Rolul culturii în mediul internaţional de afaceri

În lumea de astăzi, o serie de factori puternici, interdependenţi, întâlniţi în mediul unei ţări
gazdă, precum cel politic, economic, legal, tehnologic şi cultural influenţează strategia, funcţiile şi
procesele de management.
O calitate esenţială în ceea ce presupune conducerea personalului şi proceselor într-o altă ţară
este înţelegerea culturală, care înseamnă cunoaşterea variabilelor culturale care influenţează deciziile
de management.
Semnificaţia factorilor culturali este adesea subestimată de managerii care operează în mediul
internaţional; în multe situaţii eşecul unor afaceri internaţionale poate fi atribuit lipsei înţelegerii
culturale. Înţelegerea sau empatia culturală reprezintă cunoaşterea şi preocuparea sinceră pentru
cultura celuilalt individ.
Conştientizarea diferenţierilor culturale (în limba engleză, cultural awareness) permite managerilor
internaţionali să dezvolte politici corespunzătoare şi să stabilească modul în care îşi planifică,
organizează, conduc şi controlează afacerile în mediul internaţional. De asemenea, ea sporeşte
diversitatea culturală a forţei de muncă, ducând la realizarea unei interacţiuni eficiente între cei care
lucrează în ţara de origine a companiei şi cei din ţările unde acestea operează.
Lipsa înţelegerii culturale cauzează pierderi financiare şi ratarea unor oportunităţi de afaceri.
Cunoştinţele managerilor americani asupra variabilelor culturale care influenţează mediul internaţional
de afaceri nu sunt la nivelul cunoştinţelor lor despre procesele organizaţionale. Black şi Mendenhall
afirmă că până la 40% din managerii care deţin poziţii de conducere în afara ţării de origine îşi
părăsesc posturile înainte de expirarea mandatelor datorită slabelor performanţe şi slabei interacţiuni
cu mediul local. Numai jumătate din cei care îşi duc până la capăt mandatele sunt consideraţi doar
marginal eficienţi. Mai mult, ei găsesc că diferenţierile de ordin intercultural sunt cauza eşecurilor în
negocieri şi a slabei interacţiuni, care produc pierderi anuale de peste 2 miliarde de USD numai din
afaceri externe eşuate.

1.1. Cultura şi efectele sale asupra organizaţiilor

Cultura unei societăţi cuprinde valorile împărtăşite de membrii săi, înţelesurile, opţiunile,
presupunerile, precum şi scopurile acesteia, care sunt învăţate de la generaţiile precedente, impuse de
membrii generaţiei prezente şi care sunt transmise mai departe generaţiilor viitoare. Acest tablou
comun se traduce, în mare parte, prin atitudini comune, coduri de comportament şi aşteptări, care
ghidează şi controlează la nivelul subconştientului anumite norme de comportament.
În viziunea lui Geert Hofstede, cultura este programarea colectivă a minţii, care delimitează
membrii unei grup de oameni de un altul. Pe lângă setul comun de credinţe, atitudini, valori, obiceiuri
şi comportamente, cultura unei societăţi mai presupune şi artefactele folosite de membrii societăţii în a
conlucra între ei, precum şi cu membrii altor societăţi.
Cultura este:
 învăţată
 transmisă din generaţie în generaţie
 bazată pe simboluri, fiind prezentă în mintea oamenilor, reflectând la nivel spiritual
raporturile dintre indivizi şi interacţiunea cu natura
 dinamică, suferind modificări în timp, adaptându-se continuu dar şi stadial, toate că
indivizii sau colectivităţile acceptă mai greu sau se opun schimbărilor
 integrată, prezentându-se ca un univers structural integrat
 etnocentrică, colectivă, nefiind proprie numai unui singur individ sau colectivităţi mai
mult sau mai puţin numeroase (familie, grup etnic sau religios, naţiune tec.)
 Cultura in mediul international de afaceri
Societăţile diferă din punct de vedere cultural pentru că indivizii care le compun au calităţi
diferite, au moduri diferite de a relaţiona cu natura şi cu lumea în general, dezvoltă diferite relaţii unii
cu alţii iar activităţile desfăşurate de ei sunt diverse.
O persoană se naşte într-o anumită cultură şi nu cu o anumită cultură, internalizându-şi, prin
intermediul procesului de socializare, efectul subtil al acesteia. Un manager desemnat să conducă o
filială în străinătate, de exemplu, trebuie să se aştepte să găsească în mediul local diferenţe mai mari
sau mai mici în privinţa comportamentului indivizilor sau grupurilor din acea organizaţie.
După cum rezultă din figura de mai jos, aceste diferenţe de datorează şi variabilelor sociale şi
socioculturale, precum religia şi limba, care completează variabilele naţionale dominante, precum
mediul economic, legal sau factorii politici. Variabile naţionale şi socioculturale furnizează contextul
dezvoltării şi perpetuării variabilelor culturale. Pe de altă parte, variabilele culturale determină
atitudinea de bază despre muncă, timp, materialism, individualism şi schimbare. Asemenea atitudini
influenţează motivaţia şi aşteptările individului faţă de relaţiile de muncă şi de grup, şi, în ultimă
instanţă, ceea ce se poate aştepta de la individul respectiv.

Figura 7.1. Variabilele de Mediu care Influenţează Funcţiile de Management

Variabile Naţionale Variabile Socioculturale

1. Sistemul Economic 4. Geografia 1. Religie

2. Sistemul Legal 5.Know-how-ul 2. Educaţie
3. Sistemul Politic Tehnologic 3. Limbă

Variabile Culturale Atitudini

1. Valori 1.Muncă 4.Individualism

2. Norme 2.Timp 5.Schimbare
3. Credinţe 3.Materialism

Comportament în muncă
individual şi de grup

1. Motivaţie 3.Determinare
2. Productivitate 4. Etică

Devine indubitabil că variabilele culturale, aşa cum sunt credinţele comune, valorile sau
atitudinile influenţează procesele organizaţionale. Dar care sunt procesele, şi mai ales cum sunt ele
influenţate, rămân întrebări ale căror răspunsuri constituie subiect de dezbatere şi cercetare. Unii autori
consideră că efectul culturii este mult mai evident la nivelul individului decât la nivel organizaţional,
ca rezultat al unui proces de convergenţă.
Convergenţa poate fi definită ca fenomenul transformării stilurilor individuale de
management în direcţia uniformizării lor. Argumentul convergenţei se bazează pe convingerea că
cerinţele industrializării, precum şi coordonarea şi competiţia globală sunt factorii care fac diferenţa
între procesele desfăşurate la nivelul organizaţiei, precum alegerea tehnologiei sau a structurii de
organizare.
Redding şi Martyn-Johns consideră, totuşi, că funcţiile de management, ca planificarea şi
organizarea, sunt influenţate în diferite moduri de credinţele culturale individuale ale managerului,
cum ar fi cele referitoare la moralitate, rolul întâmplării sau atitudinea faţă de timp.

2 din 11
 Cultura in mediul international de afaceri

Tabel 5.1. Valori occidentale şi posibile alternative

Elemente ale culturii Funcţiile de management

occidentale
Individul poate influenţa viitorul
(unde există voinţă există şi o
cale de realizare)
Individul poate transforma şi
îmbunătăţi mediul
Individul trebuie să fie realist în
privinţa aspiraţiilor sale
Trebuie să muncim din greu
pentru îndeplinirea obiectivelor
Angajamentele asumate trebuie
onorate (oamenii vor face ceea
ce au spus că vor face)
Fiecare individ trebuie să
folosească eficient timpul
celuilalt (Timpul înseamnă bani
ce pot fi câştigaţi sau irosiţi)
Prima obligaţie a unui angajat
este faţă de organizaţie
Angajatorul şi angajatul pot
decide întreruperea colaborării
Persoanele cele mai calificate
vor ocupa posturi
corespunzătoare
Sursa: International Management, Helen Deresky, Addison-Wesley Longman, Inc,1997
Aspecte alternative influenţate
Viaţa urmează un curs Planificarea şi programarea
prestabilit, iar acţiunea umană
este determinată de voinţa lui
Dumnezeu
Oamenii mai degrabă se Mediul organizaţional, moralul
adaptează la mediu decât îl şi productivitatea
modifică
Idealurile trebuie atinse, Stabilirea obiectivelor şi
indiferent de ceea ce este dezvoltarea carierei
considerat raţional sau nu
Munca susţinută nu este Motivarea şi sistemul de
suficientă pentru a avea succes; recompense
mai avem nevoie şi de
înţelepciune, noroc şi de timp
Un angajament poate fi încălcat Negocierea
datorită unei solicitări
nerezonabile, sau un acord doar
semnalează intenţia şi nu
implică răspunderea
Programările sunt importante, Planificarea pe termen lung şi
dar numai în relaţie cu alţii scurt
Angajatul are o obligaţie Loialitate, angajament, motivare
primară faţă de familia sa şi
prieteni
Angajarea de face pe viaţă Motivarea şi angajamentul faţă
de companie
Familia, prietenii şi alte Angajarea, promovarea,
considerente pot determina recrutarea, selecţia şi
practicile de angajare recompensarea

Efectele culturii asupra funcţiilor managementului se observă mai ales când se încearcă
impunerea valorilor şi sistemelor proprii unei anumite culturi unei alte societăţi. Tabelul de mai jos
oferă câteva exemple de valori culturale tipice culturii occidentale, prezintă posibilele alternative la
acestea şi arată că funcţiile managementului pot influenţate, ceea ce conduce la nevoia unor abordări
de management diferite în privinţa proceselor organizaţionale. De exemplu, un manager occidental îşi
planifică activităţile, le programează şi le desemnează un termen de execuţie având convingerea că
oamenii influenţează şi controlează viitorul, spre deosebire de managerii ce provin din ţările islamice,
care cred că evenimentele se vor desfăşura numai cu voia lui Allah.
Mulţi indivizi înţeleg şi relaţionează cu alţii numai în termenii propriei lor culturi. Acest punct
de referinţă la nivel subconştient asupra valorilor culturale specifice altora este denumit criteriul auto-
referinţei. Rezultatul unei asemenea atitudini este ilustrat de următoarea istorioară:
„ A fost odată o mare revărsare de ape, şi surprinse de potop au fost şi două creaturi: un măgar
şi un peştişor. Măgarul, fiind agil şi experimentat, a fost destul de norocos să se caţere într-un copac şi
să scape de furia apelor. Şi cum s-a uitat el în jos din locul sigur în care se afla, a văzut un peştişor
luptându-se cu torentul de apă. Cu cele mai bune intenţii, s-a aplecat şi a ridicat peştişorul din apă.
Rezultatul a fost inevitabil.”

3 din 11
 Cultura in mediul international de afaceri
Dar iată şi o întâmplare reală, în aceeaşi notă, petrecută în Iran. Cuvântul „compromis” nu are
în Persia aceeaşi semnificaţie ca în limba română sau engleză, de soluţie de mijloc, acceptată de
ambele părţi, ci unul negativ, de cedare de la propriile principii în faţa altora. De asemenea,
„mediator” desemnează un „om băgăreţ”, o persoană care intervine neinvitată (meddler în engleză). În
1980, Secretarul General al ONU, Kurt Waldheim a sosit în Iran pentru a încerca soluţionarea crizei
ostaticilor americani de la Ambasada SUA de la Teheran. La aeroport, radioul şi televiziunea iraniană
i-au solicitat un interviu. O oră mai târziu, o mulţime de iranieni furioşi aruncau cu pietre în maşina cu
care se deplasa. Iată ce a declarase dl. Waldheim cu o oră înainte : „Am venit ca mediator să ajungem
la un compromis” (I’ve come as a mediator to work out a compromise”).
Managerul internaţional trebuie să înveţe şi să se adapteze la practicile sociale şi comerciale
nefamiliare din ţările unde este trimis să activeze. Dar, primul pas pe calea înţelegerii culturii altora
este chiar cunoaşterea propriei lui culturi. Aceasta îl ajută să prevină adoptarea unor atitudini ca
parohialismul sau etnocentrismul sau să îi privească pe cei din jurul său dintr-o perspectivă dominată
de prejudecăţi şi stereotipuri.

 Parohialismul este atitudinea dezvoltată de cei care abordează lumea numai dintr-un
singur punct de vedere şi care nu recunosc celorlalţi moduri diferite de viaţă şi muncă,
neacordând acestor diferenţe importanţa corespunzătoare;
 Etnocentrismul este tendinţa de a considera propriul grup, cultură, etc. ca fiind mai
bun(ă) decât altele;
 Prejudecata este o atitudine negativă nejustificată în raport cu o persoană, pe baza
apartenenţei acesteia la un grup particular;
 Stereotipurile reprezintă seturi de credinţe despre un grup care sunt universal aplicabile
tuturor membrilor acelui grup.

Companiile care ignoră importanţa factorilor culturali pot înregistra rezultate dezastroase pe
anumite pieţe. Procter & Gamble este una din ele. Într-un spot pentru săpunul Camay difuzat în
Japonia deceniul trecut, o femeie japoneză face baie în timp ce soţul său întră în încăpere. Ea îi
vorbeşte despre noul ei săpun de corp. Soţul său, atingându-i umărul, sugerează că el are în cap mai
mult decât clăbuci de săpun. Această reclamă, care a avut succes în Europa, a fost un dezastru în
Japonia. Gestul unui bărbat care intră în baie peste soţia sa este etichetat ca fiind lipsit de bune
maniere.
După ce îşi cunoaşte bine propria cultură, următorul pas al unui manager în direcţia stabilirii de
relaţii interculturale eficiente este să dezvolte empatia culturală. Managerii nu doar trebuie să fie
conştienţi de variabilele culturale şi de efectele lor asupra locului de muncă, dar trebuie să aprecieze
diversitatea culturală şi să înţeleagă cum se construiesc relaţiile de muncă oriunde în lume.

1.2. Variabilele şi dimensiunile culturale

Un manager internaţional poate anticipa posibilele efecte ale unui mediu nefamiliar, alcătuind
un profil cultural pentru fiecare ţară sau regiune în care se gândeşte să dezvolte o afacere.
Pentru a pune la punct un astfel de profil cultural, el are nevoie, mai întâi, de un anume grad de
familiarizare cu variabilele universale multor culturi ale lumii. Apoi, din aceste variabile universale, el
poate identifica diferenţele specifice fiecărei ţări sau naţiuni.
Managerii internaţionali nu trebuie să presupună că pot translata cu succes în străinătate
practicile, procesele, aspiraţiile sau stilurile specifice ţării lor de origine. Ei ar trebui să pună în aplicare
un principiu simplu de conducere, un management de contingenţă, al evenimentelor neprevăzute.
Managementul de contingenţă presupune ca managerii să se adapteze la mediul local şi să conducă
personalul din ţara gazdă în consecinţă.

1.2.1. Subculturile
4 din 11
 Cultura in mediul international de afaceri

Cei care conduc operaţiuni internaţionale trebuie să fie conştienţi de faptul că generalizările în
alcătuirea profilului cultural pot conduce doar la aproximări ale caracteristicilor naţionale. Multe ţări
cuprind în modelul lor cultural diverse subculturi ale căror constituenţi corespund doar în parte
caracteristicilor naţionale. De exemplu, în Canada se întâlnesc subculturi distincte, precum cele
anglofone şi francofone, dar şi cea a băştinaşilor canadieni. Exemplul Statelor Unite este poate mai
interesant. În afara graniţelor, americanii corespund stereotipului american, dar acasă, americanii
recunosc diferenţele dintre ei, datorate considerentelor etnice, geografice sau subculturale diferite.
Despre chinezi mulţi cred că ei alcătuiesc o comunitate omogenă, dar puţini ştiu că există diferenţieri
considerabile între ei datorate diversităţii regionale, în care intră apartenenţa la anumite grupuri etnice
cu obiceiuri diferite, precum şi multitudinea de dialecte. Deşi îmbrăţişarea valorilor tradiţionale ale
confucianismului este răspândită în toate regiunile Chinei, există diferenţe majore între aceste regiuni
datorate unor variabile ca individualismul sau deschiderea către schimbare. Potrivit unui studiu al
Ralstom et al., provinciile Guangzhou şi Shanghai au cel mai ridicat indice pentru individualism şi
schimbare, fiind urmate de Beijing şi Dalian, şi în fine de Chengdu şi Lanzhou. Aceasta înseamnă că
populaţia chineză din Guangzhou şi Shanghai este mai „occidentalizată” şi mai deschisă în a face
afaceri cu occidentalii.
Sunt performanţi acei manageri care îi tratează pe angajaţi ca pe indivizi unici, diferiţi şi care
evită în mod conştient orice stereotip.

Nu putem trece însă mai departe înainte de a prezenta o dezbatere ce a avut loc în Statele Unite
ale Americii în 2002 pe tema subculturii, provocată de o carte ultracontroversată a lui Pat Buchanan,
intitulată The Death of the West (Moartea Occidentului). Autorul este cunoscut atât ca om politic (fost
candidat la nominalizarea prezidenţială din partea republicanilor), dar şi ca scriitor, moderator TV sau
editorialist. Cartea a trebuit să îşi amâne o perioadă apariţia după evenimentele din 11 septembrie
2001. Despre ea s-a spus că va fi interzisă, arsă sau îi va fi blocată difuzarea. Buchanan afirmă în carte
că până în 2050 Statele Unite vor ocupa locul 3 în lume în privinţa populaţiei. El prezice că Europa va
fi inundată de o invazie islamică arabo-africană şi că primele naţiuni ale lumii, inclusiv Japonia, vor
începe încet să dispară.
Bazându-se pe studii ale ONU în privinţa populaţiei, Buchanan declară că :
 Până în 2050, numai 10% din populaţia lumii va avea rădăcini europene. O treime din
populaţia Europei va avea peste 60 ani, iar unul din zece europeni va avea peste 80 ani;
 Populaţia Asiei, Africii şi Americii Latine va creşte până în 2050 cu 3-4 miliarde de persoane,
în timp ce Europa va pierde o populaţie echivalentă cu populaţia Germaniei, Poloniei, Danemarcei,
Norvegiei, Suediei şi Finlandei la un loc;
 Până în 2050, 23 milioane de germani vor dispărea, împreună cu 16 milioane de italieni şi 30
milioane de ruşi;
 Rusia va pierde Siberia şi Estul îndepărtat în favoarea Chinei şi va fi izgonită din Caucaz şi
Asia Centrală, unde populaţia islamică explodează, în timp ce populaţia Rusiei moare;
 Cele 4,2 milioane de palestinieni din West Bank, Gaza şi Israel vor deveni 9 milioane până în
2025 şi 15 milioane până în 2050, când palestinienii îi vor depăşi numeric pe israelieni, intr-un raport
de doi la unu;
 Invaziile islamice ale Spaniei şi Franţei din secolul XVIII şi ale Balcanilor şi Europei Centrale
din secolele XIV – XVII vor fi reluate chiar în timpul vieţii majorităţii celor care trăiesc în momentul
de faţă. Deja islamul a depăşit creştinismul în privinţa numărului de adepţi;
 Naţiunile creştine –catolice, protestante şi ortodoxe- au început să moară.

În capitolul intitulat „La Reconquista”, Buchanan afirmă că în prezent are loc o invadare a Statelor
Unite şi că America adăposteşte acum o „naţiune în cadrul unei naţiuni” ( a nation within a nation).
Buchanan spune că :

5 din 11
 Cultura in mediul international de afaceri
 există peste 30 milioane de străini născuţi astăzi în Statele Unite, şi între 9 şi 11 milioane de
imigranţi ilegali, cam cât populaţia reunită statelor Rhode Island, Massachusetts şi Connecticut;
 Mexicul îşi exportă săracii şi şomerii în Statele Unite, pe care contribuabilii americani îi educă
şi îi angajează;
 Europenii-americani sunt o minoritate în statul cel mai populat al Americii, California, iar până
în 2004, vor deveni o minoritate şi în Texas;
 Americanii albi părăsesc California într-un număr de 100 000 pe an;
 Agenda politică a hispanicilor californieni include educaţie bilingvă, frontiere deschise, dubla
cetăţenie şi chiar înlocuirea statuii unui erou american cu cea a zeului aztec Quetzacoatl;

Buchanan mai susţine că începând din anii ”60, contra-cultura (counter –culture) a devenit
cultura dominantă a Americii şi că iconoclaştii acestei culturi atacă sistematic istoria şi moştenirea
Americii.
- Sub „Political Correctness”, marii eroi americani, soldaţi, exploratori sau oameni de stat, de la
Columb până la George Washington, Thomas Jefferson, Andrew Jackson şi alţii, sunt acum
acuzaţi de rasism şi exploatarea populaţiei băştinaşe;
- Cărţile de istorie a Americii sunt rescrise, iar vechii eroi sunt ignoraţi sau eliminaţi;
- În unele şcoli Mark Twain şi alţi scriitori ai Sudului sunt astazi interzişi.

Fireşte, afirmaţiile lui Buchanan nu puteau rămâne fără un ecou pe măsură. Numai că luările de
poziţie au variat de la moderat, solid argumentate până la un radicalism extrem, bazat pe argumente
foarte subţiri. În luările de poziţie din „The New York Times” se afirmă că asupra Statelor Unite nu
planează nici un pericol în eventualitatea unor schimbări demografice, pentru că imigranţii sosiţi în
America sunt atraşi tocmai de modul de viaţă şi de modelul cultural american, în care vor să se
integreze cât mai rapid şi cât mai bine. „Creuzetul” american (celebrul melting pot) va funcţiona şi
pe mai departe şi, deocamdată nu există motive să se creadă că va fi altfel. Dar iată şi punctul de
vedere al unui hispano-american, Ernesto Cienfuegos, care publică sub titlul „Pat Buchanan predicts
the death of Gringos”, un articol deosebit de virulent:

Se pare că tabletele Pfizer nu lucrează în cazul bărbaţilor albi, dacă ar fi să-i dăm crezare lui Pat
Buchanan şi noii lui cărţi. Dl. Buchanan prezice dispariţia Americii albe, a Europei albe şi a chiar a
Israelului alb, datorită virilităţii şi fertilităţii mai ridicate a persoanelor de culoare. El spune că până în
anul 2050 SUA vor fi pe locul 3 în lume în privinţa populaţiei, datorită imigranţilor mexicani şi a ratei
lor mare de naşteri. Cineva ar trebui să-i reamintească dlui. Buchanan măreţia unor civilizaţii precum
Olmecii, Maya, Teotihucan sau cea Aztecă, existente înainte de momentul sosirii sângeroşilor săi
predecesori pe Insula Ellis.
Dl. Buchanan este pur şi simplu un alb rasist şi bigot. Acum nu este decât un „fost” care îi sperie
pe albi într-un efort disperat de a-şi salva cariera politică. Nu va reuşi. Cel mult, ar putea spera să
vândă câteva cărţi unor persoane în vârstă aflate în „centre de îngrijire a vârstnicilor albi”, pe care
copiii lor nerecunoscători i-au abandonat când nu le-au mai fost folositori.
Se pare că el nu a promovat examenul de „Istorie a SUA” 101 din facultate, deoarece su ştie că noi
am avut sate şi oraşe cu mult înainte ca gringos să pună piciorul în această regiune.
El scrie că militanţi radicali şi lideri mexicani conspiră la recâştigarea culturală şi demografică a
sud-vestului Statelor Unite, inversând în felul acesta rezultatele Războiului Mexican. Trebuie să fi scris
articolul înainte ca primarul James Hahn să declare Los Angeles drept un oraş mexican. Nu numai Los
Angeles este un oraş mexican, ci şi San Francisco, Santa Barbara, San Diego, San Antonio, Santa Fe,
El Paso şi nenumărate alte oraşe din sud-vest. Chiar denumirile acestor oraşe indică istoria lor. Ele au
existat aici în tot acest timp. Singura diferenţă este că noi, ca oameni, am depăşit multe din politicile
rasiste şi opresive pe care ni le-au impus „gringos” precum Buchanan.
Mai bine Buchanan ar găsi în altă parte cauzele pe care el le consideră că duc la „Moartea
occidentului”, în loc să dea vina pe persoanele de culoare, şi în special pe noi, mexicanii din sud-vest.
6 din 11
 Cultura in mediul international de afaceri
Trebuie să-i reamintim dlui. Buchanan cauzele căderii Imperiului Roman şi a altor civilizaţii din
istorie. Suntem noi responsabili pentru rata înaltă a homosexualităţii albilor? Acesta este un motiv
pentru care albii nu se înmulţesc. Dar pentru corupţia la nivel înalt din guvern?
Trebuie să-i reamintim dlui. Buchanan depravarea sexuală a fostului preşedinte Bill Clinton, chiar
la Casa Albă şi de implicarea congressman-ului Condit în dispariţia Chandrei Levy. Suntem noi
responsabili pentru rata înaltă a sinuciderilor înregistrată în rândul copiilor albi şi pentru focurile de
armă din şcoli, cum s-a întâmplat la Columbine High School în Colorado? Toate aceste incidente au
fost „chestiuni albe” şi noi nu avem nimic de-a face cu ele.
Câteodată, nouă mexicanilor, ne este milă pentru copiii albi. Ei par să arate ca şi cum ar fi
muribunzi. Un exemplu grăitor în acest sens s-a întâmplat la Rose Parade în Pasadena, Alta California
de Anul Nou. S-a întâmplat ca orchestra Liceului Colombine să participe la această paradă. Din
nefericire, ei au apărut pe scenă după o orchestră din Detroit, compusă numai din elevi negri, care au
ridicat sala în picioare. Au urcat pe scenă cei de la Colombine, cu toţii albi. Ce imagine tristă. Au
provocat milă, în loc de bună dispoziţie.. Păreau ca şi cum ar fi fost scoşi din filmul „Noaptea morţilor
vii”. Păreau morţi în interior, fără vlagă. Nu pot să nu mă gândesc că există o problemă „spirituală”
foarte serioasă la Liceul Colombine şi că asta a cauzat împuşcăturile şi asasinarea a 13 elevi. Acest
fenomen poate fi observat oriunde în societatea albă. Drogurile, alcoolismul, rasismul, bigotismul,
ipocrizia, lăcomia, homosexualitatea şi incestul sunt doar câteva din manifestările problemei spirituale
a albilor. Pe când persoanele de culoare comit infracţiuni economice pentru a supravieţui, albii comit
crime „spirituale” datorită depravării, decadenţei şi altor factori similari. Mulţi criminali în serie din
istorie, inclusiv Jack Spintecătorul, au fost albi.
Probabil că problema fundamentală a albilor este de natură spirituală, şi ea constituie cauza
„Morţii occidentului”. Occidentul şi-a pierdut reperele morale şi acum este golit de spiritualitate.
Persoanele de culoare nu au nimic de-a face cu asta şi, din contră, noi putem fi salvarea albilor care
văd şi înţeleg ce se întâmplă în realitate.

1.2.2. Variabilele culturale

O categorizare a variabilelor culturale, din multitudinea de astfel de clasificări, este făcută de

Harris şi Moran, care au identificat 8 categorii care formează subsistemele oricărei societăţi. Aceste
variabile culturale care ne ajută să înţelegem cultura şi variabilele naţionale proprii unei societăţi sunt:

Sistemul relaţiilor de familie; Religia;

Educaţia; Afilierile şi asocierile;
Sistemul economic; Sistemul de sănătate;
Sistemul politic; Modul de petrecere al timpului liber.

Relaţiile de familie

Ghidarea relaţiilor de familie constituie un sistem de organizare şi funcţionare adoptat de

anumite societăţi, în special orientale. În cultura noastră, sistemul relaţiilor de familie se bazează, în
principal, pe familia nucleară (părinţi şi copii, dar şi familia mono-parentală), dar în multe alte părţi ale
lumii sistemul cuprinde familia extinsă, compusă din mulţi membri din mai multe generaţii. Familia
lărgită, tipică naţiunilor orientale, poate influenţa activităţile economice atunci când loialitatea familiei
este pusă pe primul plan. Astfel, contractele pot să fi atribuite preferenţial sau la angajare un membru
al familiei va fi selectat, în detrimentul unui candidat mai pregătit, dar din afara acesteia. În societăţile
care acordă întâietate familiei, aceste practici sunt omniprezente şi acceptate de toţi.
Managerii internaţionali se pot găsi adesea în situaţii în care nu se pot lua decizii importante în
cazul unei tranzacţii guvernate de o afacere de familie. Dacă totuşi se vor apleca mai atent spre
înţelegerea acestor practici locale, vor observa un mod de comportament predictibil şi vor fi mai bine
7 din 11
 Cultura in mediul international de afaceri
pregătiţi să le facă faţă. Astfel de practici tradiţionale sunt exemplificate de experienţa unui asiatic cu
titlul de MBA obţinut în Statele Unite, care i-a prezentat unchiului său, director al unei firme mijlocii
din India, un nou plan de afaceri:
„Astrologul familiei a participat la întâlnire şi s-a pronunţat împotriva planului. Nepotul a
insistat şi i-a cerut astrologului să-şi reconsidere poziţia. Acesta a recomandat săvârşirea unor
ceremonii diverse care vor determina, probabil, semnele astrale să fie favorabile planului.”

Educaţia
Educaţia formală sau informală a angajaţilor unei firme străine, dobândită din diverse surse,
influenţează în mod hotărâtor ceea ce se aşteptă de la ei la locul de muncă. De asemenea, educaţia
influenţează şi alegerea pe care trebuie să o facă managerul în privinţa practicilor de recrutare,
politicilor de personal sau a stilurilor de conducere. Programele de instruire şi dezvoltare profesională
trebuie să fie corelate cu nivelul de pregătire generală din ţara respectivă.

Sistemul economic
Indiferent de sistemul economic, mijloacele de producţie şi redistribuirea veniturilor în
societate (cu efecte asupra indivizilor şi grupurilor) au o puternică influenţă asupra unor procese
organizaţionale, cum sunt aprovizionarea, distribuţia, oferirea de stimulente comerciale sau repatrierea
capitalului. Cum sistemele politice s-au schimbat radical în ultimul timp, diferenţele dintre sistemul
capitalist şi cel socialist au un efect mai mic asupra societăţilor transnaţionale decât în trecut.

Sistemul politic
Sistemul de guvernare al unei societăţi, indiferent dacă este democratic, comunist sau
dictatorial, impune diverse constrângeri organizaţiilor şi libertăţii acestora de a face afaceri.
Este sarcina managerului să înţeleagă sistemul politic şi cum sunt influenţate procesele
organizaţionale, să negocieze poziţiile în sistem şi să conducă eficient, în folosul dual al firmei pe care
o reprezintă şi al ţării gazdă.

Religia
Credinţele spirituale ale societăţii sunt adesea atât de puternice, încât transced altor aspecte
culturale. Religia evidenţiază atât norme morale, dar şi economice. În cultura noastră, efectele religiei
la locul de muncă sunt limitate, dar în alte părţi ale lumii, credinţele şi practicile religioase influenţează
adesea afacerile zilnice, ca şi comportamentul la locul de muncă. De exemplu, în îndelungata tradiţie
bazată pe Coran şi pe profeţiile lui Mahomed, arabii se consultă cu membrii mai vârstnici ai familiei
sau comunităţii în luarea deciziilor de afaceri. Hinduşii, budiştii şi o parte a musulmanilor cred în
destin, în soartă. În ţările islamice, ideea de Inshallah, care înseamnă Voia Domnului, predomină. În
anumite state occidentale, organizaţiile religioase, precum Biserica Romano-Catolică, joacă un rol
cultural major, prin influenţa morală şi politică.
Unul din modurile în care credinţa islamică influenţează operaţiunile firmelor internaţionale se
referă la încasarea dobânzii:
„Regatul Arabiei Saudite respectă Sharia, legea islamică bazată pe Coran şi Hadith – tradiţiile
profetului Mahomed. În conformitate cu aceste coduri, dobânda este interzisă, atât cel care împrumută,
cât şi cel care ia fiind, în mod egal, condamnabili. Aceasta înseamnă că sistemul bancar modern
occidental este, tehnic, ilegal. A fost declanşată o dezbatere pe tema interpretării conceptului de
dobândă. Învăţaţii religioşi ai regatului, aşa-numiţii ulema, au considerat că dobânda, sau rib’a ca fiind
ilegală. Totuşi, unii au considerat interpretarea ca fiind prea restrictivă, şi au cerut o interpretare mai
liberală. În viziunea lor, Mohamed s-a referit numai la dobânda excesivă şi a incriminat camăta.”

Aproximativ 32% din populaţia globului este de religie creştină, 21,7% sunt musulmani, 13,3%
sunt hinduşi iar 5,7% budişti, restul îmbrăţişând alte religii sau fiind atei .

8 din 11
 Cultura in mediul international de afaceri
Creştinismul este religia cea mai răspândită, întemeiata de Iisus Christos sau Mântuitorul
Christos (Mesia, Unsul lui Dumnezeu). Aceasta religie s-a raspindit, incetul cu incetul, la toate
popoarele lumii, prin intermediul misionarilor. Cuvântul creştinism este derivat din numele -
Christus - Unsul, adică Cel uns sa fie Mântuitorul lumii. Iisus Christos este Dumnezeu Fiul întrupat
pentru mântuirea lumii. Numele de creştin s-a dat mai întâi credincioşilor din Antiohia (azi Antakia),
deşi cei dintâi ucenici ai lui Iisus Christos au facut parte din poporul evreu din Palestina secolului I.
Pentru creştini, Dumnezeu este unul singur în fiinţă, dar întreit in persoane; Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Creştinismul actual cunoaşte trei mari confesiuni: Ortodoxă, Romano-Catolică şi Protestantă.
Confesiunea Ortodoxă sau Biserica Ortodoxă cuprinde acele Biserici în care conducerea este sinodală
(colegială). Confesiunea sau Biserica Romano-Catolică
înglobează acea parte din creştinism care a evoluat în tradiţia apuseană de limbă latină, având centrul
la Roma. Conducerea Bisericii este monarhică, piramidală, având în vârf pe episcopul Romei, intitulat
Papa si socotit „locţiitorul lui Christos pe pământ” ( Vicarius Christi). Clerul este celib. Confensiunea
Protestantă cunoaşte mai multe Biserici, rupte din romano-catolicism prin reformele initiate de Martin
Luther, Jean Calvin, Ulrich Zwingli, Henric al VIII-lea (Anglia), John Wesley (Anglia). Anglicanismul
si Bisericile luterane scandinave au o ierarhie similara romano-catolicismului, dar cu dreptul de a se
casatori.

Creştinii cred în:

 Împărăţia lui Dumnezeu
 Mântuire
 Sistemul etic (Codul celor 10 porunci)

Islamul, care în arabă înseamnă supunere devotată faţă de Dumnezeu, este religia cea mai
tânără şi cu cea mai mare rată de creştere, întemeiată de Mahomed. Termenul mai circulă şi cu
înţelesul de lume musulmană, lume care împărtăşeşte credinţa islamică, precum şi de civilizaţie
islamică. Presupune un sentiment de încredere absolută şi dependenţa totală faţă de Dumnezeu.
Credincioşii trebuie să se teamă de pedeapsa lui Dumnezeu pe pământ, dar în acelaşi timp presupune
credinţa puternică în faptul că iubirea lui Dumnezeu va triumfa. Musulmanii au un respect profund faţă
de tradiţii şi trecut.
Coranul, cartea sfântă a Islamului, nu este doar o învăţătură morală, un codice religios, ci şi
unul juridic, el reglementând “întreaga viaţă religioasă, politică, civilă şi penală, până la ocupaţia
zilnică” (Coranul, Introducere). Este semnificativ că acolo unde Coranul nu conţine norme şi
prevederi, rigorile islamului se îndeplinesc prin Suna, adică tradiţia, care cuprinde o serie de reguli
obligatorii (cum ar fi circumcizia la bărbaţi); unde nu ajunge Suna, intră în vigoare Igma (consensul
comun al celor mai înalte autorităţi în domeniul teologiei musulmane); în sfârşit, atunci când nici
acestea nu pot oferi dezlegări, se apelează la Kiias, judecarea după cazuri analoge. Prin urmare,
existenţa unui credincios musulman este reglată până în amănunt de codurile prezente în Coran sau de
alte norme de factură tot religioasă.
Există două mari secte ale Islamului. Sunniţii, sau Islamul ortodox, susţin că adevărurile pot fi
cunoscute numai prin revelaţie. Este interesant că mişcarea sunnită a apărut ca reacţie la o puternică
mişcare raţionalistă din secolele VII-VIII, care considera că raţiunea umană est capabilă să distingă
între bine şi rău şi că revelaţia are un rol auxiliar. Sunniţii recunosc tradiţia păstrată de la Mahomed şi
legitimitatea celor trei califi dintâi. Şiiţii reprezintă cam 10-15 la sută din credincioşii musulmani. Şiit
în arabă înseamnă “parte” şi semnifică grupul de credincioşi care l-au susţinut pe Ali, vărul lui
Mahomed, căsătorit cu Fatima, fata Profetului. Şiiţii cred în existenţa a 12 “lideri infailibili”, primul
dintre aceştia fiind Ali. Ultimul dintre ei a dispărut în secolul al IX-lea, iar apariţia lui va însemna
înfăptuirea dreptăţii pe pământ (ceea ce ar putea semnifica un gen de echivalent islamic al Judecăţii de
Apoi).
Cei cinci piloni ai Islamului:

9 din 11
 Cultura in mediul international de afaceri
1) Nu există alt Dumnezeu decât Allah iar Mahomed este trimisul lui Allah (Shahada).
2) Rugăciunea rituală trebuie făcută de cinci ori pe zi (Salat sau Namaz).
3) Respectarea sărbătorii Ramadanului, care durează o lună, timp în care de la răsăritul
soarelui până la apus credinciosul trebuie să manifeste o abstinenţă totală de la mâncare,
băutură şi viaţă sexuală (Saum sau Ruzeh).
4) Pelerinajul la Mecca, cel puţin o dată în viaţă (hadj)
5) Milostenia, constând în plata, în bani sau natură, a unui bir ce reprezintă a 40-a parte a
veniturilor (zakat).
Iudaismul îşi trage rădăcina din descendenţii Iudeii, fiind înfiinţat in anul 2000 î.C. de
Avraam, Isaac şi Iacob şi are peste 18 milioane de adepţi. Iudaismul adoptă credinţa într-un singur
Dumnezeu, care este creatorul universului şi care conduce poporul ales, evreii, prin profeţii cu care el
vorbeşte. Cuvântul lui este descoperit în Biblia evreiască (sau Vechiul Testament), scrisă integral în
ebraică - cu excepţia câtorva capitole sau versete, care sunt în aramaică, limbă semitica asemănătoare
cu ebraica - şi care este cartea cu cele mai multe traduceri şi cei mai mulţi cititori din lume. Biblia este
împărţită în: Torah (cele cinci cărţi ale lui Moise), Neviim (Prorocii) şi Ketuvim (Scrierile, Psalmii).
Iudeii cred că condiţia omului poate fi îmbunătăţită, cuvântul Torah-ului trebuie ascultat şi urmat, şi că
Mesia va aduce, intr-un final, omenirea într-o stare paradisiacă. Iudaismul promovează ideea de
comunitate printre toţi oamenii de credinţă evreiască, apartenenţa la o sinagoga sau templu, şi
importanţa vieţii de familie.

Confucianismul este o religie cu aproximativ 6.000.000 de adepţi (majoritatea în China,

Coreea, Vietnam, Japonia), fondată de filozoful chinez Confucius (551-479 î.C), care se preocupă de
principiile bunei conduite, înţelepciunea practică şi relaţiile sociale. Confucius (al cărui nume
chinezesc era Kung Fu Tzu) nu avea intenţia sa întemeieze o religie noua, ci sa interpreteze si sa
renască religia dinastiei Zhou, cu ritualurile sale, pe care el le-a interpretat nu ca nişte sacrificii făcute
de oameni, pentru a primi iertarea de la zei, ci ca nişte ceremonii ale oamenilor, întrupând modele de
comportament civilizat, adunate de-a lungul mai multor generaţii. Acestea însemnau pentru Confucius
sâmburele societăţii chineze. Confucius nu a pretins niciodată a fi o divinitate. In confucianism, omul
este centrul universului, el nu poate trai in izolare, ci in comunitate. Scopul vieţii este atingerea fericirii
individuale, care se poate obţine prin pace. Confucius a descoperit ca intre oameni se stabilesc 5 feluri
de relaţii fundamentale, bazate pe dragoste si datorie, care ar putea fi îmbunătăţite, dacă fiecare din cei
implicaţi si-ar aduce contribuţia: conducător-supus, părinte-fiu, soţ-soţie, frate-frate, prieten-prieten.
Confucianismul este pur umanism, o filozofie care se preocupa de fiinţele umane, de interesele si
realizările lor, mai degrabă decât de abstracţiuni sau probleme de teologie. El nu este atât o religie, cât
un cod moral, care a influenţat foarte mult gândirea si modul de viata al chinezilor. Principiile
fundamentale ale acestei gândiri sunt: supunere si respect fata de superiori si părinţi, datorie faţă de
familie, loialitate faţă de prieteni, umilinţă, sinceritate şi politeţe.
Hinduismul (neobrahmanismul) caută să fie o sinteză a diverselor idei şi influente ce străbat
întregul subcontinent indian şi care reprezintă sute de grupuri sociale, culturale şi tribale. Termenul
hindu nu este originar din India. El este denumirea persană a fluviului Indu. Hinduismul nu este doar
una dintre cele mai vechi religii ale lumii, ci şi una dintre cele mai complexe. Hinduşii cred în
doctrinele reîncarnării şi a eternităţii sufletului. Pentru ei, imaginea lumii ca un loc în care spiritul
nemuritor al omului este la nesfârşit implicat în ciclul reîncarnării domină imaginaţia indiană de
aproape trei milenii. În privinţa noţiunii de Dumnezeu, fiinţa supremă a hinduismului este indefinită,
este impersonalul Brahma. Hindusul îl priveşte pe om ca fiind o manifestare a impersonalului Brahma,
lipsit de valoare individuală sau personală. În hinduism, mântuirea se poate dobândi în trei feluri: prin
cunoaştere, fiindcă a cunoaşte reprezintă parte a fundamentalului Brahma şi nu o entitate separată; prin
devotament, care înseamnă dragoste şi ascultare faţă de o anume zeitate, sau prin fapte săvârşite
conform ritualurilor. Aceasta mântuire este necesară din lungul ciclu de naşteri, morţi şi renaşteri.
Buddismul. Cu o tradiţie veche de peste două milenii, cu forme diverse, potrivit ţărilor în care
s-a dezvoltat şi deseori greu accesibil pentru occidentali, buddismul nu poate fi separat de mediul în
10 din 11
 Cultura in mediul international de afaceri
care a apărut: India secolelor 6 si 5 î.C. Buddismul are peste 370 milioane de adepţi şi a fost fondat de
Siddharta Gautama, cunoscut şi sub numele de Sakyamuni (numele de clan) sau Buddha, care nu este
un nume, ci un titlu, însemnând Cel iluminat. Buddha nu a pretins niciodată că ar fi Dumnezeu, şi nici
n-a fost privit ca atare de buddişti. El a fost o fiinţă omenească care a atins un nivel ridicat de
cunoaştere, înţelegând viaţa cât mai adânc posibil.

Tabel 5.2. Caracteristici ale unor religii ale lumii

Iudaismul
 Dumnezeu este unul singur;
 Toţi oamenii sunt liberi;
 Oamenii sunt culmi ale creaţiei;
 Nici un om nu va fi vreodată divin;
 Evreii sunt poporul ales;
 Oamenii trebuie să respecte poruncile
lui Dumnezeu, Torah şi au
responsabilităţi personale.
Hinduismul
(cea mai veche religie)
 Credinţă în existenţa mai multor
Dumnezei;
 Divinul se găseşte pretutindeni;
 O concepţie diferită asupra realităţii.
Confucianismul
 JEN, iubirea pentru oameni;
 Respect pentru trecut;
 Respect pentru educaţie;
 Societatea este condusă prin virtute
(înaltă moralitate), nu de lege;
 Responsabilitatea guvernului;
 Sistem ierarhic;
 Accent pe armonie socială şi obligaţie;
 Instituţia familiei este puternic
susţinută;
 Munca este o virtute morală.
Budismul
cele 4 adevăruri ale lui Buddha
 Viata este suferinţă;
 Setea de plăcere este originea
suferinţei;
 Durerea poate fi vindecată prin
domolirea acestei sete, prin anihilarea
totala a dorinţei;
 Pentru a îndepărta dorinţa, trebuie
urmat drumul cu opt ramuri, denumit
Nobila Cărare Octuplă, care înseamnă:
înţelegere dreaptă, gândire dreaptă,
cuvânt drept, faptă dreaptă, mijloace de
existenţă drepte, efort drept,
concentrare dreaptă.

Afilierile şi asocierile
La nivelul unei societăţi apar multe şi variate tipuri de asociaţii, formale sau informale.
Operând în mediul internaţional de afaceri, un bun manager trebuie să discearnă între asociaţiile
religioase, sociale, profesionale sau de comerţ şi să cunoască rolul pe care acestea pot să îl joace în
relaţiile de afaceri.

Sistemul de sănătate
Sistemul de sănătate specific unei ţări influenţează productivitatea angajatului, aspiraţiile
acestuia, dar şi atitudinea lui despre întreţinerea fizică şi rolul acesteia la locul de muncă. Aceste
aspiraţii pot influenţa deciziile manageriale privind asigurările medicale, concediile pentru caz de
boală, existenţa spaţiilor afectate exerciţiilor fizice etc.

Modul de petrecere a timpului liber

Strâns legată de ceilalţi factori culturali, activitatea de recreere include modalităţile în care
oamenii îşi petrec timpul liber, precum şi atitudinea acestora despre timpul liber şi alegerile pe care le
fac pe calea socializării.

11 din 11