Cooperarea internațională în domeniul

apărării - între percepții și realități

În ultima perioadă în Republica Moldova se atestă o intensificare a cooperării internaționale în sfera

apărării. Numeroase delegații sosesc la Chișinău, au întrevederi cu conducătorii autorităților publice,
lucrează la nivel tehnic în instituțiile de resort, oferă expertiză, asistență teoretică, practică și
materială. Iar publicul din Republica Moldova, practic zilnic, se poate delecta cu astfel de titluri, care
apar în mass-media națională. Mai mult, aceste subiecte de regulă stârnesc dezbateri privind
încălcarea statutului de neutralitate a Republicii Moldova, care desigur este un raționament denaturat,
deoarece neutralitatea nu exclude sub nici o formă cooperarea militară.
Evident, unul din motivele intensificării relațiilor cu partenerii de dezvoltare, este războiul din Ucraina,
care într-un timp foarte scurt a impus decidenții politici din Republica Moldova, țările Uniunii Europene
(UE) și Alianței Nord-Atlantice (NATO) să revizuiască agendele și tempoul de cooperare militară.
Însă, chiar și până la declanșarea războiului din țara vecină, Republica Moldova avea un nivel de
cooperare în domeniul militar destul de avansat. În continuare o să ne referim la câteva aspecte, care
definesc cooperarea în domeniul apărării și constituie pilonii de bază pe care se bazează aceasta.
Primul și cel mai important element este pilonul politic. Astfel, cooperarea militară începe cu
dezideratul politic a autorităților naționale, instituțiilor interguvernamentale și partenerilor strategici de
a cooperarea. Pe parcursul a 31 de ani de independență politicienii din țara noastră, în funcție de
agenda pe care o aveau, au determinat intensitatea cooperării militare. Iar perioadele de activitate
mai intensă s-au perindat cu perioade când cooperarea în domeniul apărării nu constituia o prioritate.
Totuși, se poate afirma, că acest domeniu a avansat neîntrerupt formând parteneriate noi și venind cu
noi angajamente de cooperare cu partenerii de dezvoltare.
Al doilea pilon este cadrul legal, care atunci când există voință politică poate fi dezvoltat și aprobat
foarte rapid, și invers, poate constitui un element de tărăgănare atunci când voință politică nu există.
De menționat că, la momentul actual Republica Moldova are toate pârghiile legale (legi, hotărâri de
guvern, documente de politici, etc.) necesare pentru a dezvolta și consolida cooperarea în domeniul
apărării. Tot aici se cuvine să menționăm și acordurile de cooperare încheiate cu organizațiile
interguvernamentale (ONU, UE, NATO, OSCE), cu țările partenere, parteneriatele și programele la
care a aderat Republica Moldova pentru a pune în aplicare aspectele de cooperare în domeniile
militare de interes.
Al treilea pilon este cooperarea practică. Ea se bazează pe îndeplinirea de către instituțiile de
resort (în special Ministerul Apărării și Armata Națională) a inițiativelor, programelor și acordurilor
asumate. Cooperarea practică este elementul care nemijlocit dezvoltă și consolidează capabilitățile
militare de care are nevoie în primul rând Armata Națională și alte instituții, care au atribuții la
domeniul apărării.
Cooperarea practică se desfășoară pe mai multe filiere, dintre care se pot distinge câteva, care sunt
fundamentale pentru dezvoltarea sistemului de apărare.

1
 Una dintre filierele cele mai importante este instruirea și învățământul militar. Ea include activitățile,
care formează cadrele militare și personalul civil, ce are atribuții la sistemul de apărare al Republicii
Moldova. Cooperarea pe filiera instruirii militare constă din numeroase exerciții militare
internaționale, cursuri specializate în țară și peste hotare, vizite de familiarizare și alte activități. Pe
de altă parte, asistența în domeniul învățământului militar, care de regulă se desfășoară în afara
hotarelor Republicii Moldova, generează cadre militare și civile de carieră. Astfel, persoane care au
decis să facă carieră în domeniul milităriei au oportunitatea să obțină studii de licență, masterat,
doctorat și alte tipuri de studii postuniversitare. Datorită acestor activități de cooperare
internațională Republica Moldova are personal instruit și calificat pentru îndeplinirea misiunilor și
obiectivelor în domeniul apărării, fie că este vorba de gătința pentru ducerea acțiunilor de luptă,
participarea la misiuni internaționale, sau de acordarea sprijinului autorităților civile în caz de
calamități naturale.
O altă filieră importantă este cooperarea tehnico-materială și logistică. La capitolul dat,
Republica Moldova a beneficiat în mai multe rânduri de asistență materială și logistică de la
partenerii de dezvoltare. Donații de loturi de tehnică și echipamente militare, construcția și
renovarea depozitelor de păstrare a patrimoniului militar, modernizarea bazei materiale de instruire,
asistență logistică oferită contingentului Armatei Naționale participant la misiunea de pacificare din
Kosovo, sunt unele aspecte prin care se manifestă cooperarea internațională în domeniul dat.
Totodată, trebuie menționat că de asistența în domeniul apărării beneficiază și populația civilă.
Acesta este exemplul proiectului de evacuare și distrugere a pesticidelor de pe teritoriul Republicii
Moldova, sau exemplul proiectului de identificare și nimicire a antraxului pe teritoriul țării. Ambele
proiecte s-au implementat pe baza Ministerului Apărării în cooperare cu NATO, pentru bunăstarea
populației de rând a Republicii Moldova.
Încă o filieră importantă este cooperarea internațională în cadrul operațiunilor de menținere a
păcii. Un subiect arhicunoscut publicului larg din Republica Moldova datorită promovării în presa
națională. Republica Moldova participă la misiuni de menținere a păcii sub egida ONU, UE, OSCE
și NATO. Militarii și civilii moldoveni sunt detașați în misiunile ONU în calitate de observatori militari,
de regulă în țările de pe continentul African, iar începând cu anul 2022 a fost detașat și primul
contingent de militari moldoveni în Misiunea Națiunilor Unite din Lebanon (UNIFIL). Sub egida
Uniunii Europene, militarii moldoveni participă în calitate de instructori în Misiunea UE din Mali
(EUTM) în cadrul căreia UE instruiește armata regulată a statului Mali. Un contingent de 40 de
militari moldoveni participă la misiunea din Kosovo (KFOR) condusă de NATO. Iar în cadrul OSCE
un număr impunător de ofițeri și civili moldoveni au participat la misiunea OSCE din Ucraina, care a
fost sistată recent din cauza izbucnirii războiului dintre Rusia și Ucraina.
Trebuie menționat că prin contribuția la misiunile internaționale sub egida ONU și altor organizații
interguvernamentale, Republica Moldova a devenit nu doar un consumator de securitate, ci și un
exportator de securitate. Iar militarii moldoveni, asemenea unor diplomați, promovează și fac vizibilă
Republica Moldova în arhitectura de securitate regională și globală. Tot datorită acestor contribuții,
țara noastră are un loc la masa de discuții în cadrul diferitor platforme internaționale legate de
securitate și apărare.
Mai mult, participarea militarilor și civililor moldoveni la misiunile de pacificare, de fapt, generează
asistența militară pe care Republica Moldova o primește de la comunitatea internațională. Spre
exemplu, decizia Ministerului Apărării de a contribui la EUTM cu doi militari, a făcut posibilă
aderarea Moldovei la European Peace Facility (EPF) – un instrument al UE de finanțare a
domeniului de apărare, de care pot beneficia și țările care
nu sunt membre ale UE.
2
 Iar acum Ministerul Apărării poate accesa fonduri UE prin intermediul acestui instrument. Un alt
exemplu este contribuția Armatei Naționale la KFOR, care a făcut posibilă extinderea programului
NATO de evaluare a capabilităților operaționale (OCC&EF) pentru Republica Moldova. Aceasta, dă
posibilitate militarilor moldoveni să participe la exerciții și activități din țările NATO și partenere, și să
fie instruiți și echipați conform standardelor occidentale.
Dacă ne referim la partenerii tradiționali cu care Republica Moldova cooperează în domeniul
apărării, atunci observăm că o cooperare largă există cu NATO, prin programele sale de cooperare
cum ar fi Inițiativa de Consolidare a Capacității de Apărare (DCB), la care a aderat și Republica
Moldova. De asemenea, țara noastră are o cooperare consistentă cu ONU și OSCE, în special prin
contribuția cu observatori militari, dar și prin aderarea la diferite inițiative cum ar fi programul ce ține
de realizarea prevederilor Rezoluției ONU 1325, Femeia Pacea și Securitatea, proiecte legate de
securitatea păstrării munițiilor și altele. Mai recent, a fost inițiată cooperarea și cu UE, care a devenit
interesată de subiectul apărării odată cu lansarea discuțiilor despre crearea unei armate europene.
La nivel bilateral, se evidențiază cooperarea cu partenerii strategici Statele Unite ale Americii
(SUA) și România. De asemenea, un nivel ridicat de cooperare în domeniul dat se menține cu
Germania, Italia, Marea Britanie și Țările Baltice. Iar numărul delegațiilor internaționale prezente la
Ministerul Apărării în ultima perioadă demonstrează acest lucru. Totodată, evenimentele recente în
urma declanșării războiului din Ucraina, au determinat NATO, UE, și țările partenere menționate
anterior să-și exprime intenția fermă de a intensifica cooperarea militară pentru a consolida
capacitatea de apărare a Republicii Moldova.
Un subiect de discuții aprins în mass-media națională constituie în ultimul timp asistența militară
oferită Republicii Moldova de către partenerii de dezvoltare. De regulă, asistența militară acordată
până acum se focusa, cu mici excepții, pe implementarea unor programe care nu prevedeau
livrarea mijloacelor letale și se concentra pe apărarea cibernetică, programe de instruire, proiecte
logistice, consiliere pentru elaborarea documentelor de politici cu scopul consolidării capacităților
instituționale. Toate aceste activități indubitabil sunt de o importanță majoră, care trebuie
continuate.
Cu toate acestea, la momentul actual, reieșind din amenințările care vin din partea Rusiei, atât
Republica Moldova cât și partenerii de dezvoltare trebuie să înțeleagă că obiectivele imediate ale
cooperării internaționale trebuie ajustate la realitățile zilei de azi. Prin urmare, accentul principal
trebuie să fie pus pe asigurarea Armatei Naționale cu echipamente și mijloace letale (sisteme de
armament și muniții), chiar dacă propaganda filorusă trâmbițează și se opune vehement acestui
lucru. Totodată, obiectivul general pe termen lung trebuie să fie scoaterea treptată de la înzestrarea
Armatei Naționale a tehnicii și sistemelor de armament învechite de producere sovietică și
înlocuirea acestora cu sisteme de armament și tehnică militară modernă de producere occidentală.
În această ordine de idei, autoritățile Republicii Moldova, în special Ministerul Apărării și Marele
Stat Major al Armatei Naționale, trebuie să înțeleagă urmează să selecteze cu atenției sistemele de
armament și tehnică militară care, potențial, vor fi acordate prin diferite programe de asistență
militară (chiar și cu titlu gratuit). Plus, selectarea trebuie efectuată după o planificare riguroasă
luând în considerație factori cum ar fi tactica de luptă, structura organizațională, instruirea
efectivului, resursele logistice necesare, infrastructura disponibilă, interoperabilitatea și altele.
Omiterea și ignorarea acestor factori la momentul luării deciziei pot duce la colapsul întregului
sistem în viitor sub povara costurilor operaționale, lipsei sprijinului logistic, interoperabilitate
deficitară și a altor factori relevanți.

3
Astfel putem concluziona, că în condițiile unui buget foarte mic destinat apărării, dar și a
amenințărilor la adresa securității statului, care au crescut exponențial din cauza intențiilor
revanșarde ale Rusiei, cooperarea internațională în domeniul apărării devine principalul instrument
pentru consolidarea capacității de apărare a țării. La momentul actual, Republica Moldova dispune
de toate elementele necesare pentru a continua și intensifica nivelul cooperării cu partenerii de
dezvoltare: voință politică, cadru legal și instituții pregătite pentru implementarea practică. Setarea
corectă a obiectivelor și priorităților pentru cooperarea cu partenerii de dezvoltare inevitabil va duce
la dezvoltarea capabilităților critice necesare pentru îndeplinirea misiunilor de bază a sistemului
național de apărare. Iar un exemplu real în acest sens, este Ucraina, care datorită cooperării
internaționale în domeniul apărării reușește să reziste cu succes pe câmpul luptă împotriva unui
adversar, care a fost inițial net superior la toate capitolele.