o reacie general de nemulumire. Dei frustrarea nu este identic cu
nstrinarea (alienarea), ea este strns legat de aceasta i poate exprima una din cauzele i
componentele psihice ale nstrinrii. Dac, ns, nstrinarea (alienarea) se poate constitui
i n lipsa unor procese de frustrare, atunci frustrarea nu se poate exprima dect printr-un
fenomen de nstrinare, ca un proces n lan de transformri succesive, debutnd cu un eec
i finaliznd printr-o ripost de tip conflictual.1 Spre deosebire de nstrinare, frustrarea are
ca surs important de provenien, distribuirea inegal a anselor de realizare individual
n cadrul ofertei sociale. Toi analitii sunt de acord n aceast privin, c nu se poate pune
semnul egalitii ntre poziia social i structura operaional existnd i ali factori n afar
de ocupaie, care determin locuri diferite pentru indivizi n cadrul grupului social din care
fac parte: vrsta, sexul, condiiile de via i trai, gradul de educaie i de instruire colar,
profesional etc.

Dac nstrinarea (alienarea) reprezint un proces dezadaptiv mai ndelungat, mai

puin tensionat i agresiv depersonalizarea indivizilor neavnd la baz procese conflictuale
acute, frustrarea reprezint un proces dezadaptiv tensionat, conflictual, chiar
depersonalizarea individului parcurgnd procese de mare intensitate care l mping la revan
i ripost, n condiiile unei ndeprtri deliberate i adeseori brutale de la regulile general
admise. n acest context, trebuie s acordm o atenie sporit teoriilor moderne de orientare
sociologic care pun n eviden rolul progresului tehnico-tiinific al strilor de
dezorganizare sau anomie social, pe de o parte, i a celor de orientare psihologic care
consider eecul i frustrarea drept cauze ale comportamentului criminal, tocmai n raport
de strile de disconfort social evideniate de primele

Test nr. 3
Sub. I. Istoricul Criminologiei
1.1 Dfinii noiunea de criminologie.
Criminologie este compus din cuvntul latinesc crimen care nseamn crim
(infraciune) i cuvntul grecesc logos cu sens de cuvnt, idee, tiin.criminologia ar fi
tiina care studiaz fenomenul criminal.La etapa actuala criminologia ar putea fi definit ca
o tiin social, extrajudiciar, ce studiaz fenomenul criminalitii n ansamblul su sub
aspectul strii, structurii i dinamicii sale, al cauzelor i condiiilor care-l determin i/sau
favorizeaz, precum i modalitile de profilaxie i combatere a acstui fenomen.
Criminologul francez J. Laut susine c tiinacriminologiei este tiina care se ocup cu
studiul ansambluluifenomenului criminal.
Edwin H.Sutherland afirm c criminologia este tiina carestudiaz procesele elaborrii
legilor, ale nclcrii acestora iale reaciei sociale mpotriva acelora care ncalc legile
J.Pinatel, dup care criminologia este studiul tiinific alomului delincvent i al delictului
Raffael Garofalo spune ca criminologia este stiinta complexadespre om ce studiaza cauzele
si remediile comportarii saleantisociale.

1.2 Argumentai fenomenul criminalitii n operele iluminitilor

Iluministii.
1. Denumirea: secolul luminilor, deoarece se ocupa de preocuparea distinct a spiritului
uman.
2. Ginditori celebri: Hugo Grotius, Spinoza, F.Bacon, J.Looke, Voltaire, Rousseau,Montesquieu,
Diderot, Lamartine, Helvetius, Cesare Beccaria.
3. Lucrari:- F.Bacon(1561-1626), n lucrarea sa Novumorganonumarat c, tiina este
putere; oamenii nu pot stpni natura dect supunndu-se legilor ei; a cunoate cu
adevrat nseamn a cunoate prin cauze , Baruch Spinoza (1632-1677), n lucrarea sa
fundamental intitulat Etica, demonstra contemporanilor si c universul are un numr
infinit de atribute, de nsuiri eseniale, dintre care omul cunoate numai dou: ntinderea i
gndirea.
-Charles-Louis de Secondat-Montesquieu avand la baza umratoarea operaDivinitatea are
legile sale, lumea material are legile sale, animalele au legile lor, omul e dominat de legile
sale, n opera sa fundamental este de a cunoate spiritul legilor i a rspunde la ntrebarea
extrem de dificil: ce sunt i cum sunt legile dup legea lor. Principiile lui Montesquieu:
* teoriei separaiunii puterilor n stat, puterea judectoreasc fiind chemat s aplice legea,
nu s-o creeze.
* legile penale speciale nu sunt eterne sau absolute, ci relative, acestea fiind limitate n
aciunea lor asupra criminalitii n timp i spaiu geografic.
* diversitatea msurilor profilactice corespunztoare criminogenezei societii.
* ar trebui s domine securitatea societii contra criminalitii i anume: legea statului nu
trebuie s provoace nfricoarea oamenilor, ba chiar s admit din partea cetenilor o
iertare fa de infractori.
4. Merite: Iluminismul a adus raiunea la crma tuturor lucrurilor i fenomenelor.
5. Critici: Cea mai fundamental este opera intitulat DelEsprit des Lois (Geneva, 1748 n
2 volume) i este consacrat criticii feudale n condiiile afirmrii ornduirii capitaliste.
( Montesquieu ).
Un prim principiu definitoriu nullum crimen nulla poena sine lege,se gsete n
doctrina lui Montesquieu n prelungirea teoriei separaiunii puterilor n stat, puterea

judectoreasc fiind chemat s aplice legea, nu s-o creeze. Un al doilea principiu const n
aceea c legile penale speciale nu sunt eterne sau absolute, ci relative, acestea fiind limitate
n aciunea lor asupra criminalitii n timp i spaiu geografic. Fiecrei categorii de crime
trebuie s-i corespund penaliti pe msura gradului de pericol social spunea
Montesquieu, de unde deriv al treilea principiu, i anume diversitatea msurilor profilactice
corespunztoare criminogenezei societii. Al patrulea principiu formulat de Montesquieu ar
trebui s domine securitatea societii contra criminalitii i anume: legea statului nu
trebuie s provoace nfricoarea oamenilor, ba chiar s admit din partea cetenilor o
iertare fa de infractori.3 Montesquieu afirma c un legislator bun este acela care nu
urmrete s pedepseasc infraciunea, ci s-o previn. E nevoie a mbunti moravurile i
nu a aplica pedepsele.4 Prin aceasta autorul a anticipat o idee avansat n criminologie, care
constituie unul dintre principiile fundamentale ale luptei mpotriva criminalitii.
Iluminismul a adus raiunea la crma tuturor lucrurio i fenomnilor.

1.3 Proiectai ce-a de-a III-ea etap de constituire ( voluie) a criminologiei ca tiin. ( R.
Garofalo)
A treia, etap care aduce, de fapt i consacrarea termenului n cercetarea fenomnului
criminalitii este marcat de activitatea lui Raffaelo Garoffalo, cu lucrarea celebr
intitulat ,, Criminologoa,,. Cu toate c a fost un continuator a lui C.Lombroso, Garofalo s-a
orientat n principal spre psihologie, n explicarea comportamentului criminal. R.Garofalo a
adus o preioas contribuie la consolidarea pozitivismului, enumerndu-se printre fondatorii
colii pozitiviste. Cu toate divergenele dintre antropologia lui C.Lombroso, sociologia
criminal a lui E.Ferri i psihologia lui R.Garofalo, recunoatem afinitatea i fundamentul lor
comun, ce rezid n faptul c crima nainte de toate are o predispoziie organic.
n opera sa Criminologia,, el facee o disticie dintre delictul natural i delictul juridic.
Delictul natural este mai greu i mai important i prin originea sa social, i prin urmrile
sale antisociale. La aceast categorie sunt incluse faptele care n toate timpurile i pe ntreg
globul pmntesc au fost i sunt considerate drept crime i pedepsite. Astfel de fapte
criminale ca omorul, violul, trdarea, vtmarea integritii corporale etc. sunt crime la
orice popor i n orice ar
R.Garofalo divizeaz delictele naturale n dou categorii largi: - Actele ce violeaz
sentimentul de mil sau de umanitate, incluznd atentatele asupra vieii i sntii
persoanei, violarea libertii individuale, i chiar actele ce produc durere moral: calomnia,
injuria, seducia etc. - Actele care constituie o ofens a sentimentelor: agresiunile contra
proprietii (furtul, devastarea i nimicirea bunurilor, escrocheria etc.).
Delictul juridic sau legal1 nu are la baz lipsa de sim moral i se pedepsete n mod
diferit de la o ar la alta, fiind rezultatul nclcrii unor norme de conduit social
convenional. n afar de faptele care violeaz simul moral comun i care universal se
pedepsesc, fiecare stat, dup obiceiurile, prejudecile, concepiile i necesitile sale
particulare, trebuie s pedepseasc i alte fapte.
O alt tez a lui Garofalo, este c crima nu poate fi efectul exclusiv al circumstanelor
exterioare, a factorilor externi. Pentru ca s se produc crima, influena acestor factori este
n funciune de elementul anomaliei psihice.
R.Garofalo mai susine cteva teze: 1) anomalia moral (lipsa instinctelor morale) este
condiia sine qua non a crimei; 2) imperfeciunea moral a criminalului este ntotdeauna o
condiie necesar a crimei; 3) anomalia moral este starea psihologic, diferit de anumite
boli i stri patologice.
Sub. II Personalitatea infractorului
2.1 Identificai coordonatele bio-psiho-sociale ale prsonalitii infractorului.
Dintre coordonatele biologice ale personalitii infractorului evideniem vrsta i sexul
infractorului.
Structura psihologic a individului nu poate fi neleas fr infrastructura biologic
pe care ea se cldete i n afara suprastructurii sociale n care ea se integreaz. Pentru
caracterizarea personalitii se utilizeaz particularitile psihice centrale, i anume: temperamentul; - caracterul; - aptitudinile; - inteligena. La fel avem deficiene, tulburri
i boli psihice.
Coordonatele sociale - factorilor sociali, n apariia i formarea, modelarea
personalitii umane. De exemplu, teoria marxist definete personalitatea ca o expresie a

ansamblului relaiilor sociale, individul uman aflndu-se ntr-o dependen determinat fa

de condiiile vieii materiale. Astfel, se recunotea influena decisiv a factorului economic.
coordonatele sociale (familia, nivelul de instrucie i educaie, coala, profesia etc.
2.2 Stabilii particularitile psihice ale infractorului: bolile psihice .
Psihicul uman este coordonatorul ntregii viei a individului i purttorul principal al
capacitii sale de adaptare la viaa social, iar sntatea psihic a individului reprezint
elementul definitoriu al personalitii. n aa fel, orice deficien, tulburare i boal psihic
influeneaz n mod direct asupra comportamentului individului, genernd devieri de la
normele de convieuire social.
Bolile psihice ale infractorului se pot clasifica n:
1) nevroze;
2) psihopatii;
3) psihoze.
Nevrozele sunt tulburri sau reacii variate, cu caracter funcional, relativ uoare i
reversibile, manifestate prin suferine i conflicte intrapsihice despre care bolnavul este
contient. Deosebim nevroze: - astenic; - obsesivo fobic; - isteric; - mixt sau motorie.
n general, nevrozele nu constituie un factor criminogen, dar fiind nsoite de stri de
anxietate pot conduce la unele conduite sociale agresive. Spre exemplu, hiperemotivitatea
prin prisma nevrozei fricii, poate duce la fuga de la locul accidentului, vtmri a integritii
corporale sau chiar omoruri fr necesitate n cazul jafurilor i tlhriilor, legitima aprare
imaginar etc. Cu toate c nevrozele pot da natere la conduite agresive, nevroticii sunt
considerai, n majoritatea cazurilor, responsabili.
Psihopatiile (psyche suflet i pathos boal) sunt deficiene de natur psihic ce
constau n tulburri de adaptare familial i socio-profesional. Psihopaii i pstreaz n
ntregime capacitatea de cunoatere, nu sunt exonerai de rspunderea i pedeapsa penal,
dar prezint o serie de atitudini structurate anormal, fapt ce i determin la conduite
antisociale. Cele mai rspndite forme ale psihopatiilor sunt: - psihopatie astenic; psihopatie epileptoid; - psihopatie isteric; - psihopatie paranoid etc.
Psihopatiile pot s se manifeste prin impulsivitate, instabilitate, ncpnare, nclinaie spre
perversiune, toxicomanie. Psihopaii au un sim moral slbit, aflndu-se ntr-u conflict
permanent cu cei din jur, incapabili de adaptri de lung durat n mediul familial i
profesional. Spre deosebire de nevrotic, psihopaticul nu-i cunoate i nici nu-i recunoate
boala. El nu sufer din aceast cauz, ns i face s sufere pe toi cei din jurul su. n sfrit,
toi psihopaii au o slab adaptare la mediu, sunt puin asculttori la sfaturile, observaiile i
ndemnurile celor din jur, fiindu-le caracteristic tendina spre recidiv.
Psihozele reprezint cele mai grave afeciuni psihice cu caracter ireversibil i exclud starea
de responsabilitate a persoanei. Fa de aceste persoane nu se aplic pedeapsa penal, ci
msuri de siguran (cap. X al CP al RM), precum ar fi Internarea ntr-o instituie psihiatric
(art. 100 CP al RM). Bolnavul i pierde contiina propriei existene, raportul cu sinele, cu
cei din jur, cu ntreaga lume real. El se poate identifica cu diverse personaliti, ca
Napoleon, Cezar etc. Psihopaticii nu-i neleg starea n care se afl, nu pot aprecia real
situaiile zi-de-zi, nu pot stabili relaii cu cei din jur.
Printre formele psihozei sunt:
- psihoze maniaco-depresive;
- schizofrenia;
- epilepsia;
- psihoze post-traumatice;
- psihoze acute (generate de intoxicaii profesionale ori alcool);
- psihoze infecioase;
- paranoia.
2.3 Estimai comportamentul mediului psiho-social care exercit influena asupra
formrii prsonalitii infractorului.

Componentele mdiului psiho-social: mediul familial, mediul ocazional ( colar, professional),

mediul ales sau accesptat ( anturajul), mediul impus ( militar, penitenciar).

Test nr. 4
Sub. I. Originile criminologiei
1.1 Definii noiuni clasice i contemporane ale criminologie.
Conform Documentelor celui de-al 8-lea Congres al Naiunilor Unite pentru prevenirea
infraciunii i tratamentul delincvenilor (Havana, 27 august 7 septembrie a.1990):
Criminologia este o disciplin ce analizeaz cauzele infraciunilor i factorii care
influeneaz apariia fenomenului infracional, propunnd totodat i realizarea unei
strategii globale pentru obinerea unui mecanism de protecie i intervenie preventiv,
corespunztor realitilor i nevoilor sociale.
Criminologia poate fi definit ca fiind tiina social, extrajuridica, ce studiaz fenomenul
criminalitii n ansamblul su sub aspectul strii, structurii i dinamicii sale, al cauzelor i
condiiilor care-l determin si/sau favorizeaz, precum i modalitile de profilaxie i
combatere a acestui fenomen

1.2 Argumntai fenomnul criminalitii n operele socialitior utopii trzii.

Socialitii utopiei trzii reprezentai de Saint-Simon, Charles Fourier i Robert Owen. Saint- Simion accentua influena factorilor economici asupra comportamentului uman, ca factori
criminogeni decisivi. n asemenea mod el relev caracterul de clas al criminalitii, iar
cauza principal a fenomenului infracional se afl n forma proprietii private.
- Charles Fourier la cauzele criminalitii mai relev: diferena dintre sat i ora; dintre
munca fizic i cea intelectual; diferenierea de venituri ntre oameni i ca rezultat
creterea fenomenului criminalitii.
- Robert Owen este i el de prere c izvorul criminalitii se afl n proprietatea privat.
Criminalitatea ar putea fi lichidat doar ntr-o societate care s aib la baz proprietatea
comun, o munc comun i o repartiie a bunurilor dup necesiti. El este considerat ca
fiind precursor al socialismului tiinific.

1.3 Proiectai evoluiia criminologiei tiinifice.

Evolutia criminologiei
La sfrsitul secolului al XIX-lea si nceputul secolului al XX-lea, criminologia a aparut sub
forma unor capitole n cadrul altor discipline cum ar fi: antropologia criminala, psihologia
criminala, sociologia criminala, fara a fi o disciplina autonoma. Pe plan international, un rol
important n dezvoltarea criminologiei l-au avut anumite organisme care au fost create
pentru cercetari n acest domeniu. Dintre acestea amintim Societatea Internationala de
Criminologie, precum si o serie de organisme din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite si
Consiliului Europei (Comisia interguvernamentala pentru prevenirea criminalitatii si justitiei
penale, UNICRI, UNAFRI, CICC, CDPC etc.). n Romnia a fost nfiintata Societatea Romna de
Criminologie si Criminalistica, afiliata la Societatea Internationala de Criminologie.
Formarea criminologiei ca stiinta: criminologiile specializate, criminologia
generala
Criminologiile specializate
Studiile aprofundate efectuate n domeniu ntre cele doua razboaie mondiale au determinat
acumularea unor cunostinte privind fenomenul criminalitatii, precum si un nceput de
specializare pe plan profesional. Aceasta a determinat o desprindere a capitolelor care se
ocupau de studiul criminalitatii din cadrul diferitelor discipline si formarea unor criminologii
specializate: criminologie sociologica, psihologica etc.
Criminologia generala
Ulterior, se produce o unificare a criminologiilor specializate ntr-o criminologie generala,
care nu este un inventar al criminologiilor specializate si nici o "superstiinta". Este o
abordare a problematicii criminalitatii din perspectiva integratoare biopsihosociolegala.
Pentru a demonstra faptul ca criminologia este o stiinta de sine statatoare trebuie sa aratam
ca ea are un obiect propriu de studiu, scop, functii si metode de cercetare proprii.

Constituirea criminologiei ca tiin, iar acest lucru s-a produs n trei etape: -Prima etap
e marcat de activitatea lui Cesare Lombroso (1835-1909), care a publicat lucrarea intitulat
Omul delincvent, n care susine c ar fi gsit imaginea model a infractorului, descriindu-l
ca pe o fiin predestinat s comit crime datorit unor stigmate fizice i psihice nnscute.
C.Lombroso a mai fost supranumit i creatorul antropologiei criminale .A doua etap este
legat de activitatea profesorului de drept i sociologie Enrico Ferri (1856-1929), care n
lucrarea sa Sociologia criminal, analizeaz rolul factorilor sociali n geneza criminalitii,
motiv pu care a fost considerat ntemeietorul criminologiei sociologice.- A treia etap, este
marcat de activitatea magistratului Raffaelo Garofalo (1851-1934), a crui celebr lucrare
intitulat Criminologia. A fost considerat de ctre marea majoritate a criminologilor ca
reprezentnd momentul naterii criminologiei ca tiin.

Sub. II Personalitata infractorului

2.1 Identificai vrsta infractorului n sens juridico-penal i criminologic.
n sens criminologic.
Vrsta infractorului reprezint o trstur individual a personalitii care ne indic
nivelul de dezvoltare bio-psiho-social a acestuia. Astfel, vrsta caracterizeaz gradul de
dezvoltare a aptitudinilor fizice ale persoanei (fora fizic, dezvoltarea instinctelor, inclusiv a
celor sexuale etc.), nivelul dezvoltrii psihice (intelectul, voina sau afectivitatea), nivelul
dezvoltrii sociale (gradul de colarizare, profesia, starea civil, experiena de via etc.).
Toate aceste caracteristici ne pot da indicaii referitoare la explicarea comportamentului
deviant n general.
Criminologia distinge cinci categorii de vrst:
1) copilria (de la 0-12 ani);
2) adolescena (12-22 ani, unde preadolescena cuprinde vrsta ntre 12-15 ani;
adolescena propriu-zis - 15-18 ani; postadolescena 18-22 ani);
3) tinereea (de la 22-35 ani);
4) vrsta adult (de la 35-60/65 ani);
5) vrsta a treia sau btrneea (de la 60/65 ani).
Vrsta prezint interes n criminologie deoarece n raport cu ea se constat att o curb
specific de evoluie, numeric, ct i tipologic a infractorului
Totui, aceste grupe de vrst n criminologie sunt diferite de grupele de vrst luate n
consideraie n dreptul penal i statistica judiciar.
n sens juridico- penal. Astfel, n dreptul penal se opereaz cu doar dou categorii
(grupe) de vrst:
- minorii (14-18 ani, unde de la 14 la 16 ani minorii se prezumeaz responsabili doar
pentru un numr limitat de infraciuni;
- majorii (peste 18 ani).
Desigur c crime se comit i ntre 0-14 ani, dar aceti minori sunt iresponsabili penal.
Dup cum vedem, n criminologie, drept penal i statistic judiciar nu exist o
clasificare unic dup vrst, de aceea ni se pare interesant propunerea criminologului A.
Ungureanu, care nu neag utilitatea constituirii unor grupe de vrst distincte n criminologie
fa de cele din dreptul penal i statistica judiciar, dar opineaz pentru punerea n acord a
unei unice clasificri n cadrul acestor tiine, deoarece criminalitatea, ca obiect de studiu al
criminologiei, nu poate ignora grupele de vrst n raport de care intervin responsabilitatea
penal, iar datele necesare cercetrii criminologice sunt furnizate, n cea mai mare parte, de
statistica judiciar.
2.2 Stabilii corelaia dintre criminalitate i nivelul de instruire i educaie.
Pornim de la idea c instruirea si educaia, vine n primul rind din familie i din cadrul
unde prsoana nva, activaz. Datorit familiei n care persoana a crescut, ea i formeaz o
numit educaie. Datorit mediului familial n care a locuit,de exempu n familii destrmate,
deseori certuri, prini alcoolici, precum i prini condmnai, prini severi care traumeaz
psihicul persoani ,nu duce la o ducaie eficient, i astfl deseori acest minim de educaie,
unde persoana vede doar atitudini negative, duce la svrirea infraciunilor. i deseori din
cauza unei educaii nefavorabile duce la o rat a criminalitii n rndul minorilor, car la unii
mai apoi se rasfrnge acest coportament delincvent i mai departe.

2.3 Estimai influena familiei i a micromediului social n formarea

personalitii infractorului.
Micromediul n criminologie s-au fcut multiple cercetri viznd relaiile sociale, viaa
social i grupul social n care se gsete criminalul. Din aceste concepte rezult c
socializarea este unul din principalele mecanisme de formare a personalitii. Socializarea
este un proces de nsuire i interiorizare a normelor i valorilor sociale, a modelelor de
comportament de ctre individul uman, care devine membru al unei comuniti sau al unui
grup social. Deci, socializarea este condiia primordial n formarea i afirmarea
personalitii. Mecanismele socializrii sunt:
- modelarea;
- nvarea;
- controlul social.
Modelarea social se axeaz pe necesitatea istoric de afiliere, manifestat n dorina
individului de a face parte dintr-un grup, realiznd n cadrul lui aspiraia de autoidentificare i
autoafirmare, asigurnd o stare de protejare. Necesitatea de afiliere semenilor apare doar n
condiiile meninerii raporturilor cu comunitatea uman. n cazul lipsei acestor raporturi ia
natere fenomenul numit privare social, adic lipsirea de posibilitatea de comunicare cu
semenii. Prin modelare se formeaz abilitile, deprinderile i conduitele sociale. Anume n
primii ani de via modelarea decurge cel mai activ. De la prini copiii nva prin imitare
cele mai simple activiti. n primele luni de via copilul imit reaciile afective, la 7 luni
ncepe s reproduc gesturi simple, la 8-9 gesturi mai complexe, convenionale, la un an,
posednd un sistem de reprezentri, recurg la acestea, repetnd comportamentul persoanelor
cunoscute. Dup trei ani copilul ncepe s imite atitudinile celor din jur.2 Printre primii care a
elaborat teoria instruirii i a elaborat legile imitaiei3 a fost sociologul francez Gabriel Tarde.
El consider c infractor poate deveni orice individ. Infractori nnscui nu exist, fiind
motenit doar aptitudinea de a nva. Tarde formuleaz trei legi ale instruirii prin imitaie:
1) Cu ct mai des contacteaz indivizii, cu att mai uor i mai bine ei nsuesc
comportarea unii de la alii.
2) Imitaia este rspndit n orice societate. Tinerii i imit pe maturi, sracii pe cei
bogai, ranii pe aristocrai. Aceasta s-ar explica prin tendina de a se egala: tinerii cu cei
mai n vrst, sracii cu cei bogai etc.
3) n procesul imitrii comportamentul precedent al individului se modific pn la
schimbarea complet.1 n situaia n care micromediul individului exercit o influen
negativ asupra acestuia, posibilitatea apariiei unei atare conduite sporete. ntr-adevr,
formarea personalitii individului i n special a caracterului su este rezultatul influenelor
conjugate pe care existena social o exercit asupra particularitilor fiziologice, biologice i
psihice ale individului

Test nr. 5

Sub. I Gndirea lumii antice aupra criminalitii

1.1 Relatai forml d limitar ale rzbunrii.
Rzbunarea, avnd un caracter colectiv, se baza pe responsabilitatea colectiv, ceea ce
nsemna c gruparea social din care fcea parte infractorul rspundea pentru aciunea
acestuia. Totodat, rzbunarea avea un caracter nelimitat. Aceasta a fcut s se agraveze
conflictele ce apreau ntre gruprile sociale, care aveau drept consecin slbirea forelor
beligerante. Din aceast cauz, n vederea conservrii speciei umane, a aprut necesitatea
limitrii ntr-un fel a acestei rzbunri.
Formele cele mai rspndite de limitare a rzbunrii private au fost:
1) Abandonul noxal. Gruparea social (familia, clanul, tribul) l preda pe criminal gruprii
adverse. Expulzarea din cadrul unui colectiv a persoanei vinovate de svrirea unei fapte
delincvente sau transmiterea acesteia grupului advers din care fcea parte victima.
2) Talionul reprezenta dozarea pedepsei n raport cu gravitatea faptei1 i este
exprimat n legea talionului care rzbate prin negura timpului pn n Babilonul civilizat
al regelui Hammurabi (1728-1686 .e.n.).
3) nvoirea pecuniar. Rzbunarea privat era tarifat n valori materiale. Aceast form
de limitare a rzbunrii private o ntlnim, mai trziu, n Grecia antic i Roma antic. Adic,
presupune achitarea prjudiciului cauzat victimei infraciunii i nlocuirea pedepsei ce urma a
fi aplicate. De aceast modalitate nu putea fi beneficia toate pturil sociale, doar cele libere
i mai priveligiate.
4) Ordaliile- rprzint nite exprimnt, ncercri la care sunt supuse persoanele bnuite a fi
vinovate de svrirea unei infraciuni.

5) Duelul- reprezint o competiie ntr 2 prsoane, nvingtorul considerndu-se nevinovat.

1.2 Argumntai problema fenomenului criminalitii n concepiile lui Socrate.

Socrate (sec.5 .e.n.) pune omul n centrul dialogurilor sale, considernd c crima este
rezultatul ignoranei; ignorana este sursa crimei, iar criminalul ignor, c este ignorat.
Socrate face legtura ntre moralitate i raiune, considernd c rdcinile criminalitii se
afl n proasta educaie a tineretului i n imperfeciunea societii

1.3 Estimai influena crestinismului n lupta mpotriva criminalitii.

Cretinismul este religia ntemeiat pe nvtura, persoana i viaa lui Iisus Christos. El
se nate i se dezvolt la nivel istoric n snul Bisericilor catolic i ortodox, apoi n
Bisericile aprute n urma Reformei. Cretinismul desemneaz fi ina uman ca
neputincioas n faa pcatului, a morii i a rului.
Noiunea pcatului i a rului ar fi foarte apropiat cu cea a crimei, dar i n cazul
celor mai grave pcate/crime Dumnezeu nu dorete aplicarea morii pctosului/
criminalului, ci voiete ca el s se ndrepte i s triasc. n sfrit, rul, indiferent de
natura sa (boal, crim etc.), trebuie s fi e combtut prin toate mijloacele.
Din momentul constituirii sale, Biserica ia atitudine negativ fa de fenomenul 3k:
crim, criminal, criminalitate, precum i stabilete nite principii de comportare i
colaborare ntre oameni: Nu zbovi a face bine celui ce are nevoie, cnd ai putin s-l
ajui ... Nu spune aproapelui tu: Du-te i vino, mine i voi da!, cnd poi s-i dai
acum ... Nu te certa cu nimeni fr pricin, de vreme ce nu i-a fcut nici un ru7. Fa
de cei ce ncalc legea se ia o atitudine i mai dur: Domnul blestem casa celui fr
de lege i binecuvnteaz adposturile celor drepi, de aceea Nu apuca pe calea celor
fr de lege i nu pi pe drumul celor ri8. Principiul de baz al cretinismului, care se
afl n inima vieii cretine, poate fi rezumat la cele dou porunci: iubirea pentru
Dumnezeu i pentru aproapele nostru.
O infuen a cretinismului n lupta mpotriva criminalitii este sunt i cele Zece
Porunci: 1. S nu ai ali dumnezei afar de Mine!
2. S nu-i faci chip cioplit i nici un fel de asemnare a nici unui lucru din cte sunt, n
cer, sus, i din cte sunt pe pmnt, jos, i din cte sunt n apele de sub pmnt!
3. S nu iei numele Domnului Dumnezeului tu n deert, c nu va lsa Domnul
nepedepsit pe cel ce ia n deert numele Lui.
4. Lucreaz ase zile i-i f n acelea toate treburile tale, iar ziua a aptea este odihna
Domnului Dumnezeului tu: s nu faci n acea zi nici un lucru: nici tu, nici fi ul tu, nici fi
ica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tu, nici asinul tu, nici orice dobitoc al tu,
nici strinul care rmne la tine.
5. Cinstete pe tatl tu i pe mama ta, ca s-i fi e bine i s trieti ani muli pe
pmntul pe care Domnul Dumnezeul tu i-l va da ie.
6. S nu ucizi! 7. S nu fi i desfrnat!
8. S nu furi!
9. S nu mrturiseti strmb mpotriva aproapelui!
10. S nu doreti casa aproapelui tu; s nu doreti femeia aproapelui tu, nici ogorul
lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui i nici unul din dobitoacele
lui i nimic din cte are aproapele tu!
Anume frica de Dumnezeu, reprezint o influen a cretinismului n lupta cu
cruminalitatea.

Sub. II Fenomenologia criminalitii.

2.1 Reproducei noiuni de criminlitate.
Prin criminalitate ca obiect de studiu al criminologiei se nelege fenomenul social de
mas care cuprinde totalitatea infraciunilor svrite n decursul ntregii evoluii umane sau
numai n raport cu anumite civilizaii, epoci, intervale de timp ori spaii geografice
determinate. Din acest punct de vedere concepem noiunea de criminalitate n dou sensuri:
a) Sensul larg (lato sensu), unde prin criminalitate n sens larg nelegem totalitatea
crimelor comise de-a lungul ntregii evoluii umane pe ntreaga suprafa a globului terestru.
b) Sensul restrns (stricto sensu), unde prin criminalitate n sens restrns nelegem
totalitatea crimelor svrite n limitele unei perioade de timp determinate, ntr-o arie
geografic determinat. Distingem, deci, o criminalitate n sens general de o criminalitate
sau mai multe criminaliti n sens concret.

Criminalitatea este un fenomen social i, la fel cu alte fenomene sociale (fenomenul

demografic, fenomenul economic), ea este alctuit dintr-o serie de fapte, care sunt crimele,
fapte care au loc n societate.
Criminalitatea de epoc (gentilic, sclavagist, feudal, burghez, socialist,
contemporan), respectiv n raport cu epoca sau ornduirea social la care se refer; criminalitatea de gen (criminalitatea de violen, criminalitatea referitoare la viaa sexual,
criminalitatea mpotriva patrimoniului etc.), n raport cu genul infraciunilor la care se refer;
- criminalitatea de grup (criminalitatea minorilor, criminalitatea femeilor, criminalitatea
recidivitilor etc.), n raport cu categoria de persoane la care se refer; - criminalitatea de
spaiu geografic (criminalitatea n Republica Moldova, criminalitatea din lumea arab,
criminalitatea din rile africane etc.), n raport de zona geografic la care se refer.3
Criminalitatea este neleas, mai ales n sfera statistic, operativ i operaional
(profilaxie) n structuri i mai restrnse, care pot cobor prin subdivizarea dimensiunilor de
timp, spaiu geografic, infraciune sau infractor, pn la evaluri privind aspecte din cele mai
concrete, cum sunt: criminalitatea unui trimestru, sau chiar criminalitatea unei localiti,
criminalitatea unei infraciuni (furt), criminalitatea unei vrste.
Unii autori pornesc n definirea conceptului de la ideea c, sub aspect juridico-penal,
criminalitatea desemneaz ansamblul comportamentelor umane considerate infraciuni,
incriminate i sancionate ca atare, n anumite condiii, n cadrul unui sistem (subsistem de
drept) determinat, cunoscut istoric
2.2 Determinai trsturile criminalitii
Trsturile criminalitii:
- 1) Caracterul social de mas prin care se nelege un fenomen social, de o anumit
frecven, cu anumite forme de exprimare. Aceast frecven poate fi exprimat prin cifre i
date, cercetate i studiate cu ajutorul metodelor statistice i matematice, pentru elaborarea
concluziilor referitoare la starea, structura i dinamica criminalitii, la prognoze i msuri
pentru prevenirea i combaterea criminalitii la scar general.
2) Caracterul de fenomen uman complex (biologic, psihologic i social). Nectnd la
existena unei vaste palete de teorii, curente, coli i concepii asupra criminalitii,
majoritatea autorilor recunosc c nici una, separat, nu poate explica comportamentul
criminal i diversitatea modalitilor de manifestare prin reducerea analizei doar la unul (sau
la unii) dintre factorii de influenare, fiind n asemenea mod necesar recunoaterea rolului
cauzal complex (de la factori generali sociali, biologici, psihologici i pn la particulariti
individuale). Criminologia contemporan demonstreaz c, prin nsi originile sale
complexe, criminalitatea fiecrei ornduiri sociale a fost un fenomen complex att prin
origine, ct i prin consecinele sale. Acest caracter complex desemneaz natura obiectiv a
factorilor criminogeni exogeni endogeni; factori specifici criminalitii reale, descoperite
i judecate. Un asemenea caracter reprezint trstura definitorie a criminalitii societilor
anterioare, ct i a criminalitii societii contemporane.
3) Caracterul istorico-evolutiv este un caracter al criminalitii strns legat de procesul
ntemeierii statului i dreptului societii clasice antice. Aprut n acele condiii socialistorice, fenomenul criminalitii a existat n societatea antic, a nsoit civilizaiile
societilor feudale, capitaliste i socialiste, i persist n societatea contemporan,
cunoscnd amplificri continue. Fenomenul criminalitii este determinat de factori
criminogeni proprii, contradictorii, avnd pe lng caracterul su istoric i un pronunat
caracter evolutiv.
n mersul su istoric, continuu i nentrerupt, criminalitatea cunoate oscilaii i
schimbri puternice. Unele forme infracionale dispar, fiind consecine ale schimbrilor
social-economice. Deci, criminalitatea fiind un fenomen condiionat istoric,reflect condiiile
social-umane n care s-au comis diverse fapte interzise prin normele unui sistem de drept
penal determinat.
Caracterul evolutiv al criminalitii nu nseamn doar o repetare istoric constant,
ascendent sau descendent, a fenomenului infracional, ci producerea unor schimbri n
structura i dinamica fenomenului, n formele de exprimare n raport cu care trebuie cutate
cauzele i remediile.
4) Caracterul duntor, nociv, antisocial i periculos se exprim prin periculozitatea
social, infraciunile i infractorii prejudiciind principalele valori sociale i individuale, ocrotite
de lege. Criminalitatea este duntoare i periculoas prin consecinele sale, prin tulburarea
i perturbarea linitii publice, prin nclcarea simului general de dreptate al oamenilor, care
tind spre linite i securitate social. Ea atenteaz la valorile materiale i spirituale ale
indivizilor, valori ce stau la baza existenei societii.
5) Caracterul variat al criminalitii ce const n diversitatea crimelor, n varietatea
acestora n legea penal. Dup cum nu exist dou amprente digitale identice, la fel nu

exist dou infraciuni identice, chiar de acelai tip. Aa, conceptul de criminalitate n sens
juridicopenal fa de cel de criminalitate n sens criminologic cunoate deosebiri principiale
n planul unitii i omogenitii. Clasificarea i reunirea diverselor forme de infracionalitate,
sub acelai acopermnt nu s-ar fi putut realiza dect prin raportare la legea penal.
6) Caracterul condiionat (cauzal) al criminalitii const n aceea c, criminalitatea, fiind
un fenomen cu manifestri fizico-sociale, nu poate exista n afara oricrui proces cauzal; nu
poate fi de natur necondiionat.
2.3 Evaluai starea criminalitii
Alturi de starea criminalitii, care desemneaz situaia dimensional (spaialtemporal) a criminalitii n societate, se utilizeaz i conceptul de structur a criminalitii.
Starea criminalitii reprezint un indicator statistic cantitativ ce reflct numrul de
infraciuni ce au fost comise ntr-un anumit teritoriu, ntr-o anumit perioad de timp.
Starea criminalitii, desemneaz situaia dimensional (spaial-temporal) a
criminalitii n societate, se utilizeaz i conceptul de structur a criminalitii. Structura
desemneaz modul de organizare intern, de alctuire a realitii materiale, obiective,
precum i organizarea fiecrui element component unul fa de altul. Dac starea
criminalitii reprezint caracteristicile cantitative, atunci structura pe cele calitative.
Test nr. 6
Sub. I Concepii clasice asupra criminalitii

1.1 Relatai evoluia rzbunrii private nelimitat n rzbunarea limitat.

1.2 Argumentai problema fenomenului criminalitii n concepiile lui Platon
Platon (427-347 .e.n.) este primul gnditor al antichitii care sesizeaz faptul c
pedeapsa nu poate fi justificat prin ea nsi, ca reacie la rul provocat prin fapta
antisocial, ci trebuie orientat ctre un scop care s constituie temeiul juridic i filosofic al
aplicrii acesteia. Scopul identificat de marele filosof antic este i astzi modern prevenirea
svririi altor crime n viitor.2 n dialogul consacrat lui Protagoras, Platon arat cci
nimeni nu pedepsete pe cei care svresc nedreptatea numai i numai pentru acest lucru,
anume pentru c au greit, cel puin n cazul c cineva nu se rzbun ca un animal fr
judecat; cel care ns ncearc s pedepseasc cu judecat nu pedepsete pentru greeala
comis cci lucrul svrit nu se poate ndrepta ci pentru viitor ca s nu mai repete
greeala nici el, nici altul, vznd c acesta este pedepsit.3 Aceast idee a fost reluat i
dezvoltat de filosoful i scriitorul latin Seneca (sec.4 .e.n. 65 e.n.): Cci, dup cum
spunea Platon, nici un om nelept nu pedepsete pentru c s-a svrit o fapt rea, ci
pentru c ea s nu fie repetat.4 n opera sa asupra legilor Platon consider c oricine va
face ru altuia prin furt sau violen, va plti persoanei lezate, n orice caz o amend
ntotdeauna egal cu prejudiciul pn la indemnizarea complet. El va plti de asemenea,
pentru acest delict, o penalitate suplimentar n scopul ndreptrii sale. Aceste idei
constituie esena prevenirii generale i prevenirii speciale.
n lucrarea Statul, Platon are preocupri privind organizarea instituiilor statale,
sistemele juridice, valorile morale, artnd c acestea urmeaz s fie organizate n
asemenea mod, nct dreptul penal s nu mai existe. Platon a fost printre primii care a
efectuat investigaii sociologice asupra fenomenului criminal, artnd c legile statului se
ncalc atunci cnd ultimul este bolnav. Principala cauz a bolii statului este prpastia dintre
bogai i sraci. n scopul evitrii conflictelor sociale i stoprii fenomenului criminalitii,
Platon a propus ca legislatorul s stabileasc limitele srciei i bogiei. Aa, averea celor
mai bogai i nstrii trebuie s depeasc doar de patru ori averea celor mai sraci. Dup
trecerea a dou milenii cercetrile economice ale profesorului L.Abalkin au confirmat
justeea presupunerilor lui Platon.
Platon a descris pentru prima dat do psihologice u categorii care determin caracterul
conduitelor umane i dezvoltarea social trebuinele i aptitudinile. Legil urmeaz s
corespund cerinelor sociale, iar societatea s fie organizat, inndu-se cont de de
ptitudinile membrilor si. Perturbrile n organizarea statului pot fi provocat att de cauze
economice, ct i de cauze spirituale, psihologice.

1.3 Estimai influena iudaismului n lupta mpotriva criminalitii.

Iudaismul este o religie monoteist, bazat pe principii i etica, incluse n Biblia
ebraic (Tanah), precum au fost n continuare a explorate i explicate n Talmud i n alte
texte. n conformitate cu tradiia evreiasc, iudaismul ncepe cu Legmntul dintre
Dumnezeu i Abraham. ( tot se bazeaz pe credina n Daumnezeu)

Iudaismul a accentuat importana executrii poruncilor mai mult dect afiarea unor
convingeri dogmatice. Astfel nu exist un canon de rugciune, ci o varietate de cri de
rugciune, care, totui, au un numr mare de rugciuni unificate, deseori in versiunea
din Scripturi sau din poezia religioas medieval. Anume aceste porunci, acestw
convingeri dogmatice ii fac pe cei din cadrul iudaismului de a nu recurge la criminalitate.
Dei este o religie cu puternice rdcini patriarhale, iudaismul rezerv femeii din
punct de vedere religios i social un loc de onoare. Prin binecuvntarea aceasta, evreii
nu fac n niciun caz o afirmaie sexist, ci dimpotriv ei i mulumesc lui Dumnezeu
pentru toate ritualurile care li s-au dat i pe care sunt obligai s le respecte, spre
deosebire de femei care nu sunt obligate, deoarece acestea pot menine legtura
strns cu Dumnezeu i n lipsa acestor obligaii
Sub. II Fenomenologia criminalitii
2.1 Reproducei conceptele operaiunionale n criminologie.??????
Cercetrile consacrate cauzelor criminalitii presupun utilizarea tuturor datelor obinute n
acest domeniu. Acest fapt devine posibil datorit utilizrii conceptelor operaionale. Astfel,
viziunea sistemic asupra fenomenului infracional presupune utilizarea conceptelor de
sistem, structur i funcii, precum i a noiunilor de cauz i condiie care stau la baza
relaiilor dinamice subsistemice i intersistemice.1 Sistemul reprezint un ansamblu superior
organizat de elemente (subsisteme) integrate structural i dinamic, ansamblu care are drept
scop realizarea unor anumite valori (efecte) n condiiile unui mediu variabil i posibil
perturbant.2 Sistemele se caracterizeaz prin structur i funcii proprii. Structura, la rndul
ei, poate fi diacronic (reflect geneza i evoluia acestora n timp) i sincronic (reprezint
starea n care se gsesc sistemele la un moment dat, prin raportarea la anumite sisteme de
referin). Funciile sistemelor reprezint un complex de proprieti caracteristice, exprimnd
relaii de aciune intersistemice i intrasistemice. Cauza este fenomenul care precede i
determin sau genereaz un alt fenomen efectul, acionnd n circumstane care
favorizeaz sau frneaz producerea efectului.4 La rndul lor, circumstanele ce reprezint
mprejurrile care influeneaz prin prezena lor cauza (o favorizeaz ori frneaz) se numesc
condiii. Starea, structura i dinamica unui fenomen sunt marcate de necesitate i
ntmplare. Necesitatea constituie o modalitate de existen sau de manifestare a unor stri,
proprieti, raporturi sau tendine ale sistemelor, decurgnd din natura intern a acestora,
ceea ce, n condiii constante, le determin o orientare inevitabil ntr-un anumit sens.
2.2 Argumntai caracterul evolutiv al criminalitii
Fenomenul criminalitii este determinat de factori criminogeni proprii, contradictorii,
avnd pe lng caracterul su istoric i un pronunat caracter evolutiv. n mersul su istoric,
continuu i nentrerupt, criminalitatea cunoate oscilaii i schimbri puternice. Unele forme
infracionale dispar, fiind consecine ale schimbrilor social-economice. Deci, criminalitatea
fiind un fenomen condiionat istoric, reflect condiiile social-umane n care s-au comis
diverse fapte interzise prin normele unui sistem de drept penal determinat. Cunoaterea
tiinific a criminalitii implic trecerea de la analiza strii i dinamicii acestui fenomen, la
examinarea forelor motrice care determin o anumit stare i direcie n evoluia
criminalitii, a raporturilor infinit de complexe ale acesteia cu relaiile sociale, economice,
umane etc.
Starea i dinamica criminalitii, ntr-adevr, sunt expresia unor anumite legi
obiective, care acioneaz n mod diferit, n condiii diferite ale relaiilor naionale din fiecare
stat. Ea a nsoit ntreaga istorie a societii omeneti i nu exist premize pentru a
considera c vor dispare, indiferent de ornduirile sociale care s-ar succeda.
Caracterul evolutiv al criminalitii nu nseamn doar o repetare istoric constant,
ascendent sau descendent, a fenomenului infracional, ci producerea unor schimbri n
structura i dinamica fenomenului, n formele de exprimare n raport cu care trebuie cutate
cauzele i remediile.
n concluzii am relata c, aprut n societatea antic, criminalitatea are un caracter
evolutiv, modificabil i variabil de la o ornduire social la alta, ct i n cadrul aceleiai
ornduiri sociale, att ca specific calitativ, ct i cantitativ-intensiv, n funcie de evoluia
factorilor criminogeni care o determin, o menin i o amplific continuu. n asemenea
mprejurri se observ tendina de falsificare a acestei teze din partea ideologiei comuniste,
care pledeaz pentru aa-zisul caracter istoric de clas al criminalitii, n sensul apariiei
acesteia odat cu proprietatea privat, cu clasele antagoniste i cu exploatarea omului de
ctre om i a dispariiei ei n comunism, cnd vor dispare condiiile care au generat-o. Este
evident c prin prisma timpului, aceast tez nu rezist criticilor, toate clasele sociale, fr

excepie, alimentnd criminalitatea cu tributul lor, indiferent de ornduirea social i de

organizarea politic.
2.3 Evaluai structura criminalitii
Structuradesemneaz modul de organizare intern, de alctuire a realitii materiale,
obiective, precum i organizarea fiecrui element component unul fa de altul. Alturi de
starea criminalitii, care desemneaz situaia dimensional (spaial-temporal) a
criminalitii n societate, se utilizeaz i conceptul de structur a criminalitii. Criminologia
folosete termenul de structur n sensul cel mai larg, nelegnd felul de alctuire,
configuraia i aezarea nuntrul fenomenului criminalitii a diferitelor sale pri
componente, precum i relaiile dintre ele. Desigur, criminalitatea, ca i alte fenomene
sociale, poate fi exprimat cu ajutorul indicatorilor statistici. Studiile cu privire la starea i
dinamica delincvenei au condus la acumularea unui volum important de date statistice.
Prin structura criminalitii nelegem cunoaterea compoziiei i a configuraiei
fenomenului ntr-o anumit unitate de timp i spaiu. Dac starea criminalitii reprezint
caracteristicile cantitative, atunci structura - pe cele calitative. Criminalitatea este suma
caracteristicilor cantitative i calitative.
Structura este constituia i forma interioar de organizare, care reclam o unitate a
concludenei ntre elementele constitutive.
Descrierea structurii criminaliti nseamn:
1) Relevarea elementelor constitutive ale acesteia n baza unor particulariti;
2) stabilirea greutii specifice a fiecrui element n criminalitate;
3) stabilirea legturii ntre elemente;
4) stabilirea legturii ntre fiecare element particular cu sistemul criminalitii n
general.
n analiza sistemului infracional este necesar s se evidenieze indicatorii ce o
caracterizeaz:
a) Structura general a criminalitii;
b) structura unor grupuri de infraciuni (violente etc.);
c) structura unor tipuri de infraciuni (omoruri, jafuri etc.). Destul de des structura
criminalitii este determinat cu ajutorul gruprilor tipologice i variaionale. Gruparea
tipologic mparte totalitatea analizat n grupuri similare conform particularitilor calitative
eseniale. Gruparea variaional mparte totalitatea analizat n grupuri similare conform
particularitilor cantitative eseniale.
Dac starea criminalitii reprezint caracteristicile cantitative, atunci structura pe cele
calitative.

Test nr. 7
1.1. Relatai caracterul teocratic al justiiei penale (Rzbunarea divin) n statele antice.
Rzbunarea religioas, ca concepie teoretic, atribuie dreptului de a pedepsi o origine divin.
Astfel, statul n persoana autoritilor (rege, mprat, faraon etc.) este delegat al divinitii,
reprezentani vizibili ai acesteia, iar dreptul i legile apr ordinea divin. Dreptul de a pedepsi
capt un caracter mistic ce emaneaz din ceruri. Prin infraciune se lezeaz divinitatea i
ordinea instaurat de aceasta, iar infractorul trebuie s-i ispeasc pcatul (crima) pentru a da
satisfacie divinitii. Acest principiu al justiiei absolute a fost propovduit de colile catolice. n
ele punctul de plecare este suveranitatea dreptului divin: reprezentantul puterii sociale deine
puterea prin voina lui Dumnezeu, fiind delegatul acestuia pe pmnt; ceilali reprezentani ai
puterii divine sunt minitri ai acesteia, exercitnd justiia pe pmnt i pedepsindu-i pe cei ce fac
ru, obligndui astfel s-i ispeasc pcatele pentru greelile comise.

1.2. Argumentai fenomenul criminalitii n concepiile lui Aristotel.

Unul din discipolii lui Platon, Aristotel (384-322 .e.n.) a reflectat asupra problemei
criminalitii, artnd c una din cauzele principale este srcia i mizeria social. Dup cum
omul n perfeciunea sa este cea mai nobil dintre fiine, n aceeai msur, lipsit de lege i
dreptate, este cea mai rea dintre toate, spunea Aristotel. El condamn cultul mbogirii, artnd
c cele mai mari crime se svresc din tendina spre lux i bogie, i nu din lipsa obiectelor de
prima necesitate.Printre msurile de influen asupra criminalitii Aristotel meniona, n mod
deosebit, urmtorii factori sociali:
- organizarea corect a instituiilor statale; - stabilirea legilor; - supremaia legilor asupra
persoanelor cu funcii de
rspundere; - lupta cu corupia (o msur foarte efectiv i astzi, propus de el, ar fi interzicerea
de a ocupa mai multe funcii de ctre o singur persoan); - dezvoltarea economiei, ce ar asigura
un nivel nalt de via i trai al membrilor societii. Srcia individului poate influena
comportamentul deviant al acestuia. Srcia ngrozitoare a individului poate duce la distrugerea

societii. Aristotel evalueaz importana rolului preventiv al pedepsei, formulnd o adevrat

teorie explicativ a crimei, considernd c aceasta se va comite atunci cnd fptuitorul nu va
risca s fie pedepsit sau pedeapsa va fi inferioar avantajelor pe care crima le aduce; totodat,
cele mai bune legi vor fi fr de folos, dac cetenii nu vor fi educai n spiritul respectului fa
de lege.
1.3. Estimai influena religiilor politeiste n lupta mpotriva criminalitii. (7 puncte)
Antichitatea este perioada apariiei statului i dreptului, fondat de grupuri mari de oameni
care formau ceti i state, grupuri care, pe baza acestor organizri, au creat valori material
i culturale ce sunt considerate pe bun dreptate nceputurile civilizaiei umane i care
constituie fundamentul civilizaiei concepiile religioase, politeiste - zeii greci fiind cunoscui
la romani sub alte denumiri. Era, firesc, n acest context, ca idei ale gnditorilor greci sfie
regsite la filozofii Romei antice cum sunt: Cicero i Seneca.Astfel, primul meniona expres
c fundamentul oricrei pedepse este interesul statului i c ea acioneaz prin
exemplaritate i intimitate, iar Seneca susinea c pedeapsa aplicat infractorului are un
singur scop: "asigurarea securitii publice".
Acesta din urm, continundu-l pe grecul Platon, arat c pedeapsa aplicat numai poate
repara rul produs, n schimb se aplic celui vinovat pentru "a nu mai grei n viitor".

Subiectul II: Fenomenologia criminalitii

Activiti de evaluare:
2.1. Reproducei concepte de criminalitate. Criminalitatea este un fenomen social i, la fel
cu alte fenomene sociale(fenomenul demografic, fenomenul economic), ea este alctuit dintr-o
serie de fapte, care sunt crimele, fapte care au loc n societate. Criminalitatea este neleas, mai
ales n sfera statistic, operativ i operaional(profilaxie) n structuri i mai restrnse, care pot
cobor prin subdivizarea dimensiunilor de timp, spaiu geografic, infraciune sau infractor, pn
la evaluri privind aspecte din cele mai concrete,cum sunt: criminalitatea unui trimestru, sau
chiar criminalitatea unei localiti, criminalitateaunei infraciuni (furt), criminalitatea unei
vrste.4Conceptul de criminalitate este un concept multidimensional, astfel el cunoscnd
abordri
diferite n literatura de specialitate. Unii autori5pornesc n definirea conceptului de la ideea
c,sub aspect juridico-penal, criminalitatea desemneaz ansamblul comportamentelor umane
considerate infraciuni, incriminate i sancionate ca atare, n anumite condiii, n cadrul
unuisistem (subsistem de drept) determinat, cunoscut istoric.
2.2. Argumentai caracterul social de mas al criminalitii. Caracterul social de mas prin
care se nelege un fenomen social, de o anumitfrecven, cu anumite forme de exprimare.
Aceast frecven poate fi exprimat prin cifre i date,cercetate i studiate cu ajutorul metodelor
statistice i matematice, pentru elaborarea concluziilor nreferitoare la starea, structura i
dinamica criminalitii, la prognoze i msuri pentru prevenirea i combaterea criminalitii la
scar general.
2.3. Evaluai dinamica criminalitii. (7 puncte) Starea, structura i dinamica unui fenomen
sunt marcate de necesitate i ntmplare.Necesitatea constituie o modalitate de existen sau de

manifestare a unor stri, proprieti,raporturi sau tendine ale sistemelor, decurgnd din natura
intern a acestora, ceea ce, n condiiiconstante, le determin o orientare inevitabil ntr-un
anumit sens.ntmplarea constituie i ea o modalitate de existen sau de manifestare a unor
stri,proprieti, raporturi sau tendine ale sistemelor, decurgnd ns din factorii exteriori sau
periferici, ceea ce le imprim variabilitate i inconsisten.Criminalitatea nu are pauze dect de
scurt durat. Ea se produce zi de zi, sptmn de sptmn, lun de lun, an de an etc. n
afar de aceste uniti de timp, n criminologie se fac cercetri asupra diferitelor forme n timp
ale ei: criminalitatea sptmnal, lunar, sezonier, n timp de revoluii sau rzboi etc.
Dinamica criminalitii poate fi cercetat, la fel, pe termene scurte i pe termene lungi (chiar la
nivel de secole). Astfel, se urmrete mersul istoric al fenomenului.
Dinamica criminalitii reprezint modificrile cantitative i calitative intervenite n structura
acestui fenomen, prin comparaie cu intervale de timp i spaiu succesive, reflectnd
cursul general al criminalitii i tendinele sale.
n asemenea mod, dinamica criminalitii permite a elabora att ipotezele realiste privind cauzele
care genereaz criminalitatea, ct i prognoze pentru desfurarea ei probabil,
preconizndu-se, totodat, mijloace de profilaxie mai eficiente.1Bineneles, este necesar s
se cunoasc cursul criminalitii, pe ar, pe regiuni, pe orae
i comune; este necesar s se cunoasc mersul criminalitii generale dac crete sau dac
descrete i n ce ritm. Dar, pe lng cursul general al criminalitii, mai trebuie
urmrit cursul criminalitii pe grupe de infraciuni i categorii de infractori.
Cunoaterea criminalitii n dimensiunea timp arat gradul sau ritmul de micare sau
intensitate al fenomenului, ceea ce prezint importan. Una este s se constate o criminalitate
care crete de la an la an, i alta este s se constate o criminalitate staionar sau care
scade de la
un an la altul. Pe baza observrii evoluiei fenomenului infracional, n decursul timpului, au
fost elaborate diverse teze, legi, teorii i curente dup care s-ar conduce dinamica
criminalitii,dintre
care:
- legea termic a criminalitii (A. Quetelet i A.M. Guerry);- legea saturaiei (Enrico Ferri)teza caracterului condiionat i specific al criminalitii (n teoria marxist) etc.Evident,
dinamica criminalitii indiferent de natura cauzelor care o genereaz - trebuies se
ntemeieze pe o cunoatere veridic a tendinelor fenomenului, urmnd s se foloseasc de
statistici reale i de utilizarea unor mijloace de investigaie tiinifice.

Test nr. 8

1.1. Definii noiuni i concepii privind obiectul criminologiei. obiectul de

cercetare a fost infractorul (Lombroso, Ferri etc.), formulndu-set ezele privind tipurile de
criminali, rolul ereditii i al maladiilor etc. Criminologia este o tiin, alctuit dintr-o
totalitate de idei,concepii, reguli i procedee despre cunoaterea criminalitii i a
consecinelor sale.Criminologia general abordeaz probleme fundamentale,
cum sunt: 1) premisele criminologiei moderne; 2) criminologia i domeniul su de cercetare;
3) criminalitatea i consecinele sale; 4) victimologia; 5) metodologia cercetrii
criminalitii;6) reacia social fa de criminalitate
Obiectul criminologiei are n vedere criminalitatea real, cercetarea tiinific ncercnd, prin
metode i tehnici din ce n ce mai perfecionate, s surprind dimensiunile reale ale
fenomenului. obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca fenomen social,
infraciunea, infractorul, victima i reacia social mpotriva criminalitii.
1.2. Determinai legturile criminologiei cu alte discipline juridice. Criminologia dreptul penal : 1) Filiaia istoric. Cele dou tiine criminologia i dreptul penal au aprut n
aceleai mprejurri, criminologia dezvoltndu-se n cadrul disciplinei dreptului penal.2)
Obiectul de studiu al celor dou tiine este comun criminalitatea (cu specificul c dreptul
penal are un obiect de studiu mult mai restrns ca al criminologiei).
3) Scopul urmrit. Att criminologia ct i dreptul penal au ca scop prevenirea i combaterea
infraciunilor, adic slujesc acelai scop practic i anume cel al nelegerii i nfptuirii politicii
penale de prevenire a manifestrilor infracionale. Distincia: Criminologia a luat natere din
tiina dreptului penal, ultimul, manifestndu-se ca o disciplin de intersecie.
Criminologia dreptul procesual penal. Exist o corelaie direct ntre dreptul procesual
penal, ca tiin, i criminologie. Criminologia aduce contribuii reale la nfptuirea justiiei
penale, prin aceea c datele i concluziile despre criminalitate, crim, criminal etc. sunt ntr-o
strns legtur cu procesul penal n faza aplicrii legii penale. i invers, procesul penal are un
aport important la progresul criminologiei. Dreptul procesual penal studiaz principiile,
categoriile, instituiile i normele care reglementeaz procesul penal n ntreaga sa
complexitate.ntregul proces penal, n cele dou faze de baz ale sale: ancheta i judecata, este
interesat n cunoaterea modului de acionare a diferitelor grupe de infractori, a mprejurrilor
care determin ori favorizeaz svrirea faptelor penale. La rndul ei,
criminologia este interesat direct n dobndirea i prelucrarea statisticilor deinute de
organele judiciare, de culegerea celor mai variate date de interes criminologic obinute din
activitatea de anchet i judecat.
Criminologia dreptul execuional penal- acestea se afl n raporturi directe, avnd un
domeniu vast de cercetare. Desigur c ntre criminologie i tiina penitenciar exist
evidente deosebiri, n special, din amploarea obiectului de studiu al criminologiei. Cele
dou tiine se ntlnesc doar pe terenul preocuprilor comune cu privire la infractor, la
tratamentul i resocializarea acestuia. Dar aceast zon de contact este foarte profitabil
pentru ambele discipline. Importante studii au fost efectuate de criminologi la locurile de
detenie a infractorilor, iar rezultatele obinute au constituit un important rezervor de date
utile aprofundrii cunoaterii criminologice.
1.3. Formulai metoda i tehnica observrii n cercetarea criminologic. (7 puncte
Metoda este ordinea ce se pune n nvarea unei tiine, urmnd condiiile i particularitile
acelei tiine. Deci, metoda este o modalitate prin care cunoaterea spontan se transform n
cunoatere critic, iar gndirea devine un instrument de cercetare. Metoda observaiei sau
observarea reprezint una din principalele ci de cunoatere a fenomenului infracional. Nici

una dintre metodele particulare nu se poate delimita de observare, aceasta reprezentnd

momentul contactului iniial ntre cercettor i obiectul su de studiu.
Trebuie fcut o distincie ntre observarea empiric i observarea tiinific. O observare
empiric este la ndemna oricrei persoane; ea apare spontan n contactul zilnic dintre individ
i realitatea nconjurtoare, fiind limitat la sfera de interese ale individului, la grupul social din
care face parte. Cel mai adesea persoana reine aspectele spectaculoase ale evenimentului sau
situaiei observate.Ea are un caracter subiectiv, observatorul fiind influenat de
propriile sale opinii. Observarea empiric este incapabil s ofere o imagine complet a
obiectului sau fenomenului observat, fiind redus la fragmente, aspecte, laturi ale acestuia.
Cu toate acestea, nu negm aportul pe care observarea empiric l poate aduce n cercetarea
tiinific, o mare parte din bagajul de cunotine de care dispune n prezent criminologia
datorndu-se acumulrilor realizate pe baza observrilor de acest
tip. Observarea tiinific are un ir de reguli generale. Cunoaterea i respectarea lor
constituie premisa fundamental a trecerii la etapa investigrii fenomenelor prin tehnicile
particulare ale observaiei i de aici la obinerea unor rezultate semnificative pe plan
tiinific.1 Observarea tiinific este orientat ctre un scop bine determinat. Ea presupune o
contemplare intenionat i metodic a realitii, iar calitatea sa va depinde de nivelul cunotinelor
teoretice ale criminologului.2 Observarea, n criminologie, va avea ca obiect domeniul
comportamentului delincvent, individual i de grup; aciunile n care i prin care acesta se
manifest; reaciile pe care faptele antisociale le provoac n rndul societii

Subiectul II: Victima infraciunii

2.1. Definii noiuni de victimologie criminologic. (3 puncte) Cercetarea victimologic este
o preocupare relativ nou i studiaz caracteristicile persoanei sau grupului care a suferit un
prejudiciu sau i s-a adus o vtmare a intereselor ori a integritii corporale. Deci, este clar c nu
pot fi considerate drept victime obiectele distruse de infractori sau instituiile (persoanele
juridice) prejudiciate de activitile acestora. Victima se
difereniaz de alte persoane, care, de asemenea, pot fi lezate n urma unor aciuni infracionale.
Deci, prin victim nelegem persoana care suport consecinele fizice, materiale sau morale ale
unei infraciuni. Dac nu exist daun ca rezultat al unei fapte ilicite, nu exist nici victim. Nu
am fi de acord cu opinia c fr victim nu poate exista infraciune, fiindc exist i infraciuni
fr victime.
2.2. Comparai victima infraciunii n sens criminologic, sociologic i juridico-penal. (5
puncte. Conceptul juridico-penal:Se considera victima oricepersoana fizica sau juridica
careia, prin infractiune, i-au fostaduse daune morale, fizice sau materiale. Victima are
dreptulca cererea sa sa fie inregistrata imediat in modul stabilit,sa fie solutionata de
organul de urmarire penala, iardupa aceasta sa fie informata despre rezultatele
solutionarii.Conform notiunii legale de victima, persoana juridica ca sipersoana fizica,
poate dispune de aceasta calitate si poateparticipa in proces,. Asemenea reglementare

apropienotiunea legala de victima de notiunea data de criminologie.Conceptul de victima a

infractiunii in criminologie se bazeaza numai pe criteriul obiectiv, ce reflecta
evenimentulreal- cauzarea prejudiciului prin infractiune. Daca persoanacare,nemijlocit, a
suferit
in
urma
infractiunii(adica
victima
reala)
nu
este
recunoscuta
ca
parte vatamata,oricum ea este victima,. Conceptul criminologic de victima a infractiunii are
un continut mai larg decit notiunea juridico-penala de victima.Definitiile criminologice de
victima cuprind, persoanele careau suferit direct sau indirect consecinte fizice morale
saumateriale al unor actiuni sau inactiuni criminale.Mentionam, de asemenea, ca in sens
juridico-penal, persoanadevine victima din momentul in care organul de urmarirepenala
este informat despre cauzarea prejudiciului prin infractiune (persoana s-a adresat cu
cerere). Prin urmare, victimele latente nu sunt victime in sens juridico-penal, inschimb au
calitatea data din punctul de vedere al victimologieicriminologice.Din punt de vedre
sociologic victima este orice persoanaumana care a suferit moral fizic sau material in urma
uneiinfractiuni ,astfel aici se studiaza cauzele si conditiile ce aufavorizat pe unele persoane
sa
devina
victime
aleinfractiunii.Din
punct
de
vedere
social
sa
ia
in
consideratiecaracteristica individuala a persoanei ce consta inpredispozitia ei de a deveni
victima ,precum si caracteristicacomportamentului persoanei care in anumite situatii risca
sadevina victima a infractiunii.

2.3. Propunei msuri de profilaxie victimologic. Msurile ce se pot lua n vederea evitrii
riscurilor victimale pot fi supuse clasificrii. n opinia victimologilor romni msurile pot fi
divizate n msuri de protecie social i de autoprotecie. Msurile de protecie social revin, n
special organelor judiciare responsabile
socialmente cu prevenirea, sancionarea i pedepsirea infractorilor. Aciunile de paz, de
anticipare i prevenire a infraciunilor, ale organelor de poliie, promptitudinea i eficiena lor n
descoperirea infractorilor, aplicarea corect a normelor de drept penal n raport cu situaia
specific diferitelor infraciuni, sunt, direct sau indirect, msuri sociale de protecie mpotriva
victimizrii [Aa cum afirma S. Wrightsman, deinerea infractorilor deosebit de periculoi n
instituiile specializate asigur un nivel mai nalt de securizare psihologic a cetenilor [223].
Protecia social mpotriva victimizrii este i responsabilitatea legiuitorului i executivului.
Activitatea organelor judiciare depinde de actele normative al Parlamentului, n ceea ce privete
buna funcionare a lor, ct i eficiena legii. Executivul are rolul de a pune n micare acele
mecanisme administrative care s o transpun n realitate. Msurile de
autoprotecie sunt cele ce revin n sarcina persoanelor particulare care, de fapt, sunt i trebuie s
fie rodul unor influene organizate n vederea evitrii riscului victimal i al victimizrii Ca
msuri probabile amintim: asigurarea intrrilor n locuine, evitarea locurilor periculoase i a
persoanelor dubioase, n general msurile de autoprotecie privind viaa prin sisteme

educaionale promovate de familie, coal sau alte instituii care trebuie s-l determine pe minor
s manifeste un spirit de prevedere care s aib n vedere propria-i securitate. El trebuie 122 s-i
formeze anumite deprinderi de securitate personal, graie crora poate reduce foarte mult riscul
de victimizare la care e expus [126, p.89]. Clasificri gsim i n documente internaionale.
Conform Recomandrii CE R (91) 11 msurile de prevenire fac parte din msurile generale,
divizate n: a) msuri de sensibililizare, educaie i informare; b) culegere i schimb de
informaii; c) prevenire, depistare i asisten; d) msuri n dreptul penal i procedur penal
[50]. Consiliul European i ONU la 11.12.1983 au recomandat rilor lumii s-i propun s
execute programe de aprare a victimelor, inclusiv cele ale criminalitii, care s includ msuri
de prevenire, divizate n: a) msuri educative; b) de asigurri sociale fa de minorii abandonai;
c) efectuate de ONG-uri, de ex. cele de asisten juridic i medical pentru victimele abuzurilor
sexuale; d) activiti de pregtire i educaie antiinfracional desfurat de organele de ordine
public i justiie [98, p.165]. Exemple de clasificri sunt diverse, esenial este ca aceste msuri
indiferent de clasificare s fie cu succes implementate. n opinia noastr, pentru o mai bun
nelegere, msurile de prevenire victimologic a infraciunilor contra inviolabilitii sexuale a
minorilor, svrite prin violen trebuie s fie divizate n msuri generale i individuale, care la
rndul lor pot fi aplicate n practic difereniat, n funcie de etapele pre-infracional,
infracional i post-infracional.
Metodele de prevenire pre-infracional sunt orientate spre prevenirea i avertizarea minorilor cu
privire la situaiile de risc, n care exist pericolul s fie victimizate. Modalitile date au scopul
de a nltura sau neutraliza mprejurrile, care favorizeaz svrirea infraciunii sexuale, comis
cu violen, n lipsa crora este imposibil realizarea cauzei.

Test nr. 9
1.1. Definii aspectele fenomenologice ale criminalitii. viziunea sistemic asupra
fenomenului infracional presupune utilizarea conceptelor de sistem,structur i funcii, precum
i a noiunilor de cauz i condiie care stau la baza relaiilordinamice subsistemice i
intersistemice. Sistemul reprezint un ansamblu superior organizat de elemente (subsisteme)
integrate structural i dinamic, ansamblu care are drept scop realizarea unor anumite valori
(efecte) n condiiile unui mediu variabil i posibil perturbant.
1.2. Determinai legturile criminologiei cu alte discipline nejuridice. (5 puncte)
Criminologia i sociologia Sociologia este o tiin a ansamblului fenomenelor i realitii lor
sociale, care a devenit astzi o tiin complex, diversificat n numeroase specialiti
sociologii de ramur: economic, politic, juridic etc. Sociologia juridic (numit de unii autori
i sociologie penal) studiaz condiionarea i implicaiile sociale ale
criminalitii, cmpul i structura relaiilor sociale n care dreptul penal intervine, problemele
cunotinei populaiei cu privire l fenomenul criminalitii i la reacia social de aprare
mpotriva
acestuia etc. Sociologia juridic, se poate spune, cerceteaz procesul de elaborare i aplicare
a dreptului, eficacitatea reglementrilor juridice, corelaia dintre coninut i forma
dreptului3 , problematica
conflictelor interumane4 etc. Pe arena vieii tiinifice cercetarea sociologic i cea criminologic
rspund unui el comun, i anume sporirea eficacitii activitilor de prevenire a faptelor antisociale
i de aprare social a valorilor ocrotite de legea penal, inclusiv resocializarea pe calea reeducrii
delincvenilor.5 Sociologia ofer principii, metode i tehnici care contribuie ntr-un mod hotrtor la
abordarea i analiza tiinific a criminalitii i a activitilor de prevenire i combatere a
fenomenului infracional, i aceasta reprezint o trstur comun

cu criminologia.
Criminologia i psihologia Termenul psihologie este format din cuvintele psiche care
nseamn suflet i logos cu sens de idee, cuvnt, tiin. Psihologia ofer criminologiei date
i informaii necesare studiului psihicului, legitilor proceselor psihice etc. Studiul obiectiv al
vieii psihice umane, n ansamblul ei, pe
care-l ntreprinde psihologia conduitei1 , ofer largi posibiliti de aplicare n domeniul
criminologiei.2

Dei psihicul delincvenilor nu este, n esen, deosebit de cel al non-delincvenilor, totui,

cercetarea comportamentelor infracionale este de natur s ofere informaii asupra motivaiilor
comportamentelor infracionale.
Este o perspectiv prin care cercetrile comune psihologice i criminologice confirm c psihicul
uman este susceptibil a se dezvolta i a se maturiza; structurile psihice negative, pot fi, prin
urmare, transformate i reciclate spre bine. Prin urmare, psihologia este una dintre tiinele de
baz ale viitorului, care studiaz nemijlocit nu numai procesele psihice, ci i este intim legat de
problemele devianei.
Criminologia statistica Statistica general este tiina care studiaz fenomenele de mas, legile
care guverneaz starea, structura i dinamica fenomenelor de mas, influenndu-le i elabornd
posibilitatea prevederii evoluiei viitoare a acestora. Pentru criminologie o importan deosebit
o are statistica judiciar (numit la fel penal sau criminal), denumit de I.Tanoviceanu
fclia legiuitorului penal modern.1 Primii oameni de tiin care s-au preocupat de fenomenul
infracional au fost matematicienii, care au utilizat noiunea de Statistici criminale.2
Cunoaterea laturii cantitative fr a neglija nici specificul calitativ are o importan
deosebit n cunoaterea fenomenologiei sociale. Statistica, ca tiin social, studiaz latura
global, cantitativ a fenomenelor de mas, legitile evoluiei sociale n condiii concrete de loc,
timp, spaiu geografic, expresia lor numeric, matematic.
1.3. Formulai metoda i tehnica experimental n cercetarea criminologic. (7 puncte)
Metoda experimental sau experimentul este o metod aplicat n cele mai felurite domenii ale
tiinei. Anume pe cale experimental cercettorul sesizeaz legturile ntre diferite fenomene
dar mai ales raportul de cauzalitate dintre acestea. Experimentul reprezint o observaie
provocat n condiii determinate sau alese de nsui experimentatorul.4 Dup cum arta Eduard
Claperede: Aceast metod este succeptibil de a ne ajuta s constatm fenomene care dup
cursul natural al lucrurilor ar urma s se manifeste i care sunt, totui, importante pentru
soluionarea problemei puse.1 Deci, experimentul, ca metod criminologic, reprezint o
observare provocat n condiii alese de experimentator. Principalele particulariti ale metodei
experimentale sunt: - provocarea; - varierea i - repetarea fenomenului studiat. Exist mai multe
tipuri de experiment. Specialitii n domeniu folosesc drept criterii de clasificare: locul de
desfurare a experimentului, natura variabilei independente 2
i procedeele de manipulare i verificare utilizate.Potrivit cu locul de desfurare se face
distincie ntre
experimentul de laborator i de teren. Experimentul de laborator presupune provocarea n mod
artificial, n laborator, a unei situaii asemntoare celei reale. Experimentul de teren se realizeaz
prin considerarea unei situaii naturale ca experimentale. El are avantajul de a permite

studierea fenomenului n condiii naturale. n raport cu natura variabilei independente,

experimentul poate fi provocat sau invocat. Experimentul provocat presupune ca
experimentatorul s acioneze variabila independent. n experimentul invocat, variabila
independent nu este influenat de
experimentator, ci face parte din condiiile preexistente, experimentatorul limitndu-se numai la
a nota influena acesteia asupra fenomenului studiat.3 n funcie de modalitile concrete de
manipulare a variabilelor exist tipul de experiment nainte i dup. Spre exemplu, pentru a
cunoate influena unor filme de violen asupra unui grup de elevi, grupul este examinat att
nainte de vizionare ct i ulterior. Unii specialiti1 consider astfel, c sistemul penal n
totalitatea sa, constituie un adevrat experiment. Prevederile legale cu privire la suspendarea
executrii pedepsei, la probaiune, la eliberarea condiionat pot fi considerate variabile
experimente. La dispoziia experimentului rmne acea zon a cercetrii criminologice destinat
examinrii aciunii factorului care
contribuie la prevenirea fenomenului criminalitii. Aplicarea acestei metode ndeosebi la
domeniul profilaxiei crimei i la examinarea influenei factorilor pozitivi nu-i micoreaz
importana, ntruct rspunsul la ntrebrile de ce unii oameni svresc infraciuni, iar alii se
abin de la svrire reprezint dou laturi ale aceleiai probleme.
Subiectul II: Victimologia criminologic
2.1. Definii istoricul apariiei i constituirii victimologiei ca tiin. De-abia la
sfritul celui de-al II-lea rzboi mondial, s-a neles c studiul fenomenului criminal ar fi
incomplet dac s-ar neglija conceptul de "victim". Anume acest fapt a constituit punctul de
plecare pentru o nou disciplin tiinific: victimologia. Primul eseu de victimologie tiinific a
fost publicat n 1948 de ctre Hans von Hentig sub
titlul de "Criminalul i victima sa", unde se arat c, studiind proveniena situaiei infracionale
poate fi identificat victima care ori cedeaz, ori contribuie, ori provoac etc., devenind unul dintre
factorii determinani ai svririi infraciunii. Anume anul 1948 i se consider ca an al naterii
victimologiei. De la apariia lucrrii lui von Hentig, aceast nou ramur a tiineicriminologice a
captat interesul criminologilor, psihologilor i psihiatrilor, care nu au

ncetat de atunci s sublinieze necesitatea de a include victima n orice model i schem

explicativ a criminalitii. nsi Hans von Hentig, cel care a contribuit la schimbarea
fundamental asupra felului n care era vzut victima, a fost impulsionat n studierea
aprofundat a victimei de impresiile din beletristica interbelic.1 Pentru prima dat, noiunea de
victimologie a fost utilizat de B. Mendelsohn la Conferina psihiatrilor care avut loc n 1947 la
Bucureti. El a prezentat un raport "Orizonturi

biopsihosociale noi: victimologia", n care menioneaz necesitatea afirmrii unei tiine noi
despre victima infraciunii. Totui, lucrarea lui von Hentig a fost cea care a deschis drumul ctre
tratarea din mai multe unghiuri de vedere a aceluiai subiect - victimologia. Doi ani mai trziu, n
1949, psihiatrul american W. Werthau, n lucrarea sa The show of violence (Imaginea
violenei), n care evideniaz necesitatea studierii victimologiei, scria c nu se poate
nelege psihologia criminalului fr s se cunoasc sociologia victimei, de aceea este nevoie
de tiina victimologiei.
2.2. Determinai criteriile i sistemele de clasificare ale victimelor. Rolul victimei n
mecanismul actului infracional poate fi extrem de divers i din acest punct de vedere,
comportamentul victimei poate fi:- pozitiv, adic victima opune rezisten activ agresorului;neutru - nu contribuie nici la comiterea infraciunii i nici la contracararea ei;- negativ - unde
victima nsi ncalc ntr-un oarecare mod normele morale sau juridice.
Lund drept criteriu gradul de participare i de rspundere a victimei n comiterea infraciunii,
cercettorul Stephen Schafer3 stabilete apte categorii victimale:
1) victime care anterior crimei nu au avut nici o legtur cu fptaul; ntlnirea dintre victim i
infractor este complet ntmpltoare, iar victima nu are nici o parte din vin;
2) victime provocatoare, care anterior faptei infracionale au comis, contient sau incontient,
ceva ce a declanat "trecerea la act";
3) victime care precipit declanarea "trecerii la act" prin comportamente neglijente iincit
infractorul la comiterea de acte ilegale, deci o parte de vin le aparine
4) victime slabe fiziologic, biologic, care nu pot opune rezisten criminalilor (btrni,
5) victime slabe sub aspect social; acestea sunt persoanele ce aparin unor grupuri minoritare
etnice sau religioase neagreate i cad victime agresiunilor fr s aib vreo vinpersonal;
6 victime autovictimizante,) ce orienteaz victimizarea asupra lor nsele (prostituate,
7) victime politice, care au avut de suferit din cauza convingerilor lor.
n sfrit, Lamborn (1968) arat c "ntlnirea" victim - infractor poate aprea sub forme de:
- iniiere;- facilitare;- provocare;- comitere sau svrire;- cooperare; 224- instigare.1
Tot din punct de vedere al vinoviei victimei, Mendelsohn (1956) distinge urmtoarele
categorii de victime:
- absolut nevinovate;- avnd o vinovie minor;- la fel de vinovate ca i infractorul;- mai
vinovat dect infractorul;
- absolut vinovat, avnd responsabilitatea total n comiterea infraciunii (- victim - simulant
(confabulator).
n funcie de aceleai criterii, n 1967 Fattah propune cazurile de:- nonparticipare;- latent,
predispus;- provocator;- participant;- fals.

2.3. Elaborai msuri de profilaxie victimologic.

Directiile principale ale activitatii subiectilor profilaxiei victimologice sunt
urmatoarele:1)instruirea si educarea victimologica a cetatenilor(elaborarea algoritmelor
comportamentului optim insituatiile victimogene si antrenamentele speciale); 2)ridicarea
gradului de protectie a persoanelor cu functii deraspundere, care se caracterizeaza printr-o
vulnerabilitate victimala sporita in legatura cu indeplinirea de catre ele a indatoririlor de
serviciu; 3) reducerea maxima a situatiilor victimogene; evitarea, neutralizarea si inlaturarea
lor;informarea cetatenilor despre situatiile victimogene tipice,pentru a le evita in masura
posibilitatilor; 4) protectia,resocializarea si reintegrarea sociala a

victimelorinfractiunilor.Profilaxia victimologica, in calitate de activitate

practica,trebuie organizata in modul cuvenit siasigurata informational, ceea ce
necesita rezolvarea unui sirde probleme:1)pregatirea specialistilor in domeniul
prevenirii victimologice. Pentru solutionarea acestui neajuns estenecesara crearea
unor institutii speciale de invatamnt, e dedorit pe baza Ministerului Afacerilor
Interne si MinisteruluiJustitiei;2) selectarea profesionala pentru angajarea in
serviciulorganelor afacerilor interne,respectind trasaturilepsihologice ale
candidatilor, capacitatea acestora de a seorienta adecvat in diferite circumstante.
Acest moment pare afi departe de prevenirea victimologica, dar are oimportanta
enorma, fiindca un politist neatent, neechilibrateste o potentiala victima a
infractorului;3)organizarea unui serviciu psihopedagogic unic in
cadrulcomisariatelor de politie. In general,pot fi evidentiatedoua directii ale lucrului
consultativ: a) consultatii cu privirela mijloacele tehnice de paza a patrimoniului; b)
consultatii cuprivire la modalitatea de comportament, daca este o
situatie victimogena.Tinind cont de faptul ca in timpul acestei activitatise intilnesc
frecvent situatii in care este foarte greu de stabilitcontactul cu victima, specialistii
psihologi ar putea sa ajutegrupul operativ la lucrul cu aceste persoane si sa
organizeze ostudiere cuvenita a victimelor;4)organizarea evidentei profilactice a
persoanelor care audevenit victime sau real pot fi victimizate. Acest sistem
alevidentei profilactice, reprezentind doar interes operativ,nutine seama de
calitatile victimologice ale persoanei si,respectiv,nu poate servi in calitate de
purtator al informatieiobiective. Evidenta victimologica va permite
reducereanumarului persoanelor ce sunt luate in evidenta ca potentialiinfractori si
concentrarea atentiei si eforturilor asuprapersoanelor ce necesita masuri de
siguranta personalasi apatrimoniuluiO activitate eficienta de prevenire a
infractiunilor trebuiesa se bazeze pe informatia multilaterala
cu caractercriminologic, care este concretizata in fiecare caz apartepentru
a intreprinde masuri referitoare la persoane concrete. Asemenea informatie poate fi
obtinuta prinstudiereaminutioasa a fiecarei persoane care este obiect al
prevenirii victimologice.Obtinerea unor asemenea date, informatii este posibila
doarcu conditia organizarii adecvate a cercetarii victimologice.Directiile prioritare
ale unei asemenea organizari pot fi: 1)cercetarea trasaturilor personale ale victimei
infractiunii;trebuie studiate toate calitatile, dar, prioritar,victimitatea lanivel
psihologic; 2) studiul comportamentului victimelor insituatiile tipice anumitor
categorii de infractiuni; 3) analizarelatiilor infractor-victima in masura in care ele
determinadinamica si caracterul evenimentelor criminale, inclusiv alegerea de
catre infractor a victimei si a modalitatii desavirsire a infractiunii; 4) cercetarea
nemijlocita a situatiilor in care se realizeaza trasaturile personale atit ale
victimelor,cit si ale infractorilor, adica a situatiilor careasteaptavictimasi
infractorul concret. Aceste cercetari trebuie sa cuprinda situatiile diferitelortipuri de
infractiuni si satina cont de dinamica acestora,analizata in ansamblu cu datele
despre unele sau alte victime.Dispunind de asemenea informatie,
activitateaprofilactica poate fi organizata mult mai eficient fata depersoanele ce
prezinta interes din punct de vedere victimologic.Sub aspect practic, utilizarea

posibilitatilor victimologice inprevenirea infractiunilor are loc in functie de faptul cit

demultilateral si la timp sunt relevate potentialele victimesicircumstantele
concrete, ce pot favoriza sau determinacomiterea infractiunii Vom tine cont de
faptul ca multe persoane care au
fost victimizate nu se adreseaza organelor competente si, inconsecinta,victimizarea
reala este necunoscuta statisticiioficiale. O metoda importanta ce permite
stabilirea victimizarii in societate sunt sondajele de victimizare.

Test nr. 10
Subiectul I: Teorii contemporane asupra criminalitii
Activiti de evaluare:
1.1. Descriei orientrile contemporane bioantropologice asupra criminalitii. (3 puncte)
1.2. Demonstrai teoria constituiei predispozant delincveniale. Continuatorii lombrozianismului
menin i continue s dezvolte teza c la baza comiterii crimelor se afl constituia anatomic a
omului, ca o unitate morfologic i funcional care, n anumite condiii de mediu, contribuie

ntr-o mare msur la inadaptarea social. Aceast concepie are la baz lucrrile tipologice
realizate de Ernst Kretschmer n Germania, N.Pende n Italia i Wiliam Sheldon n S.U.A. n
anul 1921 medicul psihiatru Kretschmer a publicat lucrarea Structura corpului i caracterul n
care a formulat teoria existenei unei corelaii ntre structura corpului uman i trsturile sale
fizice, pe de o parte, i caracterul omului, pe de alt parte. Astfel doctrina lui Kretschmer
ncearc s disting
principalele tipuri caracteriale, ncepnd edificarea unei veritabile antropologii. Ca elemente
principale, autorul distinge: 1) constituia totalitatea caracteristicilor individuale, derivate din
ereditate; 2) caracterul totalitatea posibilitilor reacionale ale unui individ; 3) temperamentul

partea psihicului ce se afl n corelaie cu structura corporal.Pornind de la constituia

corporal, E.Kretschmer stabilete urmtoarele tipuri constituionale distincte:
a) tipul picnic scund, plin, vesel, i fiind predispus la svrirea infraciunilor ce necesit o
doz sporit de viclenie falsuri, escrocherii, fraude .a. b) tipul astenic caracterizat prin
trsturi longiline, umeri nguti i musculatur subdezvoltat, fiind firavi, calmi i energici,
avnd o predispoziie delincvenial mare la svrirea unor infraciuni din cele mai variate; c)
tipul atletic cu musculatura puternic i o bun stabilitate psihologic, nclinai la comiterea
infraciunilor contra persoanelor i a bunurilor; d) tipul displastic cu disproporionaliti i
dezarmonii n dezvoltarea corporal, nclinat spre comiterea unor infraciuni grave i spre
recidiv. Deci, exist o corelaie ntre tipul biologic i trsturile psihice, felul de a fi i felul de
manifestare, precum i felul de adaptare social al fiecrui tip. Astfel, tipul picnic este mai
deschis i sociabil, caut relaii sociale etc.; tipul atletic este tipul omului sntos, adaptabil,
echilibrat; tipul astenic este retras, timid, puin sociabil. Din statisticile existente:a) Picnicii

svresc cele mai multe crime contra bunurilor; b) astenicii i atleticii comit cele mai multe
crime contra persoanelor i proprietii; c) recidivitii se recruteaz mai mult din picnici, dar i
ceilali contribuie.

Investigaii analogice a ntreprins profesorul W.Scheldon care n a.1949 a publicat lucrarea

Varietatea criminalitii minore: introducere n psihiatria constituional.3 El a aplicat propria
tipologie, constituit n raport cu gradul de dezvoltare a celor trei foie embrionare, fiecare tip
caracterizndu-se printr-un temperament diferit: -endomorf-viscerotonic, avnd o dezvoltare mai
pronunat a organelor interne; -mezomorf-stomatotonic cu o dezvoltare puternic a
musculaturii; -ectomorf-cerebrotonic cu o mai mare dezvoltare a scoarei cerebrale i a
inteligenei.
Scheldon a stabilit pe cale experimental n baza unui eantion de 200 de delincveni internai
ntr-un institut de
reeducare c cele mai multe cazuri de delincven apar n cazul tipului mezomorf.1 Preocupri
asemntoare au avut soii Gluek din S.U.A., care ocupndu-se de minoritatea penal au susinut
existena unei
legturi ntre particularitile fizice ale minorilor i nclinaiile lor spre un anumit tip de
comportament criminal.
Dei aceste concepii au fost aspru criticate de Sutherland i Cressey, care au ncercat s arte
lipsa de suport tiinific a concluziilor respective, totui aceast direcie de cercetare nu a fost
abandonat.
1.3. Selectai i autoevaluai cea mai important teorie contemporan de orientare sociologic. Teria
putrefaciei morale (am mai numit-o noi i teoria consecinelor dezastruoase ale nnismului,
cumetrismului, protecionismului i corupionismului) este, posibil, cea mai
viabil teorie pentru Republica Moldova. Pn la 1989/1991 populaia Moldovei a trit ntr-un sistem de
valori, comunismul asigurnd un minimum de siguran cu preul acceptrii fr condiii a
servituilor. Aveam o imagine simpl a dumanului i o egalitate n srcie. Peste noapte ns neam trezit i fr aceasta, fiindc sfritul comunismului a produs o via plin de riscuri i
ameninri. Dup o afirmaie a lui Confucius Nu dea Domnul s trieti n epoca marilor
schimbri sociale, - ne-am trezit liberi,dar cnd momentul libertii, att de mult ateptat a sosit,
nu mai tii nici ce vei mnca, nici unde vei dormi, nici ce te ateapt n ziua de mine. Cu att mai
mult c n tnrul stat suveran
Republica Moldova ncepe perioada trecerii la economia de pia, am spune noi perioada
capitalismului slbatic, cnd dup o afirmaie a scriitorului J.London domin colii ascuii i
muchii puternici.n decursul a civa ani are loc prbuirea sistemului politic, dezintegrarea
structurilor economice cu un ir de consecine negative: inflaia, omajul, creterea preurilor,
pauperizarea societii, dar mai ales criza moral au lovit din plin. Insensibilitatea moral
manifestat prin lipsa milei i a cinei, indiferena, cruzimea, violena, agresivitatea, perfidia,

rzbunarea,traiul desfrnat, sunt nsuiri care le constatm prezente n ziua de astzi. Trecerea de
la un sistem n care interdicia era regula iar dreptul excepia, la un sistem n care dreptul ar
trebui s fie regula iar interdicia ar trebui s reprezinte excepia sa dovedit a fi mult mai
anevoioas dect n euforia adunrilor de pe Piaa Marii Adunri Naionale.
n asemenea condiii cnd srcia a atins culmile iar cuitul a ajuns la os, populaia Republicii
Moldova ncearc gsirea d noi soluii, mijloace i metode de ntreinere a familiilor, cea
mai reuit fiind plecarea la munc peste hotare.Aa, din aproximativ patru
milioane/populaie, circa 1,2 mln./populaie sunt minori, peste 1 mln./populaie persoane
de vrsta a treia, iar mai bine de 1,3 mln. se afl la munc peste hotarele rii. Acest lucru
devine i mai dureros cnd amintim c ultima categorie reprezint genofondul naiunii, cele
mai apte
persoane (avnd o vrst cuprins ntre 20-60 ani) pentru realizri n toate domeniile vieii
Practic, a aprut situaia cnd ce-i de sus nu mai pot face nimic sau aproape nimic pentru
marea majoritate, iar ce-i de jos nu
mai vor s atepte mila celor de sus. Dar dac n anul 1917 aceast situaie a dus la o revoluie
sngeroas cu consecine nefaste pe o durat de apte decenii, apoi astzi populaia
Republicii Moldova a
ales o alt cale migraiile n mas fenomen care deja se resimte negativ n toate sectoarele
vieii.
n sfrit apare un moment foarte interesant i specific doar pentru Republica Moldova: ce-i circa
aproape un milion/populaie activ, antrenat nemijlocit n viaa social, economic i
politic,sunt, printr-o mulime de ramuri (legturi), nnai, fini, cumetri, 204 rude sau
prieteni. Practic, orice problem sau afacere se rezolv
prin noul curent aprut n Moldova: nnismul i cumetrismul, care la rndul lor se bazeaz pe
protecionism i corupionism. Astzi, dreptul telefonic, legturile de rudenie i
apartenena politic nseamn mai mult dect asemenea caliti ca: dreptatea, legea,
ordinea, cinstea, onoarea, demnitatea etc. Societatea este infectat cu microbul putrefaciei
morale i dac la generaia n cretere (la nivel de nvmnt precolar) mai poate fi
aplicat un tratament eficace prin educaie civic, moral etc., atunci la generaia n vrst, n special
dac aceasta a deinut sau deine anumite funcii sau posturi, unicul remediu rmne a
fiamputarea. Cineva ar putea s ne nvinuiasc pentru duritatea unor asemenea afirmaii, dar
societatea nu este, cum se crede adeseori,un element strin moralei. Societatea este condiia
necesar moralei, iar omul nu este o fiin moral doar dac nu triete n ea. n ntreaga lume
civilizat cele trei puteri legislativ, executiv i judectoreasc, - sunt separate att de iure
ct i de facto, lucru care categoric nu poate fi afirmat n cazul Republicii Moldova.

Concentrarea tuturor acestor puteri cu funcii i scopuri diferite n minile unui singur partid de
guvernmnt este o ameninare la adresa democraiei, este un pas napoi spre ntunerici
totalitarism, spre fric i nencredere n sigurana zilei de mine.Din aceste cauze, precum i n
rezultatul crizei economice,
fenomenul nnismului i cumetrismului s-a agravat la maximum.Oamenii ncearc s se
autoprotejeze,

crendu-i

clanuri,caracteristice

epocii

barbariei

slbtciei.Protecionismul a atins culmile. n majoritatea angajrilor n servicii, studii,

afaceri, efectuarea justiiei etc., cineva a telefonat, l-a susinut sau la protejat pe un altul,
mprtiind n su corupia sau fcnd textele legilor mai elastice. n sfrit, ca cea mai
grav consecin a nnismului, cumetrismului i protecionismului ne apare
corupionismul. Spre 205 regret acesta a atins culmile, infectnd ntreaga naiune. Aproape
nu exist domeniu n care corupia s nu nfloreasc. Astzi, pe
gratis nimeni nu face nimic: pedagogul nu instruiete elevul, medicul nu trateaz bolnavul,
judectorul nu soluioneaz cazul, vameul nu permite intrarea/ieirea mrfii etc. i doar ranul
lucreaz din zori i pn-n noapte, pentru c nu are cine-i da mit i nici nu are de la cine cere.Nu
putem s afirmm cu certitudine care sector al vieii:social, economic sau politic; care putere:
legislativ, executiv sau judectoreasc, - este mai corupt(). Acest microb al putrefaciei,
generat de nnism, cumetrism, protecionism i corupionism, - a ptruns peste tot,genernd o
criz moral a naiunii. Desigur c, aceste fenomenenegative vor putea fi nlturate, ns doar cu
o puternic intervenie economic din exteriorul rii i dup cteva generaii.

Subiectul II: Cauzalitatea criminaliti:

2.1. Descriei problematica clasificrii factorilor criminogeni. Cauzalitatea este o form a
interaciunii dintre fenomene i procese, este tipul principal de determinare i reprezint prin sine
legtura obiectiv dintre dou fenomene: cauz i efect. Un fapt poate s nu implice, ns, un
singur antecedent (consecin), ci o pluralitate de antecedente. Fiind o realitate deosebit de
complex, fenomenul criminalitii cuprinde o
multitudine de asemenea antecedente, ceea ce impune ca analiza criminologic s ncerce
identificarea acelor fapte i situaii care au relaia cea mai strns i cea mai general cu actul
criminal. Stabilind o combinaie complex a tipurilor de legturi de dependen, care unesc crima
cu situaiile concrete de via care o preced, trebuie s se acorde o atenie primordial acelor
factori unii printr-o relaie ct mai strns i ct mai general cu fapta comis, fr a ignora ns,
dependenele indirecte, pariale sau intermediare. n acest sens, n perimetrul antecedentelor
crimei pot exista o serie de factori intermediari, cu caracter mai puin general, care, fr a avea o

relaie direct cu fapta comis, acioneaz ca un gen de cauze ale cauzei principale,2
reprezentnd condiii favorizante ale actului criminal. Unii autori,utilizeaz i termenul
de criminogenez, nelegnd ntregul ansamblu al
etiologiilor (izvoarelor) societii contemporane care se afl la originile criminalitii i
amplificrii ei continue. Abordarea criminogenezei trebuie s urmeze o sistematizare necesar
cunoaterii ntregii etiologii a criminalitii.
Majoritatea colilor, curentelor i teoriilor criminologice clasice i contemporane, care au
dominat i domin tiina criminologic, au la baz ideea c infraciunea este determinat de
anumite cauze i condiii, ceea ce implic recunoaterea caracterului cauzal al criminalitii.
Unele teorii tind s explice criminalitatea printr-o singur cauz de ordin general, altele au o
tendin de a pune criminalitatea pe seama unei determinri complexe.
2.2. Demonstrai factorii criminogeni demografici. n literatura criminologic se utilizeaz i
termenul de factor, prin care se nelege tot o cauz, adic factorul ar fi similar cu o cauz.
Factorii criminalitii sau cauzele criminalitii ar avea acelai sens. Totui, considerm c prin
factor se nelege ceva mai mult dect prin cauz,
termenul avnd un sens mai larg, care ar include att o cauz, ct i o condiie, ba chiar i alte
elemente contributive la apariia unui fenomen. n acest sens, clasific factorii criminalitii n
factori interni sau endogeni i externi sau exogeni, precum i n factori organici sau
antropologici, i fizici sau naturali
(cosmici). Astfel, individul i mediul sunt factorii eseniali n geneza criminalitii. Uneori, sub o
impulsivitate exterioar nensemnat, explodeaz o perversitate profund, nebnuit, care creat
i nutrit de condiiile anormale fizico-psihice ale individului, mocnind n interiorul intim al
acestuia, s-a descrcat furios, la atingerea ei de ctre o cauz extern ntr-un moment oportun.
Alteori, influene exterioare grave, n momente fatale, dezlnuie pasiuni, sentimente, sub
imperiul crora, oameni cu un trecut lung foarte onorabil, se coboar la crime, pe care le gsim n
cea mai vdit contradicie cu natura lor. n cele ce urmeaz, vom ncerca i noi s estimm
factorii care genereaz criminalitatea, utiliznd acolo unde este posibil unele curente, teorii, coli
att clasice ct i contemporane. Am
ales aceast cale fiindc, caracteristica esenial a unei teorii tiinifice este aceea c ea face
afirmaii care ulterior pot fi contestate. Pentru a contesta o teorie tiinific, trebuie s prezini
date empirice, care deriv din aceast teorie, apoi s compari aceste date cu observaii fcute n
lumea real. Dac observaiile coincid cu datele teoriei, atunci aceasta devine i mai credibil,
dar nu i probat. Dac observaiile nu coincid cu ideile teoriei, atunci aceasta este fals. Din
considerentele exprimate mai sus preferm urmtoarea analiz a factorilor care determin sau
genereaz criminalitatea, clasificndu-i n: - factori ereditari (antropologici); - factori geografici;

- factori economici; - factori demografici; - factori psihologici; - factori socio-culturali; - factori

politici.
2.3. Estimai influena factorilor economici asupra criminalitii. (7 puncte)
Printre factorii care determin sau genereaz criminalitatea se numr i factorii
economici. Aprecierile i concluziile cu privire la influena condiiilor economice asupra genezei i
dezvoltrii criminalitii sunt extrem de variate, discuia existnd asupra cantitii i calitii rolului
acestor factori. Printre primii s-a preocupat de aceast problem C. Lombroso, care a fost

nevoit s
recunoasc influena condiiilor economice asupra criminalitii. El relev c, aceast problem
este att de complex i examinarea ei att de dificil, nct nu i se poate da o apreciere unic.
Lombroso nu mprtete ideea c, criminalitatea este ntotdeauna efectul mizeriei, susinnd c
ea poate fi i efectul bogiei. Criminalul nnscut gsete mai mult ocazie de a comite crime n
bogie, dect n mizerie, iar criminalul de ocazie i mai mult. Srcia i bogia i au
criminalitatea lor specific, ntruct sracii comit mai ales crime contra proprietii, iar
bogaii contra bunelor moravuri i a personalitii. n final, Lombroso conchide c,
factorul economic are o mare influen asupra criminalitii, iar mizeria i srcia nu sunt
cauze principale ale fenomenului, cci i bogia, mai ales cea obinut rapid, d o larg
contribuie criminalitii. 1 Cu privire la influena economic asupra criminalitii s-a expus
i R. Garofalo, care
ncepe studiul raportului dintre criminalitate i condiiile economice prin expunerea tezei
socialiste. Anume regimul capitalist, care produce proletariatul i inegalitatea economic,
este cauza principal a criminalitii. Garofalo examineaz inegalitatea economic, ncercnd
s afle dac aceasta este cauza principal sau, cel puin, una din cauzele cele mai importante
ale criminalitii. Prin proletar el nelege un individ lipsit de bunuri imobiliare, care nu are
alt mijloc de existen dect munca sa manual, retribuit cu un salariu, ce ar asigura strictul
necesar. Calitatea de proletar ns nu nseamn mizerie. Cauza mizeriei, n condiii normale, este n
majoritatea cazurilor lenevia, trndvia, apatia i lipsa de curaj. La marea majoritate a clasei

muncitoare nu exist mizerie, aceasta suferind doar de imposibilitatea de a-i procura attea
plceri, de cte vede c se bucur cei bogai. Desigur, cel care lucreaz pentru salariu se
simte srac n raport cu patronul su; micul proprietar se simte srac n raport cu marele
proprietar etc. Sentimentul cupiditii exist, ntr-un grad mai mare sau mai mic, la toi
oamenii. Dar ca acest sentiment s conduc la crim, trebuie ca individul s se gseasc nu
ntr-o condiie economic

special, ci ntr-o condiie psihic special.

Proletariatul este caracterizat prin lipsa capitalului condiie economic permanent, care nu
prezint nimic anormal pentru cei obinuii cu aceast situaie. Ea constituie o stare de
nemulumire i jen numai pentru acei, care au dorine sau lipsuri ce nu pot fi satisfcute prin
veniturile cotidiene. Dar tot o asemenea stare de nemulumire i jen poate exista, din motive

analogice, chiar n clasa avuilor. Nimic nu ne spune c disproporia ntre dorine i posibilitile
de a le satisface, ar fi mai mare ntr-o clas sau alta.n concluzie Garofalo susine c, ordinea
economic nu este o cauz a criminalitii n
general; fluctuaiile economice pot duce la argumentarea unei forme de criminalitate, care este
compensat prin diminuarea unei alte forme, adic sunt cauze posibile ale criminalitii
specifice.n acelai context remarcm i poziia lui Ioseph van Kan,2
care susine c criminalitatea
trebuie privit ca un produs istoric strns legat de un anumit loc. Criminalitatea unei regiuni sau a
unei ri determinate este efectul cauzelor proprii i particulare ale acesteia. Deci, nu se poate
vorbi de criminalitate n general. Criminalitatea francez este deosebit de criminalitatea italian
sau german, compunndu-se din alte elemente constitutive.
Analiza criminalitii prin prisma factorilor economici nu poate, prin urmare, furniza dect
rezultate locale. Aa, analiza criminalitii n cantonul Zurich, de exemplu, duce la concluzii
numai pentru Zurich i nicidecum pentru toat Elveia (iar pentru criminalitate n general i mai
puin).
Interesant ni se pare i viziunea printelui criminologiei romne T. Pop,3
care susine c printre multiplii factori ai criminalitii se nscriu i factorii economici. Precum
nu se poate vorbi
de o prevalare sau predominare permanent a unui sau alt factor, tot astfel nu se poate vorbi de
aceasta nici n privina factorului economic. Pot fi situaii cnd acesta s aib un rol redus,
secundar, iar n altele, dimpotriv, s fie principal, dominant. Variaia rolului factorului
economic, influeneaz mai ales criminalitatea specific. prin importana influenei factorilor
asupra criminalitii pe primul loc se afl ereditatea, urmnd apoi educaia, iar dup acestea
condiiile economice.
Condiiile economice influeneaz criminalitatea n mod direct i n mod indirect. Influena
indirect se produce prin intermediul celorlali factori, care n mod diferit sunt influenai de
condiiile economice. Diferii factori criminogeni (antropologici, sociali, economici, fizici etc.)
se influeneaz reciproc, rotindu-se ntr-un singur cerc. ntre acetia exist o relaie de
interdependen. La rndul lor, condiiile economice sunt clasificate n:
- condiii economice bune, favorabile;

- condiii economice rele, nefavorabile.Condiiile economice bune vor putea slbi, calma,
micora influena nefast a condiiilororganice nefavorabile. Defectele fizice, anomaliile
organice, dispoziiile ereditare rele vor putea
fi nlturate sau ameliorate, sau vor putea fi fcute inofensive n cazul condiiilor favorabile. i
invers, condiiile economice rele, n tendina manifestrii lor nefavorabile, vor fi mpiedicate,
reinute sau micorate de influena bun a unor condiii organice favorabile. Individul sntos fizic
i psihic, narmat cu o disciplin moral i oarecare cultur, va rezista mai uor tentaiilor rele
provocate de condiiile economice nefaste. Acest individ va nfrunta mai uor lipsurile, mizeria,
dect individul cu condiii organice nefavorabile sau cu o educaie rea. Un individ sntos va putea
nvinge srcia prin munc, pe cnd un individ bolnav, degenerat etc. nu dispune sau dispune prea
puin de acest mijloc. Desigur, condiiile economice rele, lipsurile,

mizeria, proasta alimentaie, lipsa de locuin

etc., produc degenerare fizic i psihic, care este favorabil criminalitii. Ele (condiiile economice
rele) slbesc psihicul i fizicul individului, l epuizeaz, demoralizeaz, descurajeaz, corupe,
slbind astfel rezistena i rupnd zgazurile viciilor, pasiunilor, dispoziiilor rele.

Condiiile economice, totui, sunt mai mult cauze posibile ale criminalitii specifice.
Criminalitatea specific srciei este criminalitatea contra patrimoniului, pentru c cel srac duce
lipsuri materiale (alimentaie, locuin, mbrcminte etc.). Fiindc srcia i bogia sunt noiuni
foarte relative, este evident c mai mult dect srcia, o cauz care explic o mare parte a
criminalitii cu substrat economic, este contrastul ntre dorine (i nu nevoi de prim necesitate)
i posibilitatea satisfacerii lor prin posibiliti legitime.
Crizele economice, conchide T. Pop,1 sporesc criminalitatea, existnd un paralelism ntre
curba criminalitii i curba condiiilor economice, iar pe de alt parte ntre curbele criminalitii
contra patrimoniului i contra persoanei. n msura n care se nrutesc condiiile economice, n
acea msur crete curba criminalitii contra patrimoniului i invers.
Printre criminologii secolului XX se nscrie un cercettor i teoretician de frunte E.
Seelig,2care constat c exist un raport de dependen strns ntre criminalitate i factorii de
mediu (n special cei de mediu social), dintre care se evideniaz factorii economici. Datele
statistice, privind micarea criminalitii i micarea fenomenelor economice (prosperitate, crize
economice, omaj etc.), mai cu seam n cazul crimelor contra patrimoniului, confirm o
asemenea legtur i dependen. Pe de alt parte, exist o dependen i o influen a
criminalitii dictate de factorii psihici, precum i de dispoziiile personale determinate de vrst,
sex, etnie, religie etc. Cu alte cuvinte, factorii de baz ai criminalitii sunt de dou feluri, cauze
(factori) personale sau interne i cauze (factori) de mediu.
J. Pinatel3

clasific factorii criminogeni n factori economici, geografici, culturali i

politici. Factorii economici, la rndul lor se formeaz dintr-o serie de factori cu legturi
interdependente, precum: omajul, angajarea pe timp limitat, angajarea sezonier, inflaia
care nrutesc echilibrul economic familial, cheltuind rapid economiile fcute n timp, cu mult
greutate.
omajul Influena omajului este evident, constnd n scderea brusc i excesiv a nivelului de
trai
i producnd grave efecte asupra psihicului uman. omajul provoac o instabilitate emoional,
atacnd echilibrul interior al individului, punndu-l n imposibilitatea de a-i mai putea realiza,
prin mijloace legale, aspiraiile sale. El prejudiciaz baza structurii familiale. Autoritatea
printelui omer se diminueaz considerabil. Inversarea rolurilor familiale poate produce
stri de confuzie, de dezechilibru interior, alcoolism, dorina de revan mpotriva
societii.3 De acest fenomen a fost puternic lovit i Republica Moldova, unde peste 350
mii de muncitori calificai, funcionari, specialiti, pedagogi, ingineri au fost nlturai de la
locurile de munc i transformai n omeri,4 lund drumul pribejiilor n cutarea unei surse
de existen.
Crizele economice i nivelul de trai Scderea nivelului de trai al pturilor sociale defavorizate se
accentueaz n timpul crizelor economice care afecteaz populaia, producia, nivelul
salariilor i rata omajului. Studiile
efectuate5 au constatat o corelaie evident ntre crizele economice i criminalitate. Aa, n
Republica Moldova la ora actual, preurile mrfurilor alimentare au crescut n comparaie
cu anul 1990 de 12 ori, al mrfurilor industriale de 25 ori, al serviciilor sociale de 45 ori, iar
puterea de cumprare a salariului mediu a sczut de 20 de ori, a pensiilor de 30 ori. Toate
depunerile
bneti ale populaiei din cteva generaii n bncile de economii, au fost confiscate nelegitim de
ctre structurile puterii, iar privatizarea cu bonurile nefaste au adus la iluzionarea celor peste 3
milioane de acionari. n aceste condiii de strangulare, de frustraie a oamenilor s-a ajuns la
diferenierea ngrozitoare a populaiei: 80 la sut sraci, 10 la sut specialiti i funcionari puin
asigurai i doar 10 la sut bogai. Aceasta este actuala structur social a Republicii Moldova.

Testul 11
1.1 Legea termica-criminalitatea este un fenomen natural ce serepta cu regularitate de la an la an
Legea saturatii-criminalitatea este un fenomen complex carenu se repta mecanic de la an la an,
ci este supusa saturatiei(adica a legii), care face ca criminalitatea dintr-o perioada detimp si
spatiul sa nu depaseasca anumite limite minime simaxime
1.2 Scoala pozitiva italiana este acea care a contribuit colosal la constituirea criminologiei ca
disciplina autonoma, de sine statatoare, cuprinzind idei foarte impornate pentru criminologie, la
care s-a ajuns prin intermediul unor ginditori care au avut valoroase idei,dar nu s-au ridicat
nivelul unei scoli.Acesti ginditori se inscriu in curentele criminologice ce tine de
fizionimie,frenologie,antropologie generala si alienism.
1)Fiziognomia studiaza caracterele omului dupa trasaturile fetei considerind ca exista o
strinsa legatura intre trasaturile fetei , pe de o parte si calitatile psihice pe de alta parte.
La constituirea fiziognomiei ca stiinta o contributie estentiala si-a adus-o scriitorul,filosoful
elvetian Johann Gaspar Lavater,aratind ca in fiziognomie se reflecta sufletul omului dar acesta
poate fi vazut doar prin vointa lui Dumnezeu si doar de oameni alesi.
2)Frenologia este stiinta care considera ca facultatile psihice ale indivizilor sunt localizate pe
anumite suprafete ale creierului uman.
Efectuind studii ecranoscopice F.J.Gall a descoperit existenta unor protuberante ,
umflaturi,cucuie pe suprafata cutiei craniene si a presupus ca functiile psihice ale indivizilor sunt
localizate anume in aceste locuri de denivelari,pe care el le numeste bose craniene.F.J.Gall a
identificat 85 de asemenea bose craniene , sustinind ca este suficient sa pipai craniul unei
perrsoane pentru a-ti da seama de nivelul intelectual al acesteia
3)Antropologia Generala este stiinta care studiaza omul ca fiinta biologica precum si
evolutia acestuia prin studierea raselor si etniilor, a formelor si dimensiunilor omului,precum si
a capactitatii de adaptare a acestuia la mediu.
4)Curentul alienistilor a adus o noua orientare in criminologie,considerind ca fenomenul 3c(crima criminal criminalitate) isi are izvorul din bolile psihice ale indivizlor.Denumirea
curentului provine de la medicii psihiatri care considera ca criminalul este un bolnav
psihic.Cesare Lombroso a elaborat teoria degenerescentei cu privire la explicarea
comportamentului criminal.In conceptia sa izvoruk fenomenului 3-c consta in degenerarea fizica
si intelectuala a individului,ca rezultat al conditillor corespunzatoare de viata si trai.
1.3 Emile Durkheim (1858-1907) mare sociolog, unul dintre fondatorii sociologiei, profesor la
Universitatea Sorbona i fondator al publicaiilor periodice LAnnee sociologique. Principalele
sale lucrri sunt: Diviziunea social a muncii (1863), Regulile metodei sociologice (1895),
Suicidul (1897), Prohibirea incestului i originile sale (1897) etc. Pornind de la premisa
caracterului social al criminalitii, E.Durkheim a formulat n lucrrile sale o serie de idei
originale privind geneza, natura i perspectivele acesteia. Astfel, analiznd n unele din lucrrile
sale criminalitatea, autorul o consider ca fcnd parte din orice societate normal crima este o
parte integrant a tuturor societilor. ntruct nu poate exista o societate n care indivizii s nu
se abat, mai mult sau mai puin, de la tipul colectiv, este inevitabil ca i printre aceste abateri s
fie unele care s prezinte caracter criminal. Ceea ce le d acest caracter nu este importana lor
intrinsec, ci aceea pe care le-o mprumut contiina comun.1 ntruct crima este un act care
trebuie pedepsit, o societate scutit de crim este absolut imposibil. Crima este, dup opinia lui
Durkheim necesar. Prin urmare, criminalitatea trebuie analizat i explicat nu prin ea nsi ci
n legtur cu o cultur determinat n timp i spaiu.
Faptele sociale se mpart n normale i anormale i din acest punct de vedere criminalitatea
este un fenomen normal, care nsoete n permanen orice colectivitate sntoas. La rndul
su, societatea este un fenomen autonom, care se autodetermin, astfel nct se poate afirma c
numai socialulexplic socialul, iar fenomenele sociale sunt lucruri ale cror caracteristici

eseniale sunt exteriorizate n raport cu individul uman i asupra acestuia. Dup Durkheim nsui
dreptul este un lucru social. Mulimea criticilor ce i s-au adus au vizat n majoritate anume
concepia cu privire la caracterul normal, necesar i util al criminalitii, reprondu-i-se chiar
faptul c a confundat noiunile de constant i normalitate. Ocupndu-se de fenomenul de suicid,
Durkheim l consider ca pe oricare caz de moarte ce rezult direct sau indirect dintr-un act
pozitiv sau negativ comis de ctre victim nsi care tie c trebuie s-i produc acest
rezultat2 respingnd ideea unei predispoziii psihologice la sinucidere. Durkheim arat c
individul, cu ct are mai mult, cu att dorete mai mult, ntruct primirea unor bunuri i avantaje
nu face dect s stimuleze i nu s satisfac sau s reduc nevoile sau dorinele acestuia.1
Meritul acestor concepii const n special n replica pe care a dat-o concepiilor
bioantropologice, deschiznd noi perspective n faa cercetrii tiinifice a cauzelor criminalitii.
Concluzie: Prin ideile desfurate de coala sociologic francez s-a instalat o nou platform
conceptual n evoluia institutului criminologiei, care a oferit posibilitatea parvenirii novaiei la
studierea i dezvoltarea criminalului ca individ, i crimei ca fenomen social. Este important s se
stabileasc gradul de influen a societii mediului social nconjurtor asupra fenomenului n
cauz.
2.1
Crima organizataeste definita prin existenta unor grupuride infractori, structurate pe ideea
infaptuirii unor activitatiilegale, conspirative, avand ca principal scop obtinerea deprofituri ilicite
la cote deosebit de ridicate. Activitatile ce compun Crima Organizata au un caractersecret si bine
organizat, din care cauza realizeaza un impact social deosebit de negativ, in multe state el
constituind"cancerul perfid" care vlaguieste puterea societatii amenintaintegritatea guvernelor,
determina cresterea taxelor care seadauga la pretul marfurilor, pericliteaza siguranta si locurilede
munca ale cetatenilor, aduce daune agentilor economiciaflati in competitie, controleaza prin forta
banilor sindicatele,in final realizand o puternica influenta in sfera economicului,socialului si mai
ales politicului.- Stabilitate in cadrul asociatiei infractionale;O anumita structura interna si diviziune aroiurilor intre membrii asociatiei;Continuitatea si sistematizarea activitatii infractionale;Scopul principal al asocierii infractionale sa fie obtinereaunor cstiguri importante;Activitatea infractionala sa fie profesionalizata.
2.2 Familiile Mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte,norme interne de disciplina, un cod
de conduita si o marediversitate de activitati ilicite (familiile italiene, americane,cartelurile
columbiene ale drogurilor etc.);2.Organizatiile profesionaleale caror membrii, spredeosebire de
familiile Mafiei, se specializeaza in una saudoua tipuri de activitati criminale (laboratoare
clandestinepentru fabricarea drogurilor, imprimerii clandestine pentrucontrafacerea sau
falsificarea monedelor, furtul si traficul cumasini furate, rapiri de persoane pentru rascumparare
etc.)3.Organizatii criminaleconstituite pe criterii etnice, caresunt, de regula, rezultatul unor
imprejurari specifice precum inchiderea granitelor ori circulatia dificila peste
frontiere,severitatea excesiva a procedurilor de emigrare, expansiuneageografica, in asemenea
situatii se afla societatile criminalechineze (triade), grupurile criminale japoneze,
grupurile jamaicane si altele;4.Organizatiile teroriste internationale, care practicaasasinatul,
deturnarea de avioane, rapirea de persoane etc,sub diferite motivatii, de regula politice, militare,
religioase sirasiale.
2.3 - Promovarea cooperaii regionale intre organele de ocrotire anormelor de drept relevante
(politie, trupele de graniceri, vama si justitie);- Dezvoltarea suportului legal si psihologic a
victimelor avinddrept scop reintegrarea lor.Ratificarea si implementarea deplina a
instrumentelorinternationale care au o importanta deosebita in domeniulcombaterii crimei
organizate.- studierea si implementarea tehnicilor si metodelor europenede cooperare
politieneasca;- crearea si asigurarea functionarii unui sistem computerizatde schimb de
informatii intre organele nationale de drept;

Testul 12
1.1 Roma, sub aspectul gndirii, era dominata de o intelepciunepractica, concreta, avnd foarte
putine inclinatii spreabstract. In acest sens, un exemplu viu il reprezinta educatiareligioasa a
cetatenilor, educatie foarte pragmatica. Cel maimare filosof al Romei antice Cicero arata ca,
credinta indumnezei aduce cumintenie, ceea ce este de folos statului.
Cicero (sec. V i.e.n.) a creat o opera filosofica de mariproportii, ajungnd la concluzia ca
intelepciunea imobilizeazaactivitatile omenesti datorita atasamentului fata de ea,conducnd la
filosofie.In perioada guvernarii lui Pompei in Roma antica a fostefectuat unul din primele
experimente criminologice, cndpiratii prinsi in Marea Mediterana nu au fost omorti,
ci imprastiati prin intreaga tara si improprietariti cu pamnt.
Cu timpul ei au devenit slujitori fideli ai statului. Despreaceasta experienta Plutarh scria:
Pompei a reiesit din aceeaca, omul, dupa natura sa, nu este salbatic. Chiar si cele maicrude
fiare, vaznd ca cu ele se comporta bine, isi pierdcruzimeaGndirea Romei antice a fost
puternic influentata deplatonism si aristotelism. Acest lucru se observa in esenta lui Lucretiu(anii
50 i.e.n.), Horatiu(ultimii ani i.e.n.),
Ovidiu, Seneca(sec. I. e. n.),Vitruviu, Marc Aureliu s.a. Spreexemplu, Seneca, care era
considerat cel mai mare moralist alRomei antice, puternic influentat de Platon, a fost printre
ceice s-au preocupat de dreptul de a pedepsi si a fundamentatacest drept, sustinnd posibilitatea
disparitiei totale afenomenului criminal
1.1 Un rol determinant in aparitia acestei scoli l-a avut iluminismul reprezentat de Voltaire,
Montesquieu, Rousseau,Diderot, Kant, Ferguson s.a. Anume sub influentailuministilor au
aparut in a doua jumatate a sec. XVIII, lucrarice vor juca un rol hotartor in evolutia
stiintelor penale. Laloc de frunte se situeaza lucrarile lui Cesare BonesanaBeccaria si Jeremy
Bentham.Cesare Bonesana Beccaria (1738-1794) s-a nascut la Milano,Italia. A absolvit
colegiul din Parma, apoi Universitatea dinPavia, devenind la vrsta de 20 de ani doctor in
drept canonicsi drept roman. A scris o serie de poeme, eseuri, articole,studii. C.Beccaria a
fost un om de cultura, un cititor pasionat si cunoscator a mai multor limbi straine.Desi scoala
este denumita numai a dreptului penal iarBeccaria s-a conturat ca unul din cei mai mari
penalisti aituturor timpurilor, conceptiile sale intemeiate pe ideeacentrala a liberului arbitru
de vointa si actiune a individului,contin teze importante referitoare la
fenomenulcriminalitatii, fiind astfel justificata extinderea scolii ladomeniul
criminologiei.Totodata, C.Beccaria sugereaza ca unele din infractiuni pun inevidenta factori
criminogeni proprii. El a impus in constiintaepocii principii fundamentale pentru dreptul
penal modern,cum ar fi:-legalitatea incriminarii si a pedepsei;-necesitatea individualizarii
pedepsei;-caracterul personal al pedepsei.Referindu-se la pedeapsa cu moartea, Beccaria
evidentiazacaracterul de clasa al criminalitatii, precum si deosebirile detratament juridic
dintre bogati si saraci. Referitor la altetipuri de pedepse, autorul sustine ca pedeapsa trebuie
sa fiecorespunzatoare nu numai faptei comisedar si personalitati iinfractorului, acceptnd ca
acesta din urma poate fi influentatde anumiti factori externi, factori de mediu fizic si social.
1.2 Criminalitatea acelei societati poarta amprentacontradictiilor interne si externe agravate de
expansiuneaImperiului Otoman in Tara Romneasca si Moldova si dedominatia Ungariei si
Imperiului Habsburgic asupraTransilvaniei. Problematica criminalitatii epocii si a remediilor
eipreocupa constiinta individuala si colectiva a populatieiistatelor feudale (Tara Romneasca
(Muntenia),Tara Romneasca Moldova si Voievodatul Romn Transilvania.)Spre exemplu,
tradarea domnului (hiclenia) in TaraRomneasca si Moldova, in cadrul criminalitatii
societatiifeudale era osluhul si consta in neascultarea si nerespectareaporuncilor domului.

Potrivit legii tarii, fiind savrsita de boieri si nobili era pedepsita cu moartea. Osluh se
considerasi neascultarea de catre taranii aserviti a poruncilor boierilorfeudali, fapta care era
pedepsita in Tara Romneasca siMoldova cu amenda sau bataie.La fel,omuciderile care
cunosc o frecventa ridicata in cadrulcriminalitatii societatii feudale, erau pedepsite cu
moartea (deregula executata prin tragerea in teapa). Furturile si tlhariile cunosc, de
asemenea, o frecventa mare,aducnd prejudicii insemnate proprietatii publice si private.Prins
asupra furtului pe fata, hotul era pedepsit la moarteprin spnzurare. In cazuri de tlharie
(vina mare), vinovatiise pedepseau cu moartea prin spnzurare la locul faptei.Foarte aspru
erau pedepsiti, mai trziu, in perioada Regulamentelor organice (anul 1831 in Tara
Romneasca sianul 1832 in Moldova), magistratii care judecau strmb inschimbul banilor
primiti. Nu trebuie sa primesti daruri spunea A.D.Xenopol nici pentru lucrurile bune, nici
pentrucele rele.
2.1 Criminologia este unica stiinta sociala,extrajudiciara,careoglindeste societatea,ofera o
imagine globala,esentiala simultilaterala realitatilor socioumane.Ea este preocupata
sastudieze cu precadere cauzalitatea criminalitatii ca fenomensocial.E greu de marcat astazi
pe curba istoriei acel punct deunde isi ia inceputul acest fenomen socialcriminalitatea.Asadar,constatam ca criminalitatea ca fenomen social aaparut odata cu
structurarea primelor comunitati umanearhaice.Anterior acestui fapt istoric essential nu se
poate de vorbit despre existenta criminalitatii,deoarece acolo unde nu exista morala si
norme,nu exista crimeEste foarte probabil,ca primele preocupari pentrupedepsirea unor
comportamente individuale consideratepericuloase au fost determinate de necesitatea
autoaparariicomunitatilor umane,constituie in conditii naturale vitrege,care le amenintau
permanent supravietuirea.In etapa salbaticiei,starea in care apare omul,laorigine,fiinta umana
este caracterizata prin trasaturile sale biologice.Comportamentul omului este dictat de
instincteleprimare,salbatice,cu care natura l-a inzestrat.Prin urmare sicomportamentul era
orientat spre satisfacerea unor anumitenecesitati cum ar fi:instinctele
defoame,sete,autoaparare,sexual s.a. In scopul satisfaceriinecesitatilor, se recurge la forta
brutala,se ajunge la ciocniricare se finalizeaza cu exterminarea fizica sau cu
presiuneapsihica.In peroada presociala,etapa pur naturala, nu atestamcrime,ele nu existau,la
fel cum nu exista binele sau raul.Omul a fost, este si va fi o fiinta sociabila,fiindca
existentaindividului in societate este nu numai o conditie naturalanecesara vietii ,dar si o
cerinta de convietuire.Astfel omul segaseste in societate in mediul sau natural,iar pentru
acoexista,este absolute necesr ca membrii societatii,fiecare inparte,sa faca si anumite
sacrificii in interesul colectivitatii.Societea se dezvolta, se transforma, evolueaza.Pe
caleaevolutiei s-a ajuns la hoarda,ginta,clan,trib la societateaorganizata in stat.Indivizii
trebuie sa urmeze si sa respectenormele de coexistenta si cooperare pentru pastrarea
echilibrului social. In asemenia situatii din partea societatii se va produce o reactie, un
fenomen absolute natural,pentru areproba agresiunea si a se apara de agresori.Conform
opiniei lui Hugo Grotius(1583-1645),o trasaturacaracteristica a naturii omenesti este
frica.Juristul englez Jeremy Bentham dezvolta aceasta teorie ainteresului, in a carei exceptie
interesul este considerat ca fundamental societatii,ca principiu generator al tuturoractelor
umane.Dreptul este o creatie a ratiunii umane,fiind pusa,in fiecaretara,in dependent de vointa
legiuitorului.In scopul de aameliora conditiile vietii sociale,fiecare popor si-a impuscoduri
complete,concepute si formulate dupa principiileratiunii.In diferite perioade de timp statele
lumii diagnosticau sauetichetau comportamentele umane ca fiind normale orianormale,in

functie de natura normelor sociale,de gradulde tolerant a societatii respective,ca si de

pericolul potentialpe care il reprezinta pentru stabilitatea vietii sociale.
2.2 Tendinta neoclasicaSchimbarile aparute in ultimile decenii pe plan mondial,in,general,ne face sa conchidem ca suntem la
etapa unei noiimpartiri a lumii,a sferelor de influienta, a noilor piete dedesfacere, in care sunt cointeresati si implicate cei care
conducsi dicteaza noua ordine economica si politica mondiala.Aciasta duce in mod firesc la criminalizare globala, unde chiar si
tarilecu economie dezvoltata cu greu pot opune rezistenta acestuifenomen, iar tarile cu economie slaba si resurse natural
sarace ,cum este R.M, se transforma in zone criminogene avansate.Unii autori considera ca exista o elita mondiala
aputerii,numita Ordinea, care are drept principal obiectiv instaurarea unei noi ordini mondiale,iar in final-crearea unuigovern
mondial. Unul din scopuri este de-a dreptulsocant:stabilirea unei religii mondiale, care va coordona toatereligiile pamintului si
care va avea un pontic mondial, ce arconduce alaturi de conducatorul politic mondial.O alta dovada in acest sens este tendinta de
armonizareinternational in plan legislative a combaterii criminalitatii.In acest process extreme de complex o importanta
deosebitarevine congreselor specializate ale ONU,cu privire la prevenireacriminalitatii si tratamentul delincventilor.Directiile
prioritare ale ONU in material politicii penale audevenit:-problematica executarii pedepselor;-prevenirea criminalitatii;ameliorarea legislatiei statelor member;-descriminalizarea unor infractiuni mai putin grave,usoare sineinsemnate;-simplificarea
justitiei penale;Aceasta tendinta , ca orientare teoretica sa constituit ca oreactive fata de modelul curative de politica penala,
asprucriticat din cauza ineficacitatii modelelor si tehnicilordetratament, abuzului de pwsihiatrie s.a.Tendinta neoclasica reduce
rolul intimidant al pedepsei inprim- plan , pledind pentru renuntarea la masurile alternativeinchisorii, limitarea liberarii
conditionate. Gratie acesteitendinte ,dominante acum in Europa, sa largit cimpul deincriminare si de sporire generala a
severitatii pedepselor.Nu suntem de acord cu bsolutizarea rolului tendinteineoclasice,repressive fiind partasiiunei imbinari
creative intremodelele preventive/curative,pe de o parte , si a tendinteineoclasice,repressive, pe de alta parte. Sporirea
pedepselor ,fara adoptarea unor masuri complexe care ar permiteeradicarea saraciei in R.M si imbunatatirea conditiilor de
viata,nicidecum nu va duce la stoparea fenomenuluiinfractional. Trebuie inlaturate cauzele si conditiile caregenereaza si/sau
favorizeaza criminalitatea in tara, dar nu deagravat pedepsele.. Daca va deranjeaza tintarii , nu puteti lainfinit sa alergati dupa
fiecare-in cele din urma trebuie sa vaginditi cum sa influientati asupra mlastinii din care acestia senasc. Prin aplicarea a numai
pedepsei cu inchisoarea nu vomobtine nimic bun.O dovada in acest sens reprezinta lucrarile

Seminarului European asupra alternativelor la pedeapsa cu inchisoarea, 1987 la Helsinki.In concluziile sale Seminarul
lanseaza idea capedeapsa cu inchisoarea poate fi necesara doar in functie dedoua criteria:1 ) I n c a z u l s a v i r s i r i i i n f
r a c t i u n i l o r d e o s e b i t d e g r a v e s i exceptional de graveIn c a z u l i n f r a c t o r i l o r i n c o r i g i b i l i , f a t a
d e c a r e a n t e r i o r a u fost aplicate pedepse nonprimative de libertate, dar care n-auavut nici un effect.Totusi, tendinta
neoclasica ,represiva este inca foarteputernica . De exemplu , G. Bush, ex-presedintele SUA,remarca: Avem nevoie de
legi dure contra criminalilor Iarpentru cele mai grave crime avem nevoie de o pedeapsa capitaloperand, adica
reala.Tendinta moderataAceasta este ultima tendinta aparuta in cadrul modelelor dereactive sociala impotriva
criminalitatii , unde se incearcaimbinarea si tendinta neoclasica,represiva. Tendinta moderataeste politica penala a
natiunilor secolului XXI, reprezentindpolitica bunului simt. Ea se anexeaza pe idea ca tit o presiunefoarte dura cit si o
renuntare complete la acesta vor duce lacresterea continua a fenomenului 3k.Unele idei si propuneri ale tendintei moderate
se intilnesc incadrul modelelor preventive si curative de reactive socialaantiinfractionala, insa drept an al aparitiei de sine
statatoareconsideram a fi anul 1985, cind aceasta tendinta a fost dominantin cadrul Congresului al VII-lea
de la Milano, cu tema Prevenirea criminalitatii pentru libertate ,justitie, pace sidezvoltare.Lucrarile Congresului s-au finalizat cu
importante rezolutiicare s-au transformat in Planul de actiune de la Milano.Punctele-cheie ale acestiu plan tin de exploatarea si
incurajareadiverselor forme de participare a comunitatii la prevenirea sicontracararea fenomenului criminal prin creareaalternativelor la
detentiune,printer care:-diversificarea sistemului de sanctiuni alternative inchisorii siadoptarea sanctiunilor noi,ca avertismentul penal,
aminareanelimitata a prountarii sentintei, masuri de compensare a victimei;-acordarea prioritatii pedepselor pecuniare ;-pastrarea
masurilor recomandate de modelul curative ce tinde suspendarea executarii pedepsei,probatiune, s.a-aplicarea cit mai fregventa a
pedepsei cu muncaneremunerata in serviciul comunitatii s.a.Suntem de parere ca tendinta moderata in politica penala aR.M are un mare
viitor nu in ultimul rind datorita faptului casunt oferite multiple alternative viabile pedepsei cu inchisoarea.

2.3 Modelul represiv.Originile reactiei sociale impotriva criminalitatii coincide cuoriginea societatii.Forma cea mai rudimentara a
dreptului a fostrazbunareaprivata nelimitata ,cind victim sau rudele acesteia se razbunaupe aggresor.Oamenii se bazau pe principil raul
trebuie sa fierasplatit cu rau.Cu trecerea timpului, ca forma mai avansata,aparerazbunarea sociala si ce-a religioasa.In

decursul istoriei sale omenirea a cunoscut etape sicodificari interesante in ceea ce priveste evolutia criminalitatii,precum
si a masurilor de protective social ape care le-a adoptatpentru a diminua si preveni acest fenomen.Cele mai vechi
codificari descoperite pina in present suntLegile din Esnunna si legislatia lui Lipit-Istar din Isin.Ele erauconsiderate a fi
alcatuita de regale statului Esnunna,avind uncontinut foarte variat,cuprinzind norme de drept civil, dreptpenal, precum si
reactii de alta natura. Una din pedepselepenale era amenda. Pentru prima oara era este reglementatconceptual de

circumstanta agrvanta
.Ce-a mai cunoscuta codificarea antica
ramine a fi Codul lui Hammurabi

,in care se distinge citeva tipuri de pedeapsa:-talionul;-pedepse corporale;-pedepse

pecuniare;-pedepse capital.Printre cele mai cunoscute codificari antice se inscribe si
Legea celor XII Table. Se face o delimitare a circumstantelor agravante siatenuante;are
loc o prima incercare de delimitare a etapeloractivitatii
infractionale.Modelul represiv de reacti sociala a existat inca multtimp.,cruzimea pedepselor
si executiilor salbatice intilnindu-se chiar si in a doua jumatate a sec . XVIII.Totusi incepind
cumijlocul sec.al XVII-lea au loc initiative de reformare adreptului penal si a criminologiei.

Testul 13
1.1 Psihanaliza inglobeaza o serie de concepii dezvoltate deSigmund Freudprivind explicarea fenomenelor psihice, bazate in primul rnd
pe cercetarea proceselor desfaurate inincontienti a relaiilor sale cucontientul, din care rezultaprocedee terapeutice aplicate in
cazul tulburarilorpsihopatologice.Psihanaliza este in acelai timp-un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de
ainvestiga semnificaia faptelori reprezentarilor ce au loc inincon tient;- o metoda de terapie a tulburarilor psihice, in cadrul careia
setinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafaa iclarificarea semnificaiei rezistenelor, transferurilor i dorinelor ascunse
ale pacienilor;- un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselorpsihice incontiente asupra trairilor, gndirii i activita
ai oamenilor. Elementele acestor teorii deriva din cercetareaproceselor psihice i terapia starilor psihopatologice.Psihanaliza
desemneaza concomitent trei lucruri.1.O metoda de investigarea a mintii. Si in special a mintiiinconstiente;2. O terapie a nevrozelor
inspirata din metoda de mai sus;3. O noua disciplina de sine statatoare care se bazeaza pecunostintele dobindite in urma aplicarii
metodei deinvestigare si experimentelor clinice.Prin urmare nu este nimic confuz in definitia psihanalizei.Psihanaliza este o tehnica
specifica de investigare a mintii si oterapia inspirata de aceasta tehnica. Eu as pune terapia peprimul plan pentru a sublinia si mai clar
ca psihanaliza nueste nimic speculativ, ca ea se invecineaza mai degraba cupsihoterapia si mai putin cu filozofia.

Aceasta teorie e conceputa ca un model explicativ, capabil saaduca lamuriri atit in ce

priveste geneza, cit si dinamicaactului criminal.Notiunea de personalitate criminala nu
trebuie inteleasa caun tip antropologic, o varianta a speciei umane. Ea este uninstrument
clinic, un concept operational. Pinatel neagaexistenta diferentei de natura intre oameni
cu privire la actulcriminal: Psihanaliza ne-a invatat in acest sens unele lucruripe care le
stiam inca de la Decalog. Orice om, in circumstanteexceptionale, poate deveni
delincvent.Inexistenta diferentei de natura intre oameni nu exclude insaexistenta unor
diferente graduale in privinta pragului lordelincvential.Indivizii necesita instigari
exterioare de diferita intensitatepentru a prezenta reactii delictuale, pentru a realiza
trecereala act. Aceasta diferenta graduala este data de anumitetrasaturi psihologice care,
in conceptia lui Pinatel, alcatuiescnucleul central al personalitatii criminale.Relund
elementele pozitive ale teoriilor existente, J.Pinatelconstruieste o teorie explicativa
centrata in jurul conceptuluide personalitate criminala.
In una din lucrarile sale, autorulformuleaza posibilitatea conturarii unei astfel
depersonalitati criminale, un fel de portret robot al acesteipersonalitati. Pinatel respinge
teza existentei unor diferente de natura umana intre infractori si noninfractori, acceptnd,mai
degraba, o diferenta de grad , unde gradul este nivelul dela care impulsurile endogene si
excitatiile exogene ildetermina pe individ sa comita fapta antisociala. Sub aspectcomparativ,
teoria lui J.Pinatel este ceva mai moderata dectcele ale predecesorilor sai.In conceptia
autorului, personalitatea criminala este alcatuitadintr-un nucleu central , care include un sir
de trasaturi de baza:1)egocentrismul,dupa care criminalul se dovedesteextrem de
individualist si de egoist;2)labilitatea,dupa care criminalul are o constructiepsihica si morala
slaba, firava, schimbatoare;3)indiferenta afectiva, dupa care criminalul este rece,lipsit de
mila, de simpatie fata de semenul sau;4)agresivitatea,tendinta spre violenta si duritate
etc.Fiecare dintre aceste trasaturi, luate izolat, nu sunt specificedoar acestei categorii de
persoane si numai reuniunea lor intr-o constelatie confera personalitatii vocatia
1.2

crimei. Aceste patru componente ale nucleului personalitatii auurmatoarea distributie:agresivitatea joaca un rol de incitare, fiind ocomponenta activa, iar-o egocentrismul,
labilitatea si indiferenta afectiva aurolul de a neutraliza inhibitia trecerii la act prin
impiedicareasubiectilor de a lua corect in considerare aprecierea socialaori sentimentul de
compasiune si simpatie pentru altul. Zisaltfel, rolul lor este de a da culoare verde
agresivitatii.O trasatura de baza, caracteristica criminalului, este si nivelulscazut de
inteligenta. Conform datelor statistice dintre cei cecomit furturi, 34% sunt debili si 26% sunt
inapoiati mintal; ceice comit omoruri 47% sunt debili mintali si 26% suntmarginiti; cei ce
comit violuri, 50% sunt debili mintali si 50%sunt inapoiati mintali.Dupa J.Pinatel, aspectul
psihologic al criminalului trebuiecompletat si cu alte elemente. Asa, nivelul de
cunostinte,nivelul de instruire al criminalului este, in general, scazut. Aceasta se exprima prin
numarul mare de analfabeti inrndurile criminalilor, de cei care au intrerupt sau abandonat
scoala. In consecinta, nivelul scazut de cunostinte referitor lanormele de conduita sociala,
nivelul de pregatire profesionalaetc. Toate acestea duc la inexistenta frnelor care in
modobisnuit inhiba la indivizii normali starea de agresivitate.In sfrsit, conform conceptului
de personalitate criminala,infractiunea este o fapta omeneasca, iar criminalii suntoameni
obisnuiti, ca toti ceilalti; ceea ce ii deosebeste estetrecerea la act, care constituie expresia
diferentei de gradsi astfel, intre personalitatea infractorului si cea anoninfractorului exista
doar o diferenta cantitativa si nu unacalitativa.In acest context criminologia insasi apare ca o
stiinta cestudiaza trecerea la actul delictual, evalund reactiapersonalitatii fata de o situatie
specifica care creeaza ocaziainfractionala.Este cert faptul ca, pentru Pinatel, teoria
personalitatiicriminale, cu toate ca este construita pe datele criminologieigenerale, reprezinta
o ipoteza de lucru in domeniulcriminologiei clinice.Initial, teoria personalitatii criminale a
fost conceputa pentrua explica fenomenul criminal individual. Ulterior, aceastateorie a fost
extinsa cu privire la criminalitate.Totodata, ea a constituit o baza de lansare pentruteoriile
trecerii la act, care apartin criminologiei dinamice,succesoarea etiologiei criminale.
1.3 In cadrul orientarii psihologice sunt grupate principaleleteorii si conceptii criminologice, a
caror trasatura comunarezida in centrarea explicatiei cauzale pe factori psihologici,iar
deosebirea in caracterul mai mult sau mai putinexclusivist al determinismului psihologic.In
comparatie cu teoriile de tip antropologic, psihopatologic,sociologic, care nu au urmarit rolul
deciziei libere aindividului in geneza crimei, orientandu-se spre odeterminare de tip mecanicist
intern sau extern, teoriile deorientare psihologica pledeaza pentru concilierea factorilorde
personalitate libera a individului cu cei de determinare exosau endogena, recunoscandu-se pana
la urma idei uneideterminari relative a comportamentului criminal.Trecere in revista a celor mai
valoroase teze formulate dereprezentantii teoriei:
1. A. Adler: Complexul de inferioritate al individuluideclanseaza dorinta acestuia de a-si depasi
conditia proprie,care se poate manifesta prin actiuni antisociale, menite sacompenseze complexul
prin faptul situarii sale in centrulatentiei publice.
2. Etienne de Greef (teoria psihomorala) stabileste cele treifaze de evolutie ale psihicului catre
savirsirea crimei:asentiment temperat, asentiment formulat, criza. Individulcare a parcurs aceste
faze capata un Eu care consimte sitolereaza ideea crmei, prin aceasta deosebindu-se de un noninfractor. Primul va trece mai usor la comiterea crimeiaflindu-se intr-o situatie favorabila.
2.1 Pentru a caracteriza actiunile victimei, care au contribuit lacauzarea de prejudicii acesteia
atit nemijlocit inainte deinfractiune, citsi in timpul incidentului, cercetatorii auelaborat un sir de
conceptii. Potrivit acestor conceptii, victimele pot crea conditii pentru savirsirea infractiunilor
saupot avea un comportament neatent ori provocator. Anume presupunerea precum ca cuvintele
sau actiunile victimei ar contribui intr-un anumit mod la cauzarea dedaune acesteia, a determinat
orientarea prioritara acercetarilor stiintifice desfasurate de catre victimologii dinOccident de
lainceputul anilor 1940si pina la sfirsitul anilor1960.Doar vinovatia victimei reprezinta prin sine
atitudineapsihica a acesteia fata de comportamentul sau in situatiapreinfractionala, in momentul
incidentului si dupa comitereainfractiunii, manifestindu-se in exterior prin actiunile

sauinactiunile persoanei vatamate. Individul poate sa prevadasipoate sa nu prevada

consecintele comportamentului sau saupoate sa conteze pe un alt rezultatIn cazul vinovatiei
victimei, actiunile acesteia trebuiesa fie intentionate sau imprudente.Victimele, intr-unsir de
cazuri, pot crea deci conditiifavorabile pentru savirsirea infractiunii, demonstrind
uncomportament neatent (neprevazator) sau provocator . Vinovatia victimei se manifesta atit
prin comportamentulprovocator sau neatent, cit si prin starea de neputinta
aacesteia.Comportamentul provocator al victimei este caracteristic, indeosebi, infractiunilor
violente contra persoanei. Un astfelde comportament al victimei frecvent este constatat si
lacomiterea infractiunii de viol. Provocarea violului se intimpla atunci cind persoana vatamata,
prin
comportamentul ei imoral, creeaza o situatiesexuala tensionata (prinactiuni, limbaj, priviri
etc.).Prin provocare din partea victimei se intelegeforma extrema de contribuire a persoanei
vatamate lacomiterea infractiunii.Comportamentul provocator al victimei poate fi pasiv sauactiv,
continuu sau intimplator.Mentionam ca, atit o forma,citsi alta a comportamentului
necorespunzator al victimeip o a t e f i c o n s t i e n t a s i i n c o n s t i e n t a , a d i c a
p e r s o a n a vatamata nu-si da seama de caracterul provocator alcomportamentului sau si
despre reactia posibila fata deacesta.
2.2 Dupa comportament:-pozitiv-victima opune rezistenta activa-negativ-insasi victima incalca
normele morale sau juridice-neutruDupa Schafer:-anterior nu au avut nici o legatura cu faptasulvictima nu arenici o vina,ea este o persoana intimplatoare-victima provocatoare-care a comis
ceva ce a declansattrecerea la act-victima neglijenta care incita infractorul la trecerea la
act.Deex. Nu incuie usa la masina-victima slaba fiziologic,biologic-nu opune rezistenta-victime
slabe social-minotitati etnice,religioase fara vinaproprie-victime autovictimizanteprostituate,suicigasi-victime politiceDupa Mendelson: _absolut nevinovate-vinovatie minora-la
fel de vinovate ca infractorul-mai vinovata ca infractorul-absolut vinovata(ea savirseste atacul)victima-simulant.Dupa Lamborn-initiere-facilitare-provocare-cooperare-instigareDeci dupa
comportamentul adoptat de victime,acesta pot fiacuzate cand insele prin comportamentul lor
provoacasituatia criminogena respectiva si pot fi aparate cind sunt victime absolut intimplatoare
si inocente.
2.3 Proiectai raportul infractor victima.
Pentru activitatea practica de combatere a criminalitatii oimportanta deosebita o are analiza si
cunoasterea relatiilordintre infractor si victima pina la infractiune, din
momentulincidentului,precum si dupa comiterea faptei penale. Aceastapermite stabilirea unei
imagini reale asupra fenomenului,loculu isi rolului victimei in mecanismul
actului,fundamentarea unor recomandari de prevenire, autoprotectiesi resocializare a persoanelor
vatamate, precum si la o r a p i d a s i c o r e c t a a p l i c a r e a l e g i i i n c a z u l
c o m i t e r i i infractiunii. Astfel, in victimologia criminologica, raportul infractor - victima este
un concept de baza,bine elaborat la nivelurileteoretic si empiric, care are valoare deosebita, mai
ales dinpunct de vedere al genezei comportamentului infractional.Deci relatiile reciproce dintre
potentialul victimizator siposibila victima, care genereaza infractiunea, sunt nistelegaturi specifice
si apar in baza multiplelor raporturi sociale. Aceste legaturi pot fi de serviciu si de vecinatate, de
rudenie sifamiliale. Ele iau nastere in baza concubinajului, convietuiriiconjugale, cunostintelor
intimplatoare etc. In procesulacestor legatur iintre oameni se formeaza relatii
de afaceresicolegiale; de prietenie si dragoste; de dusmanie,tensionate sineutrale. Toate se bazeaza
pe anumite procese psihice aleindivizilor: simpatie si antipatie, impuls emoziona sip a s i v i t a t e ,
f r i c a s i i n d i f e r e n t a e t c . T r e b u i e d e m e n t i o n a t insa ca continutul,
caracterul sau intensitatea relatiilor dintresubiecti nu duc inevitabil la un conflict caregenereaza
infractiunea. Numai calitatile subiectiveindividuale ale infractorului si victimeireflectate in relatiile
lor, pot duce intr-o anumita situatieconcreta de viata la comiterea infractiunii,deoarece oricesituatie
de conflict il obliga pe subiect sa primeasca oanumita decizie si sa-si aleaga varianta comportarii.Prin
urmare, mentionam ca in victimologiacriminala aspectul obiectiv al relatiilor

sociale ilreprezinta situatia in care oamenii sunt uniti in mod obiectiv de locul, timpul, situatia
concreta.Asemenea relatii obiectiveapar intre oameni la serviciu, la locul de trai, intre pasageriiunui
mijlocde transport public etc. In astfel de conditii,raportul obiectiv dintre diferite persoane
necunoscute poatesa-i transforme in victime comune, reale sau potentiale, iar inaltele, sa determine
comportamentul lor, reactia si actiunilecomune. Aspectul subiectiv al raportului infractor victimapresupune cazuri in care infractorul si victima se cunoscreciproc.Raporturile reciproce
existente determina sicaracterul reactiei fata de comportamentul participantilorunei sau altei
situatii.. In functie de gradul interactiunii, mecanismul ei si altifactori, in literatura de specialitate se
deosebesc trei categoriide relatii intre infractor si victima lui: intimplatoare,nedeterminate si
predeterminate.Raporturile intimplatoare apar indiferent de vointa sauinitiativa unuia dintre
participantii dramei criminale. Incadrul acestor relatii, comportamentul victimei are un rolabsolut
neutral ingeneza infractiunii, iar in actiunile victimizatorului lipseste intentia directa de obtinere
arezultatuluiilegal.Raporturile nedeterminate sunt acele relatii dintre infractorsi victima care se
formeaza la initiativa
victimizatorului, rolulpersoanei vatamate fiind pasiv in geneza crimei.Daca in cadrul raporturilor
nedeterminate, potentialulinfractor in functie de orientarile sale antisociale, deregula isi alege cea
mai potrivita victima in viziunea lui, atunci in cadrul relatiilor predeterminate, personalitatea
sicomportamentul victimei determina, in mare parte, savirsireainfractiunii. Criminalul n-are o
astfel de necesitate, reactia luiagresiva fiind orientata impotriva unui individ concret. Insituatia
cu relatii reciproce predeterminate, deseori victima este stabilita cu mult inaintea comiterii
actuluicriminal. Asa se intimpla in cazurile in care pretextulinfractiunii este cearta, dusmania,
gelozia, dragostea etc.Relatiile reciproce predeterminate se caracterizeaza printr-odesfasurare
relativ indelungata din momentul aparitieiintentiei infractiunii pina la realizarea ei.Ele apar, de
obicei, in baza unor raporturi stabile dintre potentialul infranto si viitoarea victima:familiale, de
rudenie, amoroase etc.Investigatiile victimologice realizatedemonstreaza ca majoritatea
infractiunilor gravecontrapersoanei se savirsesc in cadrul unor relatiipredeterminate intre
infractorsi victima.

Testul 14
1.1
Anume lui Lacassagne isi datoreaza denumirea scoala lioneza(dupa denumirea localitatii in care
a trait si a activat). Fiind intemeietor si fondator al ideii, el sustinea ca individulcriminal nu se
naste criminal, dupa cum afirmaureprezentantii scolii pozitiviste italiene sub conducerea
luiLombroso. Afirmatia scolii sociologice franceze se baza peideea ca criminalul este un produs
al mediului social in caretraieste, produs al conditiilor necorespunzatoare ale vietiisale
economice.Scoala a intocmit un calendar al crimelor, bazndu-se peteoria ca asupra
criminalitatii influenteaza factorul fizic,mediul climateric si natural. Se sustinea ca numarul
crimelor impotriva proprietatii creste iarna si scade vara, in timp cenumarul crimelor impotriva
persoanelor creste o data cucresterea temperaturii, atingnd cel mai inalt nivel in timpul verii.
Acest calendar ilustra grafic nu numai situatiacriminogena si a criminalitatii, ci si modul
exprimarii lorcoraportat la lunile anului.Insa in opinia lui Leonse Manouvrier , crima este
materiesociologica, iar criminalul un produs sociologic. Prin altecuvinte, Manouvrier confirma
prin ideile sale conceptiaexprimata de Lacassagne.Conceptia sa privitoare la continutulcategoriei
de mediu social el ii atribuie un rol mai importantdect Lacassagne ce nu este intru totul exacta si
suficientadeoarece, se considera ca prin mediul social se intelege totaceea ce omul vede, aude si
invata;In ceea ce priveste scoala interpsihologica, Gabriel Tarde este adeptul psihologismului
sociologic si respectiv al ideii casocialul este un fenomen de interrelatii de nivel psihologic
intre indivizi, coordonate de legile imitatiei, ale opozitiei siadaptarii, in cadrul unui sistem de
echilibru dinamic, al unuisistem aflat in continua schimbare si transformare. In final,postulatele
lui G.Tarde invoca criminalitatea ca un fenomensocial, dispunnd de cauze preponderent sociale
ca: mizeria,incultura, influenta negativa a mediului social inconjurator sialtele.
1.2 Principalele lucrari a lui Emil Durkheim sunt: Diviziuneasociala a muncii (1863),
Regulile metodei sociologice(1895), Suicidul (1897), Prohibirea incestului si originilesale
(1897).Pornind de la premisa caracterului social al criminalitatii,E.Durkheim a formulat in
lucrarile sale o serie de teoriioriginale privind geneza, natura si perspectivele acesteia. Astfel,
analiznd in unele din lucrarile sale criminalitatea,autorul o considera ca facnd parte din orice
societatenormala crima este o parte integranta a tuturor societatilor.Intruct nu poate exista o
societate in care indivizii sa nu seabata, mai mult sau mai putin, de la tipul colectiv,
esteinevitabil ca si printre aceste abateri sa fie unele care saprezinte caracter criminal. Ceea ce le
da acest caracter nu esteimportanta lor intrinseca, ci aceea pe care le-o imprumutaconstiinta
comuna. Intruct crima este un act care trebuiepedepsit, o societate scutita de crima este absolut
imposibila.Crima este, dupa opinia lui Durkheim necesara. Prin urmare, criminalitatea trebuie
analizata si explicata nu prin ea insasici in legatura cu o cultura determinata in timp si
spatiu.Faptele sociale se impart in normale si anormale si dinacest punct de vedere
criminalitatea este un fenomen normal ,care insoteste in permanenta orice colectivitate
sanatoasa. Astfel,anomia reprezinta, in conceptia lui Durkheim, o stareobiectiva a mediului
special caracterizata printr-o dereglare anormelor sociale, datorita unor schimbari bruste
crizeeconomice etc., - ceea ce duce la o neconcordanta intre nevoileindividului si mijloacele
disponibile pentru a le satisface.Durkheim arata ca individul, cu ct are mai mult, cu attdoreste
mai mult, intruct primirea unor bunuri si avantajenu face dect sa stimuleze si nu sa satisfaca
sau sa reducanevoile sau dorintele acestuia.Meritul acestor conceptii consta in special in replica
pe care adat-o conceptiilor bioantropologice, deschiznd noiperspective in fata cercetarii
stiintifice a cauzelorcriminalitatii.
1.3
Meritele lui Lombroso sunt enorme. Concepiile sale au nsemnat un progres pentru vremea sa.
El a introdus cercetarea tiinific a fenomenului 3-C (crim, criminal, criminalitate); a pus

bazele etiologiei, care a revenit, actualmente, sub forme noi; a ntreprins primele cercetri n
domeniul morfologiei, patogeniei i pedagogiei crimei.
Scoala pozitivista italiana este ceea care a contribuit colossalla constituirea criminologiei ca
disciplinaautonoma,cuprinzind idei foarte importante pt criminology lacare sa ajuns prin
intermediul unor ginditori care au avut valoroase idei darn u sau ridicat la nivelul unei
scoli.Comunpt ei este tenta pozitivista bazata pe metoda experimentalarenuntind la studierea
infractiuni ca entitate juridical infavoarea studiului infractorului ,adica a omului viu ce a comis
infractiunea.Acesti ginditori se inscriu in curentelecriminologice ce tin de
fiziognomie,frenologie,antropologiegenerala si alienism.In cadrul orientarii anthropologicbiologice sunt reuniteteorii care confera factorilor biologici o importantahotaritoare in geneza
crimei.Specific pt aceasta orientare estelimitarea obiectului criminologiei la studiul infractorului
prinincercarea de a demonstra prin incercarea de a demonstraexistenta unor trasaturi specifice
de ordin bioantropologic.Oimportanta deosebita pt aprecierea corecta a continutului silimitelor
acestei orinetari este intelegerea corecta aconceptelor fundamentale cu care stiintele
biomedicaleopereaza cum sunt acelea de ereditar,innascut,constitutional.
2.1 Exista mai multe criterii de clasificare a victimilor:1.Dupa categoria infractionala se pot
diferentia numeroasecategorii de victime:-victime ale infractiunii de vatamare corporala-victime
ale infractiunii de viol-victime alr infractiunii de tilharie etc.Practic victime exista la orice
componenta deinfractiune dinpartea speciala a CP. 2.Dupa gradul de implicare si de
responsabilitate in comitereainfractiunii a victimilor am analizat clasificarile
luiMendelson,Fattah si Lamborn,axindu-ne in final peclasificarea lui Sheley din 1979:-infractor
activ-victima pasiva-infractor activ-victima semiactiva-infractor activ-victima activa-infractor
pasiv-victima activa-infractor semipasiv-victima activa3.Dupa criteriul biologic,psihologic si
social se inscrieclasificarea parinteluivictimologiei Henting in:-consumatori de alcool si
droguri-persoanele cu o intelegenta redusa,in conceptia lui Hentingacestea sunt nascuti pt a fi
victime datorita naivitatii sicredulitatii lor-persoanele temporar deprimate,singuratici sau cu
inimazdrobita pot cadea prada hotilor ,escrocilor..-persoanele achizitive,adica cele care in orice
imprejurarecauta sa-si mareasca bunurile.Aceasta tendinta poate duce atitla crima cit si la
victimizare.
2.2 Fapta infractionla in realitate reprezinta un cuplupsihologic,adica criminalul ce a savirsit
crima pe de o parte si victima crimei pe de alta parte.Victimele deseori colaboreazacu
criminaliilor.Aceasta colaborare poate fi :-constienta-inconstienta-subconstienta.Rolul victimei
ni acest cuplu este extrem de divers si dinaceasta cauza comportamentul vicgtimelor poate fi:pozitiv-adica victima opune rezistenta activa agresorului-neutru-nu contribuie nici la comiterea
infractiunii nici lacontarcararea ei-negativ-unde victima insesi incalca intr-un oarecare
modnormele morale sau juridice.Reiesind din faptl ca un rol mai putin important in acest cupluil
are victima,apare problema vinovatiei victimei prin care seintelege comportamentul integral al
victimei si nu doar laturasubiectiva a conduitei,adica atit aspectul obiectiv cit si celsubiectiv
privite in strinsa corelatie.Deci reiesind din gradul de responsabilitate al victimilor incomiterea
infractiunilor precum si in functie de reactiesociala fata de acesta, victimele pot fi acuzate sau
aparate. Victimele pot fi acuzate pentru erorilecomise,comportamentele indecente care au dus la
aparitiaunor consecinte negative.Fiacare trebuie sa.si ia masuri deprecautie pt a reduce la minim
riscul victimizarii. Aparatorii victimei considera ca cei care acuza victimaexagereaza masura in
care provocarea contribuie la comitereainfractiunii si sustin ca majoritatea victimilor sunt
completinocente,nevinovate.Vinovati sunt criminalul sau sistemul.
2.3 Investigatia victimologico-psihologica isi pune scopuri oarecum tangentiale cu celeale
criminologiei,determinate deinteresul pentru personalitatea victimei infractiunii.Unul dinscopuri
consta in reabilitatea victimilor,deoarece acesteasuporta daune psihice profunde,pierderea
increderii in lumeaincojuratoare si ni fortele proprii.Scopul principl al victimologiei este
preintimpinarea savirsirii infractiunilor.Sarcinile victimologiei sunt:-studierea procesului de
victimizare si a rolului victimei inmecanismul actului infractional-stabilirea pronosticului

victimologic,deoarec cunoscindmecanismul de victimizare ,metodele si tipurile

de victimizare,caracteristicile victimelor,locul si perioada detimp ce coreleaza cu procesul de
victimizare este posibil de apreciza nivelul victimizarii in plan statistic.-victimoterapia,ar include
elaborari metodologice decomportare cu victima,de audiere a acesteia precum si decreare a unui
sistem de reabilitare a victimei.Subiectii prevenirii victimologice mai sunt reprezentate
deorganele de stat care au atributii in sfera prevenirii sicombaterii actelor infractionale.Victima
poate fi aparat prinurmatoarele forme de cater autoritatea de stat:1.accesul la justitie si
tratamentul echitabil.Victimele tre sa fietratate cu compasiune si sa le fie
respactatdemnitatea.Trebuie sa fie informate dsp drepturile lor pt apute obtine compensarea
cuvenita.Este dreptul victimei sa-ifie satisfacute nevoile juridice,cum ar fi posibilitatea
curecurs,asistenta juridica pe tot parcursulprocedurii,asigurarea securitatii los si familiei lor.
2.obligatia de restituire si compensare.Sa se repare echitabilprejudiciile cauzate victimilor si
familiilor lor.3.Indemnizatie-tre sa fie asigurata o indimnizatie financiaracare este in obligatia
infractorului,in caz ca acesta nu aresurse,obligatia revine statului.O posibilitate de imbunatatire
aacestor cerinte ar fi cresterea si intarirea fondurilor nationalede indemnizare a
victimilor.Importanta activitatii subiectilor prevenirii victimologiceconsta in studierea victimei si
conditiile care au inlesnittransformrea persoanei in victima,propune solutii ptinlaturareaacestor
consecinte si masuri de protectie sociala.

Testul 15
1.1 Afirmatia scolii sociologice franceze se baza peideea ca criminalul este un produs al mediului
social in caretraieste, produs al conditiilor necorespunzatoare ale vietiisale economice.Scoala a
intocmit un calendar al crimelor, bazndu-se peteoria ca asupra criminalitatii influenteaza
factorul fizic,mediul climateric si natural. Se sustinea ca numarul crimelor impotriva proprietatii
creste iarna si scade vara, in timp cenumarul crimelor impotriva persoanelor creste o data
cucresterea temperaturii, atingnd cel mai inalt nivel in timpul verii. Acest calendar ilustra grafic
nu numai situatiacriminogena si a criminalitatii, ci si modul exprimarii lorcoraportat la lunile
anului.Insa in opinia lui Leonse Manouvrier , crima este materiesociologica, iar criminalul un
produs sociologic. Prin altecuvinte, Manouvrier confirma prin ideile sale conceptiaexprimata de
Lacassagne.Conceptia sa privitoare la continutulcategoriei de mediu social el ii atribuie un rol
mai importantdect Lacassagne ce nu este intru totul exacta si suficientadeoarece, se considera ca
prin mediul social se intelege totaceea ce omul vede, aude si invata;In ceea ce priveste scoala
interpsihologica, Gabriel Tarde este adeptul psihologismului sociologic si respectiv al ideii
casocialul este un fenomen de interrelatii de nivel
psihologic intre indivizi, coordonate de legile imitatiei, ale opozitiei siadaptarii, in cadrul
unui sistem de echilibru dinamic, al unuisistem aflat in continua schimbare si transformare. In
final,postulatele lui G.Tarde invoca criminalitatea ca un fenomensocial, dispunnd de cauze
preponderent sociale ca: mizeria,incultura, influenta negativa a mediului social inconjurator
sialtele.
1.2 Un rol determinant in aparitia acestei scoli l-a avut iluminismul reprezentat de Voltaire,
Montesquieu, Rousseau,Diderot, Kant, Ferguson s.a. Anume sub influentailuministilor au aparut
in a doua jumatate a sec. XVIII, lucrarice vor juca un rol hotartor in evolutia stiintelor penale.
Laloc de frunte se situeaza lucrarile lui Cesare BonesanaBeccaria si Jeremy Bentham.Cesare
Bonesana Beccaria (1738-1794) s-a nascut la Milano,Italia. A absolvit colegiul din Parma, apoi
Universitatea dinPavia, devenind la vrsta de 20 de ani doctor in drept canonicsi drept roman. A
scris o serie de poeme, eseuri, articole,studii. C.Beccaria a fost un om de cultura, un cititor
pasionat si cunoscator a mai multor limbi straine.Desi scoala este denumita numai a dreptului
penal iarBeccaria s-a conturat ca unul din cei mai mari penalisti aituturor timpurilor, conceptiile
sale intemeiate pe ideeacentrala a liberului arbitru de vointa si actiune a individului,contin teze
importante referitoare la fenomenulcriminalitatii, fiind astfel justificata extinderea scolii
ladomeniul criminologiei.Totodata, C.Beccaria sugereaza ca unele din infractiuni pun inevidenta
factori criminogeni proprii. El a impus in constiintaepocii principii fundamentale pentru dreptul
penal modern,cum ar fi:-legalitatea incriminarii si a pedepsei;-necesitatea individualizarii
pedepsei;-caracterul personal al pedepsei.Referindu-se la pedeapsa cu moartea, Beccaria
evidentiazacaracterul de clasa al criminalitatii, precum si deosebirile detratament juridic dintre
bogati si saraci. Referitor la altetipuri de pedepse, autorul sustine ca pedeapsa trebuie sa
fiecorespunzatoare nu numai faptei comisedar si personalitati iinfractorului, acceptnd ca acesta
din urma poate fi influentatde anumiti factori externi, factori de mediu fizic si social.
1.3 Ca fondator al sociologiei criminale, E.Ferri nu admite oseparare ntre sociologia
criminal pe deoparte i antropologia criminal, statistic, penalogie i tiina
penitenciar, pe de alt parte. Toate acestea ar reprezenta mai multe capitole ale
uneitiine unice. Astfel, dup Ferri i dreptul penal aparine sociologiei criminale. Opera
de baz a lui E.Ferri este Sociologia criminal, aprut n anul 1892, nefiind altceva
dect o lucrare mbuntit i perfecionat a primei ediii ce a aprut cu titlul I novi
orrizonti del dirito e della prodedure penale (Torino, a.1881). Prin nsi denumirea
nou a lucrrii este scoas n eviden concepia nou a lui E.Ferri cu privire la crim,

criminal i criminalitate (fenomenul 3-C), care opune noiunea de sociologie aceleia de

antropologie. Dar aceasta nu este ns argumentul decisiv. Decisive sunt ideile pe care lea susinut. Nu degeaba E.Ferri a fost considerat de marii criminologi ca fiind cel mai
important reprezentant al colii pozitiviste italiene, un adevra maestru al dreptului penal
i al criminologiei, cel mai mare penalist din toate timpurile.
Meritul lui E.Ferri n progresul tiinei este enorm. El a observat c lupta mpotriva
criminalitii nu se poate duce numai prin aplicarea pedepselor, fiind necesare i msuri
economice: libertatea comerului i a migraiei, retribuirea corespunztoare amuncii,
condiii de via i de trai demne; msuri politice: descentralizarea administrativ,
liberti ceteneti, parlament democratic etc.; msuri sociale: libertatea cstoriei i
obligativitatea cstoriei civile, admiterea divorului, perfecionarea msurilor de educare
a copiilor.
2.1 putem trata noiunea de "victim" n sensul de orice persoan uman care sufer direct
sau indirect consecinele fizice, morale sau materiale ale unei aciuni sau inaciuni
criminale.3 Victima, astfel, este persoana lezat fr vreo asumare contient a calitii sale
i a riscului. Totui, n ultimii ani s-a introdus noiunea de "victim activant", prin care s-a
ajuns la concluzia c, direct sau indirect, victima poart o parte de vin
n desfurarea aciunilor infracionale. Victima se difereniaz de alte persoane, care, de
asemenea, pot fi lezate n urma unor aciuni infracionale.Deci, prin victim nelegem
persoana care suport consecinele fizice, materiale sau morale ale unei infraciuni. Dac
nu exist daun ca rezultat al unei fapte ilicite, nu exist nici victim.

2.2 Fapta infractionla in realitate reprezinta un cuplupsihologic,adica criminalul ce a

savirsit crima pe de o parte si victima crimei pe de alta parte.Victimele
deseori colaboreazacu criminaliilor.Aceasta colaborare poate fi :-constienta-inconstientasubconstienta.Rolul victimei ni acest cuplu este extrem de divers si dinaceasta cauza
comportamentul vicgtimelor poate fi:-pozitiv-adica victima opune rezistenta activa
agresorului-neutru-nu contribuie nici la comiterea infractiunii nici lacontarcararea einegativ-unde victima insesi incalca intr-un oarecare modnormele morale sau
juridice.Reiesind din faptl ca un rol mai putin important in acest cupluil are victima,apare
problema vinovatiei victimei prin care seintelege comportamentul integral al victimei si
nu doar laturasubiectiva a conduitei,adica atit aspectul obiectiv cit si celsubiectiv privite
in strinsa corelatie.Deci reiesind din gradul de responsabilitate al victimilor incomiterea
infractiunilor precum si in functie de reactiesociala fata de acesta, victimele pot fi
acuzate sau aparate. Victimele pot fi acuzate pentru erorilecomise,comportamentele
indecente care au dus la aparitiaunor consecinte negative.Fiacare trebuie sa.si ia masuri
deprecautie pt a reduce la minim riscul victimizarii. Aparatorii victimei considera ca cei
care acuza victimaexagereaza masura in care provocarea contribuie la
comitereainfractiunii si sustin ca majoritatea victimilor sunt
completinocente,nevinovate.Vinovati sunt criminalul sau sistemul.
2.3 Investigatia victimologico-psihologica isi pune scopuri oarecum tangentiale cu celeale
criminologiei,determinate deinteresul pentru personalitatea victimei infractiunii.Unul dinscopuri
consta in reabilitatea victimilor,deoarece acesteasuporta daune psihice profunde,pierderea

increderii in lumeaincojuratoare si ni fortele proprii.Scopul principl al victimologiei este

preintimpinarea savirsirii infractiunilor.Sarcinile victimologiei sunt:-studierea procesului de
victimizare si a rolului victimei inmecanismul actului infractional-stabilirea pronosticului
victimologic,deoarec cunoscindmecanismul de victimizare ,metodele si tipurile
de victimizare,caracteristicile victimelor,locul si perioada detimp ce coreleaza cu procesul de
victimizare este posibil de apreciza nivelul victimizarii in plan statistic.-victimoterapia,ar include
elaborari metodologice decomportare cu victima,de audiere a acesteia precum si decreare a unui
sistem de reabilitare a victimei.Subiectii prevenirii victimologice mai sunt reprezentate
deorganele de stat care au atributii in sfera prevenirii sicombaterii actelor infractionale.Victima
poate fi aparat prinurmatoarele forme de cater autoritatea de stat:1.accesul la justitie si
tratamentul echitabil.Victimele tre sa fietratate cu compasiune si sa le fie
respactatdemnitatea.Trebuie sa fie informate dsp drepturile lor pt apute obtine compensarea
cuvenita.Este dreptul victimei sa-ifie satisfacute nevoile juridice,cum ar fi posibilitatea
curecurs,asistenta juridica pe tot parcursulprocedurii,asigurarea securitatii los si familiei lor.
2.obligatia de restituire si compensare.Sa se repare echitabilprejudiciile cauzate victimilor si
familiilor lor.3.Indemnizatie-tre sa fie asigurata o indimnizatie financiaracare este in obligatia
infractorului,in caz ca acesta nu aresurse,obligatia revine statului.O posibilitate de imbunatatire
aacestor cerinte ar fi cresterea si intarirea fondurilor nationalede indemnizare a
victimilor.Importanta activitatii subiectilor prevenirii victimologiceconsta in studierea victimei si
conditiile care au inlesnittransformrea persoanei in victima,propune solutii ptinlaturareaacestor
consecinte si masuri de protectie sociala.

Testul 16
1.1 Dati notiunea de metoda si tehnica de investigare criminologica.
Metoda este "acea ordine care se pune in studierea si invatarea unei stiinte".
Este un produs ideatic, o creatie a mintii, ce se diversifica in activitatea de cercetare
stiintifica intr-o pluralitate de metode particulare.
Tehnica sau procedeul poate fi definit ca felul practic in care se utilizeaza o metoda
sau alta.
Metodologia, rezultat al reflectiilor filosofice legate de explicatia cauzala oferita de
determinism si de rolul pe care il ocupa cauzalitatea in procesul de
cunoastere, este stiinta care se ocupa cu studiul metodelor stiintifice.
1.2 Determinati metodologiei cercetarii criminologice
Majoritatea criminologilor ultimelor decenii au fostpreocupati de necesitatea
conturarii unei metodologii acercetarii criminologice, pentru stabilirea locului
acesteia incadrul metodologiilor de ramura si a raportului ei cumetodologia
generala.Definitia metodologiei cercetarii criminologice rezulta dincomplexitatea
fenomenului infractional, din necesitateainvestigatiilor cu caracter sociologic,
psihologic, biologic,psihiatric, juridic etc., datele obtinute fiind integrate sicorelate
teoretic intr-o maniera metodologica propriecriminologiei
1.3 . Metode particulareClasificare
a) metode de maxima generalitate (metoda observatiei, metoda experimentala);b) metode cu grad
mai redus de generalitate (metoda clinica etc.).
Unele metode particulare utilizate in domeniul criminologiei
a) Metoda observatiei
Observatia este de doua feluri:
- empirica - la indemna oricui, are caracter spontan, subiectiv, nu ofera o imagine completa a
fenomenului studiat etc. ;
- stiintifica - o contemplare intentionata a realitatii, presupune existenta unor abstractii stiintifice
b) Metoda experimentala
Este o observatie provocata in conditii determinate sau alese de experimentator.
Tipuri de experiment:
- dupa locul de desfasurare: experiment de laborator si experiment de teren (fiecare prezinta
avantaje si dezavantaje);
- dupa natura variabilei independente: experiment provocat si experiment invocat;
- dupa modalitatile concrete de manipulare a variabilelor: expe-riment "inainte" si "dupa",
experiment
"dupa", experiment ex post facto.
Procedee pentru alcatuirea grupurilor de control:- controlul de precizie;- controlul statistic;controlul la intmplare.
c) Metoda clinica
Cerceteaza cazul individual pentru formularea unuidiagnostic si prescrierea unei
terapeutici. Foloseste studii de follow-up, studii descriptive ale unor cariere criminale si studii de
caz propriu-zis.
d) Metoda tipologica
Este folosita pentru a descrie un anumit tip de criminal in opozitie cu tipul noncriminal, pentru a
descrie tipuri particulare de criminali (de ocazie, profesionist, pasional etc.), precum si pentru a
stabili o tipologie criminologica a actului criminal. Intrebuinteaza notiunile de tip si tipologie.

In criminologie, tipologiile se clasifica in: specifice (cea creata de Lombroso privind existenta
unui tip unic de criminal innascut etc.) si de imprumut (realizate de E. Kretschmer, W. Sheldon
etc.). O alta clasificare are in vedere orientarile teoretice din criminologie: tipologii
constitutionale, psihologice, sociologice.
e) Metoda comparativa
Metoda comparativa este intlnita in toate fazele cercetarii criminologice, de la descrierea si
explicarea pna la prognozarea fenomenului infractional, la toate nivelurile de interpretare fenomen, fapta penala, faptuitor, victima - att in cercetarea de natura cantitativa, ct si in cea de
natura calitativa. Criminologia foloseste, cel mai adesea, urmatoarele trei procedee: procedeul
concordantei, procedeul diferentelor si procedeul variatiilor concomitente.
f) Metodele de predictie
Acestea au ca scop:
- formularea unor previziuni privind evolutia fenomenului crimina-litatii pe o anumita perioada
de timp (de obicei 5 ani);
- evaluarea probabilitatilor de delincventa (care se poate realiza prin prevederea semnelor unei
delincvente viitoare la o vrsta foarte frageda sau prin prevederea comportamentului delincvent
al persoanelor care au deja o conduita delincventa, cum ar fi, de exemplu, recidivistii).
Criminologia foloseste doua metode de predictie: metoda schemei de pronostic (scoala
Germana) si metoda tabelelor de predictie (SUA).
tehnicile de investigare criminologice -pot fi umratoarele:
Ancheta sociala
Cauzele care implica criminalitatea , causeeconomice, sociale, politice, exista in orice perioada
sociala siapar ca factori constanti in ancheta sociala cu caracterparticular sau general.
Chestionarul
este utilizat in cercetarea criminologicapentru efectuarea unor evaluari de ansamblu ale
fenomenuluicriminalitatii, in afara datelor statistice oficiale. Estereprezentat de intrebari
de logica si psihologie, de imaginigrafice, care determina pe cel anchetat sa explice un
anumitcomportament social.
Interviul
este o tehnica de investigare si aprofundare multmai flexibila. Realizarea interviului trebuie
facuta decercetatori bine pregatiti professional, cu tact, interes pentrucercetare si
confidentialitate.
Tehnica documentara
are in vedere lecturareadocumentelor care pot fi statisticile oficiale, dosare
penale,dosare personale, etc.
2.1 Definiti trasaturile biologice individuale ale infractorului: virsta si sexul.
Virsta infractorului- reprezinta o trasatura individuala apersonalitatii care ne indica nivelul de
dezvoltare bio-psiho-sociala a acestuia. Astfel, virsta caracterizeaza gradul dedezvoltare a
aptitudinilor fizice ale persoanei(forta fizica,dezvoltarea instinctilor, inclusiv a celor sexualeetc.),
niveluldezvoltarii psihice(intelectul, vointa sau afectivitatea), niveluldezvoltarii sociale(gradul de
scolarizare, profesia, stareacivila, experienta de viata etc.). Toate aceste caracteristici nepot da
indicatii referitoare la explicarea comportamentuluideviant in general.Stabilirea virstei
infractorului este necesara pentru a seputea cunoaste nivelul dezvoltarii bio-psiho-sociale a
acestuiasi pentru a se stabili daca acesta raspunde penal pentrufaptele sale, in raport de virsta pe
care o avea la data savirsiriifaptei.Criminologia distinge
Cinci categorii de virsta:- copilaria (de la 0-12 ani);- adoliscenta(12-22ani, unde preadolescenta
cuprinde virstaintre 12-15ani; adolescenta propriu-zisa-15-15ani;postadolescenta-18-22ani);tineretea(de la 22-35ani);- virsta adulta(de la 35-60/65ani);- virsta a treia sau batrinetea(de la
60/65ani). Virsta prezinta interes in criminologie deoarece in raport cuea se constata atit o curba
specifica de evolutie, numerica, citsi tipologica a infractorului. Sexul infractorului- reprezinta
ansamblul trasaturilormorfologice si sociale prin care indivizii umani se impart in barbati si femei.
Diferentele dintre sexe se explica prin factoride natura biologica, psihica, socialasi

culturala. Din acestpunct de vedere, barbatii se deosebesc de femei in plananatomo-morfologic,

fiziologic, psihic si social, precum siprin manifestarile comportamentaleEste indiscutabil faptul
ca intre barbat si femeie suntdeosebiri esentiale, dar este discutabila originea, natura,proportiile
si efectele acestor deosebiri, si prin urmare aleinegalitatilor dintre sexe.Deosebirile anatomice,
fiziologice, psihologice si intelectualedintre sexe s-a preocupat cercetatorul francez H. Marion,
careconsidera ca deosebirile anatomice si fiziologice dintre barbatsi femeie ar fi: constitutia
anatomica, fizica mai puternica a barbatului, decit a femeii; scheletul si constitutia femeii
maimica, mai slaba ca a barbatului; talia, statura si greutateacorpului femeii mai mica;
musculatura femeii este mai slabdezvoltata decit cea a barbatului, de unde urmeaza ca barbatul
este mai puternic, viguros din punct de vedere fizic;inima femeii in general este mai mica si
mai usoara decit a barbatului.Deosebirile psihice intre barbat si femeie ar fi mai esentiale,decit
cele fizice. La femeie prevaleaza capacitatile, insusirile,calitatile sufletesti, iar la barbat
capacitatile, facultatile intelectuale.La femeie predominasentimentul,la barbat ratiunea.Femeia
este mai sensibila, mai impresionabila, maisentimentala, mai capricioasa, mai pasionata decit
barbatul. Barbatul este volitiv, femeia este afectiva.Deci, femeia are mai putina dispozitie si
capacitate pentrusavirsirea infractiunilor.
2.2 Argumentai caracteristicile, scopul, funciilei influen apedepsei asupra personalitaii infractorului.

Fundamentul dreptului de a pedepsi a evoluat de la o societatela alta. Prin urmare, au evoluat si

notiunea, scopul, functiile sisistemul pedepselor. Una din cele mai reusite notiuni ni separe a fi
cea a criminologului Bujor V., dupa care pedeapsa este o categorie stiintifica utilizata pentru a
releva unfenomen social distinct ce consta intr-o negare si dezaprobarea samovolniciei
individului si care se manifesta prinaplicarea, in numele legii a masurilor de constringere
apersoanelor vinovate de savirsirea unei fapte interzise delegea penala si care are drept scop
apararea societatii deatentate infractionale, prevenirea de noi infractiuni,restabilirea ordinii de
drept si a echitatii in societate. Scopul pedepsei este diferit in legislatiile penale nationale. Asa,
in sistemul de drept continental scopul pedepsei tine de:intimidare, rasplata, preintimpinare si
corectare a vinovatului. In sistemul dreptului anglo-saxon accentul sepune pe elementul represiv,
restabilirea echitatii sociale,intimidarea si apararea societatii de atentate criminale., distingem
urmatoarelefunctii ale personalitati-functia de
constringere- este o masura statala, aplicata deinstantele de judecata, in numele legii, persoanelor
care ausavirsit infractiuni, cauzindu-le anumite lipsuri si restrictiidrepturilor lor.- functia de
corectare si de reeducare- consta in influentareaasupra mentalitatii si deprinderilor
condamnatului, in sensul inlaturarii pozitiilor antisociale si formarii altoracorespunzatoare
exigentelor societatii.functia de restabilire a echitatii sociale- imbraca haina unuirau cu care se raspunde raului produs
prin savirsireainfractiunii. Raul, suferinta pe care o implica pedeapsa,decurg din lipsurile si
restrictiile, precum si constringerileprevazute de lege: restrictia de libertate, restrictia
drepturilorcivilefunctia de
preventie generala- are un scop mediat, indepartat, atentionind toti cetatenii despre
posibilitateapedepsei penale, in cazul cind ar fi tentati sa comitainfractiuni. Este o dispozitie de
preintimpinare, ce implicateama sau frica de pedeapsa, ultima avind un rol preventiv general
antiinfractional.functia de preventie speciala.- ca scop al pedepsei estedefinita prin faptul ca pedeapsa are un
scop imediat, de apreveni savirsirea de noi infractiuni din parteacondamnatilor, adica a
persoanelor care deja au savirsitinfractiuni.In ceea ce priveste influenta pedepsei asupra
personalitatiiinfractorului
este anume acea institutie a pedepsei care aevidentiat principiile fundamentale ale
egalitatii,umanismului, democratismului, legalitatii, reprezentindlimitele de aplicare ale

pedepsei. Prin lege sunt stabilitecuantumul si modalitatile, categoriile pedepselor, acesteafiind conditii obligatorii ce necesita
a fi indeplinite pentru ca pedeapsa sa poata fi aplicata legal.

2.3 Elaborai clasificari i tipologii ale infratorului.Criteriul clasificarii variaza dupa

conceptia despre genezacriminalitatii.
Astfel poate fi utilizat criteriul antropologic,psihologic, sociologic etc. Printre primele clasificari
oenumeram pe cea a lui Lombroso care spune ca criminaliisunt:1) criminali nascuti;2) nebuni
morali;3) criminali epileptici (epileptoizi);4) criminali pasionali;5) criminali nebuni (la aceasta
categorie se mai axeazacriminalii alcoolici, criminalii isterici si criminaliiseminebuni sau
matoizi);6) criminali de ocazie;7) criminali de obicei;8) criminali latenti.Ferri ii clasifica pe
criminali in cinci categorii:1) criminalii nebuni sau alienati2) criminalii nascuti sau instinctivi
(sunt salbatici, brutali, vicleni si lenesi, care nu fac nici o deosebire intre crima ingeneral si o
meserie);3) criminalii de obicei (se recruteaza din indivizi, care comit in copilarie primul
delict);4) criminalii din pasiune (sunt rari si comit aproapetotdeauna crime contra persoanelor;
sunt de un temperament sanguin, de o sensibilitate exagerata, comitind crime mai ales in
tinerete);5) criminalii de ocazie.La rindul sau, A. Lacassagne distinge:1) criminali de sentiment
sau de instinct (sunt incorigibili,fiind determinati la crima de tendintele ereditare, obisnuintasau
viciu);2) criminali de actiune sau de ocazie (numiti si pasionali);3) criminali de gindire sau
frontali (printre acestia se inscriusi criminalii alienati).In psihologia si criminologia moderna,
tipologia personalitatiiinfractionale tine cont de un cerc mai larg de criterii. Primadivizare tine
de:1.gradul de constientizare si dirijare psihica acomportamentului, unde se disting
infractoriinormali siinfractorii anormali.Infractoriinormali nu sunt afectati de patologii psihice,
crimafiind constientizata. Astfel, fiind constienti de caracterulantisocial al comportamentului lor,
acesti infractori au la baza motive egoiste, de regula cupidante, comitind furturi,delapidari,
infractiuni economice.Infractorii anormali poseda dereglari psihice de diversanatura, patologii
care nu le permit o constientizare deplina siadecvata a actiunilor, comportamentelor.2. A doua
divizare se face in functie de tendinta de repetare ainfractiunilor , unde distingem infractori
recidivisti siinfractori nerecidivisti . Infractorii nerecidivisti mai pot fi numiti si infractori
primari,care nu repeta comportamentul criminal.3. A treia divizare se face in functie de gradul de
pregatireinfractionala. Aici evidentiem doua tipuri:- infractori ocazionali sau situationali;infractori de cariera.Infractorii ocazionali sau situationali sunt indivizii careau comis infractiuni
in virtutea unor circumstante deosebite(de ordin material, afectiv, etc). Pentru ei crima este
unfenomen contradictoriu modului obisnuit de comportament.

Testul 17
1.1 crimele, n acest context, depind de: clim temperatur, altitudine, latitudine, erupii solare
etc. Cu aceast denumire coala cartografic sau geografic, nu sunt de acord unii criminologi,
considernd c denumirea este prea restrns, adepii colii studiind nu numai dependena
geografic a criminalitii.1 Totui, ei au fost acei care au acreditat termenii utilizai destul de
frecvent n epoca contemporan ca factor geografic, geografia crimei, zona criminogen i
hart a criminalitii.
coala cartografic, cu toate c s-a angajat ntr-o abordare unilateral a criminalitii, a pus n
eviden factori cu caracter social sau de mediu ce nu mai fuseser valorificai pn atunci, cu
att mai mult c autorii ei nu au avut la dispoziie nici mijloacele tiinifice adecvate de cercetare
i nici un aparat documentar suficient de vast. Aceast coal are un merit colosal, fiindc este
prima care a sesizat legturile ce exist ntre criminalitate i fenomenele din mediul social i
natural. Adepii colii au observat i argumentat caracterul repetabil al criminalitii, subliniind
necesitatea lurii unor msuri cu caracter penal i social de combatere a criminalitii.
1.2 Asociaionismul este un curent psihologic de orientare materialist-mecanicist rspndit n
Europa ntre sec. XVIII-XIX. Conform acestei teorii mecanismul fundamental al formrii
nsuirilor i proceselor psihice umane l reprezint procesul de asociere, susinnd c fiecare
proces psihic, fiecare nsuire este rezultatul unui lan sau compoziii asociative, formate n
contiina individului normal sau criminal, independent de voina acestuia. De exemplu, din
asocierea senzaiilor, percepiilor, din asocierea reprezentrilor rezult prejudecile. Aceast
teorie este n mare parte netiinific, fiindc reduce explicaia comportamentului criminal doar
la asociaiile de idei, ceea ce este normal, dar absolut incomplet. n fine, asociaionismul anume
din aceast privin i este cunoscut i sub denumirea de atomism psihologic.
Eliminnd din cauzalitatea comportamentului criminal exact elementele de profunzime i esen
ale profesionalismului infractorului, concepia asociaionist nu a fost n msur s serveasc la
cunoaterea criminalitii i s ofere tehnici i metode de lupt mpotriva acesteia. Dar ea a
furnizat un procedeu de descoperire i identificare prin tehnica lansrii de idei asociative. Cu
toate c acest procedeu are o valoare relativ, el este, practic, unicul destinat purtrii unor
discuii cu folosirea cuvintelor sa expresiilor asociate cu svrirea delictului.
Behaviorismul este un curent psihologic american aprut la nceputul sec. XX. Denumirea
curentului provine de la cuvntul englez behaviour, care nseamn comportament. De aici,
behaviorismul mai poart denumirea de teoria comportamentelor. Behaviorismul consider c
pentru cunoaterea, nelegerea i prevederea comportamentului uman este suficient studierea
relaiei dintre stimul i rspuns, fr a mai fi nevoie pentru aplicrile la contiina individului.
Dar adepii acestei teorii nu in seama de faptul c n realitate acelai stimul exterior poate
produce efecte diferite sau c stimuli diferii pot produce acelai efect. n consecin, aceast
orientare este considerat de marea majoritate a autorilor ca fiind netiinific i unilateral,
ntruct nu sesizeaz cauzele reale ale fenomenului criminalitii, ncercnd fr succes s
readuc i s explice aspectele de comportament. Anume din aceste consideraii aceast orientare
mai este cunoscut i sub denumirea de psihologie fr contiin sau psihologia obiectiv.
1.3 Freudismul sau doctrina psihanalitic este o orientare psihologic care a dominat
ntre cele dou rzboaie mondiale. Se consider c psihanaliza a constituit punctul de
trecere de la psihologia criminal la criminologia psihologic.
Importana cunoaterii lui Freud i a doctrinei sale este absolut necesar ntruct
datorit universalitii lui aceasta reprezint un moment important att pentru cultura
general a fiecrui intelectual ct i, mai ales, pentru cultura de specialitate a unui jurist
sau medic.Freud are meritul incontestabil de a introduce o manier cu totul original n

explicarea mecanismelor psihicului uman prin metoda psihanalitic. Prin studiile sale,
el a ncercat s demonstreze existena unei personaliti antisociale ce ine de sfera
psihologiei normale i s explice mecanismul de formare a acesteia.1
Teoria lui Freud a rezultat din dou etape decisive. Prima etap conine ideea referitoare
la incontient partea invizibil a aisbergului, care formeaz cel mai larg i cel mai
puternic sector alminii noastre.2 Incontientul, n concepia lui Freud, de precontient
care, dei n mod normal este asemntor incontientului, poate fi stimulat prin diverse
procese de gndire i deveni contient.
n concepia lui Freud exist dou ci de rezolvare a conflictului din id:
1) redirecionarea instinctelor primare sau sublimarea de la scopurile propuse spre altele,
cum ar fi cele de creaie tiinific, artistic, literar, muzical etc.
2) refularea ce const n scoaterea tendinelor i instinctelor primare din sfera
contientului i includerea lor n id. Deci, Sinele este o realitate psihic adecvat care nu
are ns contiina realitii obiective. Eul (Ego) este cea de a doua instan psihic i se
mai numete i contient. Eul reprezint nivelul central al personalitii, nucleul acesteia
i este constituit din cunotinele despre sine. Eul asigur constanta individual2 ,
garantnd echilibrul necesar ntre instinctele i tendinele profunde ale individului, pe de
o parte, i normele primite prin educaie, pe de alt parte. Astfel, sinele este pus treptat,
pe msura dezvoltrii personalitii sub controlul Eului i Supraeului. Supraeul (SuperEgo) sau contiina moral reflect nivelu de dezvoltare a personalitii, influena pe care
mediul social i cultural o exercit asupra psihicului. Supraeul contribuie i el, ca i Eul,
la refularea instinctelor, nivelul su de cenzur fiind cu att ma puternic, cu ct persoana
este mai matur, sntoas psihic, mai instruit, mai educat i mai experimentat n
via. Astfel, psihanaliza cuprinde un ansamblu de procedee destinate urmririi i
descoperirii cauzelor devierilor comportamentale i vindecrii unor boli psihice.
Psihanaliza se efectueaz n cabinetul medicului psihanalist, care poart discuii libere
asociative, prin sugestii, teste sau experimente, toate avnd drept scop descoperirea
cauzelor nevrozelor sau a altor tulburri psihice. n consecin, prin metoda psihanalizei,
sunt scoase la iveal tendinele ascunse printre care i cele de agresivitate i trecute cu
ajutorul medicului prin cenzura Eului i Supraeului. Este o metod de sondare i de
descrcare a incontientului, de natur a prentmpina izbucnirile negative i criminale.
2.1 Definiti conceptul de criminalitate in sens restrins si in sens larg.
Sensul larg (lato sensu), unde prin criminalitate in sens larg intelegem totalitatea crimelor
comise de-a lungul intregii evolutii umane pe intreaga suprafata a globului terestru.
b) Sensul restrins (stricto sensu), unde prin criminalitate in sens restrins intelegem totalitatea
crimelor savirsite in limitele unei perioade de timp determinate, intr-o arie geografica
determinata.
2.2 Clasificati factorii criminogeni.
Factorii criminogeni ce determina criminalitatea ca fenomen social se clasifica in :
- factori economici,- factori demografici,- factori culturali,- factori politici.
1) Factori economici ce pot fi considerati cu continut criminogen.
a) Industrializarea - ofera locuri de munca , posibilitat de instruire , specializare si cresterea
nivelului de trai ,
mobilitatea populatiei spre zonele industriale din mediul rural, individul devenind
un necunoscut,
navetismul prelungit, - dezechilibrul psihologic cu efecte in starea de stres a muncitorilor
b) Somajul - scaderea nivelului de trai , - instabilitate emotionala,
- scade autoritatea tatalui ca si "cap al familiei".
c) Nivelul de trai - saracia si dorinta de inavutire imping spre delicventa
d) Crizele economice - scad salariile, creste rata somajului, - apare specula,
- proprietatea este in pericol att a statului ct si cea particulara.

2) Factorii demografici
a) moblitatea sociala si urbanizarea, - scade controlul social ,
- structurile urbane nou formate sunt necuprinzatoare la inceput sub aspectul emotional.
b) emigrarea spre tari cu potential economic.
- tel neatins, frustrarea,- necunoasterea legislatiei ,- acceptarea sclaviei si a muncii fortate,
- export de delicventa si criminalitate autohtona ,- import de criminalitate straina.
c) imigrarea din tari foarte sarace, asiatice , africane spre spatii favorizante economic.
- dezechilibru social pe zonele unde se instaleaza,- ermetizarea etniilor,
- lipsa factorilor educationali in mediul etniilor,
- lipsa comunicarii cu autoritatile datorata necunoasterii limbii.
d) traficul cu fiinte umane
- prostitutie ,- cersetorie,- sclavie,- dezvoltarea retelelor de trafic.,- spalarea banilor,
- violenta maxima.
3)Factori socio-culturali
a) familia
familia contemporana si-a micsort dimensiunile si rolul,
apar sintagme noi precum: "disparitia familiei"," familia in bucati", "familia asistata" ,
"familia destramata",
s-a dezvoltat concubinajul,
vrsta casatoriei a crescut inspre 40 de ani,
procentajul divorturilor este in crestere,
preocuparea pentru parinti ori rudele in neputiinta a scazut.
b) esecuri privind integrarea scolara
copiii inadaptati social constituie o problema ,- insubordonare ,- lipsa de interes,
absenteismul,- repetentia,- conduita agresiva in raport cu cadrele didactice.
c) impactul activitatilor din timpul liber
lipsa de interes pentru sport , cultura , arte,- consumul de alcool si tutun,
fuga de acasa.
d) impactul mijloacelor de informare in masa ( radio , TV,presa scrisa).
e) alcoolismul- consum de alcool,- consum si trafic de droguri.
4)Factori politici
a)
razboiul-instaureza haosul, anarhia economica si sociala, violenta.
b) revolutia reprezinta acea stare de criza politica de mare amploare care se finalizeaza pe cale
conflictuala urmarindu-se inlaturarea de la putere a unui grup/ conducator , cucerirea puterii
politice si schimbarea ornduirii sociale.
2.3 Aceti factori n generarea criminalitii au o deosebit de puternic influen n trei
situaii specifice:1) rzboiul;2) revoluia; 3) criza politic.
Rzboiul poate fi convenional (mpotriva unui alt stat) i civil (pe teritoriul unui stat).
Rzboiul civil este cel mai periculos n criminogenez, fiindc produce efecte puternice
criminogene. Acest tip de rzboi este periculos prin faptul c n timpul lui se creeaz
centre antagoniste de putere, indivizii se polarizeaz, legislaia se ignoreaz complet, se
instaureaz haosul i anarhia social, politic i economic, se escaladeaz agresivitatea
i violena. n aceste situaii, infractorii de profesie au un cmp de aciune enorm i ideal.
De asemenea, starea de haos i anarhie ncurajeaz la comiterea de infraciuni i
persoanele care anterior n-au comis crime.1 Rzboiul civil este, n consecin, cea mai
nalt expresie a unei crize politice pe teritoriul unui stat. Revoluia este o stare de criz
politic de mare amploare, ce are drept scop nlturarea de la putere a unui grup
conductor, cucerirea puterii politice i schimbarea ornduirii sociale. Cea ma rsuntoare
revoluie (i cu cele mai distructive consecine) a fost revoluia din octombrie 1917 n
Rusia Deci, revoluia este o form a luptei pentru ctigarea puterii politice. Ea nu-i
alege mijloacele pentru atingerea scopurilor sale. Dup efectele produse am deosebi

revoluii: distructive i "de catifea" (n urma revoluiei "de catifea" a fost nlturat de la
puter preedintele Georgiei, E. evarnadze n 2003). Criza politic. Dei rzboiul i
revoluia apar n rezultatul crizei politice, am prefera evidenierea acesteia din
considerentul c ea (criza politic) poate fi generat i de ali factori. Aa, n Republica
Moldova ncepnd cu anul 1991 criza economic a generat o puternic criz politic. Ca
rezultat, marea majoritate a populaiei nu particip la conducerea statului, nu voteaz,
sunt indifereni fa de alegeri. Aceasta se datoreaz i instabilitii regimului politic,
prezenei numeroaselor partide i micri politice care afecteaz grav contiina
poporului. Campaniile electorale se transform n adevrate lupte, btlii, cu insinuri i
njosiri reciproce. n rezultat, o parte considerabil a populaiei i pierde ncrederea,
idealurile umane fiind cele care au de suferit.

Testul 18
1.1 nui
1.2 Argumentati rolul codificarii antice in constituireacriminologiei.- Aceasta codificare
antica (Codul lui Hamurabi impreuna cuCodul lui Bilalama) a creat cadrul institutional
necesar,initiind eliminarea razbunarii private si intarind rolul statului in materie penala.
Anume cu aceasta codificare s-a trecut de lasclavagismul timpuriu incomplet la orinduirea
sclavagistadezvoltata, care a pus baza formatiunilor statale din Orientulantic.
1.3. Evaluati aspectele fenomenologice ale criminologieiAspectele fenomenologiceale criminalitatii pot fi:-generale si-individuale. Aspectele
generale se refera la fenomenul criminalitatii inansamblul sau, incluznd toate manifestarile
antisociale,indiferent de genurile sau tipurile de infractiuni.Aspectele individuale cuprind
diverse genuri, tipuri, categoriisi specii de infractiuni (de ex.: furt, jaf, tlharie
sauinfractiuni de sustragere).Tot sub acest aspect se studiaza structura cantitativa
ainfractiunii, numarul si felul infractiunilor, cauzele siconditiile care genereaza sau
favorizeaza savrsireainfractiunilor, dinamica acestora, aspectul calitativ etc. Tot inacest
context se studiaza si faptele care nu sunt infractiuni,dar preced, determina sau insotesc
fenomenul criminalitatii,avnd o vocatie criminogena recunoscuta: somajul,alcoolismul,
prostitutia, saracia, incultura etc.1)Un alt aspect fenomenologic il reprezinta personalitatea
infractorului,si anume particularitatile bio-psiho-sociale ale individului, aptitudinile,
caracterul sitemperamentul sau, care pot influenta comportamentuldeviant.2) Unul din cele
mai importante aspecte fenomenologice ilreprezinta elaborareametodelor de profilaxie si
combatereafenomenului criminalitatii. Scopul acestor metode consta indiminuarea
fenomenului criminalitatii, in prevenirea prindiferite mijloace a savrsirii de noi crime.
2.1 Relatati formele de inadaptare sociala a infractorului.
Cel mai de vaza reprezentant al acestei orientari estecriminologul suedez Olof Kinberg, care
sustine teoriainadaptarii sociale cu privire la criminal. El si-a prezentatprincipalele idei in
lucrarea sa Basic problems of Criminology, aparuta la Copenhaga in a. 1935.Potrivit acestei
conceptii, infractiunea este considerata ca unprodus natural al unor trasaturi biologice
individuale,anormale, criminalul reactionnd sub influenta obiectiva aacestor factori, fara a
dispune de posibilitatea alegerii altuicomportament.Inadaptarea sociala declanseaza
comportamentul criminal, inspecial cnd acest lucru este favorizat de concurenta unorfactori
sociali.Teoria inadaptarii sociale afirma teza ca predispozitiile biologice ori psihice prin ele
insele nu sunt suficiente pentrudeclansarea comportamentului criminal, ultimul depinznd side
interactiunea unor factori sociali si individuali. Printrefactorii criminogeni individuali am
evidentia surmenajul,afectiunile cerebrale, anumite dificultati legate de viatasexuala, deficitul
mintal s.a.Daca adaptarea inseamna intotdeauna atasarea fata de unobiect, valoare, atunci
dezadaptarea se inscrie in sensuldivergentei tendintelor individului cu cerintele normelor
deconvietuire sociala.Pentru a desemna personalitatea ca atare, Kinberg propunetermenul de
structura biologica actuala, avnd in vederemodalitatile prin care partile unui intreg sunt
imbinatepentru a realiza functia.In conceptia unor autori, Kinberg releva citeva
modalitatiprincipale de dezadaptare:1) Dezadaptarea fizica ce este legata de
tulburarilefunctionale ca defectele de auz, vedere, tulburari endocrineale dezvoltarii avnd ca
consecinta gigantismul oriinfantilismul etc. Prin urmare, toate aceste stari diminueazasansele
individului in viata, punndu-l in stari de izolaredureroasa ce se soldeaza cu recurgerea la
comportamenteilicite;2)dezadaptarea psihica este si mai importanta,afectnd echilibrul mintal.
Persoana sufera de un dezacordemotional, fiind supusa unei presiuni interioare nefasteasupra
proceselor intelectuale, favoriznd tendinta sprecrima. Acest dezechilibru impiedica persoana de
a maiexamina calm si critic lucrurile;3)dezadaptarea psihologicase produce, de regula, laindivizi

normali, reprezentnd un ansamblu de reactiineadecvate, generate de catre un conflict intre

schemele decomportament.Cu toata apartenenta teoriei la teorii de orientare bioantropologica,
Kinberg evidentiaza un sir de factori sociali,care favorizeaza comportamentul criminal:
saracia,alcoolismul si stupefiantele, atmosfera sociala, presa si opinia publica etc.In plan
profilactic O.Kinberg propune o profilaxie mixta:-medico-higienica si-morala. Autorul
recomanda combaterea factorilor negativi ca:prostitutia, alcoolismul, parazitismul social,
vagabondajul,cenzura subiectelor de scandal si violenta din presa. In caz desavrsire a unei crime
de catre un bolnav aplicarea terapieimedicale cu izolarea speciala, chiar de lunga durata
aindividului.Meritul lui O.Kinberg in dezvoltarea criminologiei ca stiintaeste destul de mare. El a
situat omul ca fiinta biologica incentrul preocuparilor criminologice, a analizat
profundproblemele legate de fiinta umana, aratndu-iindividualitatea. A aratat ca ar fi o grava
greseala de a crede caindivizii care comit sporadic sau chiar frecvent acte criminalear fi in mod
necesar diferiti de cei care nu le comit.
2.2. Comparati teoria constitutiei predispozant delincventialesi teoria constitutiei delincvente.
Promotorii t. constitutiei predispozant delincventiale(Kretschmer, Scheldon, Hooton),
continuatori ailombrozianismului, considera ca la baza comiterii crimei seafla constitutia
anatomica a omului in calitate de unitatemorfologica si functionala. In conceptia reprezentantilor
t.constitutiei delincvente (Benigno di Tullio), constitutiacuprinde, pe de o parte, elemente
ereditare si congenitale, iarpe de alta parte, elemente dobindite in timpul vietii, in special in
prima ei parte. Astfel, tendintele ereditare nu suntconsiderate a conduce automat la savirsirea
crimei, ci doar cafiind favorizante, conferind vocatia crimei.Pentru di Tullio, studiul crimei nu
poate fi exclusiv biologicori exclusiv sociologic, ci intotdeauna biosociologic. In acelasitimp
biologicul nu poate fi desprins de psihic, deoarece inrealitatea organica a corpului uman nu
exista nici o functie,afara de cele pur vegetative, care sa se poata detasa deactivitatea psihica.
Predispozitia pentru crima este expresiaunui ansamblu de conditii organice si psihice, ereditare
saudobindite care, diminuind rezistenta individului la instigaricriminogene, permite individului,
cu mai multa probabilitate,sa devina criminal (Benigno di Tullio Manuel
danthropologie criminelle). Reprezentantii t. consitutieipredispozant delincventiale, insa, s-au
axat pe cercetariexperimentale care sa demonstreze corelatia intre activitateacriminala si biotip
(tipul biologic); corelatia stabilindu-se fie in raport cu structura corpului (morfo-caracterologice),
fie inraport cu somatotipul (tipul corpului avut in vedere, plecindde la embrion), fie in raport cu
tipul endocrinian. Astfel,Kretschmer in Structura corpului si caracterul a distinspatru categorii
de indivizi cu o constitutie corporala sistructura psihica distincta si, corespunzator, inclinatie
maiputernica spre comiterea unor infractiuni specifice (de ex.tipul atletic infractiuni contra
persoanelor si bunurilor,tipul picnic fraude, escrocherii). Scheldon a stabilitexperimental in
baza unui esantion de 200 delincventi cacele mai multe cazuri de delincventa apar in cazul
tipului mezomorf (cu o dezvoltare puternica a musculaturii). Hooton,efectuind cercetari
antropologice ale criminalilor, masurind volumul cutiei toracice, dimensiunile craniului si ale
altororgane la mai mult de 13 mii condamnati, a ajuns la concluziaexistentei tipului criminal cu o
constitutie predispozantcriminala.Observam ca di Tullio face o analiza minutioasa afactorilor
sociali ori fizici, exteriori individului, considerindca au o influenta reala in masura in care
intilnesc o constitutiecriminala preexistenta ori contribuie la formarea unei astfelde personalitati:
De unde convingerea noastra ca mediul nudevine un factor criminogen decit daca, prin grava
sapersistenta, poate exersa asupra individului o influentaperiorativa, degenerativa sau patologica,
si sa provoace astfelun supra-eu imoral, un dezechilibru psihic acompaniat deinstigari
criminogene, sau daca opereaza asupra unor indivizi in mod particular receptivi, ca urmare a
constitutiilor biopsihice. Desi, reprezentantii t. constitutiei predispozantcriminale, din aceeasi
perspectiva, nu o considera drept odeterminare absoluta, ci ca o probabilitate sporita inclinatie,totusi acestia nu pun in valoare interconexiunea cu factoriisociali si psihici, precum o
face di Tullio. Meritul celui dinurma consta si in stabilirea notiunii de prag, adica de

limitaspecifica pentru individ predispus biologic la comiterea unorinfractiuni (declansarea

reactiei antisociale depinzind de odiferita intensitate a stimulului in functie
2.3.Evaluati importanta criminologiei clinice in tratamentulinfractorului.
Dupa cum precizeaza J.Pinatel in lucrarea sa Lacriminologie, din care doua treimi sunt
consacratecriminologiei clinice, aceasta este o stiinta organizatametodologic dupa modelul
clinicii medicale, care are in finalscopul pregatirii unui aviz cu privire la individul criminal.
Acest aviz include un:1)diagnostic;2) prognostic si 3)tratamentul eventual.
Deci, potrivit acestei teorii, infractorul este unbolnav, iarcriminalitatea isi are sursa principala in
patologie.J.Pinatel aacceptat si caracterul social al criminalitatii clinice.Rezultatele observatiilor
si constatarilor de ordin clinic sunt in final comparate cu indicii sociali si numai pe aceasta
bazase recurge la diagnosticul criminologic. Anume de aceea,sustinatorii acestei scoli pretind ca
criminologia clinica nueste un simplu capitol al clinicii medicale, ci are un accentuatcaracter
social.Criminologia clinica utilizeaza o gama variata de investigatii,inclusiv cele de ordin
medical, psihiatric si psihologic.Sunt foarte interesante recomandarile criminologiei clinice
indomeniul profilaxiei criminale, cum ar fi:-extragerea chirurgicala a zonelor presupuse a fizone
de agresivitate;-utilizarea tranchilizantelor si antidepresivelor incazul delincventilor psihopati;castrarea in scopuri terapeutice a delincventilorsexuali;practicarea psihanalizei pentru inlaturarearabufnirilor criminale;-utilizarea narcodiagnosticului
s.a.Deci, criminologia clinica include un program de masuriclinice in scopul preintmpinarii
savrsirii de catre individ aunor noi infractiuni.De o popularitate enorma s-a bucurat criminologia
clinica incepnd cu anul 1970. Pe primul loc se afla Franta si Italia,unde promotorii acestui curent se
bucurau de o mareautoritate si si-au adus vaste contributii in procesul dereabilitare a condamnatilor.
Spre exemplu in Franta, in urmareformei penitenciare din august a.1985 s-au imbunatatitconsiderabil
conditiile de executare a pedepselor. Inpenitenciarele franceze a fost creat un vast serviciu social
educativ. Condamnatii au obtinut dreptul de a primi studiiprofesionale, de a invata in diferite
institutii de invatamnt,precum si posibilitatea asistentei medicale in afarainstitutiilor penitenciare
fara un control permanent dinpartea administratiei.Criminologia clinica este o stiinta aplicata, care se
concretizeaza in examinarea multidisciplinara a cazului individual,formularea unui diagnostic, a unei
ipoteze asupra conduiteiulterioare (prognostic) si luarea unei decizii asupratratamentului ce se va
aplica infractorului, in scopulresocializarii acestuia si prevenirii recidivei. Examenul medico-psihosocial a fost instituit, pe plan legislativ, in Franta, inanul 1959, in cadrul art. 81 alin.4 C.proc.pen.
Acesta are uncontinut complex, care cuprinde:
59
- un examen cu privire la personalitatea inculpatului si oancheta referitoare la situatia sociala
materiala si familiala aacestuia;- un examen medical;- un examen medico-psihologic;- o r i c e
a l t e m a s u r i u t i l e . Examenul de personalitate si ancheta sociala sunt obligatorii in
materie criminala si facultative in materie corectionala.Examenul medico- psihologic este
facultativ in ambelesituatii.Dosarul de personalitate al infractorului serveste laindividualizarea
sanctiunii. Dupa ramnerea definitiva ahotarrii judecatoresti, dosarul se transmite
administratieipenitenciare, iar ulterior, comitetului de reinsertie post-penala.Fiind o stiinta
aplicata, organizata metodic in maniera uneiclinici medicale, criminologia clinica isi orienteaza
eforturileasupra infractorului concret, formulnd un diagnostic, unprognostic si, eventual, un
tratament.Totodata, criminologia clinica nu este un capitol alcriminologiei medicale, intruct nu
ia in considerare doarelementele bio-psihologice;ea are un caracter socialaccentuat. Elementele
sociale si bio-psihologice sunt unite decriminologia clinica intr-o perspectiva
sintetizatoare,dominata de conceptul de stare periculoasa. Starea periculoasa
Aprecierea criminologica a "starii periculoase" presupuneevaluarea capacitatii infractionale si
a posibilitatii dede individ).

Test nr. 19
Subiectul I: Formarea criminologiei ca tiin
1.1. Relatai fenomenul criminalitii n opera lui Enrico Ferri.
E. Ferri este considerat fondator al sociologiei criminale.Cea mai importanta lucrare a sa
Sociologia criminala. E.Ferri, vorbind de originea i natura criminalitii, susine c este
vorba de un fenomen cu o natur complex crima este un fenomen complex biologic, fizic
i social.
O a doua tez a lui E.Ferri ar consta n aceea c, criminalitatea nu se repet n timp cu
constan i regularitate, printr-o repetiie mecanic, de la an la an, ci printr-o oscilaie
permanent, prin creteri sau descreteri determinate de cauze naturale, precum i a
factorilor de mediu fizic i social, astfel dinamica criminalitii fiind supus unei legi a
saturaiei. Un alt mare merit al lui E.Ferri const n faptul c a dovedit i a impus teza
necesitii clasificrii infractorilor. n concepia sa infractorii pot fi clasificai n cinci
categorii:
1) Infractorii nebuni (alienai) care se disting de criminalii nnscui i de nebunii morali.
Acestei categorii i aparin infractorii, care comit, de regul, crime odioase.
2) Infractorii din obinuin care sunt determinai la svrirea infraciunilor de
imposibilitatea unei reintegrri dup o condamnare privativ de libertate.
3) Infractorii nnscui (instinctivi), fr sim moral, cinici, cruzi.Pentru aceast categorie de
infractori pedeapsa, practic, nu are efect.
4) Infractorii de pasiune (pasionali) , ce posed un sim moral slbit, comind fapte penale
fr a reflecta, sub influena pasiunilor. Ei comit, practic, ntotdeauna crime contra
personalitii.
5) Infractorii de ocazie - relativ cinstii, nzestrai cu sim moral, dar mpini la svrirea
crimei de tentaiile condiiilor fizice si sociale.
1.2. Argumentai rolul Legilor lui Manu i Legii celor XII Table n constituirea
criminologiei.
De rnd cu formele menionate de lupt mpotriva criminalitii, un rol deosebit revine religiei,
care n scopul valorizrii superioare a sentimentului religios considera crima fie ca o
manifestare diabolic, fie ca o expresie a pcatului. Astfel justiia a cptat aspectul unui dar
divin. n acest sens am evidenia Codul lui Hammurabi. Pe stela de diorit negru, unde sunt
gravate articolele Codului su, Hammurabi este nfiat nchinndu-se zeului Sama, de
la care primete textul legii. Aa s-a conferit esena divin activitii legislative, iar regele
urma s le transmit oamenilor, care trebuiau s respecte legile ntocmai sub frica unor
sanciuni severe.Pedepsele aplicate erau considerate ca o plat pentru rul provocat, ori ca o
ispire a pcatului svrit. La baza Codului lui Hammurabi se afl legea talionului
ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mn pentru mn, picior pentru picior, arsur pentru
arsur, vntaie pentru vntaie.
Legea talionului a nsemnat un important procedeu n evoluia dreptului de a pedepsi. Desigur c
dreptatea impus de legea talionului este barbar i primitiv, dar n epoca respectiv a fost
singura care s-a putut impune minilor oamenilor. Drept exemplu, dreptul talionului se
regsete n: Codul lui Hammurabi, legile lui Manu (Manama-Dharma-Sastra).

1.3.Evaluai aspectele fenomenologice ale criminalitii: personalitatea infractorului.

Un aspect fenomenologic l reprezint personalitatea infractorului, i anume particularitile biopsiho-sociale ale individului, aptitudinile, caracterul i temperamentul su, care pot influena
comportamentul deviant. Personalitatea infractorului poate fi studiat att la general ct i pe
categorii de infractori;
Prin noiunea de personalitate a infractorului nelegem ansamblul trsturilor individuale biopsiho-socio-culturale, precum i totalitatea calitilor sociale ale omului, care n corelaie cu
alte condiii impersonale determin comiterea unei fapte, prevzut de legea penal.
Personalitatea infractorului nu reprezint un nou tip al personalitii umane, ci este o
personalitate obinuit care se caracterizeaz prin unele trssturi comportamentale
specifice. Specificul const n prezena pericolului social la infractor. Trstura principal
care caracterizeaz personalitatea infractorului este aceea c a svrit o crim; nu este
criminal cel care are numai intenia de a svri o crim. Personalitatea infractorului este un
concept criminologic complex care include dou noiuni:
1) noiunea psiho-social de personalitate;
2) noiunea juridico-penal de infractor.
Subiectul II: Teorii criminologice contemporane
2.1. Relatai teoria marxist. (3 puncte)
Marxismul consider c toate aciunile umane sunt rezultatul condiiilor de existen social i n
primul rnd a factorului economic, care este considerat factor hotrtor n istorie, n viaa social
sau n comportamentul individual.Toate teoriile criminologice marxiste au la baz principiile
materislismului istoric ai crui ntemeietori sunt Karl Marx i Frideric Engels. Avnd studii
matematice, Marx a scris foarte multe lucrri despre schimbrile sociale din acea perioad (anii
1760-1840). Teoria sa este strns legat de schimbrile sociale, politice i istorice, precum i de
dezvoltarea economic. La baza concepiilor marxiste se afl conflictul dintre forele materiale
de producie i relaiile sociale de producie. Marxismul consider c numai condiiile vieii
materiale a oamenilor, generate de sursa relelor - proprietatea privat, de expluatare, determin i
explic comportamentul criminal. Prin urmare criminalitatea este determinat de factori obiectivi
economici i are un caracter istoric.
2.2.Comparai teoria anomiei sociale i teoria apartenenei sociale. (5 puncte)
Ambele teorii de orientare sociologica.
Teoria anomiei sociale. Una din cele mai cunoscute teorii de orientare sociologic este cea a
sociologului american Robert K.Merton, care i-a formulat principiile bazndu-se pe
conceptul de anomie. Anomia se nate ca rezultat al tensiunii dintre scopuri i mijloace.
Ordinea social este stabil atunci cnd exist un echilibru ntre scopurile ce urmeaz a fi
atinse i mijloacele disponibile pentru a le atinge. Cnd echilibrul se rupe, i face apariia
dezorganizarea social. Merton arat c n societatea american, n majoritatea cazurilor, se
ignor problema dac obiectivele propuse pot fi atinse, n ce msur i dac atingerea lor va
avea loc pe cale legitim. Visul american nu cunoate limite n calea succesului, banii jucnd
rolul predominant.
Teoria apartenentei sociale. n lucrarea sa Cauzele delincvenei T.Hirschi susine c exist
patru elemente importante ale legturii sociale:
a) ataamentul sau afeciunea pentru semenii si;
b) angajamentul care asigur ncrederea pe care individul o are n societatea n care triete, dar
i riscul pe care i-l asum dac se angajeaz ntr-un comportament criminal;

c) implicarea n activitile stabilite convenional n societate, adic n rezolvarea unor probleme

cotidiene legale (observnd c minile fr ocupaie sunt magazinul diavolului);
d) credina n valorile general-umane, morale, sociale etc.
Pentru a verifica aceste ipoteze, Hirschi a efectuat un test pe 4.000 de tineri, folosind n
chestionar ntrebri referitoare la familie, coal, cerc de prieteni, comportamente
delictuoase etc. A conchis ca nu este legatura intre comiterea infractiunii si apartenenta la
clasa sociala. n sfrit, o ultim sesizare interesant este aceea c indiferent de clasa social
sau ras i indiferent de antecedentele penale ale prietenilor lor, beii care erau mai ataai
de prinii lor erau mai puin nclinai spre delincven dect cei care erau mai puin ataai.
2.3. Autoevaluai rolul teoriei aprrii sociale. (7 puncte)
Sensul aprrii sociale ar putea fi dedus la cteva teze principale:
1) teama aprarea social fiind nscut din nelinite i construit pe team. Plecnd de
la team, aprarea social a dezvoltat ca noiune central noiunea de pericol social;
2) fa de pericolul social, aprarea social s-a organizat pe un sistem de msuri viznd
respectarea ordinii sociale prin meninerea valorilor fundamentale ale societii;
3) legea penal trebuie s reprezinte reflexul aprrii sociale, care se manifest ca un instrument
de lupt mpotriva criminalitii;
4) aprarea social n cazul strii de pericol intervine prin ideea de selectare a indivizilor prin
clasare, repartizare, urmrind n final scoaterea individului periculos din starea de periculozitate,
fie prin eliminare (detenie), fie prin adaptare;
5) statul social urmeaz s apar ca un regulator i arbitru al tensiunilor sociale.
Din teoria aprrii sociale s-au conturat tendinele Noii aprri sociale, care dezvolt tezele
aprrii sociale i propune un sistem nou i complex, avnd teze originale:
1) Statul este obligat de a-l resocializa pe infractor i nu doar simplul drept de al pedepsi;
2) sanciunea (msura aprrii sociale) are funcia preventiv, curativ, educativ i nu de
pedeaps, osnd sau retribuie;
3) dreptul penal include numai pedepse i sanciuni, iar aprarea social reclam o programare
social complex;
4) aprarea social va fi util i eficient cnd vor fi aplicate att normele speciale ale dreptului
penal, ct i o serie de msuri extrapenale, ce ar duce la neutralizarea infractorului, ct i la
tratarea sau educarea lui;
5) alctuirea dosarelor de personalitate a infractorului din partea diverilor specialiti, care ar
duce la cunoaterea indicilor concrei de antisociabilitate;
6) dreptul penal nu urmeaz a fi exclus, pentru umanizarea infractorului aplicndu-se fie o
pedeaps din sistemul clasic, fie o msur de siguran, ori chiar ambele cumulate.

Test nr. 20
Subiectul I: Teorii contemporane de orientare psihologic
1.1. Definii testele de personalitate. (3 puncte)
Teste psihologice de personalitate - criminalii au fost testai pentru a stabili dac trsturile lor de personalitate
difer de cele ale noncriminalilor.
1.2. Argumentai teoria lui Etienne de Greef. (5 puncte)
Etienne de Greef reprezentatnul teoriei psihomorale. El consider c structurile afective ale individului sunt
determinate de dou grupuri fundamentale de instincte: - de aprare i - de simpatie. n aa fel, autorul transpune n
criminologie o schem valabil pentru evoluia psihic a criminalului, distingnd trei faze:
1) Individul normal, sufer o degradare progresiv a personalitii, ca urmare a unor experiene euate. Viitorul
infractor se dezgust fa de nedreptile cu care este confruntat. Fiind convins de injusteea mediului social n care
triete, experiena sa n via suferind eec, el nu mai gsete nici o motivaie pentru respectarea normelor existente
n societate. Autorul numete aceast faz asentimentul temperat. Anume n timpul ei se nate ideea de crim.
Tendina de a comite infraciunea se instaleaz pe terenul unui resentiment i al unei accepiuni.
2) Aceast faz este denumit de autor faza asentimentului formulat, individul acceptnd comiterea crimei.
Viitorul infractor i va cuta chiar tovari, va alege mediul de aciune, fiind gata de a trece la crim.
3) Ultima faz criza const n cutarea ocaziei favorabile pentru trecerea la act. n aceast faz individul
trece printr-o stare psihic periculoas, acceptnd eliminarea victimei.
n consecin, individul care a parcurs aceste trei faze capt un Eu care consimte i tolereaz ideea crimei,
prin aceasta deosebindu-se de un noninfractor.
1.3. Evaluai teoria lui David Abrahamsen. (7 puncte)
Aceast teorie este bazat pe concepia freudian a conduitei umane. ns, dac Freud a redus instinctele umane,
concentrate n id, doar la instinctul sexual, atunci profesorul David Abrahamsen, de la Universitatea din
Columbia, nu consider libido-ul unicul instinct, care determin conduita uman. Printre principalele teze se
nscrie afirmaia lui Abrahamsen,
c explicaia conduitei umane trebuie cutat n conflictele biosexuale, cu care individul se lovete de timpuriu, n
copilrie. Astfel, orice conduit criminal este o manifestare direct sau
indirect a agresiunii, iar aceast agresiune, la rndul su, poate fi expresia instinctelor sexuale sau a altor instincte.
Teza principal a lui Abrahamsen este aceea c condiiile familiale sunt cele mai importante n generarea
criminalitii. Factorii economici i sociali care pot influena familia sunt lsai pe ultimul plan, iar pe prim plan se
ridic caracteristicile afective ale familiei. Aa, un copil devine delincvent fie c n familie nu i s-a acordat atenie i
el, devenind matur, caut s atrag atenia asupra sa prin crime, fie c n familie a fost prea tutelat i protestele sale
mpotriva acestei tutele se manifest mai trziu prin crime.n asemenea mod, Abrahamsen trateaz criminalitatea ca
pe un fenomen psihologic, generat doar de cauze psihologice, care ofer individului vocaia crimei, transformndu-l
ntr-un delincvent potenial.
Subiectul II: Personalitatea infractorului
2.1. Relatai semnificaiile i gradul de orientare antisocial a personalitii infractorului.
Orientarea antisociala are dou semnificaii:
1) definete incapacitatea individului de a rspunde adecvat sistemului de norme i valori promovat de societate.
Individul orientat antisosial recunoate sistemul legal de valori, dar personalitatea sa prezint o inadaptare, neputnd
s reacioneze ntotdeauna n conformitate cu aceste valori i norme;
2) individul elimin sistemul de norme i valori generale ale societii, nsuindu-i norme i valori proprii, care sunt
contrare, opuse celor eliminate. Aici personalitatea infractorului este pe deplin adaptat, dar la norme i valori ilicite,
criminale. Acest tip de orientare antisocial este caracteristic recidivitilor.
Gradul de intensitate a orientrii antisociale a personalitii infractorului ne vorbete
despre pericolul social potenial pe care l prezint acesta. Orientarea antisocial a personalitii poate avea grade
diferite de intensitate. Criteriul de evaluare a intensitii orientrii antisociale poate fi determinat de atitudinea
individului fa de valorile sociale, existente ntr-o societate.
2.2. Determinai personalitatea i situaia concret de via (situaia preinfracional).
Actul infracional n esen, constituie rspunsul pe care personalitatea orientat antisocial l ofer unei situaii
determinate. Situaia concret de via, zis i situaie preinfracional reprezint un
ansamblu de circumstane exterioare personalitii infractorului, care preced actul infracional. La rndul su,
situaia preinfracional este compus din dou elemente:
- evenimentul (evenimentele);
- circumstanele.
Evenimentul este elementul care determin apariia ideii infracionale n mintea personalitii infractorului i poate
avea o larg variabilitate n timp. El poate fi un rspuns imediat la o provocare, spre exemplu, omorul n cazul
flagrantului de adulter. Aici ideea omorului apare n momentul constatrii evenimentului. Pe de alt parte, acelai
eveniment poate dura n timp, subiectul pregtindu-se, n mod premeditat, de comiterea aceleiai

infraciuni.Evenimentul poate fi decisiv, ca n cazul adulterului ori nesemnificativ, cum ar fi n cazul omorului comis
de un alcoolic.
Circumstanele reprezint elementele n care fapta infracional se pregtete i se execut. Ele nu au legtur cu
motivaia infracional dar sunt decisive n cazul trecerii la act. Aa, n
cazul hoului de buzunare, prezenta unei poete deschise va favoriza realizarea infraciunii.
2.3. Evaluai personalitatea infractorului recidivist.
n sens criminologic, recidivitii sunt persoanele anterior condamnate, indiferent de
ridicarea sau stingerea antecedentului, precum i persoanele care au svrit infraciuni, dar
pentru care pedeapsa penal, din diferite considerente, nu le-a fost aplicat.
Infractorului recidivist i sunt caracteristice unele particulariti specifice:
1) Sfera motivaional a infraciunii. La criminalii recidiviti motivaia infracional este cu
mult mai limitat i srac comparativ cu motivaia social a persoanelor care au svrit

infraciuni primare.La majoritatea recidivitilor lipsete necesitatea psihologic de a munci sistematic.

2) Contiina juridico-social . Defectele contiinei sociale ale acestora se exprim, n primul rnd, prin
individualismul i egocentrismul su, calitile morale joase. Acestor criminali le este caracteristic egoismul, ura,
rzbunarea, cruzimea, invidia, lcomia etc. Recidivistul nu cunoate autocritica, avnd o motivaie individual,
proprie, a crimei svrite; el crede n superioritatea sa fa de lege i fa de societate.
3) Poziia social a criminalilor recidiviti este o alt particularitate specific i anume, pentru acetia este
caracteristic faptul c ei i-au nceput foarte de timpuriu activitatea de munc.
La nceput are loc schimbul des al ocupaiei, iar mai trziu - abandonarea complet a
muncii. Relaiile familiale ale recidivitilor sunt deformate i anormale. Pentru ei este caracteristic c:
legturile familiale lipsesc sau au fost rupte; concubinajul cu persoane ce au nclinaii analogice i
comportamente deviante de la normele de conduit unanim acceptate n societate.
4) O alt particularitate specific a personalitii recidivistului o constituie rezistena la procesul de reeducare.

Printre alte trsturi caracteristici personalitii recidivistului ar fi:

- eecul colar;
- degradarea intens a procesului de socializare, unde familia este lipsit de momente pozitive, iar prinii evaluai
negativ, fr putere de exemplu pozitiv;
- consum abuziv de alcool i droguri; etc.

Test nr. 21
Subiectul I: Formarea criminologiei ca tiin
1.1. Descriei istoricul i originile criminologiei. (3 puncte)
Criminologia pare s aib origini la fel de ndeprtate ca i celelalte tiine sociale, deoarece criminalitatea, ca fenomen
social, apare odat cu primele comuniti umane: Acolo unde nu exist norme i moral, nu exist nici crime.
Dezvoltarea mecanismelor de reacie mpotriva nclcrii normelor sociale stabilite a fost determinat de:

- apariia rzbunrii sngelui;

- ntrirea i centralizarea puterii conductorului (clanului, hoardei, tribului etc.).
La etapa primar a dezvoltrii comunitilor umane aceste dou forme ale reaciei sociale interacionau i se mbinau
reciproc. Rzbunarea era ndreptat, n special, mpotriva
membrilor altor grupri umane, iar conductorul aciona n interiorul grupului. Pe parcursul dezvoltrii civilizaiei
umane s-a constatat c, acolo unde exist o puternic autoritate central, capabil s rezolve orice conflict,
rzbunarea sngelui trece treptat n nefiin i viceversa. Pe msura dezvoltrii mijloacelor de prevenie contra
criminalitii apare venica invenie a omenirii nchisoarea. Printre cauzele apariiei nchisorilor am putea
evidenia, n primul rnd, faptul c pedeapsa capt un caracter cu mult mai ndelungat, mai chinuitor i, n
consecin, are
un efect educativ cu mult mai mare asupra celorlali membri ai gruprii sociale. Pe de alt parte, deinuii puteau fi
folosii la executarea muncilor grele i periculoase. n asemenea mod, conductorul tribului, clanului, hoardei a pus
nceputul dezvoltrii diverselor mijloace i mecanisme ale reaciei sociale mpotriva criminalitii, accentul fiind pus
pe modelul represiv.
Un rol aparte religia.
1.2. Demonstrai unitatea i deosebirea ntre gndirea criminologic din Roma Antic i Grecia Antic.
Unitatea:
- Roma antic a preluat experiena Spartei, unde arta militar i pregtirea permanent de rzboi au devenit o
norm a vieii sociale. Ca rezultat, toate sferele vieii serveau unui scop unic ntrirea statului.
-

Gndirea Romei antice a fost puternic influenat de platonism i aristotelism. Spre exemplu, Seneca,
puternic influenat de Platon, a fost printre cei ce s-au preocupat de dreptul de a pedepsi i a fundamentat
acest drept, susinnd posibilitatea dispariiei totale a fenomenului criminal.

Ambele gndiri au constatat faptul c scopul aplicrii pedepsei este prevenirea svririi altor crime n
viitor;

Deosebirea:
- gandirea Romei Antice era puternic influentata de religie. Cel mai mare filosof al Romei antice Cicero arat c,
credina n dumnezei aduce cuminenie, ceea ce este de folos statului.
- In Roma antica inegalitatea social avea privilegiile ei n viaa statului. Cu ct ceteanul era mai bogat, cu att el
exercita funcii mai complicate. In Grecia Antica, unul din marii filosofi Platon, considera diferenta de avere una
din cauzele criminalitatii,asa incat in scopul evitrii conflictelor sociale i stoprii fenomenului criminalitii, a
propus ca legislatorul s stabileasc limitele srciei i bogiei. Aa, averea celor mai bogai i nstrii trebuie s
depeasc doar de patru ori averea celor mai sraci.
1.3. Proiectai funcia descriptiv. (7 puncte)
Funcia descriptiv const n studierea i consemnarea datelor privind volumul criminalitii ntr-o unitate
dimensional-temporal. Tot prin funcia descriptiv se realizeaz cunoaterea structurii criminalitii. De asemenea,
prin cercetarea descriptiv se obin cunotine privind felurile criminalitii dup vrsta autorilor (criminalitate
minor major), dup loculsvririi (criminalitate urban rural). n sfrit, obinem date necesare privind
corelaia criminalitii cu alte fenomene sociale (crize economice etc.).
Principalele concepte operaionale de ordin descriptiv, pe care criminologia le utilizeaz sunt: mediul, terenul,
personalitatea i actul.
Mediul este un concept operaional care are mai multe sensuri:
- mediul fizic (geografic) ce reprezint mediul natural, nconjurtor, n care locuiesc oamenii;
- mediul social (la nivel macrosocial sau microsocial) ce poate lua formele de mediu ecologic, economic, cultural
etc Terenul se folosete pentru desemnarea trsturilor de ordin bioconstituional ale individului.
Personalitatea ca un concept criminologic cuprinde noiunea psihosocial i noiunea juridico-penal a infractorului.
Situaia ansamblul de mprejurri obiective i subiective ce precede actul criminal n care se implic
personalitatea.
Actul infracional constituie rspunsul pe care personalitatea l d unei situaii anumite.

In acelai timp, funcia descriptiv implic explicarea caracterelor definitorii ale fenomenului criminalitii, precum
i corelaia dintre criminalitate i factorii politici, economici, culturali, demografici etc.
Subiectul II: Teorii contemporane de orientare sociologic
2.1. Definii teoria ecologic. (3 puncte)
Teoria ecologica - cunoscut i sub denumirea de teorie a arealurilor infracionale, reprezinta un sistem de teze ce au
la baza ideea ca anumite zone geografice (parti din teritoriul unui oras/localitate), numite arealuri, constituie
factorii hotrtori ai genezei criminalitii.
2.2. Comparai teoria asociaiilor difereniate i teoria conflictului de culturi. (5 puncte)
Teoria asociatiilor diferentiate. Sutherland.Ideea de baz a acestei teorii const n aceea c, comportamentul
criminal nu este nnscut, ci este nvat, printr-un sistem de comunicare cu alte persoane n cadrul unor grupuri.
Teoria asociaiilor difereniate a avut ca punct de plecare teza c delincvena se nva ca i orice alt meserie n
societate. Invatarea sociala a comportamentului criminal cuprinde 2 elemente:
1) nvarea comportamentului criminal se produce n cadrul grupurilor neformale. Atrnarea formal a profesorilor
n coal, precum i a prinilor, ce nu au contact psihologic cu copiii, nu d rezultatele dorite, educarea avnd un
efect nul. Adevraii educatori i nvtori devin membri ai grupurilor neformale. i dac n aceste grupuri vor
predomina valori negative, atunci i comportamentul viitor al minorului va fi negativ.
2) individul va deveni criminal ca rezultat al supremaiei viziunilor spre desconsiderarea legilor.
Teoria conflictului de culturi.Sellin. Teoria conflictului de culturi pleac de la teza c criminalitatea i are
principalul punct de plecare ntr-o subcultur delincvenial care se constituie n jurul unor norme de conduit i
valori de factur antisocial, distincte i opuse culturii sociale dominante. Prin termenul de cultur autorul
desemneaz o totalitate de idei, concepte, tehnici i scheme de comportament pe care un numr de indivizi l au n
comun i prin care acetia i ajusteaz existena lor n mediu. Subcultura reprezint faptul cnd un grup triete n
astfel de condiii nct membrii si elaboreaz valori i scheme de comportament specifice, ce nu sunt de acord cu
cultura societii.
n aa mod apare conflictul cultural, prin care nelegem lupta ntre valori morale, ori norme de conduit opuse,
sau aflate n dezacord. Fiecare grup are propriile norme de conduit care se impun a fi respectate.
Este semnificativ c ntre comportamentul nvat al lui Sutherland i cel dobndit al lui Sellin nu exist o
deosebire calitativ, ambele teorii, aa cum s-a remarcat n doctrina criminologic, ocolesc cu grij orice aluzie la
existena legturilor ntre criminalitate i problemele sociale existente.
2.3. Autoevaluai rolul teoriei rezistenei la frustrare. (7 puncte)
Teoria rezistenei la frustrare a mai fost numit i teoria nfrnrii, aparinnd criminologului american Walter
C.Reckless, care a avut intenia de a crea o teorie general a criminalitii.
Teza principal a lui Reckless const n faptul c toi indivizii sunt afectai de fore care-i mping spre crim i fore
care-i rein de la comiterea crimei.
Varietatea forelor care-l mping pe individ la comiterea crimei au fost divizate n:
a) presiuni sociale care includ condiii grele de via i trai, conflicte familiale, srcia, omajul, nesigurana n ziua
de mine etc. n cadrul presiunilor sociale pot aprea i atraciile sociale
axate pe influene deviante, companii cu substrat delincvent, tendina spre bani uori etc.;
b) impulsuri sociale care au ca efect tragerea persoanelor n subcultura criminal, grupurile deviante, mass media
etc.;
c) impulsuri psihologice,ce vin din interiorul fiecrui individ: agresivitatea,ostilitatea, nemulumirea, revolta,
sentimente de inferioritate sau superioritate etc.
Ca rspuns mpotriva celor trei categorii de fore care-l mping pe individ spre crim apar forele care-l rein de la
comiterea faptelor delincvente. Aceste fore pot fi cu coninut:
a) extern, anume mediul apropiat al individului reprezint o barier puternic, moralitatea, disciplina i ordinea din
societate, respectul fa de lege etc.;
b) intern, unde rolul decisiv l are autocontrolul, eul i supraeul, responsabilitatea etc. Frnele interne reprezint
ultima linie de aprare mpotriva forelor care mping individul spre actul delictuos.

Test nr. 22
Subiectul I: Scopul i funciile cercetrii criminologice
1.1. Definii scopul general al criminologiei.
Scopul general al criminologiei l constituie fundamentarea unei politici eficiente, n msur s determine prevenirea
i combaterea fenomenului infracional.
1.2. Argumentai investigarea fenomenului criminalitii. (5 puncte)
Coninutul conceptului de criminalitate cuprinde ansamblul infraciunilor svrite ntr-o perioad determinat, n
cadrul unui teritoriu naional-statal.
Investigarea fenomenului criminalitatii poate fi efectuata sub aspect general sau individual.
Aspectele generale se refer la fenomenul criminalitii n ansamblul su, incluznd toate manifestrile antisociale,
indiferent de genurile sau tipurile de infraciuni.
Aspectele individuale cuprind diverse genuri, tipuri, categorii i specii de infraciuni (de ex.: furt, jaf, tlhrie sau
infraciuni de sustragere etc.).Tot sub acest aspect se studiaz structura cantitativ a
infraciunii, numrul i felul infraciunilor, cauzele i condiiile care genereaz sau favorizeaz svrirea
infraciunilor, dinamica acestora, aspectul calitativ etc. Tot n acest context se studiaz i
faptele care nu sunt infraciuni, dar preced, determin sau nsoesc fenomenul criminalitii, avnd o vocaie
criminogen recunoscut: omajul, alcoolismul, prostituia, srcia, incultura etc.
1.3. Proiectai funcia explicativ. (7 puncte)
Cunoaterea real a fenomenului criminalitii, n special cunoaterea cauzelor, se realizeaz prin funcia explicativ
a criminologiei, care conduce la o analiz mai adnc a crimei, la o
explicare mai larg a naturii, esenei, cauzelor care determin sau favorizeaz fenomenul infracional. Funcia
explicativ este bazat pe urmtoarele concepte operaionale: cauz, condiie, efect, factor, mobil i indice.
- cauza este un element care determin producerea fenomenului;
- condiia este elementul favorizator;
- factorul este elementul care, ntr-o msur mai mare sau mai mic, are legtur cu crima. n timp ce factorul
criminogen poate fi orice element obiectiv care intervine n
producerea infraciunii, indicele este un simptom care permite un diagnostic criminologic pus societii sau grupului
studiat.
Subiectul II: Fenomenologia criminalitii
2.1. Relatai viziunea sistemic n criminologie i conceptele operaionale. (3 puncte)
Viziunea sistemic asupra fenomenului infracional presupune utilizarea conceptelor de sistem, structur i funcii,
precum i a noiunilor de cauz i condiie care stau la baza relaiilor dinamice subsistemice i intersistemice.
Sistemul reprezint un ansamblu superior organizat de elemente (subsisteme) integrate structural i dinamic,
ansamblu care are drept scop realizarea unor anumite valori (efecte) n condiiile unui mediu variabil i posibil
perturbant.
Cauza este fenomenul care precede i determin sau genereaz un alt fenomen efectul,acionnd n circumstane
care favorizeaz sau frneaz producerea efectului. La rndul lor, circumstanele ce reprezint mprejurrile care
influeneaz prin prezena lor cauza (o favorizeaz ori frneaz) se numesc condiii.
Starea, structura i dinamica unui fenomen sunt marcate de necesitate i ntmplare. Necesitatea constituie o
modalitate de existen sau de manifestare a unor stri, proprieti, raporturi sau tendine ale sistemelor, decurgnd
din natura intern a acestora, ceea ce, n condiii constante, le determin o orientare inevitabil ntr-un anumit sens.
ntmplarea constituie i ea o modalitate de existen sau de manifestare a unor stri, proprieti, raporturi sau
tendine ale sistemelor, decurgnd ns din factorii exteriori sau periferici, ceea ce le imprim variabilitate i
inconsisten.
2.2. Stabilii evaluarea criminalitii. (5 puncte)
n literatura de specialitate, criminalitatea este caracterizat de trei indici de baz: nivelul, structura i dinamica.
Nivelul criminalitii este o caracteristic cantitativ exprimat prin suma crimelor svrite i a persoanelor ce le-au
comis, precum i prin coeficieni sau indici relativi ai criminalitii.
Menionm la fel c, n practic, pentru caracteristica cantitativ a criminalitii se utilizeaz combinarea a dou
noiuni: starea i nivelul criminalitii.
Starea criminalitii este determinat de indicele absolut, adic de numrul general al
infraciunilor, nregistrate ntr-o perioad de timp determinat i pe un teritoriu stabilit, sau de

numrul total al infractorilor care au comis aceste infraciuni.Nivelul criminalitii reprezint valoarea determinat
din numrul total de infraciuni svrite pe un teritoriu determinat ntr-o perioad de timp stabilit, raportat la
numrul exact de populaie.
Prin structura criminalitii nelegem cunoaterea compoziiei i a configuraiei fenomenului ntr-o anumit unitate
de timp i spaiu. Dac starea criminalitii reprezint caracteristicile cantitative, atunci structura - pe cele calitative.
Criminalitatea este suma caracteristicilor cantitative i calitative.

Dinamica criminalitii reprezint modificrile cantitative i calitative intervenite n structura acestui fenomen, prin
comparaie cu intervale de timp i spaiu succesive, reflectnd cursul general al criminalitii i tendinele sale.
2.3. Evaluai criminalitatea din alte ri i tendinele acesteia. (7 puncte)
Ceea ce caracterizeaz societatea actual, indiferent de gradul de dezvoltare i de forma organizrii politice, este
creterea continu a criminalitii. Aceasta ar fi o prim tendin a criminalitii n statele lumii.
O a dou tendin ar fi creterea crimelor cu utilizarea armelor de foc.
A treia tendin, cu caracter general o constituie creterea ponderii criminalitii organizate.
A patra tendin, strns legat de cele precedente i favorizat aproximativ de aceleai condiii oferite infractorilor o
constituie specializarea i profesionalizarea infractorilor, indiferent dac sunt sau nu inclui n formaii criminale
organizate.
Tendina specializrii se refer, cu precdere, la orientarea elementelor criminale la svrirea unor anumite
infraciuni, care presupun experien, pregtire profesional, diverse caliti, cum sunt: omuciderile (uciga
de profesie), proxenetism, fals de acte ori valut etc.
Tendina profesionalizrii, se exprim prin folosirea din ce n ce mai larg a diverselor
cunotine profesionale n comiterea unor fapte, unde prezena profesionalismului este
necesar: conductorii auto de excepie, trgtori de elit (lunetiti), sprgtori, falsificatori,etc.
A cincea tendin o constituie discriminarea criminalitii pe scara tuturor straturilor sociale
a criminalitii contemporane. Statisticile ne confirm, ntr-adevr, c pe lng o
criminalitate de strad, simpl, practicat de indivizi izolai n special din straturile sociale mai puin
favorizate pentru realizri personale, exist i se amplific n sectorul economic i politic o criminalitate
a gulerelor albe, corupia, traficul de droguri i de arme, traficul de fiine umane,etc.

A asea tendin pe curb cresctoare a criminalitii este internaionalizarea crimei. Aceast tendin s-a remarcat
mai ales ncepnd cu deceniile 8 i 9 a secolului trecut n cazul organizaiilor criminale, multinaionale, cum sunt
cele care practic terorismul, traficul de arme i de droguri, deturnri de nave, spionajul economic i tehnicotiinific, traficul de fiine umane etc.
A aptea tendin este creterea nsemnat a criminalitii juvenile i a tinerilor.
A opta tendin marcheaz, n ntreaga lume, creterea criminalitii femeilor, manifestat
att prin mutaii cantitative ct i calitative. Prezena femeilor este din ce n ce mai des semnalat
n domenii care anterior aparineau doar brbailor: participarea la activitatea unor grupuri
criminale organizate, atacuri armate, trafic de fiine umane i de droguri etc
A noua tendin sesizat de majoritatea analitilor const n creterea criminalitii recidive, rata acesteia fiind
extrem de nalt.
n sfrit, cea de-a zecea tendin a criminalitii din statele lumii occidentale const n creterea
criminalitii de violen, proces ce are loc odat cu sporirea periculozitii mijloacelor folosite
pentru comiterea actelor infracionale. Acest gen de crime, n ultimele decenii, cunoate o
orientare nu att asupra individului, ct mpotriva unor anumite categorii de persoane, organizaii
sau grupuri politice i etnice.

Test nr. 23
Subiectul I: Scopul i funciile cercetrii criminologice
1.1. Definii scopul imediat al criminologiei. (3 puncte)
Scopul imediat al criminologiei - criminologia urmrete stabilirea cauzelor care determin producerea
criminalitii.
1.2. Stabilii legtura criminologiei cu dreptul penal i politica penal. (5 puncte)
Unitatea:
1) Filiaia istoric. Cele dou tiine criminologia i dreptul penal au aprut n aceleai mprejurri,
criminologia dezvoltndu-se n cadrul disciplinei dreptului penal.
2) Obiectul de studiu al celor dou tiine este comun criminalitatea (cu specificul c dreptul penal are un obiect de
studiu mult mai restrns ca al criminologiei).
3) Scopul urmrit. Att criminologia ct i dreptul penal au ca scop prevenirea i combaterea infraciunilor
Deosebiri:
1) Dreptul penal ca disciplin normativ (criminologia nu este o disciplin normativ) studiaz coninutul
abstract al normei penale, spre deosebire de criminologie care studiaz infraciunea ca fenomen natural i
social.
2) Existenta scopului imediat al criminologiei studiaza cauzele ce determina producerea criminalitatii.
O importan deosebit o prezint determinarea raportului dintre criminologie i politic penal. Politica penal are
ca obiect de studiu organizarea tiinific a activitii de prevenire i combatere a
criminalitii, prin elaborarea unor strategii globale de lupt mpotriva acesteia. Alegerea acestor obiective implic o
cunoatere profund a fenomenului infracional, care este studiat inclusiv de criminologie.
1.3. Proiectai funcia predictiv. (7 puncte)
Funcia predictiv a criminologiei recunoate c evoluia unui fenomen cu o determinare att de complex cum este
criminalitatea poate fi anticipat.
Conceptele operaionale de ordin predictiv sunt i ele foarte variate. Printre acestea sunt i: prezentul, viitorul,
probabilitatea, similitudinea, extrapolarea, hazardul, riscul, prognosticul (sau
prognoza).
Predicia urmrete cel puin dou obiective:
1) anticiparea unor schimbri ale fenomenului criminalitii (volum, intensitate, structur, frecven,
consecine etc.), n perioade determinate de timp (ore, zile, sptmni, luni, ani);
2) evaluarea probabilitii producerii infraciunilor (aici se ncearc s se evalueze posibilitatea producerii
evenimentului la o vrst timpurie precum i posibilitatea repetrii evenimentului (posibilitatea recidivei).
Subiectul II: Fenomenologia criminalitii
2.1. Definii sensurile noiunii de criminalitate. (3 puncte)
Prin criminalitate ca obiect de studiu al criminologiei se nelege fenomenul social de mas care cuprinde totalitatea
infraciunilor svrite n decursul ntregii evoluii umane sau numai n raport cu anumite civilizaii, epoci, intervale
de timp ori spaii geografice determinate.Din acest punct de vedere concepem noiunea de criminalitate n dou
sensuri:
a) Sensul larg (lato sensu), unde prin criminalitate n sens larg nelegem totalitatea crimelor comise de-a lungul
ntregii evoluii umane pe ntreaga suprafa a globului terestru.
b) Sensul restrns (stricto sensu), unde prin criminalitate n sens restrns nelegem totalitatea crimelor svrite n
limitele unei perioade de timp determinate, ntr-o arie geografic determinat.
2.2. Stabilii structura criminalitii. (5 puncte)
Prin structura criminalitii nelegem cunoaterea compoziiei i a configuraiei fenomenului ntr-o anumit unitate
de timp i spaiu. Dac starea criminalitii reprezint caracteristicile cantitative, atunci structura - pe cele calitative.
Criminalitatea este suma caracteristicilor cantitative i calitative.
n analiza sistemului infracional este necesar s se evidenieze indicatorii ce o caracterizeaz:
a) Structura general a criminalitii;
b) structura unor grupuri de infraciuni (violente etc.);
c) structura unor tipuri de infraciuni (omoruri, jafuri etc.).
O prim clasificare a crimelor se face n funcie de obiectul acestora (unii autori utilizeaz conceptul unghiurilor de
vedere),1 mai exact dup relaiile (valorile) sociale care sunt lezate sau violate printr-o aciune ilicit. Sub acest
aspect, structura criminalitii este compus din:
1) Uniti de spaiu (spre exemplu, sectoare, localiti, raioane);
2) uniti de timp (spre exemplu, luni sau ani);
3) tipuri de infraciuni (spre exemplu, infraciuni contra vieii i sntii persoanei, infraciuni privind viaa sexual
etc.);

4) feluri de infraciuni (spre exemplu, furt, jaf, omor, viol etc.).

A doua clasificare a crimelor se face n funcie de elementele constitutive ale infraciunii:
1) Dup latura obiectiv (infraciuni comise prin aciune sau inaciune; consecinele i pericolul social etc.);
2) dup latura subiectiv (infraciuni comise cu intenie sau impruden, cu motiv sau fr motiv, cu scop sau fr
scop etc.).
A treia clasificare a crimelor se face n funcie de subiectul care a comis crima (infractorul), cu toate problemele pe
care le implic examinarea faptelor penale svrite de acetia:
1) Infractori minori, femei, recidiviti etc.;
2) infraciuni comise de unul sau mai muli participani;
3) infraciuni comise n grup organizat, organizaii sau asociaii criminale etc.
A patra clasificare a crimelor se face n funcie de intensitatea delictelor, de gradul prejudiciabil, de modalitile i
mijloacele de svrire:
1) Delicte simple (uoare), fr urmri sociale deosebite (furtul necalificat etc.);
2) crime calificate (grave), cu urmri sociale mult mai grave;
3) crime deosebit (excepional) de grave, ce pun n pericol viaa i sntatea indivizilor, securitatea internaional
etc.
2.3. Autoevaluai starea, structura i dinamica criminalitii din alte ri. (7 puncte)
....

Test nr. 24
Subiectul I: Formarea criminologiei ca tiin
1.1. Relatai fenomenul criminalitii n opera lui G. Tard. (3 puncte)
Privitor la evoluia i geneza fenomenului criminal, a formulat unele idei ce l evideniaz i n
rndurile criminologilor de orientare sociologic la general, ca:
- nu exist un tip criminal anatomic, nnscut, conform susinerilor lui Lombroso, ci un tip
criminal profesional sau social; cu alte cuvinte, crima se nva n societate, ca orice alt
profesie;
- mecanismul psihologic principal care contribuie la evoluia i nsuirea comportamentului
criminal este imitaia (ori conform lui Tarde contaminarea). El susine ideea existenei unei
adevrate legi universale a imitaiei (toat activitatea, comportarea este doar o imitaie). Se
pronun c influena comportamentului unor indivizi asupra comportamentului altor indivizi
este ca i exprimarea modei.
1.2. Argumentai rolul codificrii lui Moise n lupta mpotriva criminalitii. (5 puncte)
S nu ucizi!
S nu fii desfrnat!
S nu furi!
S nu mrturiseti strmb mpotriva aproapelui tu!
S nu doreti casa aproapelui tu; s nu doreti femeia aproapelui tu, niciogorul lui, nici sluga
lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui i niciunul din dobitoacele lui i nimic din cte
are aproapele tu!"
Cel ce va bate pe tat sau pe mam s fie omort.
Cel ce va fura un om din fiii lui Israel i, fcndu-l rob, l va vinde, sau se va gsi n minile lui,
acela s fie omort.
Cel ce va gri de ru pe tatl su sau pe mama sa, acela s fie omort.
Datorita faptului ca Moise era considerat trimis al D-zeului, prin intermediul credintei s-a
incercat stoparea fenomenului criminalitatii.
1.3.Evaluai aspectele fenomenologice ale criminalitii: reacia social antiinfracional.
Razbunarea sangelui
Consolidarea si centralizarea puterii conducatorului.
Aparitia inchisorilor.
Subiectul II: Cauzalitatea criminalitii
2.1. Descriei dificultatea clasificrii factorilor criminogeni. (3 puncte)
Cauzalitatea si principiile acesteia constat dependena dintre diferite fenomene i stabilete
caracterul acestei dependene, care const n aceea c un fenomen (cauza) n anumite condiii
genereaz alt fenomen (efectul).Prin cauz nelegem fenomenul care n mod obiectiv i necesar,
precede i genereaz alt fenomen. Cauza se deosebete de condiie, care este un fenomen

ajuttor, ce favorizeaz producerea unui alt fenomen. n literatura criminologic se utilizeaz i

termenul de factor, prin care se nelege tot o cauz, adic factorul ar fi similar cu o cauz.
Unii autori clasific cauzele crimei dup urmtoarea schem:
- cauze fizice (anatomice-morfologice);
- cauze fiziologice (precum i endocrinologice);
- cauze psihice;
- cauze sociale.
T. Pop clasific factorii criminalitii n factori interni i externi, precum i n factori organici sau
antropologici, i fizici sau naturali.
Printre criminologii de vaz care s-au interesat de problemele clasificrii factorilor
criminogeni se numr i J. Pinatel, unde ntlnim o clasificare n factori geografici, economici,
culturali i politici.
2.2. Demonstrai factorii criminogeni geografici. (5 puncte)
Este incontestabil influena mediului fizic asupra formrii i dezvoltrii organismelor. Climatul,
natura solului, aerul, lumina, cldura, frigul, umezeala, anotimpurile, condiiile atmosferice sunt
elemente cu influen esenial asupra plantelor, lumii animale i omului.
Aproape toate funciile omului sunt supuse i influenei temperaturii zonei geografice n care
triete.n rile foarte calde, puterea de rezisten a omului n lupta pentru existen este mai
mic,
fiindc se ajunge mai uor la mplinirea exigenelor sale mai principale, avnd mai puin nevoie
de combustibil, mbrcminte i hran. Astfel, cldura provoac inerie i moleeal, care duc la
stagnare n dezvoltare.
n rile reci, rezistena omului este mai mare, pentru c lupta pentru existen este mai aspr i
dur. Obinerea hranei, mbrcmintei i combustibilului l silesc pe om s dezvolte o activitate
mai furtunoas i prin aceasta fortific puterea de rezisten. Omul dintr-o ar rece este mai
constant i mai puin idealist, dect cel dintr-o ar cald.
Abordnd domeniul mediului fizic s-a ajuns la constatarea c exist o interaciune ntre
temperatur i criminalitatea specific diferitelor zone geografice. n sezonul cald i n regiunile
geografice din sud predomin criminalitatea mpotriva personalitii, iar n sezonul rece i n
regiunile geografice din nord, predomin criminalitatea mpotriva patrimoniului.
n realitate, factorul fizic este numai n aparen determinant, n realitate el fiind numai
punctul de pornire, de oferire a ocaziilor n comiterea infraciunilor. Vara au loc ieiri la natur,
plimbri etc., oferindu-se ocazii unor mai multe contacte ntre oameni, care i favorizeaz
infraciunile contra persoanei. Iarna, dimpotriv, n condiiile frigului, cnd lipsurile sunt mai mari,
posibilitile de ctig mai reduse, se creaz situaii care favorizeaz comiterea

infraciunilor contra patrimoniului. De asemenea, accidentele de circulaie rutier, catastrofele

aeriene i navale au loc n special, pe terenul unor factori fizici, naturali, climaterici etc.
2.3. Estimai influena factorilor socio-culturali asupra criminalitii. (7 puncte)
n criminologie factorii socio-culturali au un rol predominant n socializarea pozitiv sau
negativ a indivizilor. Numeroase teorii cu privire la cauzele i condiiile apariiei
comportamentului criminal, se ncadreaz n marea grup a teoriilor sociologice.
Familia
Un rol deosebit n dezvoltarea armonioas a copilului, n formarea nsuirilor sale psihice l are
stabilitatea cminului. Cercetrile arat c riscul apariiei unei conduite antisociale este mult mai
ridicat n acele familii n care, din anumite motive - divor, separare, abandon, absene
ndelungate -, stabilitatea cminului este zdruncinat. n astfel de situaii, absena unui printe,
cu att mai mult a ambilor prini, lipsesc copilul de posibilitatea de a se identifica afectiv i
intelectual cu prinii, reduc considerabil sentimentul de securitate al copilului, creeaz pericolul
lipsei de supraveghere a acestuia i exercitrii unor influene negative din afara familiei.
Scoala
Dup familie, coala este instituia care joac un rol deosebit n formarea i perfecionarea
continu a personalitii umane. Menit s dezvolte aptitudinile individului, s transmit
cunotine profesionale, s formeze, s dezvolte i s consolideze aptitudinile, coala pregtete
tnra generaie pentru via. coala poate influena att pozitiv, ct i negativ asupra evoluiei
personalitii elevului. Din statisticile penale rezult c majoritatea delincvenilor minori au avut
o activitate colar slab. Studiile de criminologie realizate n rile occidentale dezvluie, n
majoritatea cazurilor, o corelaie semnificativ ntre coal i criminalitate, cel puin sub dou
aspecte, i anume: al procentului deosebit de ridicat pe care infractorii cu o pregtire colar
redus l reprezint n ansamblul populaiei criminale, precum i a faptului c o serie din
nsuirile negative ale personalitii acestuia s-au format i s-au accentuat n timpul perioadei
colare, fiind consecina unor grave erori ce caracterizeaz sistemul de nvmnt.
Locul de munc (Profesia)
Locul de munc exercit o puternic influen asupra individului prin ansamblul de elemente
materiale i socio-umane pe care le presupune, respectiv prin comportamentul ntregului colectiv
de munc, care i desfoar activitatea n acelai spaiu, prin modul n care este organizat
munca etc.
Religia
Astfel, exist muli oameni, n special din pturile sociale inferioare, pe care numai frica de
Dumnezeu, de pcat i de pedeapsa venic i reine de la infraciuni. Explicaia const n aceea
c, religia face educaie moral, ea este cel mai puternic i unic zgaz, cel mai tare fru al
criminalitii.

Test nr. 25
Subiectul I: Formarea criminologiei ca tiin:
1.1. Descriei ordonanele regale egiptene. (3 puncte)
Erau cunoscute diferite forme ale ordonantelor regale: unele aveau un caracter normativ
general, altele erau adresate unor persoane concrete cu misiuni sau imputerniciri speciale.
In relatiile de drept penal se pedepseau toate abaterile de la ordinea sociala existenta, fiind
sanctionat nu doar vinovatul, ci si intreaga lui familie. Erau o diversitate de sanctiuni:
falsificatorului se taia limba, violatorului organul genital, spionului limba, etc.
1.2. Argumentai importana criminologiei ca tiin. (5 puncte)
- starea structura dinamica criminalitatii intr-o anumita perioada/stat
- metode de prevenire si combatere a criminalitatii;
-cauza fenomenului criminalitatii;
1.3. Proiectai funcia profilactic. (7 puncte)
Funcia profilactic a criminologiei se materializeaz n sintetizarea rezultatelor privind etiologia
criminalitii, n mbinarea lor logic i transpunerea acestora ntr-un sistem de msuri de
prevenire i combatere a fenomenului infracional.
In concluzie putem afirma c funcia profilactic a criminologiei se materializeaz n sintetizarea
rezultatelor privind etiologia criminalitii, iar conceptele de ordin profilactic, pe care
criminologia le utilizeaz sunt: tratament, reintegrare, resocializare etc.
Subiectul II: Criminologie preventiv
2.1. Definii modele de prevenire a criminalitii. (3 puncte)
Modele de prevenire a criminalitatii anumite categorii de teze/principii asemanatoare unificate
intr-un sistem, care redau o serie de masuri specifice prin care are loc prevenirea aparitiei
infractiunilor sau cel putin, diminuarea riscurilor criminalitatii.
Avem urmatoarele modele:
1. modelul clasic
2. modelul social
3. modelul situational/tehnologic
4. modelul mixt.
2.2. Comparai prevenirea primar i secundar a criminalitii. (5 puncte)
Prevenirea generala proces complex format din elemente interdependente. Are un caracter de
lunga durata, cuprinde toate sferele vietii umane, de ex: in sfera economica redresarea
economiei nationale; consolidarea valutei nationale; ridicarea nivelului salariului,etc. Masurile

de prevenire generala cuprind un spectru larg care actioneaza fata de toate categoriile si grupele
de cauze generatoare de crima.
Prevenirea speciala are caracter mult mai concret cform CP al RM> prevenirea savarsirii de
noi infractiuni din partea condamnatilor.
Prevenirea speciala contine masuri cu mult mai concrete si au limite in timp, spatiu si asupra
persoanelor. Actiunile sunt indreptate direct fata de un cerc de persoane care prezinta un grad de
pericol social sporit. Daca la prevenirea generala avem mai multe sfere: economica, sociala,
politica, juridica(de drept), etc. , la prevenirea speciala este vorba doar de masuri juridice(de
drept). Avem masuri preventive speciale:
- primara/preinfractionala;
- infractionala propriu-zisa
- Prevenirea recidivismului.
2.3. Elaborai programe de prevenire a criminalitii. (7 puncte)
- inasprirea pedepselor;
- eliminarea fenomenului coruptiei din sistemul de drept

Test nr. 26
Subiectul I: Personalitatea infractorului
1.1. Relatai clasificri a criminalitii recidive. (3 puncte)
n sens juridico-penal distingem trei feluri de recidiv (i, respectiv de recidiviti):
a) recidiva propriu-zis (persoana a comis cu intenie una sau mai multe infraciuni, avnd
deja antecedente penale pentru o infraciune svrit cu intenie);
b) recidiva periculoas (persoana anterior condamnat de dou ori la nchisoare pentru infraciuni
intenionate a svrit din nou cu intenie o infraciune sau persoana anterior condamnat pentru o
infraciune intenionat grav sau deosebit de grav a svrit din nou cu intenie o infraciune grav sau
deosebit de grav);
c) recidiva deosebit de periculoas (persoana anterior a fost condamnat de trei sau mai multe ori la
nchisoare pentru infraciuni intenionate i a svrit din nou cu intenie o infraciune sau persoana
anterior condamnat pentru o infraciune excepional de grav a svrit din nou o infraciune deosebit de
grav sau excepional de grav).
n literatura criminologic unii autori definesc recidiva n:
- penitenciar care presupune o perioad anterioar de detenie;
- persistent (multirecidivism) - presupune svrirea a trei i mai multe infraciuni.
Dup I. Oancea, recidivitii sunt de dou feluri:
1) recidiviti postcondamnatorii (persoanele, care dup ce au fost condamnai pentru prime infraciuni,
svresc din nou alte infraciuni);
2) recidiviti postexecutorii (dup ce au executat pedepse pentru prime infraciuni, persoanele comit din
nou alte infraciuni).
1.2. Argumentai tipurile recidivei. (5 puncte)
Distingem urmtoarele tipuri de criminalitate recidiv:
1) persoanele la care starea de recidiv a fost stabilit conform art. 34 CP al RM;
2) persoanele anterior condamnate, dar la care condamnarea a fost stins sau reabilitat (art. 111 CP al
RM Stingerea antecedentelor penale; art.112 CP al RM Reabilitarea judectoreasc); 3)
persoanele liberate de rspunderea penal i de pedeapsa penal cu aplicarea altor msuri, ca:
Liberarea de rspundere penal cu tragerea la rspundere contraventionala(art.55 CP al RM);
Liberarea de rspundere penal n legtur cu renunarea de bun voie la svrirea infraciunii (art.56
CP al RM) etc.;
4) persoanele care au comis o infraciune, dar fa de care nu s-a aplicat, din diferite considerente,
legea penal i pedeapsa penal. De exemplu, au expirat termenele de prescripie Prescripia tragerii
la rspundere penal (art. 60 CP al RM).
1.3. Proiectai structura criminalitii recidive. (7 puncte)
Structura criminalitii recidive poate fi caracterizat dup diferite criterii:

1) pe categorii de infraciuni (n dependen de obiectele atentrii i caracterul motivaiei crimelor

svrite);
2) dup caracterul ultimelor infraciuni i al celor anterioare (n dependen de svrirea crimelor unitare
(similare) sau variate);
3) dup numrul antecedentelor penale (sau msurilor care le-au nlocuit);
4) dup gradul pericolului social al infraciunilor svrite;
5) dup intensitatea recidivei (n dependen de durata timpului dintre eliberare
i svrirea unei noi infraciuni);
6) dup tipul categoriilor de pedeaps.
Subiectul II: Resocializarea infractorului
2.1. Descriei noiuni i concepte de resocializare a infractorului. (3 puncte)
Resocializarea proces educativ,reeducativ si de tratament aplicat persoanelor condamnate penal, prin
care se urmareste readaptarea infractorilor la sistemul de norme si valori general acceptate de societate,
in scopul reintegrarii sociale a acestora si prevenirii recidivei.
2.2. Clasificai metodele resocializrii. (5 puncte)
Metodele sunt: educarea reeducarea si tratamentul.
Educarea vizeaza infractorii a caror personalitate a suferit o socializare negativa, asimiland norme si
valori contrare celor general acceptate de societate.
Reeducarea vizeaza infractorii a caror personalitate a suferit o inadpatare la sistemul de
norme mentionat.
Tratamentul se efectueaza prin metode terapeutice apreciate a fi adecvate, urmarindu-se remodelarea
personalitatii infractorului, ameliorarea tendintelor sale reactionale, reinnoirea motivatiilor care ii anima
interesele si modificare atitudinilor acestuia.
2.3. Evaluai factorii i etapele resocializrii. (7 puncte)
Factorii resocializarii:
a) Factorii care defineasc caracteristicile si elementele specifice ale institutiei in care se deruleaza
procesul de resocializare (centru de reeducare,penitenciar, institutie medicala,etc)
b) Factorii care definesc individualizarea sanctiunii si durata acesteia,
In functie de acesti factori resocializarea infractorului se face in 2 etape:
1. In timpul executarii pedepsei penale
2. Dupa executarea sanctiunii penale.

Test nr. 27
Subiectul I: Teorii clasice asupra criminalitii
1.1. Relatai structura psihicului uman n concepia lui S. Freud. (3 puncte)
Structur a psihicului uman: viaa psihic a oricrui individ cuprinde trei nivele diferite, aflate ntr-o
strns interdependen: Sinele, Eul i Supraeul.
Sinele (Id) reprezint un complex de tendine i reflexe din gndirea incontient, care nu sunt trite n
mod contient. Zis altfel, sinele sau incontientul reprezint partea cea mai ascuns i tainic, precum i
cea mai adnc a sufletului. Sinele este considerat ca o component biologic a personalitii,
reprezentant al influenelor ereditare, iar rbufnirile incontientului se pot produce n anumite manifestri,
strbtnd cenzura pe care o instituie Eul i Supraeul.
Eul (Ego) este cea de a doua instan psihic i se mai numete i contient. Eul reprezint nivelul central
al
personalitii, nucleul acesteia i este constituit din cunotinele despre sine.
Supraeul (Super-Ego) sau contiina moral reflect nivelul de dezvoltare a personalitii, influena pe
care mediul social i cultural o exercit asupra psihicului. Supraeul contribuie i el, ca i Eul, la refularea
instinctelor, nivelul su de cenzur fiind cu att mai puternic, cu ct persoana este mai matur, sntoas
psihic, mai instruit, mai educat i mai experimentat n via.
1.2. Clasificai cile de rezolvare a conflictelor n psihanaliz. (5 puncte)
Astfel, psihanaliza cuprinde un ansamblu de procedee destinate urmririi i descoperirii cauzelor
devierilor
comportamentale i vindecrii unor boli psihice.Psihanaliza se efectueaz n cabinetul medicului
psihanalist,
care poart discuii libere asociative, prin sugestii, teste sau experimente, toate avnd drept scop
descoperirea cauzelor nevrozelor sau a altor tulburri psihice. n consecin, prin metoda psihanalizei,
sunt scoase la iveal tendinele ascunse printre care i cele de agresivitate i trecute cu ajutorul
medicului prin cenzura
Eului i Supraeului. Este o metod de sondare i de descrcare a incontientului, de natur a prentmpina
izbucnirile negative i criminale.
1.3. Estimai rolul psihanalizei n societile occidentale. (7 puncte)
Meritele lui S.Freud sunt enorme, iar realizrile lui au fost utilizate cu succes n medicin, reuindu-se
vindecarea unor tulburri psihice. Cu ajutorul metodei psihanaliste, el a introdus o manier original de
explicaie a mecanismelor i proceselor psihice; a elaborat concepii noi cu privire la aparatul psihic, iar
psihanaliza este tot mai des folosit, virtuile ei nefiind ns pe deplin elucidate.
Subiectul II: Resocializarea infractorului
2.1. Definii diagnosticul criminologic. (3 puncte)

Diagnosticul criminologic latura a criminologiei clinice, care constata si stabileste diagnoza

bolnavului social cu scopul de a efectua un pronostic si tratament al infractorului.
2.2. Argumentai problemele legate de resocializarea infractorului n timpul executrii pedepsei
penale. (5 puncte)
Tratamentul prin privarea de libertate presupune ca in functie de diferite grade legate de regimul
sanctionator, delincventii sunt internati sau inchisi intr-un mediu special, care difera de starea lor normala
de libertate si care nu le asigura statutul si rolurile avute inainte de condamnare. Pentru a obtine rezultate
pozitive in procesul de resocializare este necesara imbinarea a 3 aspecte:
1. reintegrarea personala psihosociala aplicarea unor masuri individuale prin cunoasterea
particularitatilor persoanei, a trecutului,etc.
2. reintegrarea economica posibilitati de calificare profesionala a persoanelor condamnate care
nu au reusit sa obtina o profesie;
3. reintegrarea socioculturala acordarea posibilitatilor fostului condamnat de a avea acces la viata
socioculturala
Un obiectiv al procesului de resocializare desfasurat in institutiile de profil este normalizarea, care
presupune apropierea pe cat posibil a conditiilor vietii din inchisori de cele ale lumii exterioare. Detinutii
trebuie sa-si pastreze majoritatea drepturilor civile, exceptii fiind doar libertatea de deplasare.
2.3. Evaluai etapele diagnosticului criminologic. (7 puncte)

Pentru a realiza si formula un diagnostic cat mai real, este necesar sa se parcurga 3 etape
succesive:
1. aprecierea capacitatii infractionale stabilirea trasaturilor psihologice din care este
formata personalitatea orientat antisocial. Acest grup de caracteristici pot fi stabilite prin
compararea indicilor bio-psihologici cu cei sociali.
2. Evaluarea inadaptarii sociale se evalueaza nivelul de dezvoltare a persoanelor astfel ca
in urma acestui fapt se va determina persoana care va avea un comportament inadecvat.
3. Aprecierea starii de periculozitate sinteza a primelor 2 etape: a capacitatii infractionale si a
inadaptarii sociale, prin aprecierea gradului de intensitate a fiecare laturi. De ex: cand
capacitatea infractionala e foarte puternica, iar adaptibilitatea este foarte buna, putem obtine
cea mai grava forma a pericolului social in persoana infractorului cu gulere albe.

Test nr. 28
Subiectul I: Formarea criminologiei ca tiin
1.1. Relatai criminologia general i special. (3 puncte)
Criminologia general este tiina genezei i profilaxiei criminalitii, n scopul aprrii
societii contra acestui fenomen social i consecinelor sale victimizatoare.
Criminologia general abordeaz probleme fundamentale, cum sunt:
1) premisele criminologiei moderne;
2) criminologia i domeniul su de cercetare;
3) criminalitatea i consecinele sale;
4) victimologia;
5) metodologia cercetrii criminalitii;
6) reacia social fa de criminalitate.
Obiectul principal de studiu al prii speciale l reprezint criminalitatea n particular. Prin
structurarea prii speciale a criminologiei ajungem la studiul infraciunii concrete i, apoi, la
cercetarea infracionalitii existente n domenii restrnse sau largi de activitate.
1.2. Argumentai rolul criminologiei clinice. (5 puncte)
Criminologia Clinica este o ramura aplicativa a criminologiei ,cercetarile ei au la baza o anumita
conceptie despre criminal:daca este un inadaptat social sau o personalitate criminala. Ramura
data examineaza fenomenul criminal ca fenomen individual,izolat.Are misiune de a efectua
studii complexe ale criminalului,in urma caruia se pune un diagnostic privind cauzele comiterii
infractiunii si apoi se face un prognostic asupra conditiei viitoare a criminalului respectiv.
Contributia criminologiei clinice se manifesta prin faptul ca explica conduita delincventiala a
omului , precum si conduita viitoare a acestuia.
1.3.Proiectai ramurile criminologiei. (7 puncte)
1)Criminologia Generala:ramura ce imbratiseaza studiul intregului fenomen a criminalitatii:
cuprinde si date generale despre criminali.Este o ramura de sinteza a criminologiei. Deasemenea
tine seama de studiile altor stiinte referitor la criminalitatea ca de ex: statistica penala,sociologia
criminala,psihologia criminala,antropologia criminala.
2)Criminologia speciala:ramura aceasta se ocupa cu studiul unor parti din criminalitate:
criminalitatea contra persoanei infr de omor,vatamare corporala;criminalit contra
proprietatii.Tot aici se include studiile despre unele categorii de criminali:criminalitatea
minorilor,femeilor,recedivistilor,criminalit de violenta,etc.Cercetarile din criminologia speciala
sunt importante caci privesc parti mai restrinse din criminalitate.
3)Criminologia Teoretica:studiaza teoretic si mai putin aplicativ problemele de baza a
criminologiei.Aici se studiaza anumite teorii criminologice,carora se acorda analiza
profunda. 4) Criminologia Clinica:e o ramura aplicativa,cercetarile ei au la baza o anumita
conceptie despre criminal,daca este un inadaptat social sau o personalitate criminala.
Ramura data examineaza fenomenul criminal ca fenomen individual,izolat.
Alte ramuri care fac parte de criminologie: antropologia criminala,biologia criminala ,
sociologia criminala,psihologia criminal,psihiatria criminala,nou-caracterologia criminala.

Subiectul II: Resocializarea infractorului

2.1. Definii prognosticul social. (3 puncte)

Prognostic social-faza a criminologiei clinice in care starea de periculozitate de moment a unui
infractor trebuie combinata cu situatiile probabile in care subiectul va evolua in viitor.
2.2. Argumentai problemele legate de resocializarea infractorului n perioada postprivativ de libertate. (5 puncte)
Reusita adaptarii condamnatului dupa eliberarea lui depinde de cel putin 3 grupe de factori:
1. Factorii ce se refera la personalitatea lui conceptiile sale despre lume, cultura
generala si juridica, moralitatea,etc.
2. Factorii ce se refera la mediul unde va nimeri persoana eliberata: prezenta locuintei, a
locului de munca si relatiile cu colecticul, prezenta familiei,etc.
3. Factorii ce privesc conditiile in care s-a aflat condamnatul in locul de detentie: structura
colectivului, instruirea, influenta educativa a administratiei,etc.
Probleme:
-

Oamenii din societate ii trateaza suspicios si neincrezator;

Nu au loc de munca/de trai dupa eliberare;

Psihologii afirma ca cea mai dificila perioada de adaptare sunt primele 3-6 luni.
2.3. Evaluai tratamentul de resocializare a infractorului. (7 puncte)
Tratamentul de resocializare a infractorului urmareste modelarea personalitatii
acestuia,ameliorarea tendintelor sale negative, reinnoirea sferei motivationale, schimbarea
compartamentului in scopul prevenirii recidivei si facilitarii reintegrarii sociale
postcondamnatorii.
Cea mai raspindita metoda psihoterapia, care poate fi individuala/colectiva.
Psihoterapia individuala: psihanaliza si psihoterapia rationala;
Psihoterapia colectiva: psihoterapia de grup/psihodrama si metoda relatiilor de grup.
Pentru resocializarea infractorului un rol deosebit are studierea personalitatii acestuia. In acest
scop criminologia a elaborat un spectru larg de tehnici de investigare, printre care: ancheta
sociala, testele psihologice si de sinceritate, observarea directa, examenul medico-psihosocial,
interviul clinic aprofundat,etc. Doar o analiza in ansamblu, multidimensionala ar permite
identificarea complexului de factori care au contribuit la formarea personalitatii infractorului si
la tratamentul de resocializarea a acestuia.

Test nr. 29
Subiectul I: Personalitatea infractorului
1.1. Definii noiunea de recidiv n sens juridico-penal i criminologic. (3 puncte)
In sens juridico-penal recidiva = comiterea cu intentie a uneia sau mai multe
infractiuni de o persoana cu antecedente penale pentru o infractiune savirsita cu intentie. In
sens criminologic, recidiva = savirsirea unei infractiuni de catre o persoana anterior
condamnata, sau de catre o persoana pentru care nu i-a fost aplicata pedeapsa penala.
1.2. Determinai portretul psihologic i criminologic al recidivistului. (5 puncte)
Nenumratele studii ale recidivitilor au demonstrat existena n structura personalitii acestora
a unei conjugri a deficienelor individuale i sociale. Astfel, infractorii recidiviti dau dovad de
inadaptare social, imaturitate, egocentrism, infantilism social, dorine de a exista pe spatele
altora, necesiti sporite n raport cu posibilitile, impulsivitate i indiferen afectiv,
agresivitate, scepticism, stri interne de tensionare i conflict, percepere deformat a realitii,
dificulti n autoevaluare etc.
Nu rareori recidivitii svresc infraciuni n grup i atunci personalitatea lor i pierde
capacitile individuale, primind n schimb "recunoaterea" i susinerea "tovarilor". Sub
influena grupului recidivistul poate participa la svrirea infraciunilor care nu-i sunt
caracteristice: de la furt la jaf, tlhrie, huliganism. n activitatea acestor grupuri se observ
influena unor participani asupra celorlali membri ai grupului. Aceasta, n consecin, duce la
posibilitatea svririi infraciunilor difereniate: de la jafuri i tlhrii, pn la infraciuni
economice.
Un deosebit interes prezint analiza gradului de pericol social al infraciunilor primare i al celor
urmtoare. n literatura juridic exist opinia potrivit creia cu fiecare condamnare recidivistul
svrete crime tot mai grave i mai grave. Dar, cercetrile nu au confirmat aceast ipotez.
Dimpotriv, o dat cu creterea numrului de condamnri gradul pericolului social al ultimelor
crime se reduce. Crete verosimilitatea svririi unor astfel de crime ca: eschivarea de la plata
pensiei alimentare sau de ntreinere a copiilor . a. Aceast stare de lucruri este determinat n
mare parte de procesul continuu de degradare a criminalului recidivist.
1.3. Estimai particularitile specifice ale infractorului recidivist. (7 puncte)
Infractorului recidivist i sunt caracteristice unele particulariti specifice:
1) Sfera motivaional a infraciunii. La criminalii recidiviti motivaia infracional este cu
mult mai limitat i srac comparativ cu motivaia social a persoanelor care au svrit
infraciuni primare.La majoritatea recidivitilor lipsete necesitatea psihologic de a munci
sistematic.
2) Contiina juridico-social . Defectele contiinei sociale ale acestora se exprim, n primul
rnd, prin individualismul i egocentrismul su, calitile morale joase. Acestor criminali le este
caracteristic egoismul, ura, rzbunarea, cruzimea, invidia, lcomia etc. Recidivistul nu cunoate

autocritica, avnd o motivaie individual, proprie, a crimei svrite; el crede n superioritatea sa

fa de lege i fa de societate.
3) Poziia social a criminalilor recidiviti este o alt particularitate specific i anume, pentru
acetia este caracteristic faptul c ei i-au nceput foarte de timpuriu activitatea de munc.
La nceput are loc schimbul des al ocupaiei, iar mai trziu - abandonarea complet a
muncii. Relaiile familiale ale recidivitilor sunt deformate i anormale. Pentru ei este
caracteristic
c: legturile familiale lipsesc sau au fost rupte; concubinajul cu persoane ce au nclinaii
analogice i comportamente deviante de la normele de conduit unanim acceptate n societate.
4) O alt particularitate specific a personalitii recidivistului o constituie rezistena la procesul
de reeducare.
Printre alte trsturi caracteristici personalitii recidivistului ar fi:
- eecul colar;
- degradarea intens a procesului de socializare, unde familia este lipsit de momente pozitive,
iar prinii evaluai negativ, fr putere de exemplu pozitiv;
- consum abuziv de alcool i droguri; etc.
Subiectul II: Resocializarea infractorului
2.1. Definii categoriile de infractori care-i execut pedeapsa privativ de libertate. (3
puncte)
Infractori care-si executa pedeapsa privativa de libertate acea categorie de infractori
condamnati printr-o hotarare jucatoreasca la pedeapsa cu inchisoarea sau detentiune pe viata,
prin care acestia sint privati de libertate.
2.2. Argumentai psihologia privrii de libertate i a resocializrii infractorului. (5 puncte)
Psihologia pentineciara are ca scop der a stabili unele programe individuale de resocializare a
detinutilor. Aceste programe urmeaza sa se bazeze pe profunde cunostinte psihologice cu
referinta la socializarea personalitatii prin modelare, invatare si control social.
C-form ONU, exista 5 categorii dew infractori care-si executa pedeapsa privativa de libertate:
1. infractori inveterati agresivi, indiferenti, au comis, de regula infractiuni deoseb de grave
2. infractori primejdiosi inclinati spre recidivism,impulsivi, fara sentimente de culpa;
3. infractori pe termen lung prezinta pericol social sporit din cauza confruntarii cu situatia
lor prezinta pericol si pentru cei din jur, cat si pentru sine;
4. infractori dificili prezinta dificultati in respectarea regulilor de executare a pedepsei,
intrand de multe ori in conflict cu administratia;
5. infractori inadaptati social sufera de deficiente mintale,psihopatii, alcoolism cronic,etc.
Aceasta clasificare urmareste scopul diferentierii metodelor,procedeelor si tehnicilor aplicate in
procesul resocializarii.
Principalele directii in cadrul activitatii de resocializare in pentenciar trebuie indreptate spre:
- instruirea profesionala si speciala a condamnatului, cu scopul de a-i forma o profesie;
- diversificarea ocupatiilor de agrement si culturale;
- regenerarea valorilor unei vieti particulare si familiale;
- limitarea senzatiei de izolare de problemele sociale;
2.3. Formulai metode i tehnici de resocializare a infractorului. (7 puncte)

-formarea dosarului de personalitate a infractorului

- organizarea de institutii de stat ce sa asigure reintegrarea postcondamnatorie;
- facilitarea obtinerii unei locuinte;
- facilitarea obtinerii a unui loc de munca,etc.

Test nr. 30
Subiectul I: Reacia social fa de infracionism
1.1. Definii concepte i teorii ale originii dreptului. (3 puncte)
Conform opinei lui Grotius, pentru a obtine pacea oamenii primitivi au ajuns la un pact
general, in virtutea caruia au delegat puterea de+a obtine ordinea unei autoritati suverane,care a
creat legea.
Bentham considera ca dreptul este o creatie a ratiunii umane , fiind pus , in dependenta de
tara, in dependenta de vointa legiuitorului. Zis altfel, legea este izvorul dreptului.
Hugo ajunge la concluzia ca originea dreptului este identica cu cea a limbii. Dreptul s+a
format ca si limba vorbita,printr+o serie de transformari ,dezvoltindu-se progresiv.
In conceptia lui Savigny,dreptul rezulta din necesitatile vietii popoarelor i este un rezultat al
vietii sociale.
1.2. Argumentai evoluia modelelor de reacie social mpotriva criminalitii. (5 puncte)
*modelul represiv
*modelul preventiv
*modelul mixt
*modelul curativ-cel mai nou
1.3. Formulai modelul preventiv. (7 puncte)
MODELUL Preventiv-cel mai mare rol in aparitia acestuia a jucat Tratat despre delicte si
pedepse a lui Cessare Beccaria.Aceasta idee este bazata pefaptul ca este mai bine sa previi
decit sa pedepsesti iar pt aceasta este necesara existenta unei legi simple dar bune si clare
iar intreaga societate trebie sa fie in interesul apararii acestor legi dar nu distrugerea
lor.Nici o lege nu treb sa favorizeze oricare categorie de oameni.Acestea au fost ideele lui
Beccaria care au stat la baza aparitiei acestiu model iar ulterior acestea au fost preluate de
Ferri care sustine ca pedeapsa nu constituie o ispasire ci un mijloc de aparare sociala prin
care se urmareste tratamentul si recuperarea criminalului.Ferri propune citeva masuri pt
recuperarea criminalului ca imbunatatirea conditiilor de trai, reducerea timpului de munca
salarizare decenta

Subiectul II: Criminalitatea de violen

2.1. Definii caracteristicile psihice eseniale ale criminalului violent. (3 puncte)
In Primul rind virsta infractorului cel mai des in cazul acestor crime e intre 18 -25 ani pt
viol, mai mult de 30an la infr contra vietii si sanatatii. Viol cel mai des se savirseste in
stadiie de ebrietate. In toate cazurile infractorul e mai puternic decit victima. Nivelul de
intellectual e mediu. In cazul actiunilor perverse infractorul se deosebeste prin un nivel
intellectual mai inalt, virsta mai matura si pozitia sociala mai inalta. Viol e savirsit mai des
de un grup de personae. Actiuni perverse de o singura persoana, este premeditat, si
planificat din timp. Subiectul acestor infractiuni se straduie sa se angajeze in institutii de

invatamint, medicina, cultura, sport, legat cu copii. Au caracteristici bune in leg cu

indeplinirea atributiilo de serviciu.
2.2. Stabilii trsturile i consecinele criminalitii de violen. (5 puncte)
In cazul acestor infractiuni violenta este un element de motivare, ci nu pur metoda de
atingere a scopului. Sun infract contra viata: omorul premeditate, pruncuciderea, in stare de
affect, omor in cazul depasiri limitelor legitimei aparari, omor di imprudenta, determinarea
la sinucidere. Infr impotriva sanatatii: vatamarea integritatii corporale premeditate,
amenintarea cu omor sau vatamare, constringerea persoanei la prelevarea organelor sau
teuturilor pt transplantare. Infr contra libertatii, demnitatii si cinstei: rapirea persoanei,
traffic de finite umane, privatiune ilegala de libertate. Infr priv viata sexuala:violul, actiuni
violente cu character sexual, constringerea la act cu character sexual. Tr de mentionat ca se
evidentiaza o legatura strinsa intre dinamica infr violente si alcoholism. Tr de asemenea de
mentionat ca cel mai des sunt descoperite infr de violenta ca omoruri sav de soti sau rude.
Dar omoruri sav cu deosebita cruzime dupa sunt cel mai putin descoperite. De asemenea a
crescut % traficului de finite umane. Tot mai des participanti la crime de violenta sun
minori. Si tot asa a crescut imbinarea crimelorde violenta cu scopul material.
Majoritatea acestor crime se comite in orase mari, fiind ales locul unde nu sunt oameni,
(parcuri, lifturi). Personalitatea victimei are un aspect specific. In cazul violului in mai
mult de jumatate de cazuri victima era cunoscuta infractorului. La actiuni perverse
victimein majorit cazurilor sunt minore.
2.3.

Evaluai starea, structura, dinamica i cauzalitatea criminalitii de violen. (7

puncte)
Starea, adica nivelul criminalitatii de violenta a crescut in comparative cu anii 70. Adica
au aparut noi infractiuni in acest domeniu, mijloace noi si motive noi. Structura e
urmatoare: 1) privind unitati de sapatiu infr violenta se savirsesc preponderant in orase
mari in locuri neaglomerate. 2) priv unitate de timp cele mai multe infr de violenta n Rusia
au fost comise in anul 1998. 3) Tipuri de infractiuni cele mai raspindite sun impotrive
sanatatii persoanei. 4) feluri de infractiuni din infr privind viata sexuala cele mai
raspindite snt actiuni perverse.
Aceste infractiuni de regula sunt comise premeditat si cu motiv. Infractori in cazul dat tot
mai mult devin oameni tineri. Insa omoruri la comanda e comis de acei dupa 30 de ani,
ca si actiuni perverse. Violuri sunt comise mai des de ai multi participanti, insa actiuni
perverse se comit de un infractor de regula. Aceste infractiuni sun grave sau deosebit de
grave de regula. Dinamica criminalitatii de violenta e urm: pina formarea statului
independent RM nivelul crinalitatii de violenta era mai sacazut. Dupa independenta a
crescut in anii 1996-1998 numarul maxim, dupa 1999 se reduce din nou. Cauzalitatea
criminalitatii de violenta e urmatoare: Reformele care au avut loc in viata economica si
politica a statului, puterea banilor e tot mai mare, limitele moralitatii populatiei scad,
increderea in justitia scade, somajul indeosebi in cercurile tineretului, formarea gruparilor
criminale, neputinta legii, un fel de deprindere cu criminalitate, formarea unui anumit
climat socio-psihologic, si desigur predispozitia ereditara delincventiala a unor personae.

Test nr. 31
Subiectul I: Teorii criminologice contemporane
1.1. Descriei teoria endocrinologic a criminalitii. (3 puncte)
Cel mai de vaz reprezentant al acestei teorii este americanul \M.G.Schlapp, care a implicat
lombrozianismul n explicaia endocrinologic a genezei fenomenului infracional.Teoria n
cauz a avut ca premis rolul deosebit de important pe care glandele cu secreie intern l au n
dezvoltarea somatopsihic a organismului, i n capacitatea de adaptare i integrare a individului
n via social.De funcionarea normal a glandelor tiroid, paratiroid, epifiz, hipofiz,
timusului, pancreasului, glandelor suprarenale, glandelor sexuale depinde exteriorul omului,
comportamentul acestuia n diferite situaii.
Pornind de la teza c glandele endocrine reprezint unul din factorii determinani ai
criminalitii, un alt reprezentant al acestui domeniu N.Pende- admite chiar c hoii i asasinii
acioneaz exclusiv datorit particularitilor funcionrii glandelor cu secreie intern.
Potrivit acestei teorii criminalitatea minorilor i a tineretului s-ar explica prin faptul c la
indivizii din aceste categorii de vrst aciunea glandelor endocrine este mai intens, iar
tulburrile de funcionare mai frecvente.
1.2. Comparai teoria strii de pericol i teoria cromozomului crimei. (5 puncte)
Ambele teorii de orientare bioantropologica;
Starea de pericol concept care se aprecia initial numai din punct de vedere obiectiv, biologic,
fara luarea in consideratie a laturii subiective. Deci, persoana considerat periculoas putea fi
supus unor msuri de siguran, chiar pe timp nedeterminat, nu pentru c ar fi avut vreo vin,
care conteaz doar la aplicarea pedepselor, ci pentru c era considerat periculoas pentru
societate.
O tez fundamental a teoriei ar consta n faptul c gravitatea pericolului unui individ este
determinat de dou elemente: de gravitatea posibilitii lezrii unui interes social i, respectiv,
de gravitatea lezrii posibile. Teoria strii de pericol i-a gsit reflectare, practic, n toate
legislaiile penale moderne, care prevd msuri de siguran ce se pot aplica ca urmare a unor
condamnri, ct i msuri de siguran cu caracter preventiv. De exemplu, n cazul bolnavilor
psihopai ca msur de siguran ar servi administrarea forat a unor medicamente (Msurile
de siguran, Capitolul X din CP al RM), izolarea pe un termen nedeterminat de familie sau de
societate, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcii sau de a exercita o anumit activitate,
urmrindu-se prin aceasta prevenirea de noi infraciuni omogene.
Teoria cromozomului crimei n anii 60-70, orientarea genetic cunoate o realizare
surprinztoare, aceasta bazndu-se pe studiile efectuate n nchisori, pe brbai deinui,

descoperindu-se c o posibil cauz a comportamentului criminal ar putea-o constitui o anumit

anomalie cromozomial.
La normal, cariotipul omului este reprezentat de formula genetic 46 XY n cazul sexului
masculin i de 46 XX, n cazul celui feminin.Cercettoarea scoian Patriia Jacobs a examinat
din punct
de vedere genetic 197 de deinui de la nchisoarea din Edinburg i a constatat c apte dintre ei
erau purttorii unei anomalii: n loc s dispun de un singur cromozom al sexului masculin Y, ei
dispuneau de un cromozom Y suplimentar. n aa fel, P.Jacobs a tras concluzia c frecvena
anomaliei n nchisori se datoreaz faptului c indivizii purttori de XYY sunt predispui genetic,
crimei.Cromozomul Y a fost de altfel i denumit cromozomul crimei.
1.3. Selectai i autoevaluai fenomenul criminalitii n una din operele clasicilor literaturii
universale. (7 puncte)
Crim i pedeaps este un roman scris de autorul rus Fiodor Dostoevski.

Romanul prezint n prim plan drama lui Raskolnikov, un student care pune la cale uciderea i jefuirea unei btrne cmtare, pentru a-i rezolva problemele financiare, dar i din dorina de ai demonstra lui nsui c este ndreptit s o fac.

Etalnd unele simptome de grandomanie, Raskolnikov se considera o persoan nzestrat cu caliti deosebite, asemenea lui Napoleon. Ca om exatraordinar, i simte justificat
decizia de a ucide, nct nu se mai include n barierele morale ale oamenilor de rnd. Cu toate acestea ns, imediat dup svrirea crimei, protagonistul se mbolnvete i are
remucri cu privire la aciunile lui. Romanul portretizeaz realizarea treptat a infraciunii lui Raskolnikov i dorina lui crescnd de a se confesa.

Subiectul II: Instituii i strategii actuale de lupt mpotriva criminalitii

2.1. Descriei institute regionale i interregionale de criminologie. (3 puncte)

In cartea albastra sunt toate.
2.2. Argumentai direciile prioritare de aciune a organismelor ONU. (5 puncte)
Directiile prioritare ONU:
a) respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentake expuse in DeclUnivDrOmului
b) prevenirea crimei si imbunatatirea activitatii tuturor organelor cu atributii in realizarea
politicelor penale nationale
c) situarea prevenirii criminalitatii in centrul politicii penale a statelor-membre;
d) respectarea drepturilor omului in timpul executarii pedepsei
e) combaterea criminalitatii juvenile
f) protectia victimelor infractiunii prin intermediul cadrului legal
g) introducerea regulilor de conduita organelor de drept
h) imbinarea rationala a masurilor privative cu cele neprivative de libertate.
2.3. Evaluai rolul ONU prin prisma rezoluiilor sale n domeniul prevenirii i combaterii
criminalitii. (7 puncte)

Prin aceste rezolutii s-a format sectia administrativa numita Serviciul prevenirii crimei si a
justitiei penale. Acesta conlucreaza cu guvrnele statelor-membre pentru acordarea de asistenta in
materia prevenirii si combaterii criminalitatii: se furnizeaza date privind evaluarea tendintelor
criminalitatii; identificarea domeniilor prioritare ale criminalitatii si luptei impotriva acesteia;
asistenta in realizarea unor programe nationale de resocializare a infractorilor,etc.

Test nr. 32
Subiectul I: Criminologia preventiv
1.1. Definii prevenirea general a criminalitii. (3 puncte)
Prevenirea generala- e format din elem interdependente.Dezvolt pozitiva a societ,
perfection institutiilor econom, pol, soc ar contribui la preven gener a crimin. Preven gener
influent un sir de manifestari negative, ca saracia, somaj, cersetoria, in consecinta- alegerea
intre bine sir au, intre un comportam legal si ileg.preven gener treb sa aibaun cracter de
lunga durata, sa cuprinda toate sferele vietii umane.revenim la import efectuarii expertise
criminologice, a mas soc, econom, pl de combatere a crimin.
1.2. Demonstrai prevenirea special, primar i secundar a criminalitii. (5 puncte)
Preven speciala ansamblul de mas, mijl, met ce au drept scop impiedic unor infr de catre
pers care anterior au comis o infr.Mas preven speciale sunt mult mai concrete si au limite
in timp, spatiu si asupra pers.
Prevenirea individuala- vizeaza cerc de pers care inca nu au comis crime, dar in viitor
apropiat le pot comite.E indreptat asupra unei pers concrete si a micromediul sau soc,
intrucit mod de viata pe care il duce individ poate sa semnaleze faptul ca in viitor
apropiat el va comite , posibil, o infr.
Preven primara- care prin mas specifice in domeniul soc incearca sa inlature situatiile
criminogene si cause care le-au generat
Preven secundara- are ca obiect adoptarea unei politici penale eficiente adecvate
si transpun acesteia in practica. E desfas de org de dr in scop aplicarii legii.
1.3. Evaluai msuri de resocializare a delincvenilor. (7 puncte)
*observatia
*studiul documentar
*interviul clinic aprofundat
*testele psihologice
*examene medico-psihologic etc.
Subiectul II: Criminalitatea n Republica Moldova
2.1. Definii particularitile criminalitii n RM la momentul actual. (3 puncte)
1) Caracterul social de mas prin care se nelege un fenomen social, de o anumit frecven, cu
anumite forme de exprimare
2) Caracterul de fenomen uman complex (biologic, psihologic i social).
3, Caracterul duntor, nociv, antisocial i periculos se exprim prin periculozitatea social,
infraciunile i infractorii prejudiciind principalele valori sociale i individuale, ocrotite de lege.
Criminalitatea este duntoare i periculoas prin consecinele sale, prin tulburarea i
perturbarea linitii publice, prin nclcarea simului general de dreptate al oamenilor, care tind
spre linite i securitate social. Ea atenteaz la valorile materiale i spirituale ale indivizilor,
valori ce stau la baza existenei societii

4)Caracterul condiionat (cauzal) al criminalitii const n aceea c, criminalitatea, fiind un

fenomen cu manifestri fizico-sociale, nu poate exista n afara oricrui proces cauzal; nu poate fi

de natur necondiionat.
5) Caracterul variat al criminalitii ce const n diversitatea crimelor, n varietatea acestora n
legea penal
2.2. Clasificai cauzele criminalitii n Republica Moldova. (5 puncte)
Separarea puterilor in stat ramine deocamdata un principiu teroretic ara aplicare
eficienta.Noile autoritati ale statului de drept sunt uneori lipsite de personalitate uneori
chiar insuficient dotate si instruite.In aceste conditii respectul pentru lege si ordinea de
drept este scazut iar statu de drept devine pentru unii echivalentul anarhiei violentei si
buunului plac.De aici si pina la comiterea faptelor ramine o distanta mica pe care foarte
multi indivizi o parcurg.
Conditiile social-economice favorizeaza adaptarea unor comportamente
antisociale.Cresterea somajului incertitudinea mijloacelor de existenta, degradarea
nivelului de trai a unor categrii de persoane se recruteaza viitorii infractori.
Au loc tot mai mult savirsirea unor infractiuni contra patrimoniului atit in domeniul privat
cit si cel public iar acesta se datoreaza faptului unei stari de indisciplina si dezordine in
gestionarea bunurilor unitatilor economice neglijenta agentilor economice referitoare la
protejarea bunurilor din patrimoniul public.
Actualmente suntem intr-o societate unde orientarile la criminalitate si fara de legi au
devenit dominante

2.3. Estimai tendinele criminalitii n Republica Moldova .(7 puncte)

Test nr. 33
Subiectul I: Metodologia cercetrii criminologice
1.1. Relatai metoda clinic de cercetare criminologic. (3 puncte)
Metoda clinic cerceteaz cazul individual n scopul formulrii unui diagnostic i prescrierii unui
tratament. Astfel, ea cerceteaz cazul individual ntr-un scop precis determinat.n cadrul
cercetrii criminologice studiul personalitii infractorului are o importan deosebit, motiv
pentru care metoda clinic este utilizat destul de frecvent. Fiind organizat conform principiilor
clinicii
medicale, ea i propune formularea unui diagnostic pe baza cruia urmeaz s se evalueze
viitoarea conduit a subiectului i s se formuleze un prognostic social.La final se elaboreaza
tratamentul.
1.2. Comparai metoda statistic i metoda comparativ n criminologie. (5 puncte)
Metoda statistica.Criminalitatea este un fenomen social de mas, iar aici metoda cea mai
potrivit este metoda statistic, care se folosete frecvent n criminologie. Cu ajutorul ei putem
cunoate mrimea i
volumul criminalitii, dinamica i desfurarea criminalitii n timp, ntinderea n spaiu etc.
Metoda comparativa.Nu avem dect un anumit mod de a demonstra c ntre dou fapte exist o
relaie logic, un raport de cauzalitate, acela de a compara cazurile n care ele sunt prezente sau
absente simultan i de a cerceta dac variaiile pe care le prezint n aceste combinaii diferite de
impuriti dovedesc c unul depinde de cellalt.Deci, o comparaie presupune cel puin dou
elemente care urmeaz a fi comparate.
1.3. Evaluai tehnica chestionarului i a interviului n cercetarea criminologic. (7 puncte)
n literatura de specialitate, chestionarul nu este n mod unitar definit, unii autori considerndu-l
ca o variant a interviului, caracterizat prin aceea c ntrebrile sunt redactate dinainte, n
scris.
Problema-cheie a oricrui chestionar o constituie formularea ntrebrilor. Formulri diferite vor
antrena ntotdeauna rspunsuri diferite. Limbajul trebuie s fie simplu, precis, clar, accesibil,
evitnd neologisme, arhaisme, jargonul etc. O cale foarte atractiv de formulare a ntrebrilor
este cea sub forma unor scurte povestiri
n structura chestionarului, ntrebrile se prezint ntr-o anumit succesiune. n construirea
ntrebrilor se folosete n majoritatea cazurilor, fie tehnica plniei (de la general la concret), fie
tehnica plniei rsturnate (de la concret la general).
O alt tehnic fundamental de explorare tiinific utilizat frecvent n criminologie este
interviul.

ntre interviu i chestionar exist multe asemnri, dar i multe deosebiri, ceea ce face ca ele s
rmn tehnici independente de investigare.
Interviul este o tehnic de cooperare verbal ntre dou persoane anchetator i anchetat ce
permite anchetatorului s culeag de la anchetat anumite date cu privire la o anumit tem.
Subiectul II: Instituii i strategii actuale de lupt mpotriva criminalitii
2.1. Descriei direciile principale de organizare a luptei mpotriva criminalitii. (3
puncte)
Directiile prioritare ONU:
a) respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentake expuse in DeclUnivDrOmului
b) prevenirea crimei si imbunatatirea activitatii tuturor organelor cu atributii in realizarea
politicelor penale nationale
c) situarea prevenirii criminalitatii in centrul politicii penale a statelor-membre;
d) respectarea drepturilor omului in timpul executarii pedepsei
e) combaterea criminalitatii juvenile
f) protectia victimelor infractiunii prin intermediul cadrului legal
g) introducerea regulilor de conduita organelor de drept
h) imbinarea rationala a masurilor privative cu cele neprivative de libertate.
2.2. Argumentai rolul Consiliului Europei n lupta mpotriva criminalitii. (5 puncte)
In urma unor minutioase analize a fenomenului criminalit din statele member ale
consiliului europei, comitet a inaintat citeva directii principale de organizare a luptei
impotriva criminalit:1) Imbunatat legisl pen a statelor member in directia largirii masuri
de sustituire a pedeps privative de libertate; a) legisl state member sa prevada posibil
substituirii pedepsei privative de libertate cu mas nonpriv fata de infractorii primary sau de
cei care au sav infr deosebit de grave.fata de acestia pot fi aplic mas conditionate; b) state
member sa ia toate mas pru asig si dezvolt aplic probatiunii; c) state sa trimita
Secretariatului general al CE rapoarte din 3 in 3 ani cu priv la masuri luate on baza acestor
recomandari; 2) descriminalizarea unor infr mai putin grave.poate avea loc a) de facto
descriminalizarea consta in tendinta diminuarii reactiilor repressive fata de anumite
comportam sau situatii; b) descrimin de jure- e realiz de legiuitor poate fi generata de
schimbarile soc- econom si politice intevenite in timp.
3)Simplificarea justitiei pen- este cea mai import directie de organiz a luptei impotriva
crimin.De ex, timpul care se scurge de la moment savirs infr si pedeapsa e enorm in caz
celor mai simple infr,de aceea sint un nr mare de cause pen care influent negative calit
reactiei judiciare. Pru a spori eficienta justitiei pen si a realiza reduceri import in pierderile
legate de proced complicate de solution a cauzelor pen, comitet ministrilor a adoptat
Recomandare prin care s-a propus simplific justitiei pen.
2.3. Evaluai organismele neguvernamentale i rolul lor mpotriva criminalitii. (7 puncte)
Amnesty International; La Strada; Asociatia Internationala de Drept Penal;Transparency
International, etc.Vin in contact direct cu problematica prevenirii criminalitatii si cea a
optimizarii activitatii sistemelor penale.

Test nr. 34
Subiectul I: Concepii i teorii clasice asupra criminalitii
1.1. Reproducei gndirea criminologic din China Antic. (3 puncte)
Gnditorii chinezi au avut preocupri criminologice privind eficacitatea pedepselor, imaginndui cina. Aa, la intrarea n locurile de judecat era aezat o piatr de o frumusee rar.
Criminalul era lsat s stea un timp n faa acestei pietre pentru a-i examina formele, frumuseea
culorilor, respectiv armonia naturii. Dup aceea, criminalul fcea comparaie ntre urenia faptei
sale i frumuseea obiectului sfnt, moment n care i ddea seama de caracterul negativ al faptei
comise i ncepea s se ciasc. n aa mod, prin actul de cin, criminalul putea fi recuperat i
folosit la diferite lucrri de interes public, putnd fi reintegrat n societate.
1.2. Argumentai tezele lui Rafaelo Garofalo. (5 puncte)
Opera principal a lui R.Garofalo este Criminologia, publicat n anul 1885 la Torino i este
prima lucrare de criminologie cu acest titlu. Lucrarea conine cteva capitole ce se refer la
studiul delictului, studiul delincventului i studiul represiunii. n ncheiere, autorul red 44 de
articole maxime pentru a servi la formarea unui cod penal internaional.
n prima parte a lucrrii, Garofalo face distincie ntre delictul natural i delictul juridic.Delictul
natural este mai greu i mai important i prin originea sa social, i prin urmrile sale antisociale.
La aceast categorie sunt incluse faptele care n toate timpurile i pe ntreg globul pmntesc au
fost i sunt considerate drept crime i pedepsite. Astfel de fapte criminale ca omorul, violul,
trdarea, vtmarea integritii corporale etc. sunt crime la orice popor i n orice ar.Aceast
categorie de fapte este calificat drept crim, nu de legislator, ci de societate, legislatorul doar
prelund-o i mbrcnd-o n haina legii.
Delictul juridic sau legal1nu are la baz lipsa de sim moral i se pedepsete n mod diferit de la
o ar la alta, fiind rezultatul nclcrii unor norme de conduit social convenional.
n afar de faptele care violeaz simul moral comun i care universal se pedepsesc, fiecare stat,
dup obiceiurile, prejudecile, concepiile i necesitile sale particulare, trebuie s pedepseasc
i
alte fapte. Aceasta urmeaz ca o consecin fireasc a progresului, statele necesitnd a avea dou
coduri:
1) codul delictelor naturale, care va fi identic la toate popoarele civilizate i
2) legile represive speciale ale fiecrui stat.
O alt tez a lui Garofalo, este c crima nu poate fi efectul exclusiv al circumstanelor exterioare,
a factorilor externi. Pentru ca s se produc crima, influena acestor factori este n funciune de
elementul anomaliei psihice.

1.3. Estimai influena ariatului izvor de drept contemporan n rile lumii arabe. (7
puncte)
Shariatul reprezinta legea musulmana care este constituita din:
1. Dreptullui Dumnezeu;
2. Dreptul omului - Coranul
Subiectul II: Criminalitatea feminin
2.1. Identificai cauzele i condiiile criminalitii feminine. (3 puncte)
Cauze: circumstante familiale, de trai, bani, in prezent si circumstante sociale,
economice, morale, criza economica, politica, sociala; caderea prod industriale, agrare,
cresterea saraciei, inflatia somajul, in special cel feminin
Tendinte: crestere brusca a crim feminine pe baza fundalului general de crestere a
criminalitatii, implicare mai ales in infractiuni economice, de serviciu , precum si trafic de
fiinte umane si alte infractiuni orientate spre profit deopotriva celor impotriva persoanei,
extinderea la un grup mai mare de infractiuni (de la avorturile considerate anterior ilegale
si pruncucidere etc, 70% economice)
2.2. Argumentai opinii pro i contra legalizrii prostituiei. (5 puncte)
Posibile avantaje ale trecerii in legalitate a prostitutiei ar fi:
1. Fonduri din taxe, care sporesc bugetul.
2. Igiena: controale medicale regulate, folosirea prezervativului etc.
3. Un control mai bun asupra modului in care sunt tratate prostituatele.
4. Includerea in nomenclatorul meseriilor, ceea ce le-ar ajuta pe prostituate sa beneficieze de
asigurari, concedii, pensie etc.
Posibile dezavantaje in legalizarea prostitutiei:
1. Inlesneste spalarea de bani.
2. Poate duce si la extinderea consumului de droguri.
3. Promoveaza traficul de carne vie.
4. Fondurile obtinute ar putea fi manevrate ilegal de politicieni.
2.3.Elaborai msuri de prevenire i combatere a criminalitii feminine. (7 puncte)
Criminalitatea fem e deosebita, luand in considerare trasaturile psiho-morfologico-sociale a
infractorului de sex feminin, care este mai afectiv in comparatie cu infractorul de sex opus.
Pentru a combate acest fenomen, este necesara o politica consecventa de state de lupta
contra crim fem, implicarea societatii civile, organizarea unor seminare destinate acestui
scop, crearea unor centre de asistenta sociala si psihologica p-u femei, chiar adapost de
noapte p-u situatii critice si de sigur acele masuri generale de prevenire si combatere a
criminalitatii: formarea unor fonduri de rezerva pentru ajutor financiar femeilor iesite din
penitenciare, lucru social di psihologic postpenitenciar, educatie scolara si religioasa pentru
prevenire , asigurare cu locuri de munca etc.

Test nr. 35
Subiectul I: Personalitatea infractorului minor
1.1. Descriei istoricul criminalitii minorilor: din antichitate pn n zilele noastre. (3
puncte)
. Primele meniuni privitor la natura justiiei n perioada vrstei minore se ntlnesc n Codul lui
Hammurabi, unde, la svrirea crimei fa de printe, copilul putea fi izgonit, lipsit de motenire sau
sancionat prin tierea degetelor.
n Grecia Antic, doar prinii aveau dreptul deplin asupra copiilor, iar acest lucru dura pn la 18 ani
cnd odraslele atingeau majoratul i cnd li se acorda cetenia. Dup Platon, minorii erau pedepsii doar
pentru infraciuni deosebit de grave, ca infraciunile de omor, fiind sancionai cu exil pe termen de un an,
iar dac, din diferite motive, acest termen nu se respecta, ca sanciune repetat intervenea nchisoarea pe
termen de doi ani.
Imperiul Roman cunoate o delimitare ntre sancionarea infractorilor minori i a majorilor. Conform
Legii celor XII table, minorii erau repartizai n dou grupe:
- puberii (de la 14 ani bieii i de la 12 ani fetele);
- impuberii (pn la 14 ani bieii i pn la 12 ani fetele).
n dependen de vrst funciona caracterul i gravitatea pedepsei
n Sparta, majoratul era atins la vrsta de 14 ani, dup care instanele de judecat puteau aplica ntregul
palier de pedepse, inclusiv pedeapsa cu moartea. Ca sanciune pentru minorii de pn la 14 ani figura,
de regul, btaia.
Legislaia Franei medievale prevedea un drept interesant al copiilor: de a angaja un reprezentant al
su care, prin participarea la duel obinea dovada vinoviei sau nevinoviei minorului n dependen
de eec sau victorie.
Legislaia Germaniei medievale, n codificarea Carolina (1521 - 1532) excludea aplicarea pedepsei cu
moartea fa de persoanele de pn la 14 ani.
n Moldova i ara Romneasc, reglementarea unui regim de sancionare care excludea sau atenua
rspunderea i pedeapsa penal a minorilor este atestat n Cartea romneasc de nvtur a lui Vasile
Lupu, aprut la Iai n 1646 i cea a lui Matei Basarab ndreptarea legii aprut la 1652 n
Trgovitea Munteniei.
Legea lui V. Lupu prevedea sancionarea minorului cu pedepse similare pentru aduli. M. Basarab
distinge trei categorii de vrst a minorilor cu grad diferit de pedeaps pentru infraciuni:
1) coconii, adic copiii de pn la 7 ani a cror fapte se iertau;
2) impuberii cu vrsta ntre 7-14 ani (biei) i ntre 7-12 ani (fete);
3) puberii cu vrsta ntre 14-20 de ani (biei) i ntre 12-25 de ani (fete).
Dar, apogeul pedepselor aplicate minorilor revine sistemului comunist totalitar. n prezent se cunoate
foarte bine c deportrile, aplicarea sanciunilor penale i administrative mpotriva copiilor au fcut parte
component din sistemul regimului juridic totalitar. n fosta URSS politica bestial de represiune a
copiilor i tineretului s-a resimit puternic n 1940-1941 i, mai ales, n 1944-1953.
Tragedia tinerii generaii din acea perioad const n faptul c ea era clasat, apreciat i tratat n funcie
de starea social a prinilor. Muli copii au fost inclui n categoria de dumani ai poporului, elemente
antisovietice etc

1.2. Determinai starea actual, cauzele i condiiile delincvenei minorilor. (5 puncte)

Delincvena juvenil capt la etapa actual n Republica Moldova proporii ngrijortoare.
Spre exemplu, n 1990 din totalul infraciunilor descoperite, 16,2% au fost comise de ctre
minori sau cu participarea acestora. n Republica Moldova criminalitatea minorilor a crescut de
la 2.204 de infraciuni n 1992 pn la 2.684 n 2001, adic cu 480 de crime sau cu 22%.
Vrsta delincvenilor, reinui pentru comiterea de infraciuni, este de la 14 la 17 ani. Este
perioada n care ei ar trebui s fie colarizai sau ncadrai n cmpul muncii. Dar numai 315 din
delincveni nva, 1.614 nefiind colarizai sau ncadrai n cmpul muncii.
Pe parcursul ultimului deceniu n Republica Moldova s-au produs schimbri eseniale n sfera
economic, politic i social, fapt care a influenat simitor starea criminogen n rndul
minorilor, cu apariia a noi aspecte i tendine.

Printre factorii care faciliteaz i stimuleaz comiterea crimelor de ctre minori pot fi
menionate:
- decalajul substanial ntre oferta de produse alimentare, mbrcminte, servicii necesare
minorilor i posibilitile reduse de cumprare datorit crizei economice generale care a dus la
pauperizarea multor familii;
- imposibilitatea ncadrrii n cmpul muncii pentru obinerea unui venit licit, satisfctor i
constant;
- colarizarea redus;
- accesul relativ uor la alcool i stupefiante.
- nivelul sczut al activitii organelor abilitate cu combaterea criminalitii minorilor;
- influena negativ asupra formrii personalitii minorilor a propagandei informaionale
Minorii, n special adolescenii ncearc s se smulg din mediul familial, s se
elibereze de influena celor maturi, tind spre independen. Este unanim recunoscut c familia
are importan cu totul deosebit, nu numai pentru buna funcionare a mecanismului social n
ansamblu, dar i pentru desfurarea cu succes a procesului de formare i socializare a fiecrui
individ. Din acest motiv o influen negativ o pot avea carenele, existente uneori, n mediul
familial.
Curiozitatea i tendina spre afirmare, spre apropierea de lumea celor aduli i face pe
adolesceni s afirme un ir de valori i norme pe care ei le consider atribute ale independenei
i maturitii. Acestea se transform n stereotipuri comportamentale, caracteristice acestei
vrste, dar pot cpta i un caracter de manifestri asociale i chiar antisociale atunci cnd nu
sunt asigurate condiiile educaionale optimale necesare, pe care trebuie s le ofere micromediul
social.
1.3. Elaborai msuri de prevenire i combatere a criminalitii minorilor. (7 puncte)
Msuri, mijloace i propuneri pentru reducerea criminalitii n rndul minorilor:
- dezvoltarea serviciilor sociale de sprijinire sau consiliere a familiilor cu muli copii i cu o
situaie economic grea;
- reorganizarea serviciilor de autoritate tutelar i organizarea unei reele autentice de asisten
social, mai accesibil i mai puin birocratizat;
- perfecionarea legislaiei n domeniul proteciei sociale;
- adoptarea unor legi care ar prevedea soluii rapide de integrare colar prin oferirea
posibilitilor de absolvire intensiv a unor ani colari, n scopul corelrii vrstei cu clasele de
colarizare;
- responsabilitatea cadrelor didactice de a semnala autoritilor tutelare cazurile de absene sau
de abandon colar, dup o prealabil contactare a familiei;
- msuri legislative de sancionare a prinilor care se fac vinovai de proasta educaie i
ntreinere, ngrijire a copiilor;
- instituirea unor pedepse penale celor care se fac vinovai de utilizarea silit a forei de munc a
minorilor;
- organizarea unor cursuri de pregtire specializat pentru lucrtorii sociali i alte persoane
implicate n munca de asisten social: medici, psihologi, pedagogi, sociologi, juriti etc.;
- depistarea i identificarea copiilor strzii, ce-i petrec zilele vagabondnd sau cerind;
- ntocmirea unor rapoarte reale de anchet social i predarea lor, cu recomandri, serviciilor
responsabile n luarea msurilor de protecie social;
- realizarea n teritorii, pe plan local, a unor servicii de asisten n strad cu un personal pregtit,
disponibil ziua i noaptea, care s acioneze n zonele frecventate de copiii strzii piee,
parcuri, gri, case prsite sau aflate n construcie etc.;
- mbuntirea organizrii i funcionrii centrelor existente de primire a minorilor i extinderea
lor pe ntreg teritoriul rii.
- nfiinarea unor centre sociale de zi, cu regim deschis, destinate copiilor i n care acetia s-ar putea
alimenta gratuit precum i ar fi atrai n diferite activiti cultural-sportive, social-utile etc.;

- crearea unor centre specializate, cu profil psihiatric i psihoterapeutic, pentru internarea i

tratarea copiilor bolnavi psihici;
Subiectul II: Terorismul
2.1. Definii noiuni i clasificri ale terorismului. (3 puncte)
Dupa dictionarul juridic terorismul este o infractiune contra securitatii publice ce rezida in
savirsirea unor explozii incendii sau altor actiuni care creaza pericol decesului oamenilor,in
cauzarea unor prejudicii patrimoniale considerabil sau survenirea altor urmari sociale
nefavorabile daca aceste acte sint savirsite din scopul securitatii publice infricosarii
populatiei cu scopul de a influenta organele puterii de stat in luarea unor decizii precum si
in pericolul savirsirii actelor mentionate in aceleasi scopuri.
Clasificarea terorismului------terorismul social politic---actul de teroare este indreptat conjtra statuluoi,organelor
sau reprezentantilor sai impotriva organizatiei politice statale sau formei constitutionale
care urmareste realizarea unei ideologii sau doctrine sociale sau economice ori
distrugerea unei orinduiri sociale. In aceasta categ fiind inclus terorismul de extrema
dreapta si extrema stinga.
------terorismul etnic-----ca subiect apare comunitatea nationala sau etnica .el se
caracterizeaza prin actiunile teroriste care tind sau spre independenta fata de un anumit stat
sau sa asigure suprematia unei natiuni asupra alteia in cadrul unui stat, in cadrul terorism
etnic pot fi evident 2 curente de baza :1-lupta grupurilor npolitice a minoritatilor nationale
pentru crearea propriului statt asigurarea drepturilor egale comparativ cu natiunea
predominata, 2- se refera la actiunile grupurilor national privelegiate in scopul
inabusirii,stoparii tendintelor minoritatilor nationale.(ETA,IRA,
-------terorismul religios-----este o forma a terorismului prin care din cele mai vechi
timpuri sistematic se exercita violenta de catre grupari teroriste sponsorizate de
reprezentantii unor religii sau secte religioase impotriva conducatorilor sau credinciosilor
de alta religie fie pentru a se apara de incercarile prin care se urmareste limitarea influentei
religiei in cauza fie pentru asi extinde aria de influenta in rindul populatiei sau pur si
simplu pentru asi apara privelegiile, terorismul religios se sprijina pe fanatism si dispune
de executanti kamikaze ai atentatelor teroriste, fiind convinsi ca ei folose4sc violenta in
scopul apararii propriilor comunitati sau pentru asi razbuna adversarii.
2.2. Comparai principalele organizaii teroriste. (5 puncte)
2.3. Elaborai programe de prevenire i combatere a terorismului. (7 puncte)
consider ca pentru prevenirea terorismului ar fi necesar de intreprins urmat actiuni:
---stabilirea statelor ce sustin terorismul,precum si organizatiilor teroriste
---determinarea aeroporturilor supuse cel mai des atacuri
---majorarea cerintelor de securitate pentru toate tipurile de transport
---limitarrea accesului populatiei la arme,efectuarea unei evidente stricte a
armelor procurate de pers fizice,juridice
---combaterea eficienta a criminalitatii organizate si a manifestarilor acestora
---elaborarea unor programme guvernamentale in vederea luptei cu discriminare
etnica,religioasasa , respectarea stricata a principiilor constitutionale si a dr
cetatenilor,combaterea coruptiei in org de stat,minimalizarea birocratismului,perfectionare
permaneta a profesionalismului tuturor colaboratoriklor organelor de ocrotire a normelor
de drept,pregatirea unor programme cu caracter educativ si explicativ implementarea
acestora in institut de invatamint.

Test nr.

36

Subiectul I: Reacia social fa de infracionism

1.1. Relatai modelul mixt al reaciei sociale. (3 puncte)
Modelul mixt-este imbinarea celor 2 mod represiv=preventiv.
Modelul Represiv- presupunea ca victima sau rudele acesteia se razbunau pe agresor.
Modelul Preventiv-presupune ca este mai bine sa previi decit sa pedepsesti iar pt aceasta
este necesara existenta unei legi simple dar bune si clare iar intreaga societate trebie sa fie
in interesul apararii acestor legi dar nu distrugerea lor.
Astfel, modelull mixt este model potrivit scopului legii penale, constind in apararea sociala
care poate fi realizat printr-o imbinare a represiunii si a prevenirii
1.2. Argumentai modelul curativ cel mai nou model de politic penal. (5 puncte)
Modelull Curativ Acest model se deosebeste de celelalte prin faptul ca un rol important
in realizarea lui il au prognozarea criminologica a strategiei luptei impotriva criminalitatii
reiesind din cauzalitatea determinata si starea reala a luptei.In cazul RM mod curativ tot
sia gasit consacrarea.In CP RM la cap 9 fata de care se aplica liberarea de pedepse penala
asa ca condamnarea cu suspendare conditionata a executarii pedepse, inlocuirea pedepsei
neexecutate cu o pedeapsa mai blinda, liberarea de pedeapsa a minorilor etc.Deja sunt
implimentate careva programe sociale,economice, culturale si profesionale de natura sa
reduca riscurile raspindirii criminalitatii sa asigure cit o mai buna reincadrare sociala a
fostilor condamnati dupa executarea pedepselor cu inchisoarea
1.3. Evaluai tendinele moderne n politica penal: tendina neoclasic. (7 puncte)
Tendinta neoclasica
Neoclasicismul contemporan. Este sistemul de idei de politic penal ce se manifest n
prezent, ca urmare a evoluiei neo-clasicismului, aprut n prima jumtate a secolului
trecut, sub influena progreselor n criminologie.
Acest sistem de idei de politic penal consider necesar meninerea
caracterului retributiv al pedepsei, corespunztor responsabilitii infractorului.
Se apreciaz c re socializarea infractorului nu se poate concepe fr condamnarea moral
a conduitei lui antisociale.Neo-clasicismul contemporan nu leag rspunderea penal
deresponsabilitate moral i de aa-numitul liber arbitru", fiindc nu se neag
determinismele care acioneaz asupra libertii persoanei.Pedeapsa se ntemeiaz pe
vinovia infractorului, dar natura i gravitatea acesteia trebuie s corespund posibilitii
infractorului de a se ndrepta sub influena ei (pedepsei). Pentru atingerea acestui scop este
necesar organizarea tiinific a executrii pedepsei privative de libertate. Dosarul de
personalitate preconizat de noua aprare social nu este necesar
deoarece judectorul alege pedeapsa pe baza dosarului penal i nu se ocup de
tratamentul penitenciar al condamnatului.
Neoclasicismul contemporan se remarc i prin aprarea cu vigoare a
libertii persoanei, opunndu-se ideilor noii aprri sociale, ca justiia penal s
nu se nfptuiasc de juriti, ci de specialiti (profesioniti) n tiinele despre
om, n diagnosticarea devianei - care ar conduce la deformri profesionale i la
abuzuri.

Subiectul II: Traficul de fiine umane

2.1. Definii noiuni i concepte juridico-penale i criminologice ale traficului de fiine

umane (3 puncte).
Trafi cul de fiinte umane reprezint recrutarea, transportul, transferul, adposti rea sau primirea
de persoane, prin ameninare de recurgere sau prin recurgere la for ori la alte forme de
constrngere, prin rpire, fraud, nelciune, abuz de autoritate sau de o situaie de
vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de pli ori avantaje pentru a obine consimmntul
unei persoane avnd autoritate asupra alteia n scopul exploatrii. Exploatarea conine, cel puin,
exploatarea unei alte persoane prin prosti tuarea acesteia sau alte forme de exploatare sexual,
munca sau serviciile forate, sclavia sau practi cile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de
organe.
2.2. Argumentai aspectele criminologice ale traficului de fiine umane (5 puncte)
Etapele TFU sunt:
recrutarea - adic selectarea i racolarea persoanelor n vederea deplasrii lor ctre punctul
de destinaie, n care se prezum c acestea vor fi exploatate sexual sau prin munc ori
servicii forate, sau exploatate n sclavie sau n condiii similare sclaviei, ori vor fi folosite
n conflicte armate sau n activiti criminale, ori le vor fi prelevate organele sau esuturile
pentru transplantare. Selectarea poate fi efectuat de una din cele trei categorii de
recrutori: brbai, avnd vrsta cuprins ntre 20 i 30 de ani (pn la 70% dintre recrutori);
femei, cu vrsta ntre 18-35 de ani, i familii.
De obicei, recrutorii au ocupaii ce presupun relaii cu publicul (vnztori, taximetriti,
angajai ai firmelor de turism etc). Cele mai des utilizate metode de recrutare sunt
ofertele false despre locurile de munc n strintate (chelneri, dansatoare, baby-sitter,
menajer etc),.
transportarea - presupune deplasarea persoanelor traficate peste frontiera de stat a R.
Moldova sau n interiorul rii, n vederea folosirii lor n scopurile prevzute de TFU.
Transmiterea se desfoar pe anumite rute, din ara de origine spre ara de destinaie.
Trecerea frontierelor se face cu ajutorul recrutorilor sau al cluzelor i poate fi: legal (de
exemplu, sub pretextul unor excursii sau al participrii la competiii, ntruniri etc.) i
ilegal (n cazul persoanelor minore sau fr paaport etc); printre rile de destinaie cel
mai des figureaz Macedonia, fosta Iugoslavia, (Serbia, Muntenegru Bosnia i
Heregovina), Albania, Italia, Grecia, Turcia, Cipru .a. Modalitile de traversare a
frontierelor sunt urmtoarele:
cu paapoarte i vize legale;
cu paapoarte i vize false;
cu mituirea serviciilor de frontier;
cu evitarea serviciilor de frontier.
transferul - adic transmiterea persoanelor traficate de la un traficant la altul, prin
vnzare-cumprare, donaie, schimb, dare n chirie etc, pentru ca victima s fie folosit n
scopurile prevzute deart. 165 CP al RM;
adpostirea - const n ascunderea victimelor traficului ntr-un loc ferit, ascuns, pentru a
nu fi gsite de persoanele care ar putea alerta autoritile despre infraciunea de TFU,
precum i pentru folosirea victimei n scopurile menionate mai sus;
primirea - nseamn intrarea n posesie asupra bunului", adic asupra victimei; la fel,
primirea nseamn i angajarea victimei n activitatea care i-ar permite criminalului de a
o folosi n scopurile TFU

2.3. Elaborai pe diferite planuri msuri de profilaxie a traficului de fiine umane n

Republica Moldova. (7 puncte)
* introducerea n coli a programelor de educaie sexual, o atenie deosebit

acordndu-se egalitii ntre femei i brbai, respectrii drepturilor omului i a demnitii fi inei umane, protejrii drepturilor copilului
i ale prinilor si, ale tutorilor sau ale altor persoane legal responsabile de copil;
* includerea n programele de educaie colar a informaiilor privind at t riscurile la care copiii sau ti nerii pot fi supui (exploatarea, abuzul sexual, trafi cul de
persoane), ct i mijloacele de aprare; difuzarea acestor informaii ti nerilor care nu mai snt integrai n sistemul colar, prinilor;
* oferirea unei educaii bieilor i fetelor care s evite stereoti purile sexuale;
profesorii i educatorii s includ n procesul de educaie dimensiunea egalitii ntre sexe;

*introducerea i/sau dezvoltarea unor programe de instruire a personalului poliienesc pentru a permite acestuia s cti ge competene specializate n domeniu;

*organizarea unor instruiri specifi ce desti nate personalului social, medical, didactic, diplomatic,
consular, juridic, vamal pentru ca acesta s poat realiza
identifi carea cazurilor de trafi c de persoane n scopul exploatrii sexuale i s poat ntreprinde msurile necesare.