Obţinerea succesului în afaceri

prin demonstrarea comportamentului etic şi a responsabilităţii sociale

Se conturează deseori, prin varii mijloace, un profil al oamenilor de afaceri definit prin faptul că
aceştia sunt mincinoşi, prejudiciază prin acţiunile lor mediul înconjurător, produc şi vând bunuri
dăunătoare sănătăţii şi riscă viaţa şi sănătatea angajaţilor pentru aşi maximiza profiturile. De cele mai
multe ori managerii de succes acţionează în alt mod şi apără cu încrîncenare valori perene ale eticii de
afaceri pentru a se menţine pe piaţă. Sunt numeroase exemple care arată că oamenii de afaceri operează
cu onestitate, cred în valori perene, sunt corecţi şi integrii pentru a avea succes. Preşedintele companiei
Wetherlill, E. Marie Bothe spunea că „înainte de a urmări cu orice preţ profitul, noi acţionăm pe baza
principiului că o persoană trebuie să întreprindă întotdeauna cele mai adecvate acţiuni pentru a obţine
cele mai bune rezultate”. Adoptând cele mai bune măsuri, exercitând explicit un comportament etic şi
alimentând responsabilitatea socială se poate crea şi dezvolta o firmă profitabilă care se poate remarca
prin reputaţia pentru bunuri de calitate şi servicii complexe şi prompte care maximizează satisfacţia
consumatorilor. În prezent, o companie care doreşte să prospere pe termen lung nu o poate face fără să se
bazeze pe valorile eticii în afaceri, pe standarde de calitate şi pe valori morale care să-i însoţească
acţinile şi deciziile în cadrul unui adecvat climat de afaceri. Trebuie avute în vedere o serie de aspecte
sociale şi îndeosebi modul în care afacerea influenţează mediul, lucrătorii şi clienţii. Conceptul de
responsabilitate socială se referă la norme de conduită, politici de firmă, proceduri şi acţiuni menite să
sporească bunăstarea socială ca obiectiv prioritar. Ca atare, oamenii de afaceri trebuie să găsească
echilibrul sensibil între ceea ce este corect şi ceea ce este profitabil. Când acest echilibru este rupt se pot
produce consecinţe foarte greu de suportat.
Spre exemplu, un furnizor american de căpşuni a constatat că producţia de căpşuni din Mexic a
depăşit cu mult capacitatea sa de depozitare. A decis să rezolve această problemă furnizând căpşuni
congelate pe piaţa americană. Problema era că reglementările americane cereau ca fructele distribuite
cu discount către cafeteriile şcolilor şi universităţilor să fie produse exclusiv în SUA. Dovedind un
comportament neetic, a folosit trei distribuitori diferiţi şi a vândut căpşunile mexicane ca şi când ar fi
fost produse în SUA. Strategia a funcţionat până în momentul în care studenţii de la o universitate
americană s-au îmbolnăvit de hepatită consumând căpşuni conservate de la această firmă. Ancheta a
stabilit că un culegător mexican care avea hepatită a foat cauza acestui incident. Penalizările pe care
compania a trebuit să le suporte şi acuzaţiile aduse managerilor săi au condus-o la faliment ca urmare a
ceea ce s-a considerat a fi un comportament neetic în afaceri.
În afaceri ca şi în viaţă, a decide ce este corect şi ce nu, este o opţiune foarte dificilă. Oamenii de
afaceri au foarte multe responsabilităţi faţă de consumatori, faţă de salariaţi, faţă de acţionari şi faţă de
societate în ansamblul său. Tentativa de a satisface concomitent aceste deziderate se dovedeşte extrem de
sensibilă. Forţele care contribuie la desenarea eticii de afaceri şi a responsabilităţii sociale sunt:
☆ Individuale
☆ Organizaţionale
☆ Legale
☆ Societale
Departe de a acţiona pe loc gol, fiecare dintre aceste forţe interferează între ele potenţându-se dar şi
anulându-şi o parte din efecte. Pe parcursul carierei în afaceri managerul se confruntă cu numeroase
situaţii în care trebuie să cumpănească atent cu privire la ceea ce este bine şi ce nu înainte de a
întreprinde o acţiune sau a lua o decizie. Dezbaterile privind etica în afaceri trebuie să înceapă cu cele
privind etica individuală.
Etica în afaceri este influenţată şi de climatul etic din cadrul organizaţiei. Codul de conduită şi şi
standardele etice joacă un rol tot mai important în afacerile unde a face lucruri adecvate este o cheie a
succesului.
 Succesul in afaceri
Etica individuală de afaceri. În condiţiile mediului actual de afaceri, indivizii trebuie să facă o clară
distincţie între comportamentul lor organizaţional şi cerinţele societale cu privire la atitudinea etică.
Mark S. Albion spunea „problema centrală a afacerilor este cum să satisfaci nevoile unui grup de
oameni într-o manieră care să fie mulţumitoare pentru angajaţi, satisfăcătoare pentru consumatori,
profitabilă pentru acţionari şi reponsabilă pentru comunitate”. Deşi comportamentul etic este dificil de
definit în toate circumstanţele, realităţile sugerează că mulţi indivizi se comportă neetic sau chiar nelegal
la locul de muncă. Se estimează că în SUA se pierd anual 120 miliarte de dolari ca urmare a întârzierii
lucrătorilor sau a comportamentului lor inadecvat. Un studiu a evidenţiat că 60% din respondenţi au
admis că vin târziu la serviciu sau pleacă devreme sau mint în legătură cu zilele de concediu medical.
Peste 50% din angajaţii chestionaţi au admis că au comis, în anul anterior, cel puţin un act care este
nonetic la locul de muncă . Printre acestea s-au evidenţiat, nerespectarea întocmai a calităţii
produselor(16%), escamotarea incidentelor(14%) sau înşelarea consumatorilor (9%). Un alt studiu a
evidenţiat că 30% din manageri au cosmetizat raportările către superiori. Având în vedere aceste cifre
putem concluziona că practic orice angajat, de la orice nivel se confruntă cu problema eticii în afaceri. Se
poate ajunge la situaţia în care se poate spune că toată lumea se comportă neetic. Mulţi oameni
acţionează nonetic pentru că se află sub presiunea menţinerii locului de muncă sau a satisfacerii unor
cerinţe pe care le consideră peste puterile lor. Sunt şi oameni care recuză comportamentul neetic ca
urmare a valorilor societale pe care le împărtăşesc.

Dezvoltarea unei etici individuale în afaceri. Indivizii se confruntă cu următoarele dileme etice:
☆ Stadiul 1-preconvenţional- indivizii sunt în căutarea intereselor proprii iar regulile sunt
respectate doar de teama unor penalizări sau pentru că aşteaptă recompense;
☆ Stadiul 2- convenţional- indivizii iau în considerare interesele şi aşteptările celorlalţi atunci când
adoptă anumite decizii. Regulile sunt respectate pentru că acestea decurg din aparteneţa la un
anumit grup.
☆ Stadiul 3-postconvenţional- indivizii urmăresc propriile principii pentru a rezolva dilemele etice.
Se iau în considerare interesele personale, de grup şi societale.

Un studiu a evidenţiat că bărbaţii şi femeile folosesc diferite tehnici pentru a rezolva unele situaţii
definite prin dileme etice.

Bărbaţii rezolvă dilemele etice pe următoarele căi:

 Respectă în primul rând drepturile celorlalţi;
 Se întrebă ce este just şi ce nu;
 Preţuiesc caracterul decisiv al problemelor;
 Adoptă decizii neambigue;
 Caută soluţii care sunt în mod obiectiv corecte;
 Se bazează pe reguli;
 Sunt conduşi de logică;
 Acceptă relativ uşor autoritatea celorlalţi.

Femeile rezolvă dilemele etice pe următoarele căi:

 Respectă mai degrabă simţămintele;
 Se întreabă cine va fi afectat de decizia respectivă;
 Evită să fie judecători;
 Caută mai uşor compromisul;
 Caută soluţii care minimizează efectele negative;
 Se bazează pe comunicare;
 Sunt ghidate de emoţii;
 Provoacă autoritatea.

2 din 7
 Succesul in afaceri
În cadrul lumii dinamice a afacerilor, managerii sunt chemaţi să reflecteze la aspectele etice care le
pot influenţa propriul viitor dar şi pe cel al colegilor, al companiei şi al consumatorilor. Să luăm un
exemplu.
William Haggett, CEO la Bath Iron Works s-a aflat după o reuniune trimestrială cu cel mai
important client al său U.S.Navy într-o mare dilemă. După reuniune , a constatat că un consultant al
firmei partenere a lăsat pe masă din neatenţie un document de 67 de pagini destul de confidenţial.
Acesta l-a multiplicat şi l-a distribuit subordonaţilor discutându-l cu aceştia. Preşedintele companiei
aflând acest lucru, i-a cerut să înapoieze documentul şi nu facă uz în negocieri de conţinutul acestuia şi
la solicitarea ulterioară a U.S. Navy să fie concediat.
Norman Augustine, CEO la Lockheed Martin s-a aflat într-o situaţie similară. Cu o zi înainte ca
firma sa să facă o ofertă pentru un important contract guvernamental s-a trezit în cutia poştală cun un
pachet voluminos care conţinea o copie a ofertei unui concurent al său pentru acelaşi contract. Pe baza
acestui pachet, avea şi timpul necesar pentru aşi modifica adecvat propria ofertă. În loc să procedeze în
acest mod el şi-a anunţat concurentul despre întâmplare. Compania sa a pierdut contractul ceea ce
însemna unele pierderi de locuri de muncă şi de venituri pentru acţionari. Totuşi el nu avea să regrete
decizia luată pentru că aceasta a contribuit la consolidarea reputaţiei companiei ceea ce, pe termen
lung, i-a adus alte comenzi.
Un studiu a evidenţiat că mulţi oameni de afaceri (90%) ar fi dispuşi să facă orice pentru a încheia o
afacere. Concluzia care se desprinde din cele două povestioare este că orice decizie s-ar adopta ea nu
rămâne fără consecinţe pozitive sau negative care trebuie analizate cu mare atenţie. Cele mai comune
dileme privind etica în afaceri sunt:
☆ Onestitate şi integritate;
☆ Loialitate versus incredere;
☆ Conflictul de interese;
☆ Whistle-blowing.

Conflictul de interese. Acesta există atunci când un om de afaceri se confruntă cu o situaţie în

care deciziile sale pot fi influenţate de câştigurile personale. Un astfel de conflict de interese este tentaţia
de a lua mită. Problemele legate de conflictul de interese trec dincolo de problema mitei. Se poate
exemplifica cu aprinsele dezbateri de la Forest University Bowman Gray School of Medicine unde mai
mulţi profesori aveau contracte de cercetare cu R.J. Reynolds Tobaccco Co. Cercetările lor erau menite
să determine dacă efectele nicotinei erau aşa de periculoase cum susţineau militanţii antifumat. S-a spus
că cercetătorii se aflau într-un conflict de interese pentru că: pe de o parte ei erau implicaţi în pregătirea
viitorilor medici, iar pe de altă parte ei acceptau fonduri de la o companie care producea bunuri privite
drept cauză principală pentru multe boli incurabile.

Onestitate şi integritatea. Aceste două atribute sunt extrem de preţuite de către mulţi angajatori.
Într-un studiu s-a demonstrat că dintre toate calităţile pe care trebuie să le aibă potenţialii angajaţi, pe
primul loc se situează aceste atribute. Integritatea presupune împărtăşirea principiilor etice în situaţiile de
afaceri sensibile. Ea merge mai departe de credibilitate însemnând să faci ceea ce ai spus că vei face şi să
accepţi responsabilitatea pentru propriile erori. Onestitatea este un principiu etic care se impune în multe
situaţii. Mulţi oameni îşi supralicitează rezultatele profesionale din şcoală sau exprienţa anterioară atunci
când aplică pentru un loc de muncă. Onestitatea este esenţială şi în relaţia cu clienţii aceştia având
încredere în anumite companii pentru că au încredere în preocuparea lucrătorilor pentru calitatea
produselor şi servicilor oferite.
Loialitate versus încredere. Oamenii de afaceri se aşteaptă ca angajaţii lor să fie loiali şi să
acţioneze în cel mai bun mod în interesul companiei. Un conflict etic poate apărea atunci când un individ
trebuie să aleagă între loialitatea pentru companie şi credibilitatea în relaţia de afaceri.

Whistle – blowing. Când un individ constată acţiuni neetice sau ilegale la locul său de muncă va trebi
să decidă ce acţiuni trebuie să întreprindă. Se referă la informarea de către un angajat a mijloacelor de
3 din 7
 Succesul in afaceri
informare în masă sau a autorităţilor guvernamentale despre practici ilegale, imorale sau neetice ale
organizaţiei în care lucrează. În decizia de a proceda adecvat trebuie avute în vedere o multitudine de
parametrii. Se poate încerca acţionarea în cadrul propriei organizaţii pentru a corecta comportamentul
considerat neetic. Dacă se eşuează în această tentativă trebuie estimate potenţialele prejudicii pentru
publicul larg dacă nu se întreprind anumite măsuri corective. Deşi, în multe ţări, cei aflaţi în această
situaţie sunt protejaţi de autorităţi, de regulă ei suportă numeroase consecinţe negative din partea
companiilor , destul de mulţi distrugându-şi propria carieră. Nici-un individ nu ia decizii într-un
vacuum , alternativele fiind puternic influenţate de normele de conduită stabilite în cadrul organizaţiei în
care lucrează. Dezvoltarea unei culturi corporative care sprijină etica de afaceri vizează următoarele
niveluri:
☆ Preocuparea etică;
☆ Raţionarea etică:
☆ Acţionarea etică;
☆ Leadership-ul etic.

Preocuparea pentru etică. La locul de muncă apar o serie de dileme etice. Angajaţii trebuie sprijiniţi
să identifice problemele de natură etică care apar în cadrul unei organizaţii şi şă fie orientaţi cu privire la
modul în care firma se aşteaptă ca ei să se comporte. Calea cea mai adecvată în acest sen este elaborarea
unui cod etic de conduită. S-a constatat că 75% dintre companii dispun de astfel de instrumente ale
culturii organizaţionale. În principiu un astfel de document conţine regulile de bază cu privire la
comportamentul considerat acceptabil şi reglementările legale şi cutumele pe care lucrătorii trebuie să le
cunoască şi să le respecte. Alte companii folosesc codurile de conduită pentru a identifica valorile
corporative esenţiale şi a oferi cadrul care să ghideze lucrătorii pentru ca ei să rezolve adecvat dilemele
etice şi morale cu care se pot confrunta. Codul de conduită al marilor companii urmăreşte punerea în
valoare a ancorelor lor competitive, este pus pe Intranet permiţând angajaţilor să facă sugestii.

Raţionarea etică. Deşi un cod de conduită poate oferi cadrul general el nu poate oferi o soluţie
pentru orice dilemă etică. Multe dileme etice presupun o zonă gri care impune indivizilor să aleagă dintre
mai multe alternative şi consecinţele lor. Multe companii au creat propgrame de pregătire în domeniu
care pot fi considerate a avea rezultate comentabile. Lockheed martin a contractat cu o firmă de
consulting un program de pregătire în acest domeniu. Diverse echipe mută diverse piese pe o tablă care
reproduce diferite zone ale unui birou. Compania apreciază că acest joc permite angajaţilor nu numai să
discute diferite situaţii ci şi să ajungă la anumite alternative etice lucrând în colectiv.

Acţiunea în manieră etică. Codurile de conduită şi programele de pregătire permit angajaţilor să

recunoască şi să raţioneze cu privire la dimensiunea etică a culturii corporative. Totuşi, companiile
trebuie să ofere şi structurile şi abordările care să permită ca deciziile să se transforme în acţiuni etice.
Obiectivele dtrategice ale companiei şi cele stabilite pentru diferite departamente sau angajaţi
individuali pot afecta comportamentul lor etic. O firmă în care sunt stabilite deziderate nerealiste în ce
priveşte performanţele angajaţilor îi determină pe aceştia să mintă, să inventeze sau să escamoteze
realitatea pentru a se proteja. Un studiu cu privire la comportamentul la locul de muncă a relevat că 56 %
dintre lucrătorii care s-au comportat nonetic au făcut acest lucru ca urmare a stresului la care erau supuşi
la locul de muncă. O serie de companii încurajează acţiunea etică oferind sprijin pentru lucrătorii
confruntaţi cu dileme etice. O metodă uzuală, în acest sens este crearea unor linii telefonice permanente,
la care se poate suna pentru a se cere sprijin sau pentru a relata atitudini la care au fost martori. În alte
companii sunt specialişti responsabili cu orientarea salariaţilor în situaţii sensibile. Lucrătorii de la
Nortel pot suna la o AdviceLine pentru a discuta oriceproblemă conexă cu prevedeerile codului de
conduită al companiei.

Leadership-ul etic. Managerii nu ar trebui doar să vorbească despre etică ci şi o demonstreze prin
acţiunile lor, ceea ce presupune ca personal să demonstreze că respectă valorile de bază ale firmei şi îşi
4 din 7
 Succesul in afaceri
bazează acţiunile pe ele. Leadership-ul etic este un pas în faţă şi presupune ca fiecare lucrător al firmei
să fie responsabil pentru atitudinea sa. Ca atare, fiecare individ trebuie să fie preocupat de
protejareastandardelor companiei. De multe ori, organizaţiile nu au capacitatea de a contura un astfel de
cadru pentru o autentică etică de afaceri.
Începând cu anul 1988, un pracic necunoscut om de afaceri de 32 de ani Rich Scott a cumpărat
primul său spital. Investitorii au fost atraşi de abilitatea sa de a cumpăra spitale falimentare şi a
le transforma rapid în unele profitabile prin reducerea costurilor. În mai puţin de un deceniu,
companian numită Columbia a devenit o reţea de 342 de spitale, 150 de centre chirurgicale şi
peste 570 de centre de sănătate în 36 de state americane, în marea britanie, Elveţia şi spania.
Compania a lansat o campaniepublicitară foarte costisitoaremenită să consolideze numele
companiei. Cifra anuală de afaceri a depăşit 20 miliarde dolari iar valoarea acţiunilor a crescut
substanţial. Criticii companiei au evidenţiat faptul că această tactică agresivă a distorsionat
concurenţa şi a neglijat tratarea pacienţilor. În multe cazuri, executivii companiei au cumpărat
spitale ineficiente în pofida protestelor vehemente ale comunităţilor locale. Preocuparea
principală a fost reducerea cheltuielilor cu orice preţ. Pentru aceasta, salariaţii cu experienţă au
fost înlocuiţi cu tineri absolvenţi de lice, numărul grupurilor sanitare s-a redus iar medicii au
fost invitaţi să devină investitori la spitalele la care lucrau. Acest lucru a atras critica Asociaţiei
Americane a Medicilor care a acuzat că medicii vor fi mai interesaţi de profit decât de îngrijirea
adecvată a pacienţilor. Columbia, în pofida criticilor părea de neoprit şi a continuat să crească
rapid. Rapid firma a făcut obiectul unei importante investigaţii cu privire fraudele prezumate
care s-au dovedit întemeiate şi care, nu numai că erau cunoscute de managerii companiei ci şi
încurajate. Trei dintre managerii de top ai companiei au fost acuzaţi de fraudă şi chiar
fondatorul său a fost nevoit să-şi înainteze demisia. Noul CEO şi-a propus să creeze o nouă
cultură corporativă dar scepticii s-au îndoit de şansele sale de succes.

Acest exemplu ridică numeroase probleme de etică în cazul unor organizaţii. Din cauza unor
aspecte de acest tip au de pierdut consumatorii, investitorii, lucrătorii şi chiar publicul larg. Deşi puţină
lume nu este de acord cu acţiunea etică a companiilor, este evident că multe companii nu facacest lucru.
Atunci când companiile eşuează în tentativa de aşi reglementa propriile acţiuni, consumatorii sau alte
companii pot suferi serioase consecinţe. De aceea statele trebuie să adopte reglementări pentru a combate
practicile comerciale neloiale prin intermediul politicilor în domeniul concurenţei. Concurenţa
funcţională este o ancoră de bază a economiei de piaţă. Problema reglementării acţiunilor diferiţilor
oameni de afaceri nu este nouă. Astfel într-un Edict al Regelui Ludovic al XI-lea se spunea: „oricine va
vinde unt conţinând pietre sau alte ingrediente pentru a-i spori greutatea va fi expus public, va fi uns cu
unt pe cap şi va fi expus la soare până acesta se va topi. Apoi câinii îl vor linge iar cetăţenii îl vor
defăima cu epitete care nu se vor referi la rege şi la Dumnezeu. Dacă soarele nu va fi suficient de
dogoritor, acuzatul va fi expus într-un hol al închisorii în faţa unui foc mare astfel încât să-l poată vedea
oricine”

Protecţia consumatorului. În toate ţările s-au adoptat legislaţii menite să asigure acest lucru şi s-au
creat instituţii specifice în acest sens. De exemplu, în SUA legislaţia federală dar şi cea a statelor joacă
un rolimportant în reglementarea securităţii produselor. Cele mai noi reglementări sunt cu privire la
Cyberspace privind atât statele cât şi companiile. În acest sens noile preocupări, la nivel internaţional au
la bază următoarele axe de abordare:
☆ Declararea Internetului ca un mediu liber de taxare pentru tranzacţiile transfrontaliere;
☆ Dezvoltarea şi aplicarea unui cadru comercial şi legal global pentru comerţul electronic;
contractele ar trebui să guverneze e-commerce mai degrabă decât legile;
☆ Protejarea copyrights, brevetelor şi mărcilor;
☆ Protejarea confidenţialităţii datelor personale, îndeosebi a celor privitoare la copii, mai degrabă
prin auto-reglementare decât prin cenzurarea de către autorităţi de reglementare.

5 din 7
 Succesul in afaceri
Ajungerea la un sistem intenaţional unitar de reglementări în acest domeniu va necesita o lungă perioadă
de timp. Multe alianţe strategice internaţionale, blocuri comerciale regionale, şi acorduri bi sau
plurilaterale vizează şi comerţul electronic.

Responsabilitatea socială a companiilor. O a doua problemă sensibilă care influenţează mediul

de afaceri este cea a responsabilităţii sociale. Aceasta reprezintă acceptarea de către manageri a obligaţiei
de a considera profitul, satisfacţia consumatorilor şi binele societal ca valori la fel de importante în
procesul de evaluare a performanţelor unei firme. Profesorii James E. Engel şi Roger D. Blackwell
apreciau că responsabilitatea socială este un concept mai uşor de cuantificat decât etica afacerilor. „ Doar
acţiuniledetermină responsabilitatea socială iar o firmă poate fi responsabilă social chiar şi atunci când
acest lucru se obţine prin coerciţie. Spre exemplu, guvernul poate adopta reglementări cu care so oblige
firmele să fie responsabile social în materie de mediu, drepturile omului sau protecţia consumatorilor.
De asemenea, consumatorii ca urmare a puterii lor de a cumpăra sau nu anumite produse sau servicii
pot obliga firmele să furnizeze informaţii corecte şi relevante şi să practice preţuri loiale”.
În mod tradiţional, performanţele companiilor au fost evaluate prin contribuţia lor la economia
de ansamblu şi prin locurile de muncă pe care le creau. Deşi profiturile şi locurile de muncă rămân
importante, astăzi alţi factori contribuie la dimensiunea responsabilităţii sociale a unei companii. Acestea
se referă la oferirea de oportunităţi egale la angajare, respectarea diversităţii culturale a angajaţilor,
responsabilitatea faţă de mediul înconjurător, oferirea unor locuri de muncă care nu afectează sănătatea
lucrătorilor şi realizarea unor produse sigure în exploatare şi de cea mai bună calitate. O afacere este
apreciată şi prin interacţiunea sa cu comunitatea. Multe companii derulează numeroase acţiuni caritabile
pentru aşi demonstra reponsabilitatea socială. Unele firme îşi măsoară responsabilitatea socialăprin
efectuarea unui audit social , procedură formalizată prin care se identifică şi evaluează toate activităţile
companiei care sunt conexe cu aspectele sociale cum ar fi conservarea resurselor, practicile de muncă,
protecţia mediului şi filantropia. Auditorii furnizează managerilor informaţii cu privire la modul în care
este îndeplinită această dimensiune a managementului modern. Pe baza acestor informaţii, managerii pot
întreprinde acţiunile adecvate pentru aşi revizui programele strategice şi a dezvolta unele noi. Şi alte
organisme externe firmelor pot efectua propriile studii şi propune noi standarde privind performanţele
corporatiste. Un studiu a arătat că peste 75% din consumatori au declarat că nu cumpără, indiferent de
preţ de la firmele percepute a nu fi responsabile social.alte grupuri de consumatori organizează
boicotarea unor companii care sunt iresponsabile social. Responsabilitatea socială trebuie exprimată faţă
de: marele public, faţă de consumatori, faţă de angajaţi, faţă de investitori şi faţă de restul comunităţii
financiare.

Responsabilitatea faţă de public în general include preocuparea privind sănătatea publică,

protecţia mediului şi dezvoltarea calităţii forţei de muncă. Tot în această zone se poate încadra aşanumita
filantropie a companiei. Preocupările pentru avertizarea consumatorilor de tutun şi de alcol cu privire la
efectele lor dăunătoare, interzicerea campaniilor publicitare, în multe cazuri, pentru aceste produse se
înscriu pe axa creşterii responsabilităţii sociale a firmelor. Se deschid noi oportunităţi de afaceri în ce
priveşte comerţul cu ecotehnologii şi cu produse aparţinând lanţurilor de eco-etichetare care trebuie
valorificate de oamenii de afaceri. Devine tot mai evident că, pentru a rămâne competitive firmele
trebuie să-şi sporească preocupările pentru creşterea calificării forţei lor de muncă. Egalitatea de şanse
este foarte importantă pentru companii. Mari corporaţii cum ar fi Texaco au avut de suferit datorită unor
acuzaţii că discriminează lucrătorii pe criterii rasiale la salarizare şi promovare. Filantropia corporatistă
devine un nou atu al competitivităţii. Tot mai multe companii îşi bazează campaniile publicitare pe
acţiuni de sprijinire a unor organizaţii nonprofit care au scopuri caritabile. Astfel, o serie de firme
producătoare de articole de îmbrăcăminte pentru copii invită familiile să le trimită înapoi aceste articole
pe măsură ce copii au crescut pentru a le dona unor familii sărace. Pentru a stimula acest comportament,
firmele acordă un discount de 20% din preţul achiziţiilor viitoare. Alte companii invită consumatorii să
decidă ce tip de acţiune ar trebui firma să sponsorizeze. În unele firme salariaţii sunt încurajaţi să
desfăşoare acţiuni pe bază de voluntariat şi le permite să facă acest lucru chiar şi în orele de muncă.
6 din 7
 Succesul in afaceri

Responsabilitatea pentru consumatori. Oamenii de afaceri dovedesc responsabilitate socială şi

etică tratându-şi consumatorii în mod corect şi acţionând într-o manieră care nu-i prejudiciază.
Consumerismul – cererea publicului ca firmele să ia în considerare dorinţele şi neviole consumatorilor
atunci când adoptă decizii- a câştigat o mare notorietate în ultimii ani. Dezvoltat de Preşedintele
Kennedy , acest nou curent presupune dreptul consumatorului de a se simţi în siguranţă, de a fi informat,
de a alege şi de a fi ascultat. Spre exemplu, Dow Chemical a fost acuzată pentru implanturile cu silicon
ale unei filiale a sa deşi compania a demonstrat că niciodată nu a produs silicon, nu a testat acest produs
pentru uz uman şi nu a declarat că nu ar avea efecte adverse. Multe companii îşi supun produsele la
foarte riguroase testări pentru a evita problemele legate de siguranţa lor în exploatare. După testare,
pentru a evita reclamaţiile referitoare la efectele negative care pot apărea ulterior testării, firmele îşi
avertizează consumatorii cu privire la eventualele pericole. Planificarea siguranţei în exploatare devine
esenţială pentru orice companie. Devine tot mai importantă informarea corectă a consumatorilor. Un spot
televizat pentru General Motors Chevrolet S-Blazer, care pleda pe o foarte avantajoasă ofertă de
cumpărare prin leasing la o rată destul de mică. S-a reproşat că, pentru că imaginile care ofereau mai
multe informaţii apăreau doar 5 secunde timpul era prea scurt pentru ca eventualii cumpărători să fie
adecvat informaţi. Firmele trebuie să evite în campaniile lor promoţionale să facă promisiuni
nesustenabile, să anunţe preţuri suspect de mici sau să promită condiţii de comercializare pe care nu le
pot ulterior îndeplini. Unele firme au căzut în extrema cealaltă, punând pe produse avertizări fanteziste.
Consumatorii trebuie să aibă posibilitateade a alege ce bunuri sau servicii doresc şi pot să cumpere.
Multe firme responsabile social se preocupă să prezerve acest drept chiar cu riscul reducerii vânzărilor
sau a produselor. Alte firme nu se comportă prea etic în acest sens.

Responsabilitatea faţă de salariaţi. Este indubitabil că cel mai preţios factor de producţie al unei
companii sunt resursele umane de care aceasta dispune. Această responsabilitate presupune siguranţa la
locul de muncă, calitatea condiţiilor de muncă, evitarea discriminării de orice fel şi prevenirea hărţuirii.

7 din 7