POPESCU CONSTANTIN

CLASA XI FR

Afectivitate.
Definire si specificul proceselor afective.

Afectivitatea reprezinta ansamblul starilor si fenomenelor afective,totalitatea trairilor afectiv

emotionale,care reflecta relatiile dintre subiect si obiect sub forma unor trairi atitudinale.
Aceasta reflectare poate oferi conditii optime de manifestare a dorintelor sau din contra poate
impiedica realizarea lor.Adica obiectele,fenomenele ,diversele evenimente care actioneaza asupra
unui individ au un ecou in constiinta sa,deoarece trezesc la viata anumite trebuinte care corespund
sau nu nevoilor lui,ii satisfac sau nu idealurile,interesele,aspiratiile.
In cadrul proceselor afective,nu obiectul in sine este important,ci relatia dintre el si
subiect,adica ceea ce conteaza cu adevarat, este valoarea si semnificatia pe care subiectul o atribuie
obiectului.
Relationarea unica si repetata a individului cu diverse obiecte,fenomene si evenimente se
soldeaza cu structurarea treptata, in plan subiectiv a unor atitudini,trairi sau pozitii fata de
acestea ,ce pot fi redeclansate.
Procesele psihice care sunt generate de relatiile dintre subiect si obiect sub forma de
trairi,uneori atitudinale poarta denumirea de procese afective.
Desi este strans legata de toate celelalte fenomene psihice,procesele afectiv isi au propriul rol
specific.Astfel ca,afectivitatea trebuie sa posede atributele generale ale psihicului si anume de a fi o
modalitate specifica de relationare cu lumea si cu sine, de a avea o valoare informational-
reflectorie, respectiv, de a semnaliza si semnifica ceva, de a îndeplini un rol reglator specific,mai
mult sau mai putin evident.
În organizarea sistemului psihic, afectivitatea ocupa o pozitie de interfata între cognitie si
motivatie, cu care, de altfel, se împleteste cel mai strâns.
a)Afectivitate si cognitie
Mai multi autori au considerat ca exista un proces de interactiune intre afectiv si cognitiv,insa
psihologia moderna a evidentiat o serie de diferentieri existente intre cele doua categorii de procese.
In procesele cognitive ,omul opereaza cu instrumente specializate( in gandire ,cu instrumentul
analizei,sintezei,abstractizarii si generalizarii;in imaginatie cu cel al aglutinarii si
tipizarii ,diminuarii si divizarii etc) in procesele afective el relationeaza cu intreaga
fiinta.Afectivitatea este o vibratie concomitent organica,psihica si comportamentala ,este tensiunea
intregului organism cu efecte de atractie sau respingere ,cautare sau evitare.
Daca in procesele cognitive subiectul se subordoneaza obiectului,pe care incearca sa-l epuizeze
cognitiv ,in cadrul proceselor afective subiectul se subordoneaza relatiei,deoarece el este cel care
ofera o anumita valoare sau semnificatie emotionaa in obiectul reflectat.
Desi procesele afective sunt declansate prin fapte cognitive cum ar fi vederea unei
carti,ascultarea unei melodii,reamintirea unei intamplari ele sunt reductibile la acestea ceea ce
conteaza nu este organizarea cognitiva ci organizarea motivationala cu gradul lor de satisfacere.
Insa desi procesele afective sunt diferite de cele cognitive sunt intr-o stransa interactiune cu
ele.Spre ex ,atunci cand conflictul afectiv produs de ciocnirea dintre emotii,sentimente ,pasiuni este
solidar cu conflictul cognitiv,randamentul activitatii intelectuale este mai mare.De asemena cand
tensiunea afectiva scade ,se va reduce si capacitatea individului de a solutiona probleme
noi.Dezacordul dintre rational si afectiv duce la dezadaptarea tranzitorie,mai ales atunci cand un
nivel intelectual superior se cupleaza cu emotii primare,violente ,oarbe.
Cognitia mediaza si ofera semnalele de activare si declansare a emotiei, dar ea nu este o cauza a
acesteia, ci doar o conditie necesara.
Cauza rezida în natura raportului dintre cele doua planuri de referinta ale personalitatii umane
intern si extern. Semnul si intensitatea trairilor se modifica în functie de perceptia situatiei sau de
reprezentarea ei mentala anticipata.
Daca într-un anumit context obiectiv, un bat va fi constientizat în perceptie ca sarpe, el va provoca
o emotie de frica sau de spaima, daca, însa, într-un astfel de context, un sarpe va fi perceput ca un
bat, cognitia în sine nu va produce nici o emotie. Astfel, prin interpretarea personalizata, din
perspectiva Eului, a continutului cognitiei ia nastere fenomenul de
dislocare emotionala.
Dar nu întotdeauna perceptia, reprezentarea sau judecata – ca procese cognitive – preced si
conditioneaza producerea emotiei. Experimentele asupra perceptiei rapide au stabilit ca pragul
activarii si raspunsului emotional este mai scazut decât cel al raspunsului perceptiv (identificarea
obiectului). Rezulta, asadar, ca în situatii de deficit informational reflectarea afectivadevanseaza,
precede cognitia. Pe de alta parte, cognitia se poate desfasura pe fondul unei stari emotionale active
(teama, frica, depresie sau bucurie, veselie, euforie), fiind influentata de aceasta, atât sub aspectul
dinamicii, cât si sub cel al continutului.
Finalmente, între emotie si cognitie relatia este bilaterala, de conditionare reciproca, dar referentul
trairii emotionale este oferit întotdeauna de experienta cognitiva în raport cu situatiile si obiectele
din jur. Cognitia bine determinata, care înseamna o corecta identificare si evaluare a obiectului,
favorizeaza producerea unei emotii specifice cu tendinta traita de apropiere (în cazul semnificatiei
favorabile) sau de îndepartare (în cazul semnificatiei nefavorabile); cognitia confuza, care se
însoteste de incertitudine în ceea ce priveste identitatea si semnificatia obiectului, favorizeaza
producerea unei
emotii nespecifice fara tinta obiectuala precisa (neliniste,agitatie, tensiune difuza).
b)Afectivitate si motivatie
Ideea legaturii dintre emotie si motiv nu trebuie redusa doar la faptul ca o emotie semnalizeaza o
stare de motivatie. Ea implica si recunoasterea posibilitatii ca emotia specifica, având un referent
obiectual, sa devina motiv declansator al actiunii. Astfel, emotiile de frica, teama, suparare, furie,
gelozie, iubire, bucurie etc. pot dobândi si functia de motive, împingând subiectul sa actioneze în
concordanta cu semnul si intensitatea trairii.Prin aceasta convertibilitate motivationala, afectivitatea
devine intim legata si implicata în actiune, în comportament.
c)Afectivitatea si alte functii psihice
Practic nu exista fenomen psihic cu care procesele afective sa nu se afle in relatii de interactiune si
interdependenta.
Afectivitatea se regaseste in faza ciocnirii motivelor sau in faza deliberarii din actul voluntar,ea este
trasfigurata in temperament,declanseaza si potenteaza permanent actele creative.Afectivitatea este
prezenta incepand cu pulsatiile constientului si terminand cu realizarile ultimative ale
constiintei.Tocmai de aceea este considerata ca fiind componenta bazala,infrastructurala a
psihicului,dar si nota lui definitorie ,deoarece prin afectivitate omul se diferentiaza profund de
roboti si calculatoare,de asa zisa inteligenta artificiala.Daca ratiunea omului poate fi reprodusa de
calculator,starile si trairile afective vor ramane apanajul lor specific.
PROPRIETATILE SI ROLUL PROCESELOR AFECTIVE.(Ioana)
A.Polaritatea proceselor afective consta in tendinta acestora de a gravita fie in jurul polului
pozitiv ,fie in jurul celui negativ si apare ca urmare a satisfacerii sau nesatisfacerii diferentiate a
trebuintelor,aspiratiilor(de luna sau de scurta durata,totala sau partiala).De obicei procesele afective
sunt cuplate doua cate doua in elemente contrare cum ar fi:bucurie-tristete,simpatie-
antipatie,entuziasm-deprimare,iubire-ura.etc
Polaritatea se exprima in caracterul placut sau neplacut al starilor afective ,stenic sau astenic(unele
mobilizand spre activitate,altele dimpotriva,inhiband activitatea),caracterul lor incordat sau
destins(unele fiind tensionale ,altele relaxante)
Spre ex succesul ca stare afectiva placuta poate fi stenica pentru unii oameni ,impingandu-i spre
activitate ,dar astenica pentru altii facandu-i sa se nemultumeasca cu ceea ce au obtinut.
Polaritatea trairilor afective se manifesta in functie de particularitatile situatiei si mai ales dependent
de particularitatile personale.
B.Intensitatea proceselor afective indica forta ,taria,profunzimea de care dispune la un moment dat
trairea afectiva.De aceea vom intalni stari afective intense,foarte intense sau altele mai putin
intense.
Intensitatea depinde atat de valoarea afectiva a obiectului ,de semnificatia lui in raport cu
trebuintele subiectului,cat si de capacitatea afectiva a subiectului.
Se stie ca unii oameni vibreaza afectiv mai intens chiar si la evenimente comune,obisnuite,fara prea
mare importanta,pe cand altii raman oarecum reci,impasibili sub raport afectiv chiar si in fata unor
evenimente dramatice.
Cresterea intensitatii afective se obtine nu doar prin repetarea stimulului care ar duce la tocirea
afectivitatii ci prin schimbarea ,amplificarea semnificatiilor afectogene ale obiectului sau persoanei
cu care suntem in relatie.
O astfel de crestere a intensitatii trairilor afective trebuie sa se produca insa in anumite limite
optime ,depasirea acestora soldandu-se cu perturbarea activitatii.Iata deci ca necesar nu este doar
optimum motivational ci se optimumul afectiv.
C.Durata proceselor afective consta in intinderea ,persistenta in timp a acestora ,indiferent daca
persoana sau obiectul care le-a provocat sunt sau nu prezente.
Un sentiment poate dura un an ,doi sau toata viata,o emotie poate dura cateva ore sau cateva
clipe ,frica si groaza in fata unui accident persista si dupa ce pericolul a trecut,dragostea se
pastreaza chiar daca fiinta iubita nu mai este.
Aceasta proprietate are o foarte mare importanta deoarece alimentand permanent semnificatia
afectogena a unui stimul,obiect sau persoana putem tine mereu treaza starea afectiva fata de el.
D.Mobilitatea proceselor afective exprima fie trecerea rapida din interiorul aceleiasi trairi
emotionale de la o faza la alta,fie trecerea de la o starea afectiva la alta.Spre ex trecerea de la o
traire nespecifica de incertitudine in stadiul primar la o traire specifica adevcata unui dezondamant
favorabil in stadiul secundar.In cel de-al doilea caz se refera la trecerea de la o emotie la un
sentiment sau de la un sentiment la un alt timp de sentiment ,ex dragoste la ura si invers.
Mobilitatea presupune trecerea de la o faza la alta ,de la o traire la alta numai in conditii de
necesitate,atunci cand situatia si solicitarile o cer.
Ea trebuie deosebita de fluctuatia trairilor afective care presupune tot o trecerea de la o stare la alta
insa fara niciun motiv,fara sa fie ceruta ,solicitata sau necesitata.Fluctuatia trairilor afective este un
indiciu al slabiciunii ,imaturitatii sau chiar patologiei proceselor afective.
E.Expresivitatea proceselor afective consta in capacitatea acestora de a se exterioriza ,de a putea fi
vazute ,simtite ,citite.Exteriorizarea ,manifestarea in afara,se realizeaza prin intermediul unor semne
exterioare ce poarta denumirea de expresii emotionale.
Cele mai cunoscute expresii emotionale sunt:
Mimica-ansamblul modificarilor expresive la care participa elementele mobile ale fetei,deschiderea
ochilor,directia privirii,pozitiile succesive ale sprancenelor,miscarile buzelor prin intermediul
carora exteriorizam bucuria ,suferinta,mahnirea,descurajarea ,indignarea,sidarea,surpriza.
Pantomimica-ansamblul reactiilor la care participa tot corpul :tinuta,mersul,gesturile,mersul saltaret
tradeaza bucuria,buna dispozitia,pe cand mersul agale,incet tradeaza suparare ,tristete.
Modificarile de natura begetativa-amplificarea sau diminuarea ritmului
respiratiei,vasocontractia,vasodilatatia,cresterea conductibilitatii electrice a parului.hiper sau
hipotonusul muscular,modificarea compozitiei sangelui sau hormonilor soldate cu
paloare,inrosire,tremuraturi,lacrimi,transpiratie,gol in stomac.
Schimbarea vocii,a intensitatii,a ritmului vorbirii,a intonatiei,a timbrului vocii.
Expresiile emotionale nu sunt izolate si se subordoneaza starilor afective ,dand nastere la ceea ce se
numeste conduita emotional-expresiva.
De ex conduita expresiva a tristetii(atarnarea bratelor,aplecarea capului,pleoapelor,coltul buzelor
lasate in jos,miscari fara vigoare,ochi stinsi,fata pamantie) se deosebeste de conduita expresiva a
bucuriei(tinuta dreapta,ochi deschisi,stralucitor,mobilitatea bratelor,a muschilor)
Trebuie retinut faptul ca expresiile si conduitele emotionale se invata ,se insusesc in timpul vietii,fie
prin imitatie ,fie prin efort voluntar.Acest lucru este demonstrat de faptul ca la orbi din nastere
expresivitatea emotionala este foarte saracacioasa ,fata este crispata ,putin expresiva.Daca si lor li
se aplica o serie de procese speciale,li se vor putea formula unele conduite expresiv emotionale.Pe
langa capacitatea de invatare a expresiilor emotionale,omul o are si pe aceea de a le provoca si
dirija voluntar,constient,de a le stimula si folosi convenctional pentru a transmite o anumita stare
afectiva chiar daca aceasta nu exista.De aici apare si discrepanta intre trairile afective si expresiile
emotionale.Nu intotdeauna un actor traieste efectiv starile emotionale pe care le
exteriorizeaza.Conventionalizarea sociala a expresiilor si conduitelor emotionale,codificarea lor in
obiceiuri ,ritualuri tocmai in functie de particularitatile contextului social in care se manifesta are o
mare valoare adaptativa in sensul ca faciliteaza comportarea individului asa cum trebuie sau cum i
se solicita.Sub influenta conditiilor sociale au apararut expresii emotionale noi,specific umane cum
ar fi zambetul cu diverse varietati:binevoitor,ironic,rautacios.aprobativ,dispretuitor.
Expresiile emotionale indeplinesc roluri importante in comportamentul omului,din care mai
semnificative sunt:
Rol de comunicare prin care se face cunoscuta in exterior starea afectiva traita de o persoana pe
care ea o doreste ca ceilalti sa o perceapa,ex citind expresiile emotionale imprimate pe chipul
elevilor sai,profesorul isi poate da seama daca acestia au inteles sau nu.
Rol de influentare a conduitei altora in vederea savarsirii unor acte ,o persoana poate plange pentru
a impresiona ,a obtine mangaiere,acordul sau a ceea ce si-a propus;o alta manifesta temeri pentru a
se asigura de ajutorul cuiva ,in acest sens vorbim despre utilizarea sociala a expresiilor emotionale
cu un scop ,pentru a obtine ceva.
Rol de autoreglare in vederea adaptarii mai bune la situatiile cu care ne confruntam,plangem in
situatii triste ,radem in cele vesele,un comportament invers ar fi un exemplu tipi de dezadaptare
expresiv emotionala.
Rol de contagiune,de a transmite si de a trezii reactii similare si la alte persoane ,de a da nastere la
stari colective,pozitive sau negative.
Rol de accentuare sau de diminuare a insasi starii afective ,plangand ne putem descarca,elibera sau
dimpotriva incarca afectiv.
In viata sociala,unele expresii si conduite emotionale sunt intarite si valorificate ,altele inhibate si
respinse,avand loc parca un dresaj.In cultura noastra occidentala ,spre ex plansul este desemnat
femeilor si refuzat barbatiilor in timp ce in alte culturi este incurajat tocmai la barbati.
Unele expresii se standardizeaza ,se generalizeaza si se asociaza cu o serie de semne ,dand nastere
unui limbaj afectiv .Tristetea produsa de pierderea unei persoane dragi este simbolizata prin doliu –
negru la anumite popare,alb la altele.Sarutul spre ex s-a standardizat sub diferite
specii:parintesc,amical,fratern,colegial,oficial,erotic.Rezulta ca expresiile emotionale au nu doar o
semnificatie individuale ci si una sociala.