EFECTELE NEGATIVE ALE URBANIZARII ASUPRA

ATMOSFEREI,APELOR SI SOLULUI:
Urbanizarea este principalul factor generator de poluare.
Poluarea reprezinta o modificare a factorilor mediului biotic si abiotic, sub actiunea
poluantilor, care reprezinta deseuri ale activitatii umane.
Poluantii sunt substante chimice (pesticide, titei, gaze, metale grele etc), factori
fizici (zgomote, caldura, radiatii ionizante etc) sau biologici (microorganisme
patogene).
Fiind o consecinta a activitatii umane,poluarea s-a amplificat pe masura cresterii
numerice a omenirii, a cresterii necesitatilor umane si a dezvoltarii de noi
tehnologii,precum si a urbanizarii in ritm alert.
Sursele de poluare specifice urbanului sunt in special cele industriale si mijloacele
de transport auto,dar si activitatile menajere.
Deseurile de orice fel,rezultate din multiplele activitati umane constituie o problema
de o deosebita actualitate atat datorita cresterii continue a cantitatii si varietatii
acestora,cat si datorita importantei cantitati de materii prime nefolosibile ce pot fi
recuperate si reintroduse in circuitul economic.
Dezvoltarea urbanistica si teritoriala a oraselor si cresterea nivelului de trai
antreneaza producerea unei cantitati tot mai mari de deseuri menajere,stradale si
industriale.Efectele daunatoare ale deseurilor constau in:
-raspandirea de infectii prin agenti patogeni;
-inmultirea unor insecte si rozatoare;
-poluarea solului,apelor de suprafata si subterane,atmosferei;
-aspectul inestetic al mediului.

*ATMOSFERA:
Prin arderea a aproape opt miliarde de tone de combustibil conventional se
arunca anual in atmosfera aproximativ un miliard si jumatate tone de cenusa, praf
si gaze.Pe langa arderea combustibililor - carbune, petrol, lemn, gaze naturale probleme asemanatoare creeaza si alte industrii, indeosebi chimica, metalurgica,
unele ramuri constructoare de masini, industria ali-mentara etc. - ca si circulatia
automobilelor, avioanelor, trenurilor,vapoa-relor etc.
Abstractie facand de unele unitati industriale plasate in plina natura, grosul poluarii
atmosferice provine din orase, caci aparitia industriei fie ca are loc in orase, fie
creeaza ulterior orase.Asa ca primele victime sunt orasenii.

*APA:
Apa, acest al doilea element in ordinea urgentelor omenesti, dupa aer, a devenit si
el un produs industrial.In preajma marilor orase si unitati industriale apar instalatii
uriase de 'tratare' a apelor naturale, prin decantare, filtrare, serilizare de mai multe
feluri etc.
La prima vedere, pare paradoxal sa vorbim de nevoia asigurarii apei pe o planeta
care dispune de atata apa, incat s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km
grosime.
Doar ca 97 la suta din apa globului este sarata, iar din restul de 3 la suta cea mai
mare parte se afla in ghetari.Rezulta ca populatia lumii are la dispozitie pentru
consumul personal si pentru activi-tatile sale economice numai in jur de 1 la suta
din volumul de apa dulce, respectiv cea din rauri, fluvii, lacuri si din unele panze
freatice.Chiar si asa, ar fi mai mult decat suficient pe ansamblu, numai ca, asa ca si
la alte capitole ale inzestrarii naturale, apa e foarte neuniform repartizata pe
intinderea globului, iar o mare parte din ea este de acum puternic poluata.In
ansamblul poluarii, ponderea apelor uzate - menajere si industriale - este
covarsitoare.
Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii 'perforati' de 'ploile
acide', la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate 'mareele
negre', adica poluarea, practic continua, cu petrol a marilor si oceanelor lumii,
avand efecte dezastroase asupra florei si faunei marine.

*SOLUL:
Poluarea este evidenta si in cazul solului care este cel de-al treilea factor important
de mediu, ce trebuie protejat la fel ca si apa si aerul. Reziduurile de tot felul care nau fost evacuate in ape si aer acopera uscatul, ambianta imediata de viata a
oamenilor, tocmai in locurile aglomerate unde fiecare metru patrat este intens si
multiplu solicitat.
Deci,nu incape indoiala ca solul este capitalul cel mai pretios de care omul dispune
pentru satisfacerea nevoilor si ambitilor sale.
La urma urmelor, cel putin pana la inventarea fotosintezei artificiale, cu totii
depindem de stratul subtire si roditor de la suprafata Pamantului, de unde se extrag
totalitatea resurselor necesare vietii.Ori, unul din marile paradoxuri este acela ca
omul tinde sa-si pericliteze izvorul vietii si al fortei din nestiinta, lacomie, neglijenta
sau din alte cauze.
Asa se face ca, in timp ce tehnicile moderne ii ingaduie sa introduca in circuitul
productiv milioane de hectare de teren, ce pana ieri erau socotite inerte pe vecie, in

paralel alte milioane de hectare dintre cele aflate in productie devin improprii
cultivarii, datorita tot actiunii omului.De cand omul a inceput sa lupte impotriva
naturii, suprafata deserturilor a crescut cu un miliard de hectare si procesul
avanseaza intr-un ritm accelerat.Apoi in fiecare an, zeci de milioane de hectare de
soluri productive sunt 'devorate' de drumuri, de uzine si de orase.
Paleta surselor de degradare a solului este vasta, insa partea cea mai vizibila si
aflata la indemana intelegerii oricui priveste acumularea unei enorme cantitati de
reziduri de tot felul.Imaginea haldelor de deseuri din jurul uzinelor si impresionanta
productie de gunoi din centrele urbane sunt numai doua din aspectele acestui
fenomen nociv.

Alte probleme de poluare a solului sunt legate si de folosirea in cantitati mari, an

de an, a ingrasamintelor chimice. Astfel, superfosfatii contin o serie de impuritati
(metale si metalozi toxici) care, in ansamblu, constituie un risc potential foarte
serios de poluare a solului. O problema speciala o ridica ingrasamintele cu azot.
Astfel, uneori, ca urmare a suprafertilizarii se constata o acumulare marita la nitrati
in unele plante.
Pentru protejarea solului,padurilor le revine un rol insemnat in fixarea stratului,
relativ subtire, de sol fertil, mediul germinativ al masei vegetale.
Despaduririle masive au inmormantat sub dune de nisip infloritoare civilizatii nu
numai in nordul Africii, ci si in Asia, iar in unele parti ale Europei au impins
dezgolirea muntilor si dealurilor pana la limite vecine cu calamitatea.
In afara de protejarea solului, padurea exercita cea mai puternica actiune
purificatoare asupra aerului , absorbind bioxidul de carbon si restituindu-l sub forma
atat de necesarului oxigen.Din cele 14-16 miliarde de tone de bioxid de carbon
lansate anual in atmosfera prin arderea combustibililor, plus cele provenite din
respiratia oamenilor si animalelor, doua treimi sunt absorbite de paduri, acei
'plamani verzi' ai Pamantului, carora le datoram atat de mult.
Nu mai putin important este rolul padurii ca factor de regularizare a cursurilor
raurilor.De asemenea, padurea este menita sa asigure cerintele de agrement si
turism, tot mai accentuate in conditiile vietii moderne, ambianta biofizica
indispensabila localitatilor balneoclimaterice, conservarea multor specii de plante si
animale foarte utile etc.
Intr-un cuvant, fara paduri suficiente, dezvoltarea si, la urma urmelor, viata insasi
nu sunt posibile.

Apa potabila devine o mare problema

Nivelul marii este in crestere, ghetarii se retrag, iar Pamantul se afla sub
amenintarea unui posibil potop pana la sfarsitul secolului. Ironia este ca planeta se
confrunta acum cu penuria de apa, care s-ar putea transforma intr-o criza serioasa
in viitorul apropiat.
Este adevarat ca majoritatea suprafetei planetei este acoperita de apa, insa 97%
din apa disponibila la nivel planetar este apa marina, prea sarata pentru uzul uman.
Din apa disponibila ramasa, 2 % se afla in ghetari si calotele glaciare, deci ramane
numai 1% din totalul apelor de pe glob pentru a ne satisface nevoile.
In timp ce ONU stipuleaza un consum minim de 50 de litri de apa pe zi pentru baut,
gatit, spalat si uz sanitar, miliarde de oameni din toata lumea nu au nici macar
acces la surse de apa potabila sau sigura pentru un uz sanitar minim.
Daca apa disponibila ar fi folosita in mod rational si resursele de apa subterana
conservate, resursele existente ar fi suficiente pentru a indeplini cel putin nevoile
unei populatii care creste intr-un ritm moderat. Dar in conditiile unei cresteri
pronuntate a populatiei si o intensificare a activitatilor pentru adaptarea la acest
numar in continua crestere, atingerea acestui scop devine aproape imposibila,
resursele actuale fiind incapabile de a satisface cererea unei populatii aflate intr-un
proces de crestere accentuata.
Se estimeaza ca, in cazul unei cresteri a populatiei in acelasi ritm ca si cel actual,
consumul de apa va creste pana in jurul valorii de 40 % pana in 2030. In acest caz
2-7 miliarde de oameni din intreaga lume vor suporta consecintele uzului irational
de apa pana la mijlocul secolului.
Desi explozia demografica este una dintre principalele cauze ale acestei crize,
irosirea apei si schimbarile climatice joaca de asemenea un rol important. Irosirea
unor cantitati uriase de apa se pare ca are loc in timpul procesului de irigare, prin
evaporare si scurgere.

Aproximativ 70% din resursele de apa disponibile sunt utilizate in agricultura. In

timp ce utilizarea apei pentru a indeplini cerintele unei populatii in crestere este
inevitabila, partea neplacuta este ca mai multa apa destinata irigarii se pierde
datorita practicilor neglijente folosite in irigatii decat este preluata de catre plante.
De asemenea, tinand cont de incalzirea globala si de schimbarile climatice care au
loc, disponibilitatea resurselor de apa ramase a devenit nesigura cu intarzieri ale
musonilor si ploilor in sezonul ploios, cat si cu abundenta in inundatii neasteptate.
In plus fata de de aceasta scadere in cantitate, deterioarea calitatii apei este un alt
motiv pentru declinul in ceea ce priveste apa disponibila. Holera, diaree, dizenterie,
E. Coli si infectii cu salmonella, care se transmit prin apa, s-a descoperit ca sunt
responsabile pentru pierderea a peste 5 milioane de vieti omenesti in ficare an in
tarile pe cale de dezvoltare.
Chiar si cele mai pure surse de apa au devenit improprii pentru consum datorita
poluarii si contaminarii rezultate in urma activitatilor umane si apelor reziduale
industriale.
Raul sfant, Gange, alimentat de ghetarii din Himalya, era considerat cea mai pura
sursa de apa din India. Datorita faptului ca milioane de oameni se scalda si practica
ritualuri religioase in rau, cat si datorita deseurilor industriale care sunt eliberate in
apele raului, acesta a fost poluat, atingand un nivel la care Gangele se face
responsabil, conform raporturilor, pentru 365,000 de decese de minori anual.
Previziunile indica faptul ca situatia actuala, criza resurselor de apa nu poate decat
sa se agraveze pe parcursul acestui secol, in cazul in care nu vor fi luate masuri la
nivel politic si individual pentru a economisi apa si a proteja sursele de apa. Desi
apa e o resursa naturala pe care o credeam nesfarsita, am ajuns al un nivel la care
nu ne mai permitem luxul de a o lua de-a gata, ci trebuie sa luam masuri.
Apa este una dintre cele mai mari provocri globale actuale i viitoare. Ploile
toreniale sunt mai frecvente din cauza schimbrilor climatice, provocnd
revrsarea canalizrilor, dar n acelai timp, deficitul de ap din alte zone amenin
sntatea public i reduce producia de alimente.
Pn n 2050, populaia lumii va fi crescut de la 7 la 9 miliarde. Aceast cretere
enorm nseamn c nevoia de ap va crete cu peste 50 la sut, dac vom
continua s consumm la rata actual.
n raportul "O perspectiv asupra mediului n 2050" publicat n 2012, OCDE
(Organizaia pentru Cooperare Economic i Dezvoltare), estimeaz c aproximativ
1,5 miliarde de oameni triesc astzi n zonele grav afectate de deficitul de ap.
Potrivit raportului, numrul va crete la aproape 4 miliarde de euro pn n 2050,
ceea ce va declana o criz alimentar la nivel mondial, dac nu se schimb

abordarea din prezent.

Distane tot mai mari ntre sursele de ap
Sren Hvilshj, Director al Departamentului Internaional de Ap din cadrul Ramboll
a petrecut ultimii 20 de ani ai carierei n dezvoltarea sectorului internaional de ap
i mediu n peste 20 de ri. El are o experien substanial n problemele
evideniate de OCDE n sectorul de ap:
Probabil c cea mai mare provocare global este lipsa de ap, deoarece aceasta
afecteaz producia de alimente i energie. De asemenea schimbrile climatice,
poluarea apei i risipa enorm de ap sunt aspecte cruciale care trebuie abordate",
explic el i continu:
Multe locuri din lume, pur i simplu nu au suficient ap. Acest lucru este cauzat n
parte de schimbrile climatice, dar mai ales de creterea urbanizrii. Oraele sunt n
dezvoltare, la rate uimitoare, i pentru a gsi ap este necesar deplasarea la
distane tot mai mari de zonele dens populate. Aceasta nu este o situaie
sustenabil. Odat cu creterea urbanizrii, nivelul apelor subterane se scade, iar
acest lucru nseamn c rezervele de ap sunt n scdere i c se deterioreaz i
calitatea apei ca urmare a modificrilor chimice n straturile de sol".

Alimente sau energie?

Agricultura este n prezent responsabil pentru dou treimi din consumul de ap din
lume, iar previziunile arat c, n 2050, dac nu ne schimbm comportamentul, va fi
necesar o cantitate de dou ori mai mare de produse alimentare dect n prezent.
n acelai timp, cererea de energie va crete de asemenea, ceea ce va crete
consumul de ap n sectorul energetic. Dar nu exist suficient ap pentru a
satisface aceast nevoie. n scopul de a evita o criz de energie i alimente la nivel
mondial, reformele politice i noi soluii tehnologice sunt eseniale pentru a echilibra
interaciunea dintre ap, energie i alimente. Aceste trei sectoare sunt legate n
mod inextricabil, n cazul n care sectorul energetic utilizeaz mai mult ap, atunci
rmne mai puin pentru producia de alimente.
"De exemplu, industria alimentar este afectat atunci cnd guvernele aleg s ofere
subvenii pentru combustibilii fosili. Acest tip de energie necesit cantiti enorme
de ap, i las mai puin ap pentru industria alimentar. Conform estimrilor,
rile OCDE folosesc ntre 50 i 90 miliarde de dolari, pentru a sprijini producia i
utilizarea de combustibili fosili. O mare parte din aceti bani ar putea fi utilizai mai
eficient", spune Helen Mountford, director adjunct, Direcia de Mediu OCDE.