Sunteți pe pagina 1din 7

CRIMINALUL IN SERIE trebuie sa comita cel putin trei crime, disparate in timp, avand

o anumita periodicitate. Cei mai multi criminali in serie sunt barbati (80%), relativ tineri (
30-40 de ani), sunt sadici, au un intelect relativ normal si actioneaza de obicei singuri.
Sunt indivizi dinamici, mobili, capabili sa parcurga kilometri intregi in cautarea victimei
potrivite, care sa fie vulnerabila si usor de controlat. Victimele criminalilor in serie pot fi
femei, copii, homosexuali, vagabonzi, prostituate etc. In ciuda aparentelor exterioare,
criminalul in serie este un individ nesigur. Acesta dobandeste siguranta doar in “zona de
confort“, locul in care isi poate controla victima. Pentru a ramane singur cu victima,
criminalul recurge la diferite trucuri. El simte o mare placere in exercitarea puterii si a
controlului asupra victimei. Cruzimea actului sau il excita, si de aceea uneori
inregistreaza audio sau video tipetele de durere ale victimei, pe care ulterior le poate
folosi fie pentru a “savura“ momentul atunci cand nu are o victima, fie pentru a teroriza
viitoarele victime.
. Majoritatea criminalilor in serie au fost privati in copilarie de afectiune, fiind supusi
unor violente fizice sau sexuale. Cei mai multi sunt psihopati, avand o personalitate
instabila, violenta. Acestia ucid pentru a-si atenua ura, dorinta de putere, dominare si
razbunare, fiind marcati si de un puternic sentiment de inferioritate, favorizat uneori de o
disfunctie sexuala. Umilirea victimelor si savarsirea crimelor au un efect “terapeutic”,
stimulandu-le increderea in ei insisi. La unii criminali in serie apare ura impotriva
femeilor, care de cele mai multe ori este dublata de tendintele sadice. Intr-o oarecare
masura si pentru o perioada limitata de timp, ei se “vindeca” ucigand, injunghiatul si
strangularea fiind metodele preferate. Sub influenta alcoolului sau a drogurilor, fanteziile
sadice ale criminalilor in serie se exacerbeaza. Apare evident faptul ca acestia trebuie sa
ucida mult mai des pentru a-si satisface placerea pe care o obtin savarsind acest act. Multi
criminali in serie au fost depistati si identificati accidental, pe masura ce deveneau mai
indrazneti in actele lor si mai indiferenti fata de risc.
Pentru a rezolva crimele in serie americanii au creat o specialitate “profiling”, care are ca
obiectiv stabilirea portretului psihologic al criminalului. La Quantico in Virginia,
Academia F.B.I. din S.U.A. isi antreneaza agentii si pregateste politisti din toata lumea in
aceasta insolita specialitate politieneasca. Programul de pregatire dureaza trei ani, dar
pentru a accede la el, conditia obligatorie este experienta judiciara de cel putin 10 ani.
Reuniti in Departamentul de stiinte ale comportamentului (psihologia si psihiatria), acesti
specialisti (profilers) dispun, pe langa aptitudini si experienta personala, de o uriasa banca
de date. VICAP (“Violent Criminal Apprehension Program”) se imbogateste in fiecare
an, atat cu date din cele peste 23.000 de crime comise anul in S.U.A., dintre care 7000
sunt fara mobil aparent, cat si cu elemente despre cazuri asemanatoare comise in
strainatate (Alexandrescu, 2000).
Acest sistem centralizat de informatii (VICAP) are ca obiectiv stabilirea rapida a modului
de actiune si procedeele utilizate de criminalul in serie in savarsirea faptelor. Sistemul de
inregistrare a datelor dupa modul de savarsire si procedeele utilizate de criminal este
denumit MOS (Modus Operandi Sistem).
Pentru a evidentia personalitatea criminalului, profilerul lucreaza, in principal, pe baza
fotografiilor criminalistice de la locul faptei si a datelor din dosarele medico-legale. In
acest demers, profilerul parcurge urmatoarele etape: studierea detaliata a dosarului
cauzei, efectuarea examenului victimologic (biografic si medico-legal), stabilirea si
evaluarea modului de operare, estimarea mobilului posibil al crimei si in final elaborarea
profilului psihologic al prezumtivului criminal. Profilerul nu participa in mod direct la
capturearea criminalului, ci pe baza profilului psihologic intocmit, asista politia locala in
orientarea investigatiilor spre o anumita arie de suspecti, propunand strategii si metode de
actiune care ar putea ajuta atat la descoperirea, cat si la anchetarea acestuia.
Prima problema pe care si-o profilerul este carei categorii apartine criminalul: “psihopat
-; organizat” sau “psihotic - dezorganizat”. Criminalul “psihopat -; organizat” isi va
planifica omorul cu minutiozitate si nu va lasa prea multe indicii. La criminalul in serie
“psihotic -; dezorganizat”, locul crimei este intotdeauna in mare dezordine, o dovada ca
actioneaza impulsiv si nu isi poate “controla” in totalitate victima. Adesea, crimele sale
sunt spectaculare si deosebit de sangeroase. In general, criminalul patrunde prin efractie,
foloseste ca arma de atac un instrument sau obiect gasit la locul faptei, pe care o si
abandoneaza imediat.. Mai rar, se intalneste si tipul intermediar “organizat-dezorganizat”.
A doua problema se refera la modul de operare, care poate permite evaluarea inteligentei
criminalului. Este un concept dinamic, ce se modifica in functie de curajul criminalului,
de traseul parcurs, de dorinta de a plasa anchetatorii pe alte piste etc. Prin modul de
operare se face legatura intre fapte, stabilindu-se numarul omorurilor comise de un
criminal.
A treia problema este “semnatura” sau “amprenta” criminalului. Pentru a sfida,
criminalul in serie “pune in scena” corpurile victimelor sale, depersonalizandu-le prin
diverse procedee: legare, strangulare, acoperire, dezbracare, mutilare, sectionare si
plasare in diferite locuri etc. Acestea constituie indicii relevante asupra disfunctionalitatii
personalitatii autorului. In unele cazuri, criminalul inscriptioneaza pe corpul victimei
anumite initiale sau semne, indicii-simbol ale personalitatii sale. Pe baza acestor indicii,
profilerul stabileste legaturile dintre diferite crime. Aceasta “semnatura” poate fi
schimbata de criminal, pentru a deruta anchetatorii.
Tehnica de lucru a profilerului se bazeaza pe o profunda cunoastere si intelegere a
psihologiei comportamentului uman. Toate acestea conduc la o recostituire mentala a
desfasurarii faptelor si de aici, la conturarea portretului psihologic al criminalului. Acest
portret este un rezultat al asocierii de probe si de intuitii care permite anchetatorilor sa
trieze diferitele piste si sa elaboreze strategii de capturare. Este lucrul cel mai dificil si,
cel mai adesea, esential in rezolvarea cazului. Pentru ca, odata stabilita tipologia
asasinului si mecanismele intime care il determina sa procedeze la actul ucigas, se poate
stabili atat cercul banuitilor, cat si cel al prezumtivelor victime, putandu-se actiona
preventiv. Nu de putine ori ucigasul in serie a fost surprins in momentul in care era pe
cale sa comita o noua crima.
Pentru a studia modelele comportamentale ale criminalului in serie, profilerul din F.B.I.
isi consacra o parte a timpului, stand de vorba cu cei care au fost depistati si arestati.
Acestora, spre deosebire de alti criminali, le place sa vorbeasca despre crimele lor.
Exploatand aceasta “slabiciune”, profilerul invata sa descifreze si sa interpreteze “cheia”
crimei. In alte ocazii, profilerul elaboreaza tehnici de abordare a criminalului in timpul
anchetei, pentru a-l determina sa marturiseasca.
In Romania sunt cateva cazuri celebre de criminali in serie, care pot fi incadrati in tipul
“psihotic -; dezorganizat”. De exemplu, Ramaru Ion, criminal cu o triada infractionala
odioasa: viol, talharie si omor, fost student la Facultatea de medicina veterinara din
Bucuresti. La data arestarii avea 26 de ani si in sarcina lui s-au retinut patru omoruri
savarsite cu mare cruzime, sase tentative de omor, doua talharii, un viol, o tentativa de
viol si un furt.
Criminalul Ramaru Ion, psihopat sexual, actiona in plina noapte (intre orele 22:00-04:00)
avand asupra sa instrumente de atac cum ar fi: topor, cutit, bare din metal de diferite
dimensiuni. Isi alegea victimele din randul femeilor, relativ tinere, care veneau de la
serviciu noaptea tarziu. De regula, actiona pe timp ploios, cu grindina, ninsoare sau in
plina furtuna. Ataca victimele prin surprindere, lovind-le puternic, decisiv, in zona
craniana, dupa care le viola, uneori chiar in timpul agoniei. In final, le deposeda de
obiectele de valoare (genti, ceasuri, bijuterii etc.).
Un alt caz de criminal in serie este Veres Romulus, cunoscut sub numele de “Omul cu
ciocanul”, care in perioada 1972-1974 a terorizat Clujul.
In perioada septembrie-decembrie 1972 in municipiul Cluj-Napoca au fost comise doua
omoruri si cinci tentative de omor ale caror victime au fost numai fetite si femei de
diferite varste (9, 15, 16, 17, 28, 35, 84 ani), unele dintre acestea fiind si violate.
Criminalul in prealabil studia locul si actiona de obicei dimineata (intre orele 06:30-
11:00) surprinzand victimele singure in locuinta, uneori chiar dormind, si seara (intre
orele 20:00-24:00), cind le astepta in holul blocului sau la intrarea in lift. Criminalul
aplica victimelor lovituri in cap cu un corp contondent (de unde si denumirea "omul cu
ciocanul") provocandu-le traumatisme craniene cu infundari. Una dintre victime, in
varsta de 16 ani, a fost omorata cu o deosebita ferocitate, aplicandu-i 17 lovituri de cutit.
Cand aceasta era in agonie, a fost violata.
Victimele erau complet dezbracate, iar criminalul isi insusea lenjeria intima a acestora,
precum si diferite bunuri sau sume de bani. In cele mai multe cazuri, criminalul a
incendiat incaperea in care se afla victima, focarul incendiului fiind localizat de obicei in
dulap.
In urma cercetarilor si analizelor de caz efectuate, s-a ajuns la concluzia ca actele
criminale sunt savarsite de catre un singur autor, care face parte din categoria psihopatilor
sexuali, cu manifestari de sadism, fetisism si exhibitionism. Prin activitati multiple de
investigatii, au fost verificate peste 4000 de persoane, inclusiv bolnavii psihic din
municipiul Cluj-Napoca.
Dupa aproape doi ani de la intreruperea actiunilor criminale, in dimineata zilei de 14
februarie 1974 apare o noua victima, Z.I. in varsta de 84 ani. Victima a fost surprinsa de
criminal in pat, in timp ce dormea, aplicandu-i o lovitura in cap cu o sticla de un litru.
Criminalul a provocat si aici un incendiu, focarul acestuia fiind sub perna victimei.
In urma trierii si reverificarii bolnavilor psihic, s-a ajuns in sfarsit, la Veres Romulus,
bolnav psihic descris de catre vecini ca avand manifestari violente, care recurgea uneori
la amenintari cu cutitul. Acesta locuia singur, intr-un apartament, in care nu avea voie sa
intre nici o persoana, nici chiar rudele apropiate.
Veres Romulus a fost internat de mai multe ori in Clinica de psihiatrie din Cluj, cu
diagnosticul de parafrenie. Din documentatia existenta la Clinica de psihiatrie, a rezultat
ca prima criza a pacientului s-a manifestat in anul 1968, cand acesta, in calitate de
mecanic de locomotiva pe un tren accelerat, nu a respectat semnalul de oprire intr-o statie
C.F.R. si ca urmare, a fost pensionat.
La perchezitia domiciliara s-a gasit un tratat de medicina legala in care erau adnotari si
sublinieri cu privire la traumatismele craniene si diversele forme ale mortilor violente,
diferite carti cu tematica sexuala si filosofica, mai multe caiete scrise gen-jurnal. Lectura
caietelor a evidentiat prezenta unui delir mistic pe fond sexual. Veres Romulus avea un
dulap, locul sau preferat de rugaciuni, unde dupa cum sustinea el, se intalnea cu spiritul
"Satanei", care ii dadea dispozitii cu privire la savarsirea omorurilor si a jertfei prin foc in
dulap.
Prin extinderea cercetarilor cu privire la comportamentul lui Veres Romulus au fost
descoperite noi elemente de suspiciune. Astfel, cea de-a doua sotie a divortat datorita
comportamentului sau anormal si violent, de multe ori maltratand-o fara motiv. Periodic
se izola ore intregi in pivnita, unde - spunea el - avea intalniri cu "spiritul Satanei". Mai
multi martori l-au vazut in timp ce studia curtile si imobilele din zona unde s-au comis
faptele.
Pe parcursul audierii, Veres Romulus a facut unele recunoasteri partiale, a manifestat
tendinta unor retractari, dar niciodata nu a facut o recunoastere completa a tuturor
faptelor comise. Atunci cand i-au fost prezentate probe certe descoperite cu ocazia
cercetarii infractiunilor comise, Veres Romulus a declarat ca el nu a comis nici un omor,
dar s-ar putea ca "Satana"sa-l fi trimis acolo, fara voia lui.
Avand in vedere afectiunea sa psihica, "parafrenie pe fondul unui delir mistic si sexual",
si principalele probe (manuscrisele tip jurnal in care Veres Romulus a relatat modul de
operare in cele opt omoruri, corpurile delicte gasite asupra sa anterior arestarii, probele
testimoniale obtinute prin declaratiile a 30 de martori, rezultatul expertizelor biologice
asupra firelor de par "corp delict"), instanta de judecata a retinut in sarcina acestuia cele 8
fapte. S-a stabililit insa, iresponsabilitatea sa penala, ca urmare a afectiunii psihice, si a
fost luata hotararea internarii sale intr-o unitate sanitara speciala din localitatea Stei,
judetul Bihor, unde a stat 20 de ani, pana in momentul decesului (Ceacanica, 1976).
Criminalul in serie B. G. in varsta de 41 de ani, brancardier la un spital, casatorit, fara
copii, cunoscut homosexual, a comis in perioada aprilie - august 2000 pe raza
municipiului Baia Mare un numar de 11 omoruri. Un numar de noua cadavre au fost
descoperite pe malul si in albia raului Sasar, iar doua in zona Statiei C.F.R. Baia Mare.
Victimele proveneau din randul persoanelor fara familie sau cu familie dezorganizata, a
cersetorilor si alcoolicilor -; asa zisilor -; “boschetari”, de unde si denumirea de actiunea
“Boschetarul”. Disparitia acestor persoane nu a fost reclamata, ceea ce a ingreunat atat
activitatile de identificare a cadavrelor, cat si cele de identificare a autorului. Criminalul
ataca noaptea, in timp ce victimele dormeau, prin diverse locuri sub cerul liber,
aplicandu-le o lovitura in cap, in zona urechii, cu o bara metalica sau cu o piatra.
Din investigatiile efectuate s-a stabilit ca B. G. afisa un comportament normal in relatiile
cu prietenii si colegii de serviciu. Nimeni nu l-a banuit de comiterea unor asemenea fapte.
In noaptea de 22/23 august 2000 in zona Statiei C.F. Baia Mare, criminalul a fost surprins
de o echipa de politisti in momentul cand incerca sa-l loveasca in cap, cu o bara metalica
pe un “boschetar”. La interventia politistilor, criminalul a exprimat: “Daca as avea un
pistol, i-as impusca pe toti boschetarii astia”.
Criminalul B. G. a fost testat cu tehnica poligraf, ocazie cu care i s-a intocmit si profilul
psihologic, recomandandu-se anchetatorilor modul de abordare a acestuia in ancheta.
Infractorul se deosebeste de ceilalti oameni, nu printr-o functionare deosebita a
proceselor sale psihice, ci prin faptul ca actiunile lui au un continut antisocial.
Aptitudinile lui specifice, elaborate in urma unei practici indelungate, care il situeaza in
unele privinte deasupra omului normal, nu-i determina actiunea infractionala fara un
teren favorabil, reprezentat de mediul social. Cunoasterea particularitatilor psihice ale
infractorului contribuie la explicarea comportamentului, la posibilitatea identificarii,
depistarii si reeducarii acestuia. Alaturi de factorii interni, psihoindividuali, un rol
important in structurarea dizarmonica a personalitatii infractorului il au si factorii externi,
de mediu. Comportamentul agresiv, antisocial al infractorului, este in mare masura
invatat, dobandit in contextul climatului familial agresogen si in contextul imprejurarilor
de viata, disfunctionale din punct de vedere psihosocial.