UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

CURRICULUM
la disciplina
CRIMINOLOGIA

CICLUL I: LICENŢĂ

AUTORI:
ŞAVGA Alina şi CIOBANU Igor
doctori în drept, conferenţiari universitari

CHIŞINĂU 2018
APROBAT Şef Departament_____________________
la şedinţa Departamentului
din „ _19_” __septembrie___ 2018

2
 I. PRELIMINARII

Curriculumul la disciplina „Criminologie” răspunde unor cerinţe de ordin didactic, reuşind să

se facă o selecţie riguroasă şi concludentă a numărului impresionant de teorii şi opinii, rezultat al
cercetărilor criminologice.
Scopul acestui curs este de a realiza studiul ştiinţific al criminalităţii şi al profilaxiei acesteia
prin prisma reacţiei sociale la fenomenul infracţional. Pe lîngă capitolele tradiţionale ale disciplinei
criminologie – definiţie, istoricul apariției și evoluția criminologiei, obiectul de studiu, metode şi
tehnici de cercetare şi teoriile ce explică din perspectiva biologică, psihologică sau sociologică
comportamentul infracţional – disciplina abordează şi criminologia judiciară – evoluţia principiilor
de drept şi a pedepsei; principalele tipuri de criminalitate – criminalitatea organizată, delincvenţa
juvenilă, criminalitatea feminină, criminalitatea economică, traficul de droguri, traficul de ființe
umane, terorismul, spălarea banilor etc.; aspectele victimologice şi penologice în prevenirea
comportamentului infracţional.
Disciplina Criminologie se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de
complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea
cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul Criminologiei. Aplicarea presupune
formarea abilităţilor tipice disciplinei, dezvoltarea capacităţilor. Integrarea presupune formarea
capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, solu-
ţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, manifestarea
atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare constituie
finalitatea procesului de învăţământ la disciplina Criminologie, formată prin realizarea obiectivelor
de cunoaştere şi aplicare.
Beneficiarii acestei discipline sunt studenţii anului III de studii, ciclul I - Licență (învățămînt
la zi). În cazul formei de organizare a învătământului cu frecvență redusă, beneficiarii disciplinei
Criminologie sunt studenții anului IV de studii, ciclul I – Licenţă.
Formabilii pot găsi în acest curs elementele teoretice de bază şi referinţele bibliografice
suficiente, necesare perfecţionării cunoştinţelor în acest domeniu. Din anumite perspective,
disciplina poate prezenta interes şi pentru practicieni, fie pentru cei implicaţi în mod nemijlocit în
activitatea de justiţie penală, fie pentru cei angajaţi în diferite activităţi cu caracter social, legate de
profilaxia comportamentului criminal sau deviant. Realizarea unei justiţii penale echitabile,
optimizarea şi umanizarea reacţiei sociale faţă de fenomenul infracțional, necesită o raportare
permanentă la rezultatele cercetărilor criminologice în aspect evolutiv și dinamic.
Criminologia se predă în limbile română, rusă, franceză și engleză.

3
 II. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Nr. de credite
Ore total:

Evaluarea
Forma de Codul Denumirea Responsabil Inclusiv
Semestrul
învăţământ disciplinei disciplinei de disciplină Total
C S L LI
Șavga A.
S.05.O.48 Criminologie Ciobanu I. V 120 30 30 - 60 E 4
cu frecvenţă
la zi

Criminologie 120 18 6 - 96 E 4
S.07.O.41 VII
cu frecvenţă Ciobanu I.
redusă*

III. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

Nr. Ore
d/o
Unităţi de conţinut Lucrul
Curs Seminar
individual
zi f/r* zi f/r* Zi f/r*
Criminologie
1. Obiectul, scopul, funcţiile, legăturile şi metodologia
2 1 2 - 2 4
cercetării criminologice.
2. Formarea criminologiei ca ştiinţă. 2 1 2 - 2 4
3. Concepţii şi teorii clasice asupra criminalităţii. 4 2 4 1 8 10
4. Teorii, curente, şcoli criminologice contemporane asupra
4 2 4 1 8 10
criminalităţii.
5. Fenomenologia criminalităţii. 2 2 2 1 5 8
6. Personalitatea infractorului. 2 1 2 1 5 8
7. Victima infracţiunii. 2 1 2 1 4 8
8. Reacţia socială faţă de infracţionism. 2 1 2 - 2 4
9. Criminologia preventivă. 2 1 2 - 5 5
10. Instituţii şi strategii actuale de luptă împotriva - 5 10
2 2 2
criminalităţii.
11. Resocializarea infractorului. 2 1 2 - 4 5
12. Tipuri de criminalitate. 2 2 2 - 5 10
13. Criminalitatea în Republica Moldova. 2 1 2 1 5 10
Total 30 18 30 6 60 96

* pentru specialitățile cu frecvență redusă

4
IV. COMPETENŢE PROFESIONALE ŞI FINALITĂŢI DE STUDIU
COMPETENŢE
1. Cunoaşterea conceptelor, teoriilor,
paradigmelor şi metodologiei din domeniul
juridic
2. Utilizarea cunoştinţelor în culegerea datelor
şi informaţiilor referitoare la probleme
concrete de drept
3. Aplicarea legislaţiei Republicii Moldova, a
altor instrumente juridice europene şi
internaţionale
4. Aplicarea tehnicilor şi instrumentelor
specifice din domeniul juridic în soluţionarea
problemelor de ordin practic
FINALITĂŢI DE STUDIU
- a defini noțiunea de crimă, criminal şi criminalitate,
conţinutul şi tehnologia realizării procesului de
criminalizare în diverse orînduiri sociale;
- a relata despre evoluţia fenomenului criminalității în
diferite etape istorice de dezvoltare a societăţii şi în
diferite sisteme de drept;
- a demonstra temeinicia teoriilor ştiinţifice de
orientare bioantropologică, psihologică și
sociologică privind cauzalitatea criminalității;
- a interpreta modele de prevenire şi combatere a
criminalităţii prin raportare la doctrină;
- a valorifica opiniile oponente care privesc
problemele bazelor reacţiei sociale antiinfracţionale.
- a identifica principalii indicatori statistici cantitativi
și calitativi de evaluare a criminalității;
- a traduce în limbajul dreptului penal faptele ilegale
de relevanţă penală desprinse din realitatea socială;
- a compara noile situaţii sociale criminogene, din
perspectiva legii penale în vigoare, precum şi a
soluţiilor ce se impun în rezolvarea cazurilor
concrete deduse judecăţii;
- a determina actele normative naţionale, europene /
internaţionale din domeniul incriminării, prevenirii
și combaterii criminalității;
- a stabili legături între normele legii penale care
definesc tipuri de criminalitate şi normele de
referinţă din actele normative extrapenale;
- a identifica coraportul dintre normele de
incriminare prevăzute de legea penală a Republicii
Moldova şi cele prevăzute la nivel
european/internaţional;
- a formula propuneri de compatibilizare a
prevederilor legislației penale autohtone cu
prevederile legislaţiei europene şi cu prevederile
convenţiilor internaţionale ratificate de Republica
Moldova;
- a argumenta, prin folosirea de tehnici şi instrumente
specifice domeniului Criminologiei, necesitatea
includerii unor sau altor fapte sub incidenţa cadrului
reglementar penal;
- a selecta instrumentarul teoretico-practic necesar ca
suport la clarificarea naturii juridice a unui sau alt
tip de criminalitate;
- a verifica respectarea de către legiuitor a
principiului legalității incriminării prin prisma
jurisprudenței CtEDO în cazul normelor juridico-
penale cu conținut ambiguu;
5

5. Exprimarea viziunilor proprii faţă de
reglementări sau coliziuni sau de drept
6. Utilizarea de tehnici, metode şi procedee în
vederea formulării soluţiilor interpretative ale
normelor juridice
7. Formularea propunerilor în vederea
perfecţionării cadrului legal existent
8. Îndeplinirea la termen, riguroasă şi
responsabilă, în condiţii de eficienţă şi
eficacitate, a sarcinilor profesionale, cu
respectarea principiilor eticii juridice
9. Utilizarea eficientă a resurselor de -
comunicare, a surselor de formare
profesională asistată, atât în limba română,
cât şi într-o limbă de circulaţie internaţională -
- a determina modelele de alternativă pentru normele
incriminatorii caracterizate prin disfuncţionalităţi de
aplicare practică;
- a elabora planuri de acţiune ce pot fi raportate la
situaţiile concrete din practica judiciară națională în
vederea perfecționării sistemului de prevenire și
combatere a criminalității;
- a estima eficienţa normelor legislaţiei penale a
Republicii Moldova sub aspectul aplicabilităţii lor
practice;
- a expune opinia proprie referitoare la lacunele şi
carenţele întâlnite în legislația penală în vigoare;
- a reevalua procesul de criminalizare,
decriminalizare şi recriminalizare a faptelor în
legislația penală autohtonă;
- a evalua corectitudinea sau incorectitudinea unor
soluţii din practica de urmărire penală şi cea
judiciară;
- a utiliza metodele specifice criminologiei în
procesul de elucidare a esenţei socio-juridice a
fiecărei incriminări în parte;
- a analiza practica judiciară națională în vederea
surprinderii tendințelor de interpretare a legii penale
în cauze concrete;
- a programa algoritmi de calificare în cazul fiecărei
infracţiuni;
- a recomanda măsuri concrete de îmbunătăţire a
calităţii predării disciplinei Criminologie;
- a influenţa, prin intermediul publicaţiilor şi
comunicărilor ştiinţifice, procesul de creare,
interpretare (oficială) şi aplicare a normelor penale;
- a formula propuneri de lege ferenda menite să
contribuie la îmbunătățirea calitativă a cadrului
incriminator în materie penală;
- a propune soluţii funcţionale pentru eficientizarea
aplicării normelor şi strategiilor actuale de luptă
împotriva criminalităţii;
- a trasa perspectivele dezvoltării Criminologiei ca
instrument de realizare a politicii penale în
Republica Moldova;
- a organiza într-un mod eficient procesul de studiere
a tipurilor concrete de criminalitate;
- a îndeplini la timp și calitativ lucrul individual;
- a colabora și interacționa cu alți colegi în vederea
realizarii sarcinilor individuale și colective;
a cerceta resursele juridice ale instituțiilor naționale
(MAI, Ministerul Justiției) privind monitorizarea
statistică a fenomenului criminaltății;
a cerceta resursele juridice ale instituțiilor
internaționale în domeniul prevenirii și combaterii
criminalității;
- a dezvolta abilități de utilizare a materialelor
6
 necesare de pe portaluri Internet, aplicaţii software
de specialitate, baze de date etc. atât în limba
română, cât şi într-o limbă de circulaţie
internaţională;
- a forma deprinderi de lucru cu Hotărârile CtEDO în
limba de origine de pe portalul oficial al acesteia.

7
V. UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

Subiectul 1. Obiectul, scopul, funcţiile, legăturile şi metodologia cercetării criminologice

Obiective de referință Unităţi de conţinut
- să definească şi să structureze obiectul de studiu
al criminologiei;
 Obiectul criminologiei
- să identifice scopul principal şi imediat al
criminologiei;  Scopul criminologiei
- să descrie funcţiile criminologiei;  Funcţiile criminologiei
- să analizeze legăturile criminologiei cu alte  Legăturile criminologiei
ştiinţe juridice şi sociale;  Direcţii noi în criminologie
- să stabilească direcţiile noi de investigare  Metodologia cercetării criminologice
criminologică;  Investigarea fenomenului
- să relateze metodologia cercetării criminologice; criminalităţii
- să estimeze eficienţa metodelor de investigare
criminologică; Termeni-cheie: criminologie, crimă,
- să formuleze tehnicile de investigare criminal, criminalitate, scopul
criminologică; criminologiei, funcțiile criminologiei,
- să evalueze fenomenul crimă, criminal şi metode de investigare, tehnici de
investigare, penologie, victimologie.
criminalitate.

8
 Subiectul 2. Formarea criminologiei ca ştiinţă
Obiective de referință
- să posede bazele criminologiei;
- să reproducă sensul etimologic al cuvântului
“criminologie”;
- să analizeze codificările antice (Codul lui
Eşnnuma; Codul lui Hammurabi; Legea celor
XII Table; Ordonanţele regale egiptene; Legile
Manu);
- să determine premisele obiective şi subiective
ale apariţiei criminologiei;
- să explice evoluţia criminologiei ştiinţifice;
- să definească fenomenul crimă, criminal şi
criminalitate, conţinutul şi tehnologia realizării
procesului de criminalizare în diverse etape
istorice;
- să generalizeze Congresele Internaţionale ale
ONU vizând prevenirea crimei şi tratamentul
delincvenţilor;
- să formuleze sistemul criminologiei.
Unităţi de conţinut
 Istoricul şi originile criminologiei
 Premisele obiective şi subiective
ale apariţiei criminologiei
 Evoluţia criminologiei
 Evoluţia criminologiei ştiinţifice
Termeni-cheie: criminologie științifică,
criminologie specializată, codificări antice,
etape de constituire ale criminologiei,
premise obiective și subiective ale apariției
criminologiei, evoluția criminologiei, proces
de criminalizare, crimă, criminal,
criminalitate, Congrese Internaționale ale
ONU, sistemul criminologiei.
9
Subiectul 3. Concepţii şi teorii clasice asupra criminalităţii
Obiective de referință Unităţi de conţinut
- să descrie instituţia privată şi formele de limitare  Instituţia privată şi formele de limitare
ale răzbunării; ale răzbunării
- să relateze despre gîndirea lumii antice: Grecia  Gândirea lumii antice: Grecia Antică,
Antică, Roma Antică, China Antică; Roma Antică, China Antică.
- să analizeze rolul religiei în lupta împotriva  Rolul religiei în lupta împotriva
criminalităţii; criminalităţii
- să estimeze importanţa principiilor şcolii clasice  Şcoala clasică sau beccariană
sau beccariene;  Premisele apariţiei şcolii pozitiviste
- să formuleze premizele apariţiei şcolii italiene
pozitiviste italiene;  Şcoala pozitivistă italiană
- să evalueze contribuţia şcolii pozitiviste italiene
 Şcoala sociologică a lui Emile
în dezvoltarea criminologiei ca ştiinţă;
Durkheim
- să definească şcoala sociologică franceză;
 Şcoala mediului social. Şcoala lioneză
- să compare starea, structura şi dinamica
criminalităţii în diferite zone geografice conform  Şcoala interpsihologică
opiniei şcolii cartografice;  Şcoala cartografică (geografică)
- să clasifice teoriile curentului psihologic clasic;  Curentul psihologic clasic
- să dezvolte tezele doctrinei psihanalitice ale lui  Freudismul
Zigmund Freud.
Termeni-cheie: răzbunarea sîngelui, talion,
abandon noxal, învoiala pecuniară, duelul,
religie, școală clasică, principiile dreptului
penal, măsuri de prevenire criminologică,
fiziognomie, frenologie, alienism, școala
pozitivistă italiană, școala sociologică
franceză, legea termică a criminalității, zone
criminogene, asociationism, behaviorism,
gestaltism, freudism, interpretarea viselor,
psihanaliza.

10
Subiectul 4. Teorii, curente, şcoli criminologice contemporane asupra criminalităţii
Obiective de referință Unităţi de conţinut

11
- să descrie la general teoriile de orientare  Teorii contemporane de orientare
bioantropolgică; bioantropologică.
- să relateze despre teoria biotipurilor criminale a  Teoria constituţiei predispozant
lui Ernst Kretschner; delincvenţiale.
- să definească testele de personalitate;  Teoria inadaptării sociale.
- să identifice conceptul de «cultură » şi  Teoria constituţiei delincvente.
« subcultură » criminală;   Teoria endocrinologică a
- să reproducă conceptul de „anomie socială”; criminalităţii.
- să analizeze rolul inadaptării sociale şi  Teoria stării de pericol.
psihologice a persoanei ca factor determinant al
 Teoria criminologiei clinice.
comportamentului criminal;
 Teoria cromozomului crimei.
- să formuleze particularităţile de bază ale
teoriilor contemporane de orientare psihologică;  Operele clasicilor literaturii
- să compare teoriile criminologice de orientare universale.
sociologică în funcţie de factorul social  Teorii contemporane de orientare
determinant; psihologică.
- să estimeze importanţa elementelor biologice în  Teoria inferiorităţii a lui Alfred Adler.
formarea personalităţii criminalului;  Teoria lui David Abrahamsen.
- să evalueze contribuţia familiei în procesul de  Teoria lui Etienne de Greef.
educare şi socializare a copiilor;  Testele de personalitate.
- să dezvolte tezele doctrinei marxiste asupra  Teoria personalităţii criminale a lui
cauzalităţii fenomenului criminalităţii. Jean Pinatel.
 Teorii contemporane de orientare
sociologică.
 Teoria ecologică.
 Teoria “asociaţiilor diferenţiate”.
 Teoria “conflictului de cultură”.
 Teoria anomiei sociale a lui Robert
Merton.
 Teoria “oportunităţii (asociaţiilor)
diferenţiate”.
 Teoria apartenenţei sociale a lui
Travis Hirschi.
 Teoria rezistenţei la frustrare a lui W.
C. Reckless.
 Teoria marxistă.
 Teoria “apărării sociale”.
 Teoria “noii criminologii”.

Termeni-cheie: teorii contemporane

bioantropologice, constituție predispozant
delincvențială, endocrinologie, inadaptare
socială, stare de pericol, criminologie
clinică, cromozomul crimei, teorii
contemporane de orientare psihologică,
nucleul personalității criminale, complex de
inferioritate, proces criminogen, teste de
personalitate, asociații diferențiate, teorii

12
contemporane de orientare sociologică,
arealuri infracționale, cultură, subcultură,
conflict de cultură, anomie socială,
frustrare, marxism, apărare socială.

13
Subiectul 5. Fenomenologia criminalităţii
Obiective de referință Unităţi de conţinut
- să relateze despre viziunea sistemică în  Viziunea sistemică în criminologie şi
criminologie; concepte operaţionale.
- să descrie conceptele operaţionale de cauză,  Noţiunea de criminalitate.
efect, necesitate, întîmplare;  Evaluarea criminalităţii.
- să analizeze noţiunea de criminalitate în sens  Trăsăturile criminalităţii.
larg şi restrîns;  Structura criminalităţii.
- să estimeze criminalitatea din punct de vedere  Dinamica criminalităţii.
calitativ şi cantitativ;
 Referiri la criminalitatea din alte ţări şi
- să formuleze trăsăturile criminalităţii;
tendinţele acesteia.
- să evalueze starea, structura şi dinamica
 Cauzalitatea criminalităţii.
criminalităţii;
- să definească cauzalitatea criminalităţii;  Factorii criminogeni geografici.
- să compare tendinţele moderne ale criminalităţii  Factorii economici.
din alte state;  Factorii demografici.
- să clasifice factorii criminogeni;  Factorii socio-culturali.
- să aprecieze influenţa factorilor socio-culturali şi  Factorii politici.
economici asupra fenomenului criminalităţii.
Termeni-cheie: sistem de referință,
cauzalitate, cauză, efect, dimensiune
sincronică, dimensiune diacronică,
criminalitate, incidii criminalității, starea
criminalității, structura criminalității,
dinamica criminalității, nivelul
criminalității, tendințe moderne ale
criminalității, factori criminogeni.

14
 Subiectul 6. Personalitatea infractorului
Obiective de referință Unităţi de conţinut
- să reproducă conceptul de personalitate a
infractorului;
 Noţiunea şi conceptul de personalitate
- să relateze despre trăsăturile morfologice ale
a infractorului.
diferenţierii indivizilor;
 Sexul infractorului.
- să identifice factorii de risc congenitali şi
ereditari;  Trăsăturile morfologice, psihice şi
- să stabilească interacţiunea genelor şi a mediului sociale ale diferenţierii indivizilor.
asupra dezvoltării personalităţii infractorului;  Particularităţile psihice ale
- să distingă tipurile de temperament ale infractorilor.
infractorilor;  Formarea personalităţii infractorului.
- să clasifice bolile psihice ale infractorilor;  Pedeapsa.
- să compare tipurile de caracter ale infractorilor;  Orientarea antisocială a personalităţii
- să analizeze tendinţele comportamentale ale infractorului.
infractorilor;  Clasificări şi tipologii ale infractorilor.
- să determine rolul familiei, instituţiilor şcolare  Personalitatea infractorului recidivist.
şi altor instituţii sociale în formarea  Personalitatea infractorului
personalităţii; profesionist.
- să estimeze importanţa alienării în formarea  Personalitatea infractorului minor.
personalităţii infractorului;
- să argumenteze rolul frustrării în formarea Termeni-cheie: personalitatea infractorului,
personalităţii infractorului; orientare antisocială, modele de formare a
- să reproducă rolul inadaptării în formarea personalității infractorului, clasificări și
personalităţii infractorului; tipologii ale infractorilor, infractor
- să stabilească rolul învăţării în formarea recidivist, infractor profesionist, infractor
minor, pedeapsă.
personalităţii infractorului;
- să recomande clasificări ale infractorilor.

15
 Subiectul 7. Victima infracţiunii
Obiective de referință
- să definească noţiunea de victimă;
- să descrie trăsăturile de bază ale victimei;
- să interpreteze conceptul juridico – penal şi
procesual penal de „parte vătămată”;
- să clasifice victimele infracţiunii;
- să stabilească particularităţile şi comportamentul
victimelor în situaţii precriminale;
- să analizeze personalitatea şi comportamentul
victimei în mecanismul actului infracţional;
- să evalueze raportul dintre infractor şi victimă;
- să estimeze vinovăţia victimei;
- să formuleze cazurile de atragere a minorilor în
acţiuni ilicite;
- să elaboreze măsuri de profilaxie victimologică.
Unităţi de conţinut
 Victimologia criminologică.
 Victima infracţiunii.
 Clasificarea şi tipologia victimelor.
 Personalitatea şi comportamentul
victimei în mecanismul actului
infracţional.
 Clasificarea situaţiilor victimogene
după comportamentul victimei.
 Raportul "infractor-victimă".
 Vinovăţia victimei.
 Prevenirea victimologică.
Termeni-cheie: victimologie, victimizare,
victimitate, victimă, parte vătămată, situație
victimogenă, vinovăția victimei, clasificarea
și tipologia victimelor, prevenire
victimologică, profilaxie victimologică.
16
Subiectul 8. Reacţia socială faţă de infracţionism
Obiective de referință Unităţi de conţinut
- să descrie bazele istorice ale reacţiei sociale  Bazele istorice ale reacţiei sociale
antiifracţionale; antiinfracţionale.
- să explice evoluţia modelelor de reacţie socială  Evoluţia modelelor de reacţia socială
împotriva criminalităţii; împotriva criminalităţii.
- să identifice modelul preventiv al reacţiei  Modelul represiv.
sociale;  Modelul preventiv.
- să stabilească esenţa modelului represiv al  Influenţa criminologiei asupra
reacţiei sociale; modelelor de politică penală.
- să determine influenţa criminologiei asupra  Modelul curativ.
modelelor de politică penală;
 Tendinţe moderne în politica penală.
- să argumenteze rolul modelului curativ în
 Tendinţa represivă, neoclasică.
reforma sistemului penitenciar;
- să analizeze tendinţele moderne în politica  Tendinţa moderată.
penală; Termeni-cheie: reacție socială
- să evalueze tendinţa represivă, neoclasică, antiinfracțională, model de reacție socială,
moderată. evoluția modelelor de reacție socială,
represiune, prevenire, tratament, politică
penală, tendințe moderne în politica penală.

17
 Subiectul 9. Criminologia preventivă
Obiective de referință
- să determine obiectivele, sfera de acţiune şi
direcţiile prevenirii criminalităţii;
- să definească conceptele de prevenire generală,
prevenire specială, prevenire primară, prevenire
secundară;
- să analizeze modele de prevenire a criminalităţii;
- să descrie problema prevenirii criminalităţii în
viziunea lui Platon, Seneca, Aristotel, C.
Beccaria;
- să evalueze efectul intimidant al pedepsei;
- să estimeze măsurile specifice de prevenire în
domeniile social, economic, cultural, educativ;
- să aprecieze rolul organelor legislative în
prevenirea criminalităţii.
Subiectul 10. Instituţii şi strategii actuale de luptă împotriva criminalităţii
Obiective de referință
- să identifice instituţiile şi strategiile actuale de  Rolul ONU în domeniul prevenirii şi
luptă împotriva criminalităţii;
- să relateze conţinutul rezoluţiilor ONU în
domeniul de prevenire şi combatere a
criminalităţii;
- să stabilească direcţiile prioritare de acţiune a
organismelor ONU;
- să analizeze activitatea institutelor regionale şi
interregionale de criminologie;
- să evalueze rolul Consiliului Europei în lupta
împotriva criminalităţii;
- să precizeze importanţa organismelor
nonguvernamentale în prevenirea şi combaterea criminologie, Consiliul Europei, organizații
criminalităţii.
Unităţi de conţinut
 Prevenirea criminalităţii.
 Modelele de prevenire a criminalităţii.
 Prevenirea generală.
 Prevenirea specială.
 Prevenirea primară.
 Prevenirea secundară.
Termeni-cheie: prevenirea criminalității,
modele de prevenire a criminalității,
prevenire generală, prevenire specială,
prevenire primară, prevenire secundară.
Unităţi de conţinut
combaterii criminalităţii.
 Institute regionale şi interregionale de
criminologie
 Consiliul Europei şi rolul său în lupta
împotriva criminalităţii.
 Organisme neguvernamentale şi rolul
lor în lupta împotriva criminalităţii.
Termeni-cheie: instituţii şi strategii actuale
de luptă împotriva criminalităţii, ONU,
institute regionale și interregionale de
nonguvernamentale, prevenirea
criminalității, tratamentul infractorului,
resocializare, combaterea criminalității.
18
 Subiectul 11. Resocializarea infractorului
Obiective de referință Unităţi de conţinut
- să definească noţiunea şi conceptul de  Noţiunea şi conceptul de resocializare
resocializare a infractorului; a infractorului.
- să identifice etapele procesului de resocializare a  Diagnosticul criminologic.
infractorului;  Prognosticul social.
- să estimeze importanţa criminologiei clinice în  Programe de tratament a infractorului.
resocializarea infractorului;
- să elaboreze programe de tratament şi Termeni-cheie: resocializarea infractorului,
reintegrare socială a infractorilor. etapele procesului de resocializare,
criminologie clinică, diagnostic
criminologic, prognostic criminologic,
programe de tratament a infractorilor,
reintegrarea socială a infractorilor.

19
Subiectul 12. Tipuri de criminalitate
Obiective de referință Unităţi de conţinut
- să descrie la general tipurile de criminalitate
existente în Republica Moldova; Tipuri de criminalitate
- să analizeze trăsăturile caracteristice fiecărui tip  Criminalitatea de violenţă.
de criminalitate în parte;  Criminalitatea economică.
- să stabilească cauzele şi condiţiile care  Criminalitatea ecologică.
favorizează existenţa diverselor tipuri de  Criminalitatea militară.
criminalitate;  Criminalitatea organizată.
- să evalueze eficienţa prevederilor legislaţiei
 Criminalitatea “gulerelor albe”.
naţionale ce reglementează diverse tipuri de
 Criminalitatea feminină.
criminalitate;
- să generalizeze rezultatele conferinţelor  Terorismul.
naţionale şi internaţionale privind combaterea  Corupţia.
criminalităţii organizate, corupţiei, criminalităţii  Alte tipuri de criminalitate.
economice etc.;
Termeni-cheie: tipuri de criminalitate,
- să propună programe de prevenire şi combatere
criminalitate de violență, agresivitate,
a celor mai periculoase tipuri de criminalitate. violență, criminalitate economică,
criminalitate ecologică, criminalitate
militară, criminalitate organizată,
organizații de tip mafiot, profesionist,
terorist, etnic; criminalitate a gulerelor albe,
criminalitate feminină, terorism, corupție,
trafic de droguri, trafic de ființe umane,
spălare de bani.

20
 Subiectul 13. Criminalitatea în Republica Moldova.
Obiective de referință Unităţi de conţinut
- să descrie particularităţile criminalităţii în  Particularităţile criminalităţii în RM
Republica Moldova la momentul actual; la momentul actual.
- să identifice cauzele criminalităţii în Republica  Cauzele criminalităţii în RM.
Moldova;  Starea, structura şi dinamica
- să analizeze starea, structura şi dinamica criminalităţii în RM.
criminalităţii în Republica Moldova;  Tendinţele criminalităţii în RM.
- să evalueze tendinţele criminalităţii în Republica  Măsuri de prevenire şi combaterea a
Moldova; criminalităţii în RM.
- să elaboreze măsuri de prevenire şi combatere a
criminalităţii în Republica Moldova ; Termeni-cheie: cauzele criminalității,
tendințele criminalității, starea criminalității,
structura criminalității, dinamica
criminalități, prevenirea și combaterea
criminalității.

VI. LUCRUL INDIVIDUAL AL STUDENTULUI

Conform documentelor normativ-regulatorii universitare şi a curriculei la disciplina

Criminologie, fiecare student pe parcursul semestrului de studii trebuie să execute în mod
obligatoriu un anumit număr de ore de lucru individual.
Lucrul individual presupune o investigaţie (în sensul de cercetare) pentru a deprinde
studenţii să gândească şi să acţioneze independent.
La începutul semestrului, profesorul stabileşte lista orientativă de teme (este ataşată mai
jos) pe care studenţii urmează să le abordeze, criteriile de evaluare, termenii de realizare, strategiile
de realizare, produsul preconizat. Studentul îşi poate alege oricare din temele propuse de profesor
sau o altă temă, la proprie discreţie, care să se conțină în curricula disciplinei.
Cercetarea se realizează individual.
Este preferabil ca rezultatele cercetărilor individuale să fie analizate în cadrul grupului de
studenţi, pentru ca profesorul să poată formula observaţii, aprecieri şi concluzii.
Pe baza analizei activităţii studentului şi a rezultatelor obţinute de el în cadrul cercetării
individuale, profesorul acordă note.
.

21
Produsul
Strategii de realizare Criterii de evaluare Termen de realizare
preconizat
 Actualitatea și importanța temei
 Identificarea surselor
 Profunzimea studiului
bibliografice
 Diversitatea surselor
 Acumularea informaţiei
Referat  Analiza critică a rezultatelor
 Elaborarea propriu-zisă Pe parcursul semestrului
prezentate
a lucrării
 Identificarea posibilităţilor de
 Prezentarea publică a
aplicare a rezultatelor
rezultatelor obţinute
 Volumul (5-10 pag.)

 Utilitatea/actualitatea materialelor
 Acumularea informaţiei acumulate
 Realizarea obiectivelor  Corectitudinea utilizării termenilor
Portofoliu Pe parcursul semestrului
/sarcinilor  Structura portofoliului
 Prezentarea rezultatelor  Conţinutul propriu-zis al
portofoliulu
 Relevanţa concluziilor
 Selectarea a maxim 3-5
cauze penale la una şi
 Profunzimea studiului
aceeaşi tematică
 Corectitudinea utilizării termenilor
 Analiza
de specialitate
comportamentului
 Corectitudinea calificării faptei
Studiu de caz criminalului și a victimei Pe parcursul semestrului
conform legislaţiei în vigoare
în declanșarea
 Analiza critică a rezultatelor
mecanismului actului
prezentate
infracțional
 Relevanţa concluziilor şi soluţiilor
 Formularea propriilor
concluzii şi soluţii
 Selectarea a minim 33-50
 Analiza critică a rezultatelor
persoane și intervievarea
prezentate
la una şi aceeaşi tematică
 Originalitatea concluziilor
Sondaj  Analiza informației Pe parcursul semestrului
 Identificarea posibilităţilor de
 Formularea propriilor
aplicare a rezultatelor
concluzii şi soluţii
 Prezentarea rezultatelor
 Identificarea metodei de
abordare  Profunzimea expunerii
Eseu  Elaborarea propriu-zisă a  Analiza critică a tematicii cercetate
Pe parcursul semestrului
eseului  Originalitatea ideilor
 Prezentarea publică a  Volumul (5-7 pag.)
rezultatelor obţinute
 Profunzimea studiului
 Identificarea surselor
 Diversitatea surselor
bibliografice
 Analiza critică a rezultatelor
 Studiu experimental
Proiect prezentate
 Elaborarea propriu-zisă a Pe parcursul semestrului
 Identificarea posibilităţilor de
lucrării
aplicare a rezultatelor
 Prezentarea publică a
 Originalitatea studiului
rezultatelor obţinute
 Volumul (10-15 pag.)
Raport  Acumularea și analiza  Utilitatea/actualitatea materialelor Pe parcursul semestrului
pentru informaţiei acumulate
participare la  Realizarea obiectivelor  Corectitudinea identificării
manifestații /sarcinilor problemelor
științifice  Prezentarea rezultatelor  Analiza critică a rezultatelor
prezentate
 Relevanţa concluziilor
22
TEMATICA ORIENTATIVĂ A LUCRULUI INDIVIDUAL

1. Istoricul și evoluția criminologiei.

2. Victimologie - direcţie nouă în criminologie.
3. Penologia – tendințe noi în politica penală.
4. Gândirea Greciei Antice asupra criminalităţii.
5. Gândirea Romei Antice asupra criminalităţii.
6. Rolul religiei în lupta împotriva criminalităţii.
7. Rolul beccarianismului în formarea şcolii clasice a dreptului penal.
8. Rolul pozitivismului italian în constituirea criminologiei ca ştiinţă.
9. Determinismul genetic al comportamentului criminal.
10. Complexul de inferioritate – cauză primordială a devianței comportamentale.
11. Teoriile constituționaliste în explicarea comportamentului criminal.
12. Freudismul în doctrina psihanalitică.
13. Fiziognomia – direcție nouă în pronosticul comportamentului criminal.
14. Rolul familiei în formarea personalităţii.
15. Starea, structura şi dinamica criminalităţii: noţiuni şi evaluări.
16. Criminalitatea din alte ţări şi tendinţele acesteia.
17. Cauzalitatea criminalităţii și factorii criminogeni.
18. Personalitatea infractorului: factorii ce contribuie la formarea ei.
19. Particularităţile psihice ale infractorului.
20. Biologia agresivității și criminogeneza.
21. Tulburările mentale și criminalitatea.
22. Inteligența, procesul de învățare și crima.
23. Personalitatea infractorului recidivist.
24. Personalitatea infractorului profesionist.
25. Evaluarea personalității criminale prin prizma testelor de personalitate.
26. Limbajul și criptografia criminală.
27. Subcultura criminală.
28. Victima infracțiunii.
29. Vulnerabilitatea victimală: abordare estimativă și profilactică.
30. Vinovăția victimei în declanșarea mecanismului actului infracțional.
31. Automutilarea: forme de manifestare, cauzalitate, prevenire.
32. Suicidul: evaluări criminologice și prevenire.
33. Reacţia socială faţă de infracţionism.
34. Tendinţe moderne în politica penală.
35. Prevenirea criminalităţii. Modele de prevenire.
36. Strategii contemporane de prevenire a criminalității penitenciare.
37. Instituţii şi strategii actuale de luptă împotriva criminalităţii.
38. Rolul ONU în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii.
39. Rolul Consiliului Europei în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii.
40. Rolul Organismelor neguvernamentale în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii.
41. Resocializarea infractorului.
42. Tratamentul și reabilitarea infractorului – management și evaluare.
23
43. Instrumente și măsuri de prevenire individuală din perspectiva criminologiei clinice.
44. Criminalitatea de violenţă (analiza criminologică).
45. Violența în familie: de la tradiție spre incriminare.
46. Violența în mediul școlar.
47. Criminalitatea economică(analiza criminologică).
48. Criminalitatea organizată: manifestări și implicații socio-economice.
49. Criminalitatea "gulerelor albe".
50. Criminalitatea feminină: de la origini la dimensiuni contemporane.
51. Analiza aspectelor criminologice ale terorismului.
52. Corupţia şi formele ei.
53. Analiza aspectelor criminologice ale traficului de droguri.
54. Analiza aspectelor criminologice ale traficului de fiinţe umane.
55. Analiza aspectelor criminologice ale traficului de femei.
56. Analiza aspectelor criminologice ale traficului de copii.
57. Analiza criminologica a spălării banilor.
58. Criminalitatea penitenciară în Republica Moldova
59. Particularităţile, tendințele și cauzalitatea criminalităţii în Republica Moldova la momentul
actual.
60. Starea, structura şi dinamica criminalităţii în Republica Moldova.
61. Măsuri de prevenire şi combatere a criminalităţii în Republica Moldova.
62. Guvernare, globalizare și managementul riscului criminogen.
63. Metode și tehnici de cercetare criminologică.
64. Psihopatia, sociopatia și personalitatea antisocială.
65. Sărăcia și inegalitatea economică – cauze favorizante a criminalității.
66. Delincvența juvenilă: starea actuală, cauzele și condițiile ei.
67. Măsuri de prevenire și combatere a criminalității minorilor.
68. Criminalitatea informatică: efecte criminogene.
69. Internet-ul – un nou univers al criminalității.
70. Infracțiunile informatice – modalități de prevenire și combatere.
71. Terorism și Antiterorism în lumea contemporană.
72. Terorismul religios – noi dimensiuni ale terorismului mondial.
73. Crima organizată transnațională – noi riscuri la adresa securității mondiale.
74. Criminalitatea în Moldova medievală și Țara Românească.

VII. SUGESTII METODOLOGICE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE

Formele de organizare a instruirii în cadrul disciplinei Criminologie sunt:

a. activitățile frontale
b. activitățile de grup
c. activitatea individuală.

a. Activitățile frontale cuprind: lecția (cursul universitar), seminarul, activitățile-vizită, etc.

24
 b. Activitățile de grup dirijate cuprind: consultațiile, exercițiile independente, vizita în
grupuri mici, cercul de interese, întâlniri cu specialiști, concursuri și dezbateri, sesiuni de comunicări
și referate, reviste universitare.

c. Activitățile individuale cuprind studiul individual, efectuarea temelor pentru acasă,

studiul în biblioteci, lectura suplimentară și de completare, întocmirea de proiecte, referate, scheme,
alte lucrări scrise, comunicări științifice, alte proiecte practice.

Principalele metode de invatamânt aplicate sunt: expunerea didactică; conversația

didactică (euristică, catehetică, în actualitate); demonstrația (combinată, cu mijloace tehnice);
problematizarea; studiul de caz; metodele de simulare; învățarea prin descoperire.

Mijloacele tehnice de instruire pot fi:

- mijloacele tehnice vizuale: proiectorul, fișe de lucru, tabla interactivă

- mijloacele tehnice auditive: radioul, casetofonul etc.
- mijloacele tehnice audio-vizuale: video-player, tv, calculatorul.

Metodologia evaluării în cadrul programelor de studii realizate la USM, inclusiv evaluarea în

cadrul programului de studii Drept, reflectă abordarea curriculară şi este orientată spre evaluarea
rezultatelor învăţării (a competenţelor). În acest context, la începutul semestrului studenţii sunt
familiarizaţi cu programul curricular al disciplinei Criminologie şi sunt informaţi despre formele şi
modalităţile de evaluare, criteriile de apreciere.
Evaluarea rezultatelor academice se realizează prin:
Evaluare iniţială;
Evaluare curentă;
Evaluare finală.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul disciplinei; capitolului, temei.
Cadrul didactic înregistrează rezultatele evaluării iniţiale în registrul personal.
Evaluarea curentă se realizează pe parcursul procesului educaţional în cadrul cursului,
seminarelor, activităţilor practice, consultaţiilor.
Prin evaluarea curentă profesorul monitorizează procesul de formare a competenţelor
profesionale a viitorilor specialişti;
Evaluarea curentă constată rezultatele activităţii de formare profesională: atât a celor realizate
în sala de curs, cât şi a lucrului individual;
Rezultatele evaluării curente se exprimă în note în conformitate cu grila de notare.
Evaluarea curentă include şi două atestări obligatorii desfăşurate în termenul indicat în
calendarul academic. Rezultatele acestor evaluări sunt luate în calcul la evaluările finale semestriale
şi au o pondere nu mai mică de 40 la sută din nota finală la disciplină.
Evaluarea finală are funcţia de bilanţ şi se realizează la încheierea studiului disciplinei.
Forma de realizare a evaluării finale este: examenul (oral sau scris).
Rezultatele evaluării finale se exprimă în note conform grilei de notare (nota minimă de
promovare este nota 5) şi credite academice.
Numărul creditelor academice este determinat de 6 credite şi constată realizarea integrală a
volumului de muncă pretins studentului care demonstrează prezenţa anumitor competenţe.
Nota finală la disciplină însumează rezultatul evaluării curente: activitatea în cadrul cursului,
seminarelor şi rezultatul lucrului individual, şi nota obţinută la examen. Rezultatul evaluării curente
în cadrul studiilor de licenţă constituie 60 % din nota finală, iar nota de la examen - 40%.
25
 Cadrul didactic este obligat să indice rezultatele evaluării finale în registrul grupei academice
şi în borderou (tabelul de note).
Evaluările curente şi finale, atât în scris, cât şi cele orale se realizează în baza testelor care
includ sarcini de diferit nivel de complexitate. Sarcinile sunt de trei niveluri:
1) de cunoaştere şi înţelegere;
2) de aplicare;
3) de integrare.
Sarcinile de nivel unu solicită cunoaşterea materialului teoretic şi reproducerea acestuia.
Sarcinile de nivel doi solicită analiza, compararea, generalizarea şi aplicarea, după model, a
cunoştinţelor teoretice în practică. Nivelul de integrare solicită studentului rezolvarea situaţiilor de
problemă, aprecierea, evaluarea, luarea unor decizii. Studentul poate fi apreciat înalt, doar dacă
rezolvă sarcini de nivel trei, integrare, fapt ce demonstrează competenţe.
Susţinerea cu succes a examenului curent şi alocarea creditelor pentru acesta denotă faptul că
studentul posedă cunoştinţe şi aptitudini (competenţe) prevăzute în curricula disciplinei.

În cadrul disciplinei Criminologie, se pune accent pe prezenţa în test a subiectelor cu titlu de

aplicare. Aceste sarcini au caracter integrator, rezolvarea cărora demonstrează atât cunoaşterea
materialului teoretic, capacitatea de a gestiona cunoştinţele şi a stabili conexiunile relevante pentru
rezolvarea situaţiilor de problemă.

26
27
VIII. BIBILIOGRAFIE RECOMANDATĂ
1. Amza Tudor. Criminologie. Tratat de teorie şi politică criminologică. - Bucureşti: Lumina
Lex, 2002.
2. Amza Tudor. Criminologie teoretică. Teorii reprezentative şi politică criminologică. -
Bucureşti: Lumina Lex, 2000.
3. Bălan Ana, Stănişor Emilian, Mincă Marinela. Penologie. - Bucureşti: Oscar Print, 2002.
4. Beccaria Cesare. Despre infracţiuni şi pedepse (traducere Scarlat Dora) - Bucureşti: Editura
Rosetti, 2001.
5. Bogdan Sergiu. Criminologie. Editura III. București: Editura Universul juridic, 2012.
6. Brânză Sergiu. Evoluţia reglementărilor privind protecţia penală a proprietăţii pe teritoriul
Republicii Moldova. - Chişinău: Editura ARC, 2001.
7. Bujor Valeriu, Ţăranu Daniela. Deviantologie. Note de curs. - Chişinău: Centrul Editorial al
Universităţii de Criminologie, 2002.
8. Bujor Valeriu, Manole-Ţăranu Daniela. Victimologie - Chişinău: Centrul Editorial al
Universităţii de Criminologie, 2002.
9. Bujor Valeriu, Miron Ion. Violenţa sexuală: aspecte juridico-penale şi criminologice. -
Chişinău, 2001.
10. Butoi Tudorel. Psihologie judiciară.Victimologie. Masterat – compendiu universitar. Editura
Solaris, 2011.
11. Ciobanu Igor. Criminalitatea organizată la nivel transnaţional şi unele forme de manifestare
în Republica Moldova. - Chişinău: Muzeum, 2001.
12. Ciobanu Igor. Criminologie. Volumul I. - Chişinău: Muzeum, 2003.
13. Ciobanu Igor. Criminologie. Volumul II. - Chişinău: Muzeum, 2004.
14. Ciobanu Igor. Criminologie. Volumul III. - Chişinău: Muzeum, 2005.
15. Ciobanu Igor. Criminologie. - Chişinău: Tipografia centrală, 2013.
16. Cioclei Valerian. Manual de criminologie. Ediția 6. București: Editura C.H.Beck, 2016.
17. Furtună Dorian. Homo Aggressivus. – Chișinău: Lexon Prim, 2015.
18. Gladchi Gheorghe. Criminologie generală - Chişinău: Muzeum, 2001.
19. Gurin Vasile, Pascaru Valeriu, Ilie Sergiu, Jalencu Marian, Caraşciuc Lilia, Rusu Andrei,
Gumenâi Ion, Pâslariuc Virgil, Negură Lilian. Corupţia. - Chişinău: Editura ARC, 2000.
20. Leș Alin. Psihologie fenomenologică. Editura Pro Universitaria, 2016.
21. Mateuţ Gheorghiţă. Criminologia (Note de curs). – Arad, 1993.
22. Medeanu Tiberiu-Constantin. Crima şi criminalul (Geneza crimelor şi descoperirea
criminalilor). - Bucureşti: Lumina Lex, 2000.
23. Moise Adrian Cristian. Dimensiunea criminologică a criminalității din cyberspațiu. Editura
C.H.Beck, 2015.
24. Nistoreanu Gheorghe, Păun Costică. Criminologie. – Bucureşti: Europa Nova, 2000.
25. Nistoreanu Gheorghe, Păun Costică. Criminologie. – Bucureşti: Editura didactică şi
pedagogică R. A., 1994.
26. Nistoreanu Gheorghe. Prevenirea infracţiunilor prin măsuri de siguranţă. – Bucureşti: Europa
Nova, 2001.

28
 27. Preda Aura. Denis Szabo și evoluția criminologiei. București: Editura Universul juridic,
2012.
28. Rădulescu Sorin, Banciu Dan, Teodorescu Vasile. Criminalitatea în România în perioada de
tranziţie (Teorii, Tendinţe, Prevenire). Piteşti: Editura LICĂ, 2001.
29. Rădulescu Sorin, Banciu Dan. Introducere în sociologia delincvenţei juvenile. – Bucureşti:
Editura Medicală, 1990.
30. Rădulescu Sorin, Banciu Dan. Sociologia crimei şi criminalităţii. – Bucureşti: Ed. Şansa,
1996.
31. Rusnac Svetlana. Psihologia dreptului. - Chişinău: Editura ARC, 2000.
32. Sima Constantin. Măsurile de siguranţă în dreptul penal contemporan. - Bucureşti: Editura
ALL BECK, 1999.
33. Stancu Emilian, Carmina-Elena Aleca. Elemente de criminologie generală. București:
Editura Pro Universitaria, 2014.
34. Stănoiu Rodica Mihaela. Criminologie. - Bucureşti: Oscar Print, 2002.
35. Stănoiu Rodica Mihaela, Emilian Stănișor, Vasile Teodorescu. Criminologie-criminalistică-
penologie. Repere bibliografice.Vol-I. București: Editura Universul juridic, 2015.
36. Strategia actuală şi perspectivele ştiinţei criminologice în Republica Moldova //Conferinţa
ştiinţifică. - Chişinău, 2002.
37. Strategia combaterii criminalităţii organizate în Republica Moldova //Conferinţa ştiinţifico-
practică republicană (23-24 mai 1996). - Chişinău: Editura ARC, 1997.
38. Tănăsescu Camil. Criminologie. Curs universitar. București: Editura Univers juridic, 2013.

***
1. Аристотель. Политика. – Москва: Издательство АСТ, 2016.
2. Годунов И. В. Российская организованная преступность и ее транснациональная
сущность. - Москва: "Юрист", 2001.
3. Годунов И. В. Организованная преступность - знамение века или чума современности ? -
Москва, 2002.
4. Запорожан Игор. Проблемы женской преступности в Республике Молдова. - Кишинев:
Elan Poligraf, 2000.
5. Платон. Государство. – Москва: Издательство АСТ, 2017.
6. Подлесских Г., Терешонок А. Воры в законе: бросок к власти. – Москва, 1994.
7. Разинкин В. С. Воры в законе и преступные кланы. – Москва, 1995.
8. Унтилэ Вячеслав. Организованная преступность: понятие, сущность, виды и
эволюционные тенденции. - Женева, 1998.
9. Фрейд З. Толкование сновидений. – Москва: Издательство Попурри, 2003.
***
1. Bouzat P., Pinatel J. Traité de droit pénal et de criminologie. Tome III. – Paris: Ed. Dalloz, 1963.
2. Collin M. et collaborateurs. Etudes de criminologie clinique. - Paris: Masson, 1963.
3. Cusson Maurice. La Criminologie. - Paris, 1990.
4. Durkheim E. Les règles de la méthode sociologique. - Paris: Ed. Presses Universitaires de
France, 1963.
5. Freud Sigmund. Introduction à la psychanalyse. - Paris: Ed. Payot, 1989.
6. Friedlander Kate. Délinquence juvénile. - Paris: Ed. Presses Universitaires de France, 1951.
7. Gassin R. Criminologie. Deuxième édition. - Paris: Dalloz, 1990.
29
8. Heshard A. Psychologie du crime. Paris: Ed. Payot, 1963.
9. Laplante J. Crime et traitement, introduction critique a la criminologie. - Montréal: Ed. Boreal,
1985.
10. Larguier J. Criminologie et science pénitentiaire. Sixième édition. Paris: Dalloz, 1989.
11. Martin Daniel. La criminalité informatique. - Paris: Presses Universitaires de France, 1997.
12. Negrier-Dormont Lygia. Criminologie. – Paris: Ed. Litec, 1992.
13. Picca G. La Criminologie. 3e Ed. Presses Universitaires de France, 1993.
14. Pinatel Jean. Traité de Droit pénal et Criminologie. Tome III
15. Seeling E. Traité de Criminologie. - Paris: Ed. Presses Universitaires de France, 1956.
16. Stefani G., Levasseur G., Jambu-Merlin R. Criminologie et science pénitentiaire. Troisième
édition. Dalloz, 1972.
17. Sutherland E. H., Cressey D. R. Principes de criminologie. – Paris: Ed. Cujas, 1966.
18. Szabo Denis. Criminologie. Ed. Les Presses de L' Université de Montreal, 1965.
19. Szabo Denis. Criminologie et politique criminelle. Bruxelles - Montreal, Vrin - P. U. M., 1978.
***
1. Akers Ronald L. Criminological Theories: Introduction, Evaluation and Application. Ed.
Hardcover, 2003.
2. Bernard Thomas J. Theoretical Criminology. Ed. Hardcover, 2000.
3. Black Donald. Sociological justice. - Oxford: University press, 1996.
4. Brown Stephen Eugene. Criminology: Explaining Crime and Its Context. Ed. Paperback, 2001.
5. Douglas John E. & Olshaker Mark. The Anatomy of Motive: The F.B.I.'s Legendary Mindhunter
Explores the Key to Understanding and Catching Violent Criminals.

30