Noiunea de criminologie

Criminologia este o stiinta socio-juridica care studiaza criminalitatea,cauzele si conditiile

ei,personalitatea infractorului precum si caile si metodele de prevenire si combatere a
criminalitatii.Astfel obectul criminologiei se formeaza din 4 institutii de baza care mai
sunt numiti pilonii criminologiei.
Criminologia este tiina multidisciplinar care se ocup de fenomenele infracionale , de
particularitile aciunilor individuale i de grup,de structurile psihice particulare ale
persoanei criminalului i de mijloacele de reeducare. ( P.P. Nereanu - Dicionar de
psihologie ).
Criminologia este tiinta care studiaz fenomenul social al criminalitii in scopul
prevenirii i combaterii acestuia

Istoricul criminologiei
Criminalitatea ca fenomen social a aprut odat cu structurarea primelor comunitti ,
atunci cand s-au impus norme i a existat moral.tiintific criminalitatea a inceput s fie
studiat , relativ recent , in ultimele dou secole.
1)Cesare BECCARIA (1738-1794)

Despre infraciuni i pedepse- 1764 critic tirania i arbitrariul din justiie i

pledeaz pentru dreptul comununde toat lumea s fie egal in faa legii i impotriva
dreptului inchizitorial medieval.
- este intemeietorul colii cu acelai nume i sunt influenati de lucrrile filozofilor
iluminiti Montesqieu (1689- 1755) scriitor , jurist ,filozof , pamfletar realizeaz o satir
politic i religioas se pronun pentru monarhia constitutional i separaia puterilor in
stat i J.J. Rousseau (1712 1775) ganditor , scriitor,condamn inegalitatea politic i
social, doctrina sa devine platforma iacobin a revolutiei franceze ,adevaratul suveran
este poporul ( contractul social) ,in materia educaiei juvenile apreciaz c educatia s
fie conform cu natura proprie a copilului.
a incercat introducerea ca metod de studiu delicvenial intr-un sistem de cercetri
experimentale punind accentul indeosebi pe aspectul psihiatriei judiciare.
2) Cesare LOMBROSO (1836-1909)
Medic i criminolog italian. Intemeietorul colii antropologice a dreptului este autorul
teoriei infractorului innascutcare poate fi recunoscut dup anumite stigmate
corporale ( Omul deligvent , Crima,cauzele i remediile ei).Face concluzia ca
criminalul este un om inascut si nu poate controla manifestarile sale criminale,este cel
mai vestit nume in criminologie,este profesorul lui Enrico ferri.
3)Enrico FERRI (1856- 1929)

- jurist i om politic
- este considerat intemeietorul criminologiei sociologice . Sociologia criminal1929.
- coala lui Enrico Ferri apreciaz ca factori favorizani ai criminalitii : cauzele sociale ,
determinrile sociale.,adica importanta imensa a factorilor sociali
4) Rafaelle GAROFALO (1851- 1934)

- jurist italian , profesor la Napoli.

In lucrarea sa monumental Criminologia ( Napoli 1885 ) incearc s defineasc
criminologia ca pe o tiinta separat de dreptul penal
doreste s creeze o teorie a criminalitii naturale.
5) Franz von LISZT

cercetator german susine necesitatea unei tiine totale a dreptului penal in care s fie
incluse antropologia criminologic , psihologia criminal i statistica
criminologic.Cercetarea criminologic suscita interes i rezultatele sunt sintetizate in
capitole distincte in dreptul penal , sociologie , psihologie , biologie. Ca urmare au avut
loc Congrese internaionale .Roma (1885), Paris (1889),Bruxelles (1892),Geneva (1896),
Amsterdam (1901), Torino (1906)si Koln (1908).In 1934 la Paris s-a creeat Societatea
internaional de crimnologie avand ca principal obiectiv promovarea internaional a
stereotipului tiintific al criminalitii abordindu-se teme precum: crima organizat,
criminalitatea gulerelor albe , criminalitatea transnaional , delicvena juvenil etc.

Etapele constituirii criminologiei

Formare criminologiei ca stiinta poate fi structurata in 3 etape:Etapa lui Cezare
Lomoroso(1836-1909),Enrico Ferri(1856- 1929) si Raffaele Garofalo(1851- 1934)

Criminologia in Republica Moldova

Apare ca parte componenta a criminologiei sovetice,respectiv primele lucrari au fost
scrise in limba rusa ,iar primele teze aparate la moscova.Prima teza a fost aparata de catre
Efim Harsac,profesor la scola de politie,actualmente academia de politie,,Stefasn Cel
Mare,,tema tezei a fost Criminalitatea de grup a minorilor anul 1968,peste 2 ani
Constasntin Florea la Institutul Unional al procuraturii a aparat teza de candidat.In
lucrare sustine ideea situatiei concrete de savirsire a infractiunei si rolul acesteea.Baza
practica a fost 200 dosare penale privind omorul si elziunile corporale grave.Raisa Grecu
a scris lucrarea ,,prevenirea sustragerilor in complexul agrar,,pe materialileRSSM.
Valeriu Bujor fiind unul dintre ntemeietorii i propagatorii activi ai
criminologiei autohtone i primul deintor al diplomei de juristcercettor n criminologie din Republica Moldova.Pe plan tiinific,
aportul dlui Valeriu Bujor const n completarea substanial a
conceptului de violen criminal, criminologia penitenciar,
criminalitatea n grup i organizat, conceptul securitii criminologice.
ns aria intereselor dlui Valeriu Bujor a depit criminologia, realiznd
o serie de studii si in alte domenii juridice.Dl Valeriu Bujor are urmtoarele
distincii: Medalia MAI Pentru serviciu impecabil de gradul III, II, I;
Medalia de aur Pentru merite n nvmnt (2008) i Medalia
jubiliar Pentru merite n educaie (2009).La iniativa i cu
participarea nemijlocit a dlui Bujor, n Republica Moldova au fost
desfurate primele conferine tiinifico-practice naionale privind
problemele crimei organizate i economiei tenebre (1995, 1999) i, mai
trziu, conferine internaionale privind probleme actuale ale
criminologiei i dreptului penal, dup cum urmeaz: Tratamentul
persoanelor condamnate pe via (2002), Rolul pedepsei n societatea
de tranziie (2002), Violena n societatea de tranziie (2003),
Economia, dreptul i puterea (2005), Criminologia n Republica
Moldova: realizri, probleme, perspective (2008)
Gheorghe Gladchi Domeniile de cercetare: drept penal; criminologie;victimologie
management publi.Publicaii tiinifice:6 monografii i manuale;peste 140
articole tiinifice n domeniul tiinelor juridice i manageriale n
reviste internaionale i naionale.Mihai Birgau doctor habilitat in
criminologie,autor a 2 manuale ,,Criminologia partea speciala si general,,specialist format

sub influenta scolii ucrainene,sfera intereselor:rolul organeleor de politie in prevenirea si

combaterea criminalitatii.Igor Ciobanu -utorul tratatelor de criminologie in 3
volume,profesor la USM,doctor in dr sfera intereselor:criminalitates organizata
transnationala,teoriile bioantropologiei a criminalitatii

Rolul IRP pentru criminologia naional

Institutul de Reforme Penale (IRP) este o organizatie nonguvernamentala, scopul careia
este de a asista reforma justitiei penale in Republica Moldova. Domeniile de activitate
sunt: promovarea institutiilor noi in justitia penala, implementarea alternativelor la
detentie, asistenta reformei politiei, reformarea sistemului de executare a pedepselor
privative de libertate si pregatirea pentru liberare din detentie, monitorizarea respectarii
drepturilor persoanelor in sistemul de justitie penala etc. Asociatia Obsteasca Institutul
de Reforme Penale a fost constituita la 10 mai 2001, avind denumirea de Centru pentru
Asistenta Reformei Penitenciare, si a fost reorganizata in IRP la 26 noiembrie 2002.
Institutul de Reforme Penale a lansat proiectul Promovarea Noilor Elemente de Justitie
pentru Copii in Sistemul de Justitie din Moldova finantat de UNICEF Moldova
IRP a lansat proiectul Consolidarea implementarii alternativelor la detentie in Republica
Molodova. Scopul proiectului este sa contribuie la respectarea drepturilor persoanelor
condamnate, prin monitorizarea aplicarii si executarii pedepselor nonprivative de
libertate. Proiectul este finantat de Open Society Institute, Budapesta
Institutul de Reforme Penale lanseaz proiectul Consolidarea parteneriatelor
locale n vederea prevenirii delincvenei juvenile, care va fi
implementat n colaborare cu Asociaia Psihologilor Specializai n
Adicii din Letonia. Proiectul este derulat cu sprijinul financiar al
Programului Est Est: Parteneriat fr Frontiere al Fundaiei SorosMoldova i al Fundaiei Soros-Letonia.
Obiectivele de baza
1. Sensibilizarea opiniei publice cu privire la reforma justiiei penale n R M.
2. Contribuirea la implementarea unui sistem funcional de
probaiune i munc neremunerat n beneficiul comunitii n RM.
3. Dezvoltarea practicilor de mediere i de asisten a victimelor.
4. Contribuirea la reformarea sistemului de executare a pedepselor privative de
libertate.
5. Redimensionarea relaiilor dintre comunitate i poliie.
6. Dezvoltarea i consolidarea bunelor practici n domeniul Justiie
Juvenile, bazate pe interesul superior al copilului.
7. Reintegrarea social a persoanelor aflate n conflict cu legea prin
desfurarea activitilor de antreprenoriat social
8. Dezvoltarea organizaional a Institutului de Reforme Penale i a
partenerilor si.

Sistemul i scopurile criminologiei

La fel ca si dreptu penal criminologia se imparte in partea speciala si generala.In cadrul
partii generale se studiaza pilonii.Partea speciala a crim. in mare masura coincide cu cea
dr Penal,insa sistemul criminologiei contine in sine si unele institutii care nu siau gasit
reflectare in parte a speciala a CP:-criminaliatatea minorilor;criminalitatea
profisionista;criminalitatea peneteciara;imprundentaCriminologia are un scop general,
scop urmarit de ansamblul stiintelor penale - de a fundamenta o politica penala eficienta

n lupta mpotriva criminalitatii care sa apere valorile fundamentale ale societatii, sa

previna criminalitatea si sa traga la raspundere pe cei vinovati - si un scop particular
(imediat) - verificarea ipotezelor privind cauzele criminalitatii si reactia sociala fata de
acestea, urmarind n plan practic prevenirea crimina-litatii, umanizarea formelor de
reactie sociala si tratamentul delincventilor..In prezent, urmare a constituirii i
extinderii Uniunii Europene, se impune extinderea scopului cercetrii
criminologice i cu privire la noile riscuri sau factori ce ar putea afecta
securitatea european precum sunt traficul de droguri, traficul de
carne vie i terorismul.

tiine noi in cadrul criminologiei

Noua disciplin denumit "victimologie", aa cum afirm Jacque-Henri
Robert,este foarte aproape"de mama sa Criminohgia" .Sfera domeniul
"victimologiei" este multmai larg dect a Criminologiei, cea dinti
cuprinznd nu numai victimele crimelor cii celeale dezastrelor
naturale, sale ale comportamentelor umane care nu sunt considerate
infraciuni.Studiile celor dou tiine se suprapun dar atunci cnd
obiectul lor l constituie victimele delictelor.
KRIMINOFAMILISTIKA - o ramur de criminologie, studiaza manifestarile
de familie i de zi cu zi a criminalitii, a cauzelor i condiiilor aparitiei
acestor infractiuni,urmarile acestora si caile de combatere.Alte stiinte noi in cadrul
criminologiei sunt:Criminoteologia,Ecocriminologia,Criminologia MASS-MEDIA
O serie de discipline criminologice vor fi introduse, n premier, la iniiativa lui
Veleriu Bujor ca:- Statistica criminologic,
- Analiza criminologic a personalitii infractorului,- Victimologie,Criminologie aplicat,- Analiz statistic a criminalitii,- Deviantologie.

Locul criminologiei in sistemul tiinelor

Criminologia este o stiinta care e caracterizata de de obiectul sau de studiu i
metodele sale de investigare. In cazul nostru, criminologia are un
obiect specific: aciunea criminal care nsumeaz n acelai timp actul
i autorul su, iar metodele sale, chiar dac ea le-a mprumutat de la
alte tiine sociale, au caracter propriu.Un alt criteriu care denota caracterul
independen a criminologiei este:Caracterul complex al criminologiei, n referire la
mprirea tiinelor n tiine pure i tiine aplicate, este dat de faptul
c n acelai timp ea ntrunete caracteristicile fiecrei categorii de
tiine, ea opernd, aa cum a afirmat Ellenberger,"cu concepte ce
implic judeci de valoare (crim, vinovie, rspundere,
pedeaps)care au semnificaii doar cnd sunt aplicate n practic.In
privinta divizarii criminologiei in partea generala si speciala este de fapt o"divizare a
ntregului n pri, seciuni i elemente componente care nu afecteaz
caracterul sau unitar.

Raportul criminologiei cu tiine juridice

a) Criminologia si dreptul penal
- Deosebiri. Dupa criteriul obiectului, dreptul penal are un obiect
generic - criminalitatea si un obiect specific - triada infractiune,
raspundere penala, sanctiune. Criminologia urmareste, n planul

scopului imediat, prevenirea criminalitatii, umanizarea formelor de

reactie sociala, tratamentul delincventilor. Dreptul penal are ca scop
imediat apararea valorilor sociale fundamentale mpotriva
criminalitatii. Cele doua se deosebesc si n ceea ce priveste functiile si
metodele folosite.
- Dependenta. Criminologia este dependenta de dreptul penal mai ales
prin mprumutul de concepte; n procesul de creare a legii penale, de
individualizare a pedepsei etc. , criminologia influenteaza dreptul
penal.
b) Criminologia si dreptul procesual penal
Legislatiile procesuale moderne au suferit modificari si datorita
influentei criminologiei. Studiul reactiei sociale se concentreaza asupra
mecanismelor prin care se ajunge la dobndirea statutului de
delincvent, mai ales n conditiile n care garantiile procesuale nu sunt
respectate sau sunt minime.
c) Criminologia si stiinta penitenciara - penologia stiinta penitenciara a
avut ca obiect de studiu initial pedepsele n mediu nchis, fiind
asimilata la nceputurile ei criminologiei. Datorita amplificarii si
diversificarii sistemului sanctionator, denumirea a devenit improprie,
fiind nlocuita cu cea de penologie. Multi autori opteaza pentru
denumirea de drept executional penal, care ar acoperi ambele domenii.
n conceptia nord-americana, penologia a fost si este inclusa n
criminologie.
d) Criminologia si politica penala Prin finalitatea sa, criminologia si
aduce o contributie esentiala la cunoasterea criminalitatii, la
particularizarea principiilor de politica penala. Politica penala alaturi de
dreptul penal definesc "axul" n jurul caruia criminologia si desfasoara
cercetarile.
e) Criminologia si criminalistica Criminalistica raspunde la ntrebarea
"cine", criminologia la ntrebarea "de ce". Criminologia ofera
criminalisticii date privitoare la personalitatea infractorilor, a
victimelor, la mecanismele trecerii la act ; criminalistica ofera date cu
privire la relatia victima-infractor, date privind modurile de executare a
diferitelor tipuri de infractiuni.

Raportul criminologiei cu tiine nejuridice

Raportul criminologiei cu sociologiaAtat sociologia cat i

criminologia utilizeaz acelai material de cercetare: raporturile dintre
individ i societate.Criminologia este o tiin general despre
criminalitate, despre faptele penale i autorii lor, iar sociologia este
tiina tuturor faptelor umane, tiina care studiaz totalitatea
fenomenelor i realitilor sociale in dinamica lor.Criminologia
utilizeaz metode specifice de investigare a fenomenului criminalitii
i de reformare a delicvenilor iar sociologia utilizeaz metode proprii
pentru cunoaterea i prezentarea faptelor umane.Rezult c,
sociologia este o tiin ce are o sfer mai larg decat criminologia,
raportul dintre aceste tiine fiind un raport de la intreg la

parte.Criminologia i sociologia sunt tiine complementare, ce se

susin reciproc cu noiuni, concepte, principii, reguli i metodologii, dar
sunt in acelai timp i tiine convergente, intrucat au un fel comun de
stabilire a metodelor i a mijloacelor de combatere i de prevenire a
faptelor infracionale.
Raporturile dintre criminologie i statistic Intre criminologie i
statistic exist o relaie de conexiune, indispensabil cercetrii
fenomenului criminogen.Statistica este tiina care folosete un sistem
de msurare a fenomenului criminogen, a frecvenei i surselor
provocatoare ale acestuia, prin utilizarea unor concepte matematice.
Ea dezvluie sursele privind latura cantitativ a criminalitii
descoperite dar i semnaleaz tendinele inc neobservate in acest
sens.Statistica furnizeaz criminologiei un cadru analitic care ii permite
s compare procesul desfurrii fenomenului criminogen real cu
elementele fundamentale ale comportamentului uman.Datele oferite
de statistic stau la baza programelor de cercetare
criminologic,contribuind la prognozarea criminologic, la explicarea
cauzelor criminalitii dintr-o anumit zon sau perioad de
timp.Datele statistice ofer criminologiei informaii privind:
dimensiunile fenomenului criminogen, frecvena criminalitii in timp i
spaiu, numrul infractorilor i al victimelor, izvoarele criminalitii,
costul luptei contra criminalitii, cuantumul prejudiciilor cauzate i al
celor recuperate, etc.
Raportul criminologiei cu psihologiaPsihologia este tiina care
studiaz activitatea fenomenelor psihice care caracterizeaz un individ
sau o colectivitate. Ea studiaz i descrie faptele psihice, sub raportul
succesiunii i al coexistenei lor, folosind metoda experimentului.
Psihologia este tiina explicativ ce descrie tririle sufleteti i
condiiile lor de producere, influenele legate de personalitatea
fptuitorului, condiionarea lor cu procesele materiale, etc.Criminologia
are ca obiect de studiu in abstracto, psihologia criminalului, strile
emotive i comportamentul agresional, iar psihologia criminal
studiaz caracterul, aptitudinile i atitudinile delincventului, motivaia
aciunilor sale i procesele mentale ce conduc la svarirea
crimei.Criminologia si Biologia.

Metoda psihologic in criminologie

Teoriile psihologice i psihiatrice iau n calcul factorii situa

situaionali i
biologici, explic

comportamentul
infrac

ional
prin
prisma
rela
explic
infrac
relaiilor
dintre
circumstan
i
caracteristicile
biologice
ale
circumstane
individului.Comportamentul
infrac

ional

i
are
originile
n
infrac
personalitatea infractorului care reprezint
reprezint setul complex de nsu
nsuiri
emo

ionale

i
de
comportament
care
tind
s

relativ
constante
emo
s r
n func
funcie de situa
situaiile prin care trece individul: con
contiin
tiina deficitar
deficitar,
imaturitate emo

ional

,
o
copil

rie
inadecvat

din
punct
de
vedere
emo ional
copil
inadecvat
social, lipsa aten
ateniei materne, etc.
Tr

tura
comun
Tr
comun a acestor teorii rezid
rezid n centrarea explica
explicaiei

cauzale pe factorii psihologici. Ceea ce le diferen

difereniaz
iaz sunt modalitatea
de abordare, metodele, tehnicile utilizate i caracterul mai mult sau
mai pu
puin exclusivist al determinismului psihologic.
psihologic.

Metoda sociologic in criminologie

Sociologia cauta regulile generale de evolutie a constiintei sociale in cadrul grupului

social. Prin metoda sociologica se dezvaluie conceptele sociologice privind cercetarea
vietii sociale prin individualizare dar si prin generalizare. Metoda sociologica reprezinta o
treapta preliminara folosita de criminologie pentru a stabili diferite tipuri de evolutie
criminogena, producerea si evolutia criminalitatii, motivatii criminogene.

Metoda statistic in criminologie

Studiaza fenomenele de masa ale societatii si ale statului, clasificandu-le prin retinerea
elementelor fundamentale si indepartarea celor accidentale, mentinand numai ceea ce este
reprezentativ si tipic. Criminalitatea este masurata prin factori principali de statistica.
Orice eveniment criminogen este luat in consideratie prin continutul sau infractional;
prin metoda statistica se traduce un fapt intr-un enunt abstract care cuprinde relatii de
identitate, de egalitate sau de includere in sistemul criminogen.

coala clasic (beccarian) i importana ei pentru

dezvoltarea criminologiei
coala reprezint un curent, o micare tiinific, literar etc., care
grupeaz njurul ei un numr de adepi.O coal criminologic
reprezint un mod de orientare ntr-un domeniu al criminologiei, n jurul
cruia se grupeaz un numr de adepi cu opinii asemntoare,dar nu
neaprat identice.Denumirea corect a acestei teme este aceea de
coal clasic a dreptului penal, deoarece problemele de criminologie
erau rezumate la cteva idei ntlnite n lucrrile consacrate studiului
dreptului penal.n lucrrile de criminologie de la noi se admite c
principalul ntemeietor alacestei coli este Cesare Beccaria, de aceea
mai este denumit i coala beccarian,iar lucrrile recente admit c
un rol important la ntemeierea ei l-a avut i filosofulenglez Jeremy
Bentham.
Acondamnat n special unele practici folosite precum: pedeapsa capital, tortura,
nchisoarea debitorului, ncarcerarea nainte de judecat, acuzaiile
secrete, reinterpretarea legilor de ctrejudector .Un alt reprezentant al
acestei coli este Jeremy Bentham care sustine, la fel ca iBeccaria, ca:
scopul pedepsei este de a preveni recidivismul i de a mpiedica pe
alii de lacomiterea unor aciuni similare.

coala sociologic i importana ei pentru

dezvoltarea criminologiei
Emile Durkheim (1858-1917)Criminalitatea este att de normal ct i
funcional i nu poate lipsi complet din nici o societate
abordarea sa privete structura societii i instituiile sale, cum
ia natere infraciunea i cum ea este legat de funcionarea
unei societi 24) .
Neexistnd o societate n care indivizii s nu se abat mai mult
sau mai puin de la tipul colectiv, este inevitabil ca unele dintre

aceste abateri s prezinte caracter infracional.

Definind infraciunea, Durkheim susine c:
Infraciunea este produsul existenei normelor; conceptul greit
este necesar pentru a da sensul lui corect.
Este funcional i este o premiz pentru schimbarea social;
pentru ca sentimentul colectiv s fie ndeajuns de flexibil, s
permit schimbri pozitive, trebuie de asemenea s permit
schimbri negative - dac nici o schimbare nu este permis,
societatea va deveni stagnant;
Infraciunea ajut societatea s se pregteasc pentru asemenea
schimbri; infractorul nu trebuie vzut c o fiin uman complet
inacceptabil, dimpotriv el joac un rol bine definit n viaa
social; crima este unul din preurile pe care le pltim pentru
libertate.
Considera ca n geneza criminalitatii un loc important l au factorii sociali. Cei
mai cunoscuti reprezentanti sunt Durkheim si Tarde din cadrul scolii mediului
social.Durkheim considera criminalitatea ca facnd parte din orice societate
normala. Crima este, n opinia sa, necesara si utila. Foloseste conceptul de
anomie, pe care-l defineste ca fiind o stare obiectiva a mediului social
caracterizata printr-o dereglare a normelor sociale datorita unor schimbari bruste
(crize economice, razboaie).Tarde este autorul teoriei imitatiei, pe care o
considera principala cauza a criminalitatii. n opozitie cu Durkheim, nu considera
crima un fenomen normal al vietii sociale. Pentru el, infractorul este un parazit n
cadrul societatii.

Curentul psihologic i psihiatric in criminologie

1. Caracterizare generala
n aceasta orientare au fost grupate principalele teorii si conceptii a caror trasatura
esentiala consta n centrarea explicatiei cauzale pe factorii psihologici. Sunt examinate
teorii extreme, care reduc geneza crimei la psihicul individului, ca si variante nuantate, a
caror linie de demarcatie ntre orientarea biologica si sociologica este mai greu de trasat.
2. Perspectiva psihiatrica-psihanalitica Sigmund Freud Considera ca personalitatea
individului are trei instante: Eul (constiinta de sine), Supraeul (constiinta morala) si
Sinele (instincte si tendinte refulate). Eul asigura echilibrul dintre instinctele si tendintele
profunde ale individului si normele primite prin educatie. Existenta unor stari tensionale
ntre aceste trei instante duce la conflict, care se poate rezolva prin sublimare si refulare.
Diferenta dintre infractor si noninfractor se situeaza la nivelul Supraeului si se datoreaza
incapacitatii individului de a depasi complexul oedipian.Freud analizeaza si criminalul
care comite infractiunea datorita complexului de vinovatie. Influenta psihanalizei asupra
criminologiei
Cercetarile criminologice ulterioare au fost influentate de psihanaliza lui Freud.
Alexander si Staub au analizat diferite tipuri de criminali prin prisma celor trei instante
ale personalitatii. Alte cercetari au analizat o personalitate de tip nevrotic n opozitie cu o
personalitate n conflict cu societatea. Astfel, se ajunge la concluzia ca infractorul ar fi
victima unor conflicte interioare ntre instinctele sale insuficient controlate de Supraeu si
regulile de conduita din viata sociala.

 Neofreudianismul. n ultimele decenii s-a produs o schimbare importanta n abordarea

personalitatii. Un numar important de psihiatri resping ideea de om biologic si/sau acela
de om psihologic, considernd ca individul si controleaza comportamentul si are
responsabilitatea actiunilor lui (A. Adler, E. Fromm, Ray Jeffery).
2. Teoria psihomorala Etienne de Greeff Considera ca personalitatea infractorului se
structureaza de-a lungul unui proces lent de degradare morala a individului, care, n final,
l conduce la comiterea actului criminal. Acest proces este denumit proces criminogen, n
evolutia caruia se disting trei faze:- faza asentimentului temperat (ia nastere ideea de
crima);- faza asentimentului formulat (accepta comiterea crimei);- faza trecerii la act,
cnd accepta eliminarea victimei si n care individul trece printr-o stare periculoasa.
Noel Mailloux Transfera problematica personalitatii infractorului n sfera patologiei,
asimilnd infractorul cu debilul mental, nevrozatul. n dezvoltarea personalitatii exista
doua momente: aparitia identitatii autentice si consecinta acesteia asupra motivatiilor
individului. Cnd apare un esec de identificare, consecinta este un dezechilibru psihic ce
se exprima prin delincventa din obisnuinta.
3. Teoria personalitatii criminale Jean Pinatel Respinge diferenta de natura dintre
infractor si noninfractor, considernd ca ntre acestia este o diferenta de grad. De aceea,
este necesar sa se evidentieze acele trasaturi psihologice care transforma asentimentul
temperat n asentiment tolerat. Este de parere ca personalitatea criminala reprezinta o
constelatie de trasaturi care apare ca o rezultanta, si nu ca un dat. Ulterior, Pinatel si
revizuieste teoria si insista asupra caracterului dinamic al personalitatii criminale, care
trebuie privita n miscare. De asemenea, considera criminalitatea ca o maladie morala a
"societatii criminogene", caracterizata printr-o deteriorare a valorilor fundamentale.
4. Evaluare critica Limite Eroarea acestei orientari consta n considerarea infractorului
ca posesor al unei personalitati de un tip aparte, diferentiata ca natura sau grad de cea a
noninfractorului. Pe plan etiologic, eroarea consta n reducerea problematicii
personalitatii umane la factorii de ordin psihologic.
Concluzie. Multe din conceptele freudismului, ca instantele personalitatii, simbolistica
visurilor etc. , au intrat definitiv n vocabularul criminologic. n plan etiologic, se retine
ca valoroasa ideea situarii cauzelor directe ale infractiunii la nivelul individului si al
personalitatii sale. Acestei orientari i se datoreaza acumularea unui bogat material factual,
care a permis sondarea universului psihic al infractorului, dezvaluind aspecte interesante
cu privire la motivatia actului infractional, dinamica producerii acestuia etc

Cesare Lombroso creatorul criminologiei

antropologice
In urma efecturii unor examene antropometrice, medicale i psihologice
asupra a 5907 delincveni, el a formulat ipotezaatavismului evoluionist
, potrivit creia, caracterele omului primitiv pot apare la anumite
persoane subforma unor stigmate anatomice (malformaii ale
scheletului i cutiei craniene, asimetrie bilateral,dezvoltarea masiv
a maxilarelor, anumite anomalii ale urechilor, ochilor, nasului,
minilor ipicioarelor). Ulterior Lombroso a lrgit aceast ipotez
incluznd degenerescena epileptic, precum ialte anomalii de natur
fiziologic, constituional i psihologic. Cnd la o persoan sunt
ntrunite maimulte anomalii, mai ales de natur atavic, acesta ar fi un
criminal nnscut

, un individ cu puternicenclinaii criminogene, care nu pot fi

neutralizate prin influena pozitiv a mediului (termenul de
criminalnnscut nu a fost inventat de Lombroso, ci de discipolul su,
Enrico Ferri). Totui, anomaliile amintite(ntre care insensibilitatea
moral, vanitatea, incorigibilitatea) nu presupun n mod necesar
svrirea deinfraciuni, ci constituie doar o predispoziie n acest sens,
printr-un efect de daltonism moral.Totodat, el a expus o tipologie
maicomplex, adugnd, alturi de criminalul nnscut, tipurile
pasional, epileptic, ocazional i dinobinuin. Studiile de psihiatrie
pe care le-a efectuat l-au dus la concluzia unor similitudini
ntrecriminalul nnscut i criminalul alienat, ntre ei aprnd ca o
categorie intermediar, nebunul moral.

Enrico Ferri fondatorul criminologiei sociologice

Aautorul i pune ntrebarea fireasc de ce n condiii exogene similare
numai anumii indivizicomit infraciuni.Conform opiniilor sale,
rspunsul la aceast interogaie este acela c delictul este unfenomen
complex, cu determinare multipl, att fizico-social ct i biologic, n
modaliti i gradediferite n funcie de caracteristicile persoanei
implicate, ale locului i timpului comiterii faptei penale.Cu ocazia celui
de-al IV-lea Congres Internaional de Antropologie Criminal de la
Geneva (1896),Ferri a prezentat urmtoarea clasificare a factorilor
criminogeni :-factori antropologici (endogeni)reprezentai n trei grupe :
cei care in de constituiaorganic a infractorului, cei care corespund
constituiei sale psihice i n ultimul rndcaracteristicile personale
(vrst, sex etc.);factori fizici sau cosmo-telurici
(climatul, natura solului, anotimpurile, condiiile atmosfericeetc.), care
constituie o prim varietate de factori exogeni;-factorii mediului social
: densitatea populaiei, familia, educaia, opinia public,
produciaindustrial, alcoolismul, organizarea economic i politic
etc.Acordnd prioritate factorilor sociali, Ferri reliefeaz faptul c
acetia se regsesc mai ales n planulgeneral al fenomenului
infracional. De altfel, autorul a reformulat legea saturaiei mediului
aparinndlui Quetelet, elabornd legea suprasaturaiei, conform
creia orice fenomen social anormal, cum ar firzboiul, revoluia,
foametea etc., produce o cretere brusc a criminalitii. O dat cu
epuizareaevenimentului n cauz, criminalitatea revine la limitele sale
normale.

Rafaele Garofalo fondatorul teoriei strii de pericol

Dovezi cu privire la existena unor trsturi specifice criminalilor provin

i din partea lui Garofalo, care, la data aceea, a susinut existena
unei periculoziti (temibilita) criminale speciale la unii criminali.
Aceasta provenea, pe de o parte, de la anumite trsturi psihice i
morale care inspirau neincredere i team in conduita
acestuia(comportri brutale, lips de mil, indisciplin grav) i, pe de
alt parte, de la felul de via care il duceau dup liberare(parazitism,

lips de munc, conflicte cu ali oameni). Dup aceste criterii,

criminalul este o persoan care prezint trsturi criminale, care arat
o personalitate criminal, deosebit de personalitatea noncriminal.
Este adevrat c, de data aceasta nu mai este o deosebire de natur,
ci o deosebire cantitativ, o deosebire de grad. Aa s-a ajuns la teoria
personalitii criminale, reprezentat de criminologul francez J. Pina

Teoriile biotipurilor criminale (Ernest Kretschmer,

W.Sheldon)

1.Ernst Kretschmer (1888-1964)n cursul tratrii bolilor psihice a constat c

exist o strns legtur ntre uneleboli psihice i tipurile morfologice
ale bolnavului, pe de o parte, i caracterulacestuia, pe de alt parte.n
baza acestor observaii, a clasificat oamenii n patru grupe:a. tipul
picnic, indivizi corpoleni, dar scunzi, veseli, binevoitori i cu
tendinspre infraciuni ce presupun viclenie (n special nelciuni);b.
tipul astenic
, nali i slabi, calmi, energici, cu tendin spre infraciunimpotriva
patrimoniului (furt, abuz de ncredere etc.);c. tipul atletic, au bun
dezvoltare a sistemului osteomuscular i tendin sprefapte grave
(omor, tlhrie);d. tipul displastic, indivizi cu dizarmonii n dezvoltarea
corporal, iar subaspect psihic sunt debili mintal i schizofreni, cu
tendin spre infraciuni privindviaa sexual.
2.William Sheldon Criminolog american, mparte criminalii, n raport
de cele trei foieembrionare, n trei categorii:a. tipul endomorf , cu
corp scurt i gras, dezvoltare bun a organelor interne;b. tipul
mezomorf , competitiv i nemilos, cu musculatur puternic
dezvoltat;c. tipul ectomorf
, nalt i slab, retras i imprevizibil.Constatrile au fost fcute pe dou
sute de delincveni minori, reinnd c ceimai muli aparin tipului
mezomorf, deci criminalitatea are cauze biologice.

Teoria constituiei delincvente lui Beningo di Tullio

Confera o semnificatie mai larga dect Kinberg conceptului de constitutie, care

ar cuprinde, pe lnga elementele ereditare si congenitale, si pe cele dobndite, n special,
n prima perioada a vietii. Introduce conceptul de prag (este folosit acest concept n
cadrul conceptiei potrivit careia tendintele criminogene vor fi mai puternice la anumiti
indivizi, determinndu-i sa reactioneze la unii stimuli exteriori diferit fata de altii, avnd
praguri de reactie diferite) si considera
crima ca fiind o manifestare a inadaptarii individului la mediu.Constituia delincvent
ar rezulta dintr-o pluralitate de elemente (ereditare, congenitale,
nnscute) cedetermin tendinele criminogene, care ns nu duc n
mod automat la svrirea de infraciuni, ci numaifavorizeaz ca un
subiect s comit crima mai uor dect altul.Un concept important n
teoria lui di Tulio este acela de prag care reprezint nivelul de la
careexcitaiile exterioare l determin pe individ s comit actul
infracional.Astfel, dac toi indivizii potprezenta reacii antisociale,
declanarea acestora nu este condiionat de o intensitate similar

astimulului. Pentru unii stimulul poate fi mai slab, pentru alii mai
puternic. Crima, asemntor concepieilui Kinberg, ar reprezenta o
manifestare de inadaptare social.Aproprierea lui di Tulio de
determinismul pozitivist (pe care el l critic) este evident,
aceastasusinnd teza existenei unei constituii delincvente care
separ infractorul de noninfractor

Teoria inadaptrii sociale lui Olof Kinberg

Considera ca este nevoie sa se studieze personalitatea individului

pentru a se descoperi cauzele care-l determina sa comita infractiuni.
Pentru a desemna personalitatea, foloseste conceptul structura
biologica actuala. Teoria are doua variante:
a) varianta constitutionala - are la baza lucrarile psihiatrului suedez
Sjobring. Considera ca factorii fundamentali ai constitutiei
biopsihologice sunt: capacitatea, validitatea, stabilitatea si soliditatea.
n raport de distribuirea acestora se realizeaza o clasificare a indivizilor (supercapabil,
supervalid, superstabil, supersolid etc.).
De asemenea, un alt concept folosit de Kinberg este acela de functie morala.
b) varianta patologica - include bolile mentale, tulburarile de inteligenta etc. , care
determina o deficienta a functiei morale. Acorda prioritate factorilor biologici n etiologia
crimei.

Teoria endocrinologic a criminalitii

Teoria endocrinologic susine n esen,c tulburrile glandelor
endocrine (tiroida, epifiza, hipofiza, timusul, pancreasul,
glandelesuprarenale, glandele sexuale etc.) constitue unul din factorii
determinani cei mai importani ai criminalitii.Pende a reinut din
tipologia lui C. Viola opozitia anabolism- catabolism, deasimilare sau de
cheltuire de energie, ca dominante n folosirea nutriaiei. Fiecare
dinaceste caracteristici, au, dupa Pende, ca suport, i tonicitatea
organico-metabolic,exprimat, mai ales, prin dominaiile hormonalgrandulare. Numai c, fa de teoriaumorilor hippocratice, sistemul
umoral modern este foarte vast i complex. Pende s-areferit la
funcionaliile dominante i convergene, i divergene ale tiroidei i
paratiroidei, suprarenalelor, a glandelor genitale, ale timusului. La
acestea, a adugatdominaia relativ de influen, mai accentuat, fie
a sistemului nervos simpatic, fie acelui parasimpatic, cu
funcionalitile lor specifice..Opiniile autorilor din acest domeniu merg de la teza
c factorii endocrine suntdecisive in geneza crimei- admitnd chiar c
hoii i asasinii acioneaz exclusive datorit particularitilor
funcionrii glandelor cu secreie intern- pn la teza unei intervenii
pariale a factorilor endocrini n aceast genez

Teoria criminologiei clinice

Conform explicaiilor date de Jean Pinatel n La criminologie,

criminologiaclinic este o tiin cu caracter aplicativ, organizat
metodologic dup modelul cliniciimedicale i avnd ca scop formularea
unui aviz cu privire la individu criminal, careinclude un diagnostic, un

prognostic i un eventual tratament.Conceptul de baz este noiunea

de baz de stare de periol cu semnificaie de periculozitate
potenial a unui individ a crui stare mintal, pune n pericol ordinea
public i securitatea persoanelor, justificnd prin aceasta, luarea fa
de individualrespectiv a unor msuri de internare ntr-un subiliment
psihiatric pe timp nedeterminat.Criminologia clinic utilizeaz un
evantai larg de investigaii, predominante fiindns cele de ordin
medical (gradul de dezvoltare fizic, starea activitilor
endocrine,maladii i corelaia lor cu starea psihic a persoanei),
psihiatric (psihanaliza, cercetareatemperamentului, a impulsivitii, a
reactivitii emoionale i depistarea bolilor de ordin psihic general) i
psihologic ( teste psihologice, a particularitilor de
temperament,trasturilor de caracter i evidenierea defectelor de
personalitate).Criminologia clinic recomand i unele msuri de
profilaxie criminal:-castrarea n scopuri terapeutice, aplicabil
delicvenilor sexuali i hoilor
-extragerea chirurgical a poriunilor din creier presupuse ca yone ce
genereazagresivitatea-utilizarea tranchilizantelor i antidepresivelor
n cazul delicvenilor psihopai-practicarea psihanalizei pentru
nlturarea rbufnirii nclinaiilor infracionale-utilizrea
narcodiagnosticuluiCriminologia clinic are merite incontestabile prin
tendina ei de a studiacriminalitatea ntr-o viziune interdisciplinar

Teoria cromozomului crimei

Studiul microscopic al cromozomilor a permis relevarea cariotipului,

respectivformula cromozomilor n cadrul celulei. Cercetarile n acest domeniu
consemneazexistena unor aberaii cromozomiale la subiecii care au
mai mult de un cromozom X sauY n cariotipul lor. Pornind de la aceste
realiti unii autori (Brodski, 1973 & Sheley,1985) susin ca anomalia
genetica, cum ar fi un extracromozom, poate conduce laretardare
mintala i la un comportament antisocial i criminal.Aceste anomalii
cromozomiale constituie o predispoziie, dar nu o condiieobligatorie la
comiterea unei infraciuni. Explicaiile bazate pe formula cromozomial
nu pot fi generalizate.S-a stabilit ca frecvena acestei anomalii printre
criminali este de 5 pana la 10 ori mai mare dect n rndul populatiei
generale

Teoria freudian a criminalitii

Teoria lui Freud a fost elaborat n dou etape. ntr-o prim etap, una
din cele mai cunoscute ideiale acestei teorii a fost cea referitoare la
incontient partea invizibil a aisbergului, care formeaz celmai larg
i, ntr-un anume fel, cel mai puternic sector al minii noastre. Acesta
este distinct de precontient care, dei n mod normal este similar
incontientului, poate fi stimulat prin proceselegndirii i deveni
contient. Incontientul cuprinde toate impulsurile instinctive ale
omului i memoria sarefulat (reprimat, alungat) din sfera
contientului n incontient, n mare parte provenind dinexperienele

traumatizante din timpul copilriei timpurii. Aceasta nseamn c att

gndurile omului, cti emoiile i aciunile sale sunt guvernate de
fore ascunse n procesele memoriei sale i care pot fi
scoasela iveal printr-o tehnic special numit psihanaliz. n viziunea
lui Freud,pulsiunile incontientereprezint factorul determinant al vieii
psihice. Incontientul, precontientul i contientul suntconcepute de
Freud ca nite entiti autonome ntre care impulsurile circul pe
vertical, ascendent idescendent.Ulterior, Freud i-a mbuntit
teoria, propunnd o nou structurare a psihicului uman. Cea de-adoua
clasificare freudian se refer la personalitate i cuprinde Eul, Supereul
i Sinele.
Eul(Ego) reprezint contiina de sine, nucleul personalitii, n
alctuirea creia intr cunotinelei imaginea despre sine, precum i
atitudinile contiente sau incontiente despre cele mai
importanteinterese i valori.Supereul(Super-Ego) este contiina moral
i constituie expresia existenei individului n mediulsocial, purttorul
normelor etico-morale i al regulilor de convieuire social. Supereul
este achiziiarecent i relativ fragil a individului, dezvoltat n
conformitate cu normele i nivelul socio-cultural alcomunitii din care
face parte.Nscut din incontient, ca i Eul, Supereul constituie un
triumf al elementului contient, element caredevine cu att mai
evident cu ct omul este mai matur, mai sntos i mai elevat sub
aspect social.Sinele(Id), una din cele trei entiti ale personalitii,
constituie un complex de instincte i tendinerefulate, care are caracter
apersonal i nu este trit n mod contient. El constituie polul pulsional
alpersonalitii, depozitar al tendinelor instinctive predominant
sexuale i agresive(expresie ainstinctelor vieii i morii),care pune
organismul n tensiune
. Sinele este considerat ca o componentbiologic a personalitii,
reprezentant al influenelor ereditare, rezervorul energiei psihice,
exponent allumii interioare i a lumii subiective. Totui i condiiile
socio-morale ajung s se integreze sinelui. Dupcum spune Freud,
Sinele este o realitate psihic adecvat care nu are ns contiina
realitii obiective.Din aceast sumar trecere n revist a rolului jucat
de cele trei entiti ale personalitii rezult cEul este expus atacurilor
din partea celor dou puteri, ostile i incompatibile: pulsiunile
instinctive aleSinelui i cenzura exercitat de Supereu. n mod natural,
Eul ncearc s echilibreze raportul dintrepulsiunile instinctive i
contiina moral a individului, dnd o form acceptabil dorinelor
Sinelui, astfelnct s le fac mai acceptabile pentru Supereu, ntr-un
proces numit sublimare. n cele mai multe cazurisublimarea va reui,
realizndu-se o conciliere a celor dou fore oponente, ceea ce
conduce la o anumitstabilitate psihic a individului. Echilibrul se poate
obine, temporar, i prin deturnarea de la scopul iniiala impulsurilor
transmise de Sine, n vederea eliberrii energiilor latente (ex.: prin
sport), n cadrul unuiproces de compensare.Cnd sublimarea i

compensarea nu reuesc s produc echilibrul necesar, Supereul

utilizeazrepresiunea, determinnd refularea n incontient a
instinctelor nedorite, unde vor rmne pn cnd vor gsi o ocazie s
erup n mod necontrolat, nlturnd barierele impuse de Eu i
Supereu. Aceste rbufniriale Sinelui pot lua forme dintre cele mai
diferite, de la cele benigne (ex.: ticurile verbale, de gestic
oricomportamentale) pn la manifestrile periculoase, violente.n
concepia lui Freud, diferena dintre infractor i noninfractor s-ar situa
la nivelul Supereului.Pulsiunile organice antisociale , tendinele
infracionale, ar fi prezente la toi indivizii, dar rmn ascunsen
procesele profunde (abisale) ale personalitii acestora, fiind
controlate i stpnite pe msuradezvoltrii i trecerii la faza adult de
ctre Eu, care se desvrete n permanen, datorit experienelor
succesive acumulate precum i prin structurarea Supereului.Freud
insist asupra faptului c entitatea psihic vinovat de
comportamentul antisocial esteSupereul, n funcie de tipul de
structurare al acestuia, care ar putea fi interpretat astfel:a)insuficienta
structurare a Supereului permite acceptarea nedifereniat a
instinctelor itendinelor abisale cu caracter antisocial, cenzura moral
fiind abolit din necunoatere, nepricepere,indiferen ori lips de
maturitate social. Acesta este motivul pentru care, de altfel, infractorii
minori sebucur de un tratament penal atenuat;b) structurarea
negativ a Supereului sugereaz existena unei personaliti profund
antisocialecare, n timp, a asimilat norme i valori total opuse celor
general acceptate de societate. Principala lor caracteristic, alturi de
agresivitate, este indiferena afectiv, lipsa de sensibilitate fa de
suferinauman.c) structurarea aberant a Supereului sugereaz
constituirea unei contiine morale extremiste.Acest tip de Supereu are
drept caracteristic faptul c indivizii asimileaz, iniial, norme sociale
pozitive,din categoria celor dominante n societate. Ulterior, ajung s
considere drept absolute adevrurile relativeconfigurate de normele
respective i s nege valoarea oricror alte adevruri posibile. Din
aceastcategorie fac parte att fanaticii de toate nuanele. Supereul
fanatic se formeaz n contextul unor situaiide frustrare cu baz
divers (rasial, etnic, politic sau religioas). Reprezentanii fanatici
ai unei cauzesufer o diminuare a propriului Eu care se contopete ntrun Eu colectiv, adesea nebulos i absurd, careutilizeaz deviza
distruge pentru a salva.Supereul este cel care dicteaz Eului, acesta
din urm supunndu-se, sau nu, ordinului de a controlai stpni
pulsiunile Sinelui.Euarea tentativelor de sublimare ori de compensare
a conflictelor interioare ale individului pot conduce la o inadaptare a
celui n cauz i, n final, pot determinatrecerea la actul infracional.n
clasificarea pe care psihanaliza o face infractorilor un loc important l
ocup criminalul care asvrit infraciunea datorit complexului de
vinovie Complexul de vinovie ar favoriza comitereacrimei n
momentul n care acest sentiment ar atinge un grad att de nalt nct

devine insuportabil, astfelnct pedeapsa este ateptat ca o eliberare.

n acest mod este explicat faptul c unii infractori isemneaz crima,
pentru a fi ct mai repede descoperii

Teoria complexului de inferioritate lui Alfred Adler

Adler este un medic psihiatru german, .El adescris complexul de

inferioritatecare este ntlnit la majoritatea persoanelor i se poate
exterioriza prin dou modaliti diferite, dup cum condiia
deinferioritate este sau nu este depit.Conceptul de inferioritate este
un concept relativ, deoarece orice persoanpoate fi inferioar alteia
ntr-un domeniu (artistic, sportiv, al frumuseii etc.), dar poate fi
superioar n alte domenii de comparai.
Complexul de inferioritate este descris ca fiind starea psihic n care se
afl opersoan cuprins de dorina de a-i depi condiia proprie n
contextul unor relaiide compensare i supracompensare. Cnd
individul devine contient de carenelesale, ncearc s le compenseze,
ajungnd, uneori, la supracompensare.Persoanele dominate de complexul de
inferioritate pot alege calea svririiunor fapte penale, pentru c, reuind s
atrag, n acest mod atenia opiniei publiceasupra lor, vor compensa
psihologic propria inferioritate.

Teoria psihomoral lui Etienne de Greeff

Consider c personalitatea infractorului se structureaz de-a lungul

unui proces lent de degradare moral a individului care, n final, l
conduce la comiterea actului criminal. Acest proces este denumit
proces criminogen n evoluia cruia se disting trei faze:
- faza asentimentului temperat (ia natere ideea de crim);
- faza asentimentului formulat (accept comiterea crimei);
- faza trecerii la act cnd accept eliminarea victimeii n care individul
trece
printr-o stare periculoas.

Teoria personalitii criminale lui Jean Pinatel

Respinge diferena de natur dintre infractori noninfractor

considernd c ntre acetia este o diferen de grad. De aceea, este
necesar s se evidenieze acele trsturi psihologice care transform
asentimentul temperat n asentiment tolerat. Este de prere c
personalitatea criminal reprezint o constelaie de trsturi care
apare ca o rezultanti nu ca un dat. Ulterior, Pinatel i revizuiete
teoriai insist asupra caracterului dinamic al personalitii criminale
care trebuie privit n micare. De asemenea, consider criminalitatea
ca o maladie moral a "societii criminogene" caracterizat printr-o
deteriorare a valorilor fundamentale.

coala ecologic de la Chicago

De o mare audien n anii '20-'30 s-au bucurat teoriile inspirate de

orientarea ecologic a colii dinChicago, conform creia, orice element,
indiferent de natura sa (animal-vegetal, biologic-psihologic etc.)din
momentul n care intr n relaii cu alte elemente este susceptibil de a

fi implicat ntr-o relaie cauzal.n aceeai manier, relaia dintre om i

societate este examinat prin intermediul particularitilor ecologice.
Metodele teoretice ale colii ecologice de la Chicago au fost
popularizate de Henry McKay,Clifford R.Shaw i Frederick
Thrasher.ncercnd s explice cauzele criminalitii n marile
concentraii urbane n care proporia imigranilor era ridicat, C.R.Shaw
i H.D. McKay au fcut o analogie ntre grupurile de imigrani i speciile
de plante care ncearc s supravieuiasc pe un pmnt ostil; n
aceeai manier, imigranii ncearc ssupravieuiasc apelnd la
forme de adaptare impuse de viaa concret.Autorii au evideniat
existena unor corelaii ntre delincven i perturbrile sociale n
zonele dedeteriorare moral(caracterizate prin srcie, omaj, condiii
de munc nefavorabile, nvmntdezorganizat etc.). Delincvena
apare astfel ca un fenomen de respingere, specific cartierelor
srace,reprezentanii colii din Chicago formulnd conceptul de zon
criminogen specific
Introducnd o nou variabil - ecologia urban - n studiul criminalitii,
reprezentanii coliiecologice au deschis calea unei ntregi generaii de
criminologi care s-au concentrat asupra determinriicomportamentului
delincvent de ctre factorii sociali. Aceste teorii au determinat reacii
pozitive n sferapoliticii penale, concretizate n realizarea unor
programe speciale de prevenire a criminalitii, programecare s-au
extins pn dup cel de-al doilea rzboi mondial.

Teoria lui Emil Durkheim

Sustine ca criminalitatea este un fenomen normal pentru orice societate ,ea uneori poate
fi benefica pt societate daca nr.actelor criminale nu depasesste un anumit
nivel.Argumentele sociologului francez sunt:-criminalitatea duce la unirea societatii in
lupta cu inamicul intern;-necesitatea aparatului statal de contracarare a criminalitatii duce
la aparitia unor noi locuri de munca;-necesitatea luptei cu criminalitatea sporeste cererea
in domeniul mijloacelor de protectie(balon de gaz ,semnalizare,agentii de securitate
privaste)-accelereaza progresul tehnico-stiintific din domeniul protejarii populatiei contra
actului criminal.Teoria lui Durkheim este foarte populara in tarile cu sistemul angloamerican.Criminalitatea din tarile repecrive vb nu de luipta inpotriva criminalitatii dar de
controlul asupra ei.O alt contribuie valoroas n planul analizei
criminologice este reprezentat de elaborarea de ctreDurkheim a
conceptului de anomie(de la grecescul a nomos- fr norme), care
desemneaz o stareobiectiv a mediului social, caracterizat printr-o
dereglare a normelor sociale, datorit unorschimbri brute(rzboaie,
revoluii, crize economice etc.). ntruct nici o fiin uman nu poate
fifericit dac nu exist un echilibru ntre nevoile sale i posibilitile de
a le satisface, iar dereglareasocial determin dezechilibrul, poate s
apar fenomenul de suicid,dar i comportamentul infracionalal
oamenilor, la baza cruia ar sta determinismul social i nu
predispoziiile psihologice ale individului.

Teoria asociaiilor difereniale lui Edwin Sutherland

Conform teoriei sale, comportamentul delincvent se nva printr-un

proces obinuit de comunicarecu alte persoane, n cadrul unor grupuri.

El se dobndete prin asocierea cu indivizi care apreciazfavorabil
acest comportament i prin izolarea (diferenierea) de persoanele care
l apreciaz defavorabil.Astfel, asociaia difereniat a unei persoane
cu diferii indivizi ar sta la baza actului infracional.Preluarea teoriei
imitaiei de la Gabriel Tarde este evident. Este adevrat c omul are
o tentaieextraordinar de a imita, mai ales la o vrst tnr i cu
preponderen comportamentele negative, care lpun n conflict cu
grupul din care face parte (din spirit de frond, pe baza unui complex
de inferioritate oridin alte motive). Sutherland arat c, dac asocierea
cu modelele criminale este mai timpurie, nvarease produce mai
repede, mai ales dac modelul are un prestigiu deosebit.
Asociaiile difereniateapar pe fondul unor conflicte socio-culturale
care stau la baza proceselor dezorganizrii sociale.Continund linia de
gndire a lui Durkheim, Sutherland a integrat studiul
comportamentuluiinfracional n studiul sociologic al oricrui tip de
comportament. Prin asocierea pe care a fcut-o ntre cultura criminal i
cultura societii globale, el a reuit s identifice forme de criminalitate
care scpau desub incidena legii penale (white collar crime criminalitatea gulerelor albe).Teoria lui Sutherland a fost criticat
pentru c nu clarific dou probleme fundamentale:- care este, totui,
originea criminalitii, ntruct aceasta trebuie s fi existat nainte s fi
fostnvat pe calea asociaiilor difereniate;- din ce cauz numai
anumii indivizi nva comportamentul infracional.

Teoria invrii lui Gabriele Tarde

Elaborata de Edwin Sutherland, teoria 'asociatiilor diferentiate' este
una din teoriile reprezentative ale curentului culturalist. Considerat a fi
fondatorul criminologiei sociologice nord-americane, Sutherland
elaboreaza o teorie complexa, propunand o abordare multifactoriala a
criminalitatii, privita ca un fenomen socio-cultural.
Conform teoriei sale, comportamentul delincvent se invata printr-un
proces obisnuit de comunicare cu alte persoane, in cadrul unor grupuri.
El se dobandeste prin asocierea cu indivizi care apreciaza favorabil
acest comportament si prin izolarea (diferentierea) de persoanele care
il apreciaza defavorabil. Astfel, 'asociatia diferentiata a unei persoane
cu diferisi indivizi' ar sta la baza actului infractional.
Preluarea teoriei 'imitatiei' de la Gabriel Tarde este evidenta. Este
adevarat ca omul are o tentatie extraordinara de a imita, mai ales la o
varsta tanara si cu preponderenta comportamentele negative, care il
pun in conflict cu grupul din care face parte (din spirit de fronda, pe
baza unui complex de inferioritate ori din alte motive). Sutherland
arata ca, daca asocierea cu modelele criminale este mai timpurie,
'invatarea' se produce mai repede, mai ales daca 'modelul' are un
'prestigiu' deosebit. 'Asociatiile diferentiate' apar pe fondul unor
conflicte socio-culturale care stau la baza proceselor dezorganizarii

sociale.

Teoria conflictului de cultur lui Thorsten Sellin

Principala premisa este aceea ca normele juridice penale sunt expresia normelor culturii
dominante in societate. Insa, intr-o societate eterogena, diversificata, exista mari diferente
culturale, cum ar fi acelea intre localnici si imigranti, bogati si saraci, intre grupuri si
subgrupuri sociale. Conflictele culturale apar fie prin introducerea unor valori, norme si
obiceiuri straine intr-un sistem inchis, fie prin schimbarile de ordin social inevitabile in
interiorul sistemului. Comportamentul delincvent apare pe fondul conflictului real sau
imaginar intre normele si valorile pe care le-a insusit o persoana si normele si valorile
dominante in societate. Ca exemplu, Sellin citeaza cazul unui tata sicilian din New Jersey.
Acesta a ucis un tanar de 16 ani care ii sedusese fiica si s-a aratat extrem de surprins la
arestarea sa, deoarece el 'aparase onoarea familiei sale intr-o maniera traditionala'Autorul
considera ca exista o relatie direct proportionala intre numarul de contradictii culturale si
rata delincventei.
Teoria lui Sellin a dat nastere la interpretari tendentioase, chiar rasiste, cu privire la
criminalitatea imigrantilor si a populatiei de culoare din S.U.A.

Teoriile stigmatizrii
Teoria interactionismului social sau teoria stigmatizarii are ca
promotori pe H.S.Becker (1985), F.Tannenbauman, E.Lemert etc. si
incearca sa dea o noua explicatie fenomenului criminal.
Conform teoriei interactionismului social, fenomenul criminalitatii este
rezultatul interactiunii dintre doua categorii de factori sociali:
activitatea nonconformista a unor persoane, pe de o parte, si
activitatea grupurilor sociale dominante, pe de alta parte, care
reactioneaza, atribuindu-le celor din prima categorie pecetea
comportamentului infractional si, totodata, ii stigmatizeaza ca
infractori. Ca o consecinta a acestor operatii de denumire sau
etichetare, indivizii in cauza sunt marginalizati, fiind respinsi in
exteriorul grupului social.
Ca urmare a acestei reactii sociale si a stigmatizarii, la persoanele in
cauza apare o contrareactie de natura psihica, o rezistenta, care le
determina sa-si asume rolul atribuit, cel de infractori.
Reprezentantii acestei teorii sustin ca infractionalitatea nu isi are
izvorul in realitatea obiectiva, in conditiile concrete de existenta a
persoanelor in cauza, ci in contrareactia psihica negativa pe care
infractorii primari o au fata de reactia sociala, prin care ei sunt
etichetati ca infractori, sunt stigmatizati ca atare. Aceasta
contrareactie care se materializeaza intr-o atitudine de rezistenta, de
ignorare sau de negare fata de modelele de conduita din viata sociala
persevereaza, in continuare, in sfera infractionala (Ursa, 1994).

Structura social i anomia (teoria lui Robert King

Merton)

Cea mai cunoscuta dintre 'teoriile tensiunilor sociale' apartine lui

R.K.Merton si este intitulata teoria anomiei sociale .
Merton a adaptat conceptul de anomie al lui Durkheim la conditiile

societatii americane, conferindu-i sensuri noi. Conceptul lui Durkheim,

asa cum am aratat, se referea la o anumita lipsa a normativitatii
sociale determinata de conflicte majore (razboaie, revolutii, crize
economice) ori de catastrofe naturale. In aceste conditii, structura
sociala devine anomica, tinde spre dezintegrare, pentru a se
restructura pe baze noi. In acest sens, anomia este o proprietate a
structurii sociale si nu a individului. Conform teoriei lui Merton, anomia
este transferata individului sub forma frustrarii sociale. Ordinea sociala
este stabila atunci cand exista un echilibru intre scopurile ce urmeaza
a fi atinse si mijloacele disponibile pentru a le atinge. Cand echilibrul
se rupe, isi face aparitia dezorganizarea sociala. Deci, anomia se naste
ca rezultat al tensiunii dintre scopuri si mijloace.Criminalitatea
reprezinta reactia individului fata de neconcordanta dintre scopurile
vehiculate si valorizate la nivelul societatii si mijloacele permise pentru
a le realiza. Pentru a putea atinge aceste scopuri, individul recurge
adesea la mijloace ilicite. Merton arata ca, in societatea nordamericana se ignora, in majoritatea cazurilor, daca anumite obiective
pot fi atinse pe cai legitime. Cu atat mai mult, tinerii apartinand
grupurilor defavorizate sunt supusi drumului spre delincventa.Insistand
asupra faptului ca infractionalitatea este determinata de conditiile
sociale si nu de trasaturile psihice ori biologice ale individului, Merton,
alaturi de Shaw, McKay, Sellin si Miller, a influentat considerabil
strategiile americane de prevenire a criminalitatii in a doua jumatate a
secolului XX.Desi este credibila, teoria lui Merton nu reuseste sa
explice de ce, totusi, numai unii dintre indivizii aflasi in stare anomica
se angajeaza in savarsirea de fapte antisociale in timp ce altii se
conformeaza normelor in vigoare.

Teoria legturii sociale lui Travis Hirschi

Aceasta teorie apartine criminologului american Travis Hirschi, autorul

lucrarii 'Causes of Delinquency', aparuta in anul 1969.
Hirschi considera ca toti oamenii sunt pretabili sa incalce legea
penala, dar cei mai multi dintre ei se tem ca un comportament ilicit ar
putea conduce la o afectare ireparabila a relatiilor cu grupul si
institutiile sociale de care apartin (prieteni, parinti, vecini, colegi,
scoala, loc de munca etc.). Exista deci o legatura sociala (social
bound), un sentiment al apartenentei la o anumita comunitate umana,
care il impiedica pe individ sa comita fapte reprobabile. Conform
opiniei autorului, legatura sociala include urmatoarele aspecte :
a) Atasamentul. Acceptarea normelor sociale si dezvoltarea constiintei
sociale individuale depinde de atasamentul si grija fata de alte fiinte
umane. Atasamentul fata de parinti este cel mai important. In lipsa lui
este foarte putin probabil ca un individ sa-si dezvolte sentimentul de
respect fata de vreo alta autoritate[77].
b) Respectul si acceptarea scopurilor (obiectivelor) conventionale ale
societatii globale.
c) Implicarea. Ca urmare a participarii hotarate la activitatile sociale

pozitive ramane prea putin timp pentru comiterea faptelor antisociale.

d) Credinta in validitatea regulilor morale si sociale.
Teoria lui Hirschi a rezistat la numeroase cercetari experimentale
(empirice). Cel mai important studiu in aceasta directie a fost intreprins
de Michael Hindelang in anul 1973. Cercetarile sale, efectuate in scolile
din New York, au identificat o singura abatere de la teoria lui Hirschi in
materia atasamentului fata de parinti, care ar determina o tendinta
spre infractionalitate si nu spre respectarea legii penale.

Teoria oportunitii difereniate lui Richard Cloward i

Lloyd Ohlin

Aceasta teorie apartine criminologilor americani Richard Cloward si

Lloyd Ohlin care, in lucrarea 'Delinquency and Opportunity'
(Delincventa si oportunitate), au analizat domeniul 'subculturilor
delincvente'. Autorii sustin ca in societate exista numeroase subculturi
delincvente independente. 'O subcultura delincventa este aceea in
care anumite forme ale activitatii infractionale sunt cerinte esentiale
pentru performanta si castigarea rolului dominant in cadrul
grupului'[74]. Nu toate actele ilicite sunt comise de tineri care fac parte
din aceste subculturi, dar cele mai multe sunt, afirma cercetatorii.
Ideea centrala a acestei teorii este inclusa in conceptul de oportunitate
(ocazie) diferentiata. Cloward si Ohlin sunt de acord cu Merton ca
indivizii care au esuat sa obtina succesul in societatea conventionala
vor cauta (inova) noi cai pentru a-l atinge. Aceia dintre ei care se vad
lipsiti de sansa reusitei prin mijloace legitime vor adera la subcultura
delincventa. Participarea in aceste grupuri orientate antisocial le ofera
prilejul (oportunitatea) sa obtina succesul personal si satisfactie ca
urmare a aprobarii si gratitudinii acordate de ceilalti membri ai grupului
subcultural.
Odata intrati in grupul delincvent li se ofera, de asemenea, si prilejul
(oportunitatea diferentiata) de a obtine si succesul economic pe care si
l-au dorit, prin implicarea in activitatile antisociale ale crimei
organizate. Astfel, in functie de mijloacele utilizate, oportunitatile de a
obtine succesul economic si social pot fi diferentiate (licite si ilicite).
Cloward si Ohlin nu se limiteaza insa la aceste oportunitati traditionale.
Ei analizeaza procesele de diferentiere inclusiv in cadrul grupurilor
subculturale, in care indivizii se stratifica in functie de calitatile
personale (forta, inteligenta, abilitate) astfel incat oportunitatile ilicite
se modifica in functie de 'statutul' fiecarui individ.
Structurile care opteaza pentru 'reusita' prin mijloace ilegitime sunt
diferentiate de autor in trei 'modele' de subculturi delincvente :
modelul criminal, modelul violent si modelul izolat.
Numita si 'teoria esecului social', lucrarea celor doi criminologi
americani este considerata drept una dintre cele mai complexe teorii
criminologice de inspiratie sociologica. Limitele sale constau, totusi, in
analiza oarecum superficiala pe care autorii o fac cauzelor generale ale

criminalitatii si modului de interactiune intre subculturile delincvente si

societatea globala

Teoria criminalizrii lui Austin Turk

In aceata teorie el neaga conceptia privind criminaliozarea sau transformarea individului

in criminal ca o urmare a propriului sau comportament.EL examineaza criminalitatea ca
un statut dobindit in cadrul inteactiunii dintre acei care elaboreaza,interpreteaza si aplica
normele penale si populatia.UN eliment important introdus in teoria sa este notiunea de
putere politica si sociala.Criminalitatea este o reflectare a luptei pentru putere,in procesul
careia anumite grupe sociale reusesc sa fixeze normele si valorile lor in lege iar
incalcarea acesteia,astfel,cade sub incidenta definitiei de fapta pedepsita in mod
penal..Persoanele care comit asemenea infractiunii apartin acelor grupe care nu detin
puterea.Criminalitatea este rezultatul interactiunii sociale si reflecta modelul deviant al
comportamentului,varietatea acestuia ,precum si relatiile intre oamenii ce contacteaza
unul cu altul,unii ca detinatori ai puterii politice,altii fiind fiind lipsiti de putere..Incepind
cu anul 1973,s-a constitui un nou curent in cadrul teoriilor conflictuale,curent cunoscut
sub denumirea de criminologie radicala,critica sau noua criminologie.Radicalistilor le
apartine multiple concluzii prin care sunt demascate diferitele aspecte ale inechitatii
sociale in societatea burgheza.

Ideile criminologiei critice

-Actul deviant ar fi rezultatul unei stari conflictuale intre individ si structurile sociale si
economice ,iar infractiunea ar reprezenta actul politic prin care delicventul isi exprima
refuzul fata deorganizarea sociala existenta.-Contradictia principala a capitalismului-intre munca si capital,iimentiona ca clasa marilor proprietari utilizeaza dominarea sa ca
un instrument de dirijare a societatii.Realitatea criminala din societate se bazeaza pe
determinarea faptelor infractionale si noninfractionale.Infrsctionale sunt considerate
faptele ce contravin intereselor claselor care domina in economie.-Clasa care domina
incrimineaza orice comportament care contravine intereselor sale.

Teoria criminologic marxist

La baza acestei teorii stau mai multe idei ca:reactia la actul infractional este pedeapsa
aplicata de ce care detin puterea politica,infractiunile sunt acte antisociale care care
afecteaza clasa dominanta;in orice societate bazata pe dominatia unei clase sociale
dreptul penal va apara interesele acesteia;sistemul capitalist caracterizat printr-o
competitie extrema,este mentinut mai degraba prin prin forta decit prin consens;ca o
consecinta a sistemului capitalist ,omul devine mai egoist si mai capabil sa comita
infractiuni;desi sistemul capitalist indeamna fara discriminare pe omenii sa comita
infractiuni,numai cei din paturile sociale inferioare vor fi sanctionati;crima este rezultat al
saraciei ;sistemul economic acutizeaza problemele individuale ale oamenilor
determinind cresterea disponibilitatii in favoarea comiterii faptelor antisociale;daca
bogatia sociala ar fi restribuita in conformitate cu nevoile fiecaruia,criminalitatea
reziduala ar dispare si se vor comite numai infractiuni determinate patologic.In centrul
atentiei diferitor curente marxiste se afla activitatea structurii economice si activitatea
controlului social.

Nivelul criminalitii i metodica determinrii acestuia

In diferite epoci, in diferite ri, existau sisteme de infraciuni diferite
din punct de vedere al gravitii. Omenirea, consecvent i cu mare
precauiune, s-a apropiat de necesitatea stabilirii ierarhiei, pornind de

la pericolul social al atentatelor criminale. Astzi sun naiv afirmaiile

c clcarea in picioare a umbrei faraonului este cea mai grav
infraciune. Muli au propus ca anume omorul s fie considerat drept
cea mai grav infraciune, ins legiuitorii, pin in prezent, n-au
acceptat aceast condiie. In literatura de specialitate, criminalitatea
este caracterizat de trei indici de baz: nivelul, structura i dinamica.
Nivelul criminalitii este o caracteristic cantitativ exprimat prin
suma crimelor svirite i a persoanelor ce le-au comis, precum i prin
coeficieni sau indici relativi ai criminalitii. Menionm la fel c, in
practic, pentru caracteristica cantitativ a criminalitii se utilizeaz
combinarea a dou noiuni: starea i nivelul criminalitii. Starea
criminalitii reprezint numrul infraciunilor svirite i al persoanelor
ce le-au comis, pe un anumit teritoriu intr-o perioad de timp stabilit.
Nivelul criminalitii reprezint valoarea determinat din numrul total
de infraciuni svirite pe un teritoriu determinat intr-o perioad de
timp stabilit, raportat la numrul exact de populaie, spre exemplu la
1.000, 10.000 sau 100.000. Starea criminalitii este determinat de
indicele absolut, adic de numrul general al infraciunilor, inregistrate
intr-o perioad de timp determinat i pe un teritoriu stabilit, sau de
numrul total al infractorilor care au comis aceste infraciuni. Spre
exemplu, pe teritoriul Republicii Moldova, pe parcursul anului 1998 au
fost inregistrate 36.195 infraciuni, svirite de 17.153 de infractori.

Noiunea i trsturile criminalitii

Criminalitatea este un eliment negativ socio-juridic si istorico-evolutiv care reprezinta in

sine un sistem de infr savirsite intr-o anumita perioada de timp pe un
anumitteritoriu.Caracterul social,presupune ca criminalitatea este un fenomen social si se
supune tuturor regulilor privind existenta alteor fenomene sociale;Caracterul juridic
presupune ca acesta este formata numai din fapte prejudiciabile care la etapa actuala sunt
prevazute de codul penal;Caracterul istorico-evolutiv nu este un fenomen
constant,schimbarile sociale aduc si schimbari in aprecierea juridica;Caracterul sistematc
este un sistem cu organizare interioara care interactioneaza cu alte sisteme ca
societatea,statul ,economia

Structura criminalitii
criminalitii concepem fie un anumit tip de infraciune (omor, jaf, furt
etc.), fie un anumit tip de criminalitate (criminalitatea recidivitilor,
criminalitatea organizat, criminalitatea minorilor etc.), fie oricare alt
unitate a totalitii n funcie de aspectul sub care cercetm structura
acestei totaliti. Iar corelaia dintre aceste elemente are un caracter
de influen reciproc, adic al unei interaciuni.
Prin structura criminalitii nelegem dispunerea elementelor
criminalitii unul fa de altul i corelaia dintre acestea. Prin element
al Aa cum s-a menionat structura criminalitii poate fi reprezentat
dup tipurile de infraciuni, tipurile de criminalitate, precum i dup
gravitatea infraciunilor, vrst, sex, capitolele Prii speciale a Codului
penal (gen de infraciuni) etc.O prim clasificare a crimelor se face in
funcie de obiectul acestora (unii autori utilizeaz conceptul unghiurilor

de vedere), mai exact dup relaiile (valorile) sociale care sunt lezate
sau violate printr-o aciune ilicit. Sub acest aspect, structura
criminalitii este compus din: 1) Uniti de spaiu (spre exemplu,
sectoare, localiti, raioane); 2) uniti de timp (spre exemplu, luni sau
ani); 3) tipuri de infraciuni (spre exemplu, infraciuni contra vieii i
sntii persoanei, infraciuni privind viaa sexual etc.); 4) feluri de
infraciuni (spre exemplu, furt, jaf, omor, viol etc.). A doua clasificare a
crimelor se face in funcie de elementele constitutive ale infraciunii: 1)
Dup latura obiectiv (infraciuni comise prin aciune sau inaciune;
consecinele i pericolul social etc.); 2) dup latura subiectiv
(infraciuni comise cu intenie sau impruden, cu motiv sau fr
motiv, cu scop sau fr scop etc.).
A treia clasificare a crimelor se face in funcie de subiectul care a
comis crima (infractorul), cu toate problemele pe care le implic
examinarea faptelor penale svirite de acetia: 1) Infractori minori,
femei, recidiviti etc.;2) infraciuni comise de unul sau mai muli
participani;3) infraciuni comise in grup organizat, organizaii sau
asociaii criminale etc.
A patra clasificare a crimelor se face in funcie de intensitatea
delictelor, de gradul prejudiciabil, de modalitile i mijloacele de
svirire: 1) Delicte simple (uoare), fr urmri sociale deosebite
(furtul necalificat etc.);2) crime calificate (grave), cu urmri sociale
mult mai grave;
3) crime deosebit (excepional) de grave, ce pun in pericol viaa i
sntatea indivizilor, securitatea internaional etc.

Dinamica criminalitii

Dinamica criminalitii nu este altceva dect schimbarea n timp a

criminalitii, adic modificrile care se produc (ntr-un sens sau altul)
n nivelul, structura i caracterul criminalitii.La determinarea
dinamicii criminalitii sunt utilizate, n principal, metoda bazei fixe i
metoda bazei mobile. Metoda bazei fixe (unice) presupune compararea
valorilor anilor (perioadelor) care ne intereseaz cu valorile aceluiai an
(perioad) care servete drept baz de comparaie. La metoda bazei
mobile (metoda de lan) cifrele anilor care ne intereseaz sunt
comparate cu cifrele anului precedent.
Cunoaterea dinamicii criminalitii ne permite a releva anumite
tendine, care se fac simite, a schia prognoze privind evoluia pe
viitor a fenomenului n cauz i s determinm mijloacele adecvate i
eficace de influenare a acestuia n sensul dorit.
Indicatorii mai sus numii sunt de baz, iar numrul lor, n fapt, este
mult mai mare. Menionm doar civa dintre ei: coeficientul activitii
infracionale, pericolul social al criminalitii, neregularitatea
criminalitii, stabilitatea criminalitii, repetabilitatea criminalitii,
gradul de organizare, gradul de laten, extensibilitatea i
intensivitatea criminalitii. Toi aceti indicatori sunt calculai dup
formule specifice.

Criminalitatea latent
Din punctul de vedere al gradului de cunoatere, nregistrare,
descoperire, soluionare judiciar distingem urmtoarele feluri[2] de
criminalitate. Criminalitatea real cuprinde totalitatea infraciunilor
efectiv svrite pe un anumit teritoriu i ntr-o perioad determinat.
Ea se subdivide n criminalitate nregistrat infraciunile fixate
(nregistrate) n modul corespunztor de organele de urmrire penal i
criminalitate latent infraciuni care n-au fost incluse n statistica
oficial. Aceasta, la rndul su, se subdivide n criminalitate
necunoscut (propriu-zis latent), adic infraciuni care, din anumite
considerente n-au fost aduse la cunotina organelor de drept sau
acestea nu dispun de nici o informaie despre ele i criminalitate
tinuit, adic infraciuni al cror fapt, dei a fost sesizat organelor de
urmrire penal, sau le este cunoscut acestora, dar n-au fost
nregistrate, sau n-au nimerit n datele statisticii oficiale (de exemplu,
din dorina de a mistifica indicii reuitei n descoperirea infraciunilor).
Pentru criminalitatea tinuit este specific momentul intenional.
Criminalitatea nregistrat se subdivide n cea descoperit i
nedescoperit. Criminalitatea descoperit conine infraciuni care fac
obiectul unor cauze penale ce au ajuns la punctul naintrii nvinuirii.
Criminalitatea nedescoperit include infraciuni privitor la care a fost
suspendat urmrirea penal (din lips de probe, neidentificarea
fptuitorului etc.). Criminalitatea descoperit se subdivide n
criminalitate judecat (condamnat) i necondamnat. Criminalitatea
condamnat (judecat) nsumeaz infraciuni pentru care s-a pronunat
o sentin de condamnare, care a rmas definitiv. Criminalitatea
necondamnat este compus din infraciuni pentru care nu s-a
pronunat sentina de condamnare, dei au constituit obiectul
dezbaterilor judiciare (achitarea, liberarea de pedeapsa penal
etc.).Desigur, prezenta clasificare a felurilor criminalitii nu este
exhaustiv, ea puncteaz doar laturile ce reprezint un interes
tradiional. n realitate, diversitatea lor este n corelaie direct cu
preocuprile directe ale cercettorului.

Geografia criminalitii

Se ocupa cu reprezentarea criminalitatii in diferite zone geografice-Criminalitatea urbana

este cu mult mai mare decit cea rurala,criminalitatea in orase mari este cu mult mai mare
decit in cele mici-Cresterea criminalitatii in lume depaseste cresterea numarului
populatiri (5%-2/3%)-migrsantii si imigrantii savirsesc infr mai des decit pers care sau
nascut in localitatea respectiva.Pe plan interrnational un interes deosebit il are congresul
de lupta cu criminalitatea si tratamentul delicventilor care se desfasoara odata la 5 ani sub
egida ONU incepind cu anul 1995,ultimul avind loc in 2010,Concluziile ultimului form
sunt:Se inregistreaza cresterea criminalitatii violente;creste nr infr savirsite dwe grupuri
organizate in special la nivel trans national;creste criminalitatea minorilor;creste nr
infractiunilor cu folosirea tehnologiilor inalte;creste criminalitatea femenina;creste
criminalitatea gulerilor albe.

Criminalitatea in Republica Moldova i tendinele

acesteia
Criminalitatea in Moldova a crescut constant de la declararea
independentei la 1991. In societate au aparut grupari criminale
organizate conduse de autoritati criminale "hoti in lege", care partial
incepand cu anul 2001 au fost arestate si condamnate la termene mari
de detentie. Un aspect ingrijorator il reprezinta cresterea mare a
criminalitatii organizate care colaboreaza strins cu retele internationale
de criminali si care a dus la cresterea traficului de fiinte umane,
contrabanda, trafic si prelevarea ilegala a organelor umane. 200824799;Potrivit datelor statistice, n primele 8 luni ale anului 2010 nivelul criminalitii
pe teritoriul Republicii Moldova se afl n cretere cu 34,6 %

Criminalitatea din alte ri i tendinele acesteia

in SUA, statisticile F. B. I.-ului au indicat c in deceniul 8 al secolului

trecut, o infraciune grav s-a produs la fiecare trei secunde, iar o
infraciune de violen a aprut la fiecare 25 secunde. Tarile cu cel mai
inalt nivel a criminalitatii sunt Suedia,Danemarca,Finlanda.Tarile cu nivelul cel mai
scazut a crim sunt,Islanda(ultimii 20 ani nici un omor)Elvetia,Luxemburg,Spatiu postsov,lituania,letonia cele mai scazut,cel mai ridicat Belarus,Azerbagean.Japonia
criminalitatatea este stabila timp de 10 ani,pers in etate,nationalitatea,angajarea pe
viata,rata mica de divorturi.Tendintele:Tendina specializrii Tendina
profesionalizrii

Cauzalitatea i alte forme ale determinrii

Cauzalitatea (legtura cauzal condiio sine quanon) i principiile

acesteia constat dependena dintre diferite fenomene i stabilete
caracterul acestei dependene, care const in aceea c un fenomen
(cauza) in anumite condiii genereaz alt fenomen
(efectul).Cauzalitatea este o form a interaciunii dintre fenomene i
procese, este tipul principal de determinare i reprezint prin sine
legtura obiectiv dintre dou fenomene: cauz i efect.

Particularitile specifice ale cauzalitii in societate

Cauzele i condiiile criminalitii noiunea i
trsturile caracteristice Prin cauz inelegem fenomenul care
in mod obiectiv i necesar, precede i genereaz alt fenomen.La fel,
prin cauz se inelege ansamblul factorilor care fac un anumit efect s
urmeze in mod necesar din acei factori. Mai mult ca atit, aceleai
cauze produc aceleai efecte. Relaia cauzal, adic relaia de la cauz
la efect, const in succesiunea temporal imediat intre cauz i efect
i in necesitatea acesteia. Dac o cauz este cunoscut, prevederea
efectului este posibil.In concepia unor autori, cauza acioneaz in
anumite circumstane, care intr-un fel sau altul ii exercit influena in
procesul de generare, studiul relaiei cauzale nu se poate dispensa de
o analiz a acestor circumstane, constituind condiiile (acestea fiind
considerate imprejurri care, lipsite de eficiena cauzal propriu zis,

deci incapabile in sine de a genera un anumit efect, prin prezena lor,

alturi de fenomenul cauz, influeneaz evoluia acestuia in diferite
moduri, favorizind-o, potenind-o ori frinind-o, pin la stadiul producerii
efectului).Cauza se deosebete de condiie, care este un fenomen
ajuttor, ce favorizeaz producerea unui alt fenomen. Spre exemplu,
procurarea unei arme, cu care criminalul comite fapta de omor, este o
aciune-condiie. Deci, specificul condiiei const in aceea c este un
fenomen care nu determin un alt fenomen, ci numai ajut la
producerea lui, constind intr-un fel de ans, de ocazie, care
contribuie.In criminologie deosebim urmtoarele tipuri de cauze: 1)
Cauze generale, care se refer la cauzele mai multor feluri de crime,
cauze legate de persoana criminalului i cauze referitoare la mediu;2)
cauze speciale, care se refer la un singur sector (domeniu);3) cauze
pariale, care privesc un segment dintr-un lan de cauze;4) cauze
obiective, care ar fi legate de aspecte materiale ca, srcia, lipsurile
materiale etc.;5) cauze subiective, care s-ar referi la aspectele psihice
ale infractorului;6) cauze principale, care au un rol determinant in
comiterea actului infracional;7) cauze secundare, care au un rol mai
redus in comiterea crimei;8) cauze determinante, care joac un rol
hotritor in comiterea unei crime, spre exemplu, dorina de
rzbunare;9) cauze declanatoare, care provoac trecerea la act, spre
exemplu, o ceart sau conflict;10) cauze ereditare, care aparin
elementelor dobindite prin natere, ca debilitatea mintal sau alte boli
de natur psihic;11) cauze de dezvoltare, care se refer la condiiile
de dezvoltare a criminalului, la influene negative din partea unor
persoane cu care criminalul s-a aflat in contact

Nivelurile cauzalitii fenomenului social al

criminalitii

Mecanismul comportamentului infracional a

infraciunilor intenionate i imprudente
Prin mecanismul actului infracional nelegem procesul de natere
(apariie) i dezvoltare a unei infraciuni concrete. Dup forma sa
exterioar procesul numit nu difer prin nimic de procesul de natere i
dezvoltare a oricrui act licit. Deosebirea dintre ele const doar n
coninut.Mecanismul actului infracional include urmtoarele trei etape
de baz: naterea motivului, luarea deciziei, realizarea inteniei
criminale. Iar, etapele la rndul lor, pot fi alctuite din mai multe
elemente.

Noiunea i trsturile caracteristice ale personalitii

infractorului
Personalitatea criminalului intereseaz tiina criminologiei din dou
perspective. n primul rnd, criminologia studiaz legturile ce exist
ntre personalitatea criminalului i crim. Apoi, investigheaz
posibilitile de influenare n scopul reorientrii comportamentului

negativ al acestuia.Personalitatea criminalului const din ansamblul

trsturilor, particularitilor bio-psiho-sociale cu un nalt grad de
stabilitate ce caracterizeaz persoana care a svrit o infraciune ca
infractor. prin noiunea de personalitate a infractorului inelegem
ansamblul trsturilor individuale bio-psiho-socio-culturale, precum i
totalitatea calitilor sociale ale omului, care in corelaie cu alte
condiii impersonale determin comiterea unei fapte, prevzut de
legea penal.Trstura principal care caracterizeaz personalitatea
infractorului este aceea c a svirit o crim; nu este criminal cel care
are numai intenia de a sviri o crim. Svirindu-se o crim,
persoana comite o fapt grav interzis i oprit de lege, pentru care
este judecat i condamnat, ceea ce intrete, din punct de vedere
social i juridic, statutul su de infractor.

Factorii economici ce favorizeaz criminalitatea

Starea economic a unui stat, a unei zone mai restranse, poate determina sau influena
anumite comportamente umane, inclusiv comportamentul infracional. Factorii
economici ce pot fi considerai cu coninut criminogen sunt industrializarea,
omajul, nivelul de trai i crizele economice.Industrializarea este cea care ofer
locuri de munc, posibiliti de instruire i specializare oferind creterea
nivelului de trai al oamenilor. Fenomenul de industrializare produce
unele efecte secundare, cum ar fi:
- creterea masiv a mobilitii orizontale a unei intregi populaii
rurale, care se deplaseaz spre zonele industrializate. Inlocuirea mediului social
rural cu cel urban, in care individul a devenit un necunoscut, este de natur s produc
efecte negative asupra acestei categorii de oameni, provocand
modificri in structura lor de personalitate;
- industrializarea produce o specializare cu efecte de instrinare;
- industrializarea afecteaz grav echilibrul ecologic, producand efecte
care accentueaz starea de stres a muncitorilor i a celorlali membrii ai
societii.

Concepte ale personalitii infractorului

Personalitatea este un concept operaional de ordin descriptiv care
nfieaz rezultatulunui proces de adaptare a fiinei umane la lume,
cu scop de conservare i dezvoltare. Ea esteconsecina procesului
interacionist prin care infrastructura biologic a fost grefat cu
principalii vectori sociali, un rezultat al interaciunii dialectice dintre
ansamblul caracteristicilor organizriiinterne a individului (factorii
endogeni) i ansamblul factorilor mediului social (factorii
exogeni)Aptitudinile reprezint sisteme operaionale stabilizate,
superior dezvoltate i de mareeficien.Aptitudinile de baz sunt
motenite, iar cele superioare sunt dobndite n procesulnvrii i
perfecionrii individuale Temperamentul exprim gradele de activare a
energiei bio-psihice, determinate att desecreiile endocrine, de cele
ale tiroidei i ale paratiroidei, precum i de sistemul de
activarereticular din diencefal. Componenta temperamental poate fi

integrat ca element explicativ netiologia crimei, dar numai pe baza

datelor furnizate de tiina contemporan care arat c nu existtipuri
pure de temperament i c aceste tipuri conin att trsturi pozitive
ct i negativ.Modulde manifestare concret a temperamentului
depinde de msura n care el este reglat i stpnit
decaracter.Caracterul reprezint un ansamblu de nsuiri care se
manifest constant i durabil n faptelede conduit ale
individului.Comportamentul(conduita) exprim raportul dintre
activitatea sistemului nervos central careregleaz procesele de relaie
cu societatea i sistemul neurovegetativ care conduce procesele
internede metabolism.El este rezultatul interaciunii componentelor
personalitii, nscris ntr-o matricecu un nalt grad de stabilitate.

Raportul dintre social i biologic in structura

personalitii infractorului

In cadrul orientrii biologice (sau bioantropologice), personalitatea

infractorului este sinonim cu individualitatea fizic i patologic, adic
cu o sum de stigmate care configureaz portretul-tip distinct al
comportamentului uman.In cele din urm, in orientarea sociologic,
conceptul de personalitate a infractorului este bazat pe ideea c
persoana este rezultatul influenelor determinate de factorii socioculturali.

Rolul alienrii (instrinrii) i frustrrii in procesul

formrii personalitii infractorului

Alienarea const n autoizolare a individului fa de societate ca urmare

a respingerii lui de ctre aceasta. Procesul de alienare poate avea loc
la diferite niveluri sociale i s fie legat de felurite fenomene sociale
(economice, socio-culturale etc.). Privit din perspectiva
criminogenezei alienarea se nscrie, desigur, n procese de natur
global, privit ns prin prisma formrii personalitii infractorului,
nstrinarea cunoate un cadru simitor mai restrns: se produce la
nivel de microgrup.
Pentru claritate, s urmrim un exemplu de alienare. Presupunem c
un elev i-a schimbat locul de reedin i, astfel, s-a pomenit ntr-un
colectiv nou (coal, liceu etc.). n noul su colectiv, el este ns
ignorat, neglijat fie ntr-o manier brutal (btaie de joc), fie n una mai
civilizat (nu i se acord nici o atenie). n atare situaie el nu se va
putea manifesta.Or, fiecare individ posed necesitatea intrinsec de a
se manifesta, de a-i realiza potenialul, de a da curs energiilor sale.
Silit de circumstane, elevul n cauz va cuta, cu siguran, un mediu
ce i-ar permite s se manifeste. i dac mediul, care i va oferi o atare
posibilitate va avea orientare criminal, atunci e foarte probabil c el
va pi pe calea infraciunilor.Caracteristic nstrinrii este c aici
acioneaz preponderent factorii externi (exogeni). Indivizii czui, de
regul, victime ale alienrii nu se deosebesc cu nimic de ceilali i nu n
ei se afl cauza respingerii lor.

i mai este ceva de reinut. Alienarea poate fi nu doar negativ (cazul

examinat mai sus), ci i pozitiv (persoana nstrinat i gsete
refugiu n lumea crilor, ca mai apoi s fac invenii, de care ar
beneficia o societate ntreag) sau neutr (de pild, persoana n cauz
prsete societatea, pentru a-i duce restul vieii n mijlocul unei
pduri).Frustrarea este sentimentul pe care l resimte individul privat
de un drept sau nelat n ateptrile, aspiraiile sale. Reaciile la
frustrare sunt cele mai diferite, depinznd de agentul frustrant i
personalitatea celui frustrat. Dac sentimentul de frustrare atinge o
intensitate maxim, n unele situaii poate cauza un efect perturbant n
personalitate i, respectiv, adoptarea conduitei infracionale de ctre
individ.Iat un exemplu posibil. Un tnr absolvent cu diplom
universitar se angajeaz la serviciu. Prestaia lui este excelent, el
obinnd rezultate foarte bune. Dar drepturile de care se bucur nu
sunt respectate (nu obine locuin sau obine una necorespunztoare,
leafa este pltit cu ntrziere etc.), iar ateptrile de apreciere din
partea conducerii rmn fr rspuns (nu este apreciat la justa valoare,
nu este stimulat cu premii i nici avansat etc.). Profund frustrat,
persoana n discuie poate recurge la infraciuni: s ia mit ori s fac
abuz de serviciu pentru a-i realiza careva interese.

Rolul inadaptrii i invrii in procesul formrii

personalitii infractorului

Inadaptarea rezid n incapacitatea persoanei de a rspunde adecvat

la cerinele naintate de societate, dar nici de a satisface propriile
cerine, necesiti, nzuine. La baza acestei incapaciti pot sta
deficiene fizice (n cazul handicapailor), senzoriale (la orbi, surzi),
intelectuale (la indivizi arierai) sau caracteriale.Inadaptarea nu n
toate cazurile servete drept baza unei orientri infracionale a
persoanei. De altfel, inadaptaii care devin infractori posed, n mod
predominant, deficiene caracteriale. Iar n societile unde
funcioneaz un mecanism eficient de depistare i recuperare a
inadaptaiior, numrul inadaptrilor implicnd infraciuni este
redus.Exemplu de inadaptai sunt persoanele din mediul rural care,
venind la ora, nu reuesc s se integreze n peisajul cultural urban,
nimeresc n grupuri criminale i nu peste mult timp accept comiterea
infraciunilor.Pentru acest model de formare a personalitii
criminalului este tipic aciunea factorilor interni (endogeni), deci
cauza este n individ.

Rolul personalitii infractorului in mecanismul

comportamentului infracional

Clasificri i tipologii ale infractorilor Pentru studierea optim a celor

care au comis infraciuni, precum i elaborarea metodelor adecvate de
influenare, n sensul dorit, a conduitei lor sunt operate diverse tipologii
i clasificri ale infractorilor.Din punctul de vedere al gradului de
stabilitate, a motivaiei criminogene distingem urmtoarele tipuri de

infractori:a) infractor ntmpltor care a comis pentru prima oar

infraciune lipsit de gravitate datorit unor circumstane accidentale,
fapt care este n contradicie cu conduita anterioar actului
infracional;b) infractor situaional persoana care a comis pentru
prima dat infraciune, ns grav, fiind constrns de mprejurri
defavorabile;c) infractor instabil persoana care a svrit pentru
prima oar infraciune, dar care persoan se caracterizeaz, n genere,
negativ i a comis n trecut nclcri de lege;d) infractor nrit
persoana care a comis n repetate rnduri infraciuni, inclusiv cele cu
antecedente penale;e) infractor deosebit de periculos persoana care
a svrit n repetate rnduri infraciuni grave.
Infractorii pot fi clasificai n baza diferitor criterii:1) dup vrst avem
urmtoarele grupuri: 14-15 ani, 16-17 ani infractori minori; 18-24
ani, 25-29 ani infractori tineri; 30-49 ani infractori maturi; peste
50 ani infractori n etate.2) dup starea social i ocupaie: elevi,
studeni, muncitori, agricultori, funcionari, pensionari, persoane
nencadrate n cmpul muncii etc.3) dup gradul de instruire: infractori
care au coala general; infractori care au coala profesional;
infractori care au liceul; infractori cu studii superioare.4) dup starea
persoanei n momentul comiterii infraciunii: n stare de ebrietate; n
componena unui grup criminal; n stare de excitaie narcotic; n
timpul ispirii pedepsei etc. Clasificarea infractorilor este operat i n
cercetrile statistice, care furnizeaz criminologiei informaii preioase

Conceptul de victimologie criminologic

Conceptul de victimologie defineste actiunile victimei ca unic mod de

reparare, de recuperare a intereselor individuale, noile reguli si principii
comportamentale adoptate de victima, actele de vointa, simtamintele,
constrangerea morala, fundamentele morale, dificultatile de adaptare,
sinteza cauzalitatii agresionale, conexiunile in actiunile agresivovictimologice precum si conflictul acestora.Intrucat victima exista
alaturi de un act agresional, determinarea acestuia va releva
identitatea manifestarilor victimale, evolutia singulara a acestora si
efectul social al victimizarii. Modul in care victima percepe, intelege,
accepta sau respinge violenta actului agresiv are valoare pentru
stabilirea lantului cauzelor si efectelor fenomenului victimal. Expunerea
exacta a elementelor si laturilor actului agresional, a efectelor acestuia
asupra victimei reprezinta forme specifice de definire a victimologiei.

Clasificarea i tipologia victimelor

1)Victime care anterior faptului infracional nu au avut nici olegtur

cu fptaul Victima nu are nici o parte de vin n actulinfracional;
incidental victima s-a aflat la locul infraciunii. Astfel, estecazul
funcionarului de la ghieul unei bnci care nu are nici o legtur
cuinfractorul, el devine victim numai pentru c la ora respectiv se
aflaacolo.n cazurile de acest tip, aciunea infractorului este rezultatul
uneidecizii unilaterale luate de el, victima sub nici un aspect nu are

vreo partede vin, caracteristicile sale fizice sau psihice nu sunt

determinante.
2)Victime provocatoare sunt acelea care anterior victimizrii lorau
comis ceva, contient sau incontient, fa de infractor.
Asemeneacazuri pot fi ntlnite atunci cnd cineva (victima ulterioar)
se comportarogant fa de viitorul infractor sau dac nu i ine o
promisiune datsolemn ori dac intr n relaii amoroase cu iubita
infractorului etc. Multefapte de acest fel pot strni instinctele agresive
ale rufctorului, careapoi trece uor la act, victimizndu-l pe cel
care i-a provocat starea defrustrare.
3)Victime care precipit declanarea aciunii rufctorului .Este cazul
persoanelor care, prin conduita lor, influeneaz rufctorii na comite
infraciuni, dei ntre cei doi protagoniti nu a existat o
legtur.Comportamentul neglijent al viitoarei victime l incit pe
infractor(persoana care trntete portiera autoturismului, dar uit s o
ncuie;femeia care umbl seara prin locuri puin frecventate i are o
costumaieprovocatoare etc.).Schafer sublinia c orict de
ademenitoare ar fi ocaziile, ele nu aunici un efect asupra unor
persoane care sunt perfect integrate n societatei accept normele
moral-legale. Totui i n aceste cazuri o parte din vinaparine
victimei, care prin comportamentul neglijent, prin lipsa de grijfa de
bunuri sau propria persoan o fac s devin prad uoar
pentruinfractori.
4)Victime slabe sub aspect biologic,ale cror slbiciuni fizice ipsihice
trezesc ideea comiterii unor acte criminale mpotriva lor(copiii,btrnii,
debilii fizic sau mintal). Dei constituia biologic, lipsaposibilitii de
aprare adecvat sau chiar de raportare ulterioarfaciliteaz sau chiar
precipit comiterea infraciunii, totui victima nupoate avea nici o
parte din responsabilitate. O parte din responsabilitatele revine
persoanelor care, prin gradul de rudenie sau profesiune, ineglijeaz
datoria expunnd la victimizare pe cei fa de care aurspunderi
moral-legale.
5)Victime slabe sub aspect social sunt considerate de autor aceiindivizi
care, prin statusul de etnici minoritari sau aparinnd unor
religiineagreate de ctre comunitate, fr s aib nici un fel de vin
realpersonal, cad frecvent victime agresiunii manifestate de
ctrereprezentanii comunitii. Populaia de culoare din anumite ri
cuideologie rasist, diversele secte ale unor religii neagreate de
majoritatea populaiei, constituie victime fa de care linajul se aplic
uneori cudestul zel.
6)Victime autovictimizante sunt acele persoane care
orienteazagresiunea ctre propria persoan, ele nsele ajung s
devin proprii lorcriminali. Toxicomaniile, suicidul, cartoforia etc. sunt
acte deviante sauchiar criminale n care cel lezat joac rolul dublu de
criminal i de victim,responsabilitatea nicidecum nu poate fi mprit
n aceste cazuri ntreinfractor i victim.

7)Victime politice sunt persoanele care au de suferit din

cauzaconvingerilor lor, convingeri care nu trebuie s se materializeze
neaprat n aciuni
O interesant tipologie este cea pe care criminologul Wolf Middendorf o
face victimei escrocheriei (Bogdan & Sntea, 1988). Aceasttipologie
cuprinde patru categorii de victime escrocate:1)Victima
generoas,care este deseori pgubit nu prin faptulc ar dori vreun
avantaj material din relaia cu infractorul, ci din cauzadisponibilitii
sale de a sri n ajutorul oricui i cere concursul. Faliiceretori, care
afieaz diverse infirmiti fizice sunt profitorii naivitiivictimelor. Tot
aici se ncadreaz generoii care gzduiesc diversepersoane, dup
care se trezesc jefuii de o parte din bunuri.
2)Victimele bunelor ocaziisunt cele ce fac cumprturiocazionale de
la indivizi necunoscui care se pretind a fi n jenfinanciar
momentan i ofer la preuri derizorii diverse obiecte demare
valoare.
3)Victimele devoiunii i ale afectivitii .n aceast categorieintr
religioii fanatici, care sunt dispui s doneze bani, bunuri, srenune la
proprieti etc. pentru a putea fi pe placul unor puterisupranaturale.
Tot din aceast categorie de victime fac parte i acelefemei mai
vrstnice care vor s se cstoreasc cu orice pre.
4)Victimele lcomiei i ale doritorilor de mari ctiguri ilicite
.n cazul acestora este greu de stabilit ce parte de vin are fiecare
dintreprotagonitii aciunii. Cumprtorii de aciuni ale cror valoare va
creteimediat, finanatorii unor sisteme sigure de ctig la rulet, sunt
mostredin infinitele variante pe care escrocii mai rafinai le utilizeaz
pentruatragerea i jefuirea victimelor.Fattah (1967) difereniaz
victimele dup gradul de participare iimplicare n comiterea actelor
infracionale: nonparticipare; latent,predispus; provocator; participant;
fals.Aproximativ tot n baza acestui criteriu Lamborn (1968)
stabiletease categorii de victime, subliniind n special tipul de
ntlnire victim-infractor: iniiere; facilitare; provocare; comitere,
svrire; cooperare;instigare.Cea mai simpl clasificare pare a fi cea
realizat dup criteriulagentului victimizator: victime ale omorului, ale
loviturilor cauzatoare demoarte, ale tlhriei, ale violului, ale furtului,
ale nelciunii etc.

Victimizare i victimitate

Cercetrile au demonstrat c anumite persoane sunt supuse unui mai

mare risc de a deveni victime. Gradul de predispoziie a persoanei de a
deveni victim este numit vulnerabilitate victimal, iar prin victimitate
concepem acele nsuiri, trsturi, capaciti, roluri ndeplinite (n
societate) etc., care predispun persoana de a deveni victim. Asupra
gradului de vulnerabilitate victimal influeneaz a) factori personali:
vrsta (minoritate, btrnee), sexul, deficienele psihice, carenele
educaionale sau experiena social redus, calitatea de poliist, de
bodyguard etc.; b) factori situaionali: anumite situaii care i fac pe

unii indivizi n mai mare msur susceptibili de a deveni victime, este

cazul turitilor ntr-o ar strin, cltorilor n transportul urban etc.
Prin victimizare se nelege procesul de transformare a persoanei n
victim.

Personalitatea i comportamentul victimei in

mecanismul actului infracional

Rolul victimei n mecanismul actului infracional este cel mai divers,

variind de la unul pasiv (infractor activ) pn la altul activ (infractor
pasiv). Privit prin aceast prism, comportamentul victimei poate fi: a)
neutru nu contribuie nici la comiterea infraciunii, nici la
contracararea ei; b) pozitiv (socialmente ncuviinat) se manifest
prin opunere de rezisten activ mpotriva atentatului criminal; c)
negativ victima nsi ncalc ntr-un mod oarecare normele morale
sau juridice (provocarea infractorului, contractarea unei afaceri ilicite,
aflarea n stare de ebrietate etc.)

Clasificarea situaiilor victimogene dup

comportamentul victimei

Aadar, n baza ideilor metodologice menionatei a analizei practicii

judiciare din Republica Moldova, distingem patru tipuri generalizate de
situaii victimogene dup comportamentul victimei: 1) situaiile cu
comportament provocator al victimei; 2) situaiile n care victima are
un comportament neatent, uuratic, riscant, neprevztor, crend
condiii obiective favorabile pentru comiterea infraciunii; 3) situaiile,
n care comportamentul victimei este pozitiv, dar strnete o reacie
negativ, un comportament ilegal din partea infractorului; 4) situaiile
cu comportamentul neutral al persoanei vtmate. n cadrul primului
tip de situaii am evideniat situaiile create de o provocare activ a
victimeii situaiile aprute ca urmare a unei provocri pasive a
persoanei vtmate. n funcie de graduli formele provocrilor active
am difereniat tipul respectiv n trei subtipuri: a) situaii cu impact
sporit; b) situaii cu impact mai puin sporit; c) situaiile n care
iniiativa n procesul conflictului nu-i aparine victimei, dar ei i revine
rolul de catalizator

Raportul infractor-victim

Deci relaiile reciproce dintre potenialul victimizatori posibila victim,

care genereaz infraciunea, sunt nite legturi specificei apar n baza
multiplelor raporturi sociale Relaiile dintre infractori victim l
determin uneori pe criminal s aleag metoda de
comitere a infraciunii, precumi s-i selecteze victima.
Prin urmare, raportul infractor - victim poate fi privit ca o astfel de stare,
cnd ntr-o singur persoan se mbin infractoruli victima,
concomitent sau n mod alternant (conceptul introdus de Hentigi
dezvoltat, mai apoi, de Ellenberger). Schimbarea rolurilor uneii aceiai
persoane n mecanismul actului decurge nu numai sub forma
infractor, apoi victim, victim, apoi infractor dari dup un cerc

nchis: atentator, victim, atentatori victim, atentator, victim.

Aceast categorie necesit un studiu mai amplu att n baza datelor
statistice generale, ct i n baza metodei biografice de cercetare i
acumulare a unui material bogat victimologic.

Vinovia victimei
Noiunea de vinovie, atunci cnd ea este atribuit victimei, nu trebuie
identificat cu vinovia subiectului infraciunii. n cazul victimei, prin
vinovie concepem nu doar latura subiectiv a conduitei, ci
comportamentul integral al victimei, adic att aspectul obiectiv, ct i
cel subiectiv sunt privite n corelaie. De asemenea, conceptul n
discuie presupune vinovia n sens larg, adic att valenele juridice,
ct i morale ale ei, i care vinovie rezult din aprecierea conduitei
victimei.
Din punctul de vedere al vinoviei victimei, Mendelshon distinge
urmtoarele categorii: l) victim absolut nevinovat; 2) victim a crei
vinovie e mai mic dect a infractorului (comportament provocator);
3) victim la fel de vinovat ca i infractorul (n cazul depirii limitelor
legitimei aprri); 4) victim a crei vinovie este mai mare dect a
infractorului (infraciuni comise n stare de afect); 5) victim absolut
vinovat (nfptuiete un atac ca urmare a cruia ea este omort, n
scop de legitim aprare); 6) victim simulant sau confabulator.

Prevenirea victimologic

Metodologic, prevenirea victimologic, cai prevenirea tradiional a

criminalitii, poate fi divizat n: generali individual. Prevenirea
victimologic general cuprinde relevarea factorilor victimogeni;
elaborareai utilizarea msurilor orientate spre minimalizarea,
neutralizareai nlturarea factorilor respectivi. Prevenirea
victimologic individual include identificarea persoanelor care se
caracterizeaz printr-o vulnerabilitate victimal sporit i promovarea
unor msuri de protecie sau autoprotecie a acestora; resocializareai
reintegrarea social a victimelor infraciunilor n scopul reducerii
victimizrii lor repetate.

Prevenirea criminalitii i concepte omogene

. Elementele componente ale strategiei propuse de noi spre

realizareMinisterului Justiiei, sunt urmtoarele:-programe de prevenire;
-studii i cercetri;Institutul Naional de Criminologie (exist deja);informarea i educarea publicului;-formarea specialitilor;-centru de
documentare;-fond de investiii n prevenire;-fundaie public pentru
prevenir.Prevenirea criminalitii ca sistem multilateral de msuri statale i
sociale orientate spre nlturarea, reducerea sau neutralizarea cauzelor
i condiiilor criminalitii. Caracteristica general a sistemului
prevenirii criminalitii. Cerinele eseniale fa de msurile preventive:
asigurarea jjuridic; temeinicia social i economic; eficacitatea;
caracterul sistematic al lor.
Clasificarea msurilor de prevenire a criminalitii. Activitatea

preventiv cu caracter general i special (criminologic). Corelaia

acestor nivele de prevenire. Profilaxia (prevenirea) general, special i
individual evideniat dup nivelul i direcia de aplicare a msurilor
preventive conform nivelului criminalitii. Tipurile profilaxiei
individuale. Msurile preventive aplicate dup volumul teritorial.
Analiza msurilor sociale i special-criminologice de prevenire a
criminalitii dup mecanismul de aciune. Msurile social-economice,
organizaionale i de dirijare, ideologice, tehnice i juridice.

Profilaxia individual a criminalitii

A preveni nseamn a atrage atenia cuiva asupra consecinelor negative

ale unor aciuni, a informa n prealabil, a avertiza, a adopta msuri de
precauie pentru a nltura un eveniment care ar putea fi neplcut, a
prentmpina svrirea unor fapte ce contravin legii

Subiecii prevenirii criminalitii

Subiecii prevenirii criminalitii. Organele legislative i executive ca
subieci ai profilaxiei. Prevenirea criminalitii de ctre organele
municipale.
Organele de drept ca subieci ai prevenirii criminalitii. Activitatea
profilactic a judectoriilor, procuraturii, organelor afacerilor interne i
a securitii naionale, avocaturii, notariatului

Principiile prevenirii criminalitii

a) legalitatea; b) respectarea drepturilor i libertilor fundamentale ale

omului; c) operativitatea; d) inevitabilitatea pedepsei; e) securitatea
informatic i protecia datelor cu caracter personal; f) utilizarea
complex a msurilor de profilaxie: juridice, social-economice i
informatice; g) parteneriatul social, colaborarea autoritilor
administraiei publice cu organizaii internaionale, cu organizaii
neguvernamentale, cu ali reprezentani ai societii civile.

Legislaia criminologic-legislatia penala

Problema violenei domestice
Violena domestic este o ameninare sau provocare, petrecut n
prezent sau n trecut, a unei rniri fizice n cadrul relaiei dintre
partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu.
Atacul fizic sau sexual poate fi nsoit de intimidri sau abuzuri verbale;
distrugerea bunurilor care aparin victimei; izolarea de prieteni, familie
sau alte poteniale surse de sprijin; ameninri fcute la adresa altor
persoane semnificative pentru victim, inclusiv a copiilor; furturi;
controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor,
deplasrilor, telefonului i a altor surse de ngrijire i protecie.Se
numete "violena n familie" orice act vtmtor, fizic sau emoional
care are loc ntre membrii unei familii. Abuzul n interiorul unei familii
poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse
financiare, izolarea de prieteni i familie, ameninri i atacuri care n
unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri. Dei pn de
curnd s-a presupus c femeia este cel mai adesea victima violenei n

familiei, n urma unor cercetri s-a descoperit c de fapt numrul

brbailor agresai este destul de mare. Experii care cerceteaz
aceast problem sunt de acord c violena este un fenomen larg
rspndit, mult mai rspndit dect arat sondajele, pentru simplu fapt
ca unele fapte nu sunt raportate poliiei sau spitalelor.Familia care
constituie un teren de manifestare a violenei domestice devine mai
puin transparent i deschis mediului social imediat: familia lrgit,
vecinii, prietenii, colegii. Este evident izolarea social a acestor
familii. Ele capt o stigm n ochii celorlali i n acelai timp un
sentiment de stigm i culp care le face s se izoleze.Soul violent nu
dorete ca soia lui s ntrein relaii sociale n cadrul crora s-i
poat mrturisi suferina i eventual s poat primi un sprijin.Pe de
alt parte, brbaii violeni au ca i caracteristici de personalitate lipsa
abilitilor i a bucuriei de a comunica. Pentru partenerii violeni, a
comunica, n mediul intim al cminului, devine mai mult un prilej de a-l
ataca verbal pe cellalt, n vreme ce, la locul de munc rmne o
rutin de relaionare superficial cu ceilali, un rol jucat n limitele
orelor de serviciu.

Problema legalizrii prostituiei

CONTRA: Proliferarea bolilor cu transmitere sexual, n special SIDA

Dezvoltarea fenomenului infractionar; conform studiilor realizate n
diferite zone ale lumii unde prostitutia s-a legalizat, n zona n care este
amplasat bordelul fenomenul infractionar va creste cu de la 20% pn
la 1000% (o mie!), n functie de natura infractiunii. Amplificarea
traficului de femei si a turismului sexual;Degradarea atitudinii brbatilor
fat de femei:
Degradarea relatiilor din cuplu;Crearea de oportunitti ''legale'' pentru recrutarea
permanent n prostitutie a noi si noi tinere.Crearea de oportunitti
''legale'' pentru noi si noi ''clienti'' care n conditiile prostitutiei ilegale
nu ar recurge la servicii de acest tip.
PRO:este o profesie care poate aduce cistig,vor avea incaperile lor speciale,vor varsa bani
in bugetul de stat

Problema legalizrii armelor de foc

Subcultura criminal
Teoria subculturilor deviante n viziunea lui Cohen subcultur desemneaz faptul
c un ansamblu de indivizi mprtsesc o aceeai lume de valori care
modeleaz
normele n baza crora pot fiinterpretate lucrurile i evenimentele i
care permit comunicarea ntre indivizi;comunicare ce asigurbuna
desfurare a interactiunii.Pentru el subcultura delincvent specific
bandelor de tineri prezint 3 caracteristici:este neutilitar(activitatea
criminal nu urmrete n mod necesar un obiect instrumental s
posede sau s se bucure de un bun inaccesibil)2.ru
intentionat(infractiunile sunt adesea comise din pur sfidare sau
pentru aface pe altul s sufere n mod gratuit)3.negativ(conduitele se

supun principiului de opozitie sistematic fat de normelestabilite)

Subcultura criminalare patru caracteristici:1.socializarea la crim se
face prin contactul cu semenii care au reuit deja n lumeadelincventei
i care propun mijloace de reuit social admirate2.adeziunea la
lumea delincventei se face printr-un proces nencetat de nvtare i
evolueaz n ritmul responsabilittilor pe care un nou venit le
primete3.definirea rolului de criminal cere existenta unor relatii
codificate ntre lumile legalittii i ilegalittii4.organizarea social a
criminalittii asigur
conformitatea conduitelor membrilor sai reprimind manifestarile deviante in
raport cu normele acestei organizari

Justiia restaurativ i perspectivele ei in Republica

Moldova
Daca justitia restaurativa este pentru a reusi in realizarea a mai mult
decat niste simple programe pentrusistemul justitiei criminalistice a
celor de la periferie dar,in schimb, pentru a deveni filozofia pe
careintreg sistemul jusitiar este bazat, va avea de a face cu un numar
de intrebari legitime, asa cum loculpedepsei ar avea intr-un system
justitiar bazat pe restauratie jusitiara. Aceasta problema a fost
recentsubiectul a unei dispute feroce printre sustinatorii justitiei. La
prima vedere, disputa a trasat o liniefoarte clara printre grupul de
protaginisti si justitiei restaurative: cei care cred ca pedeapsa este
parte a justitiei restaurative (e.g. Braithwaite, Duff, Daly, Barton si
Dignan), si cei care argumenteaza capedeapsa nu-si are deloc locul
intr-un asemenea system (e.g. Wright si Walgrave) . Oricum, cand
neuitam mai indeaproape la continutul acestei discutii, se intelege a fid
oar o ciorovaiala de cuvinte: ceeace unii numesc pedeapsa, si ceea ce
unii numesc sanctiuni restaurative.