Politica de securitate națională raportată la problemele emergente de securitate

internațională
Politica de securitate națională este modul în care o țară asigură securitatea statului și a
cetățenilor acestuia. Politica de securitate națională , se referă atât la prezent, cât și la viitor,
pentru că determină interesele ale poporului și stabilește planul de acțiuni, pentru a preveni
amenințările prezente și care pot apărea ulterior; dar și pentru a gestiona favorabil evoluția
acțiunilor, pentru a oferi un trai prosper si decent cetățenilor. Aceasta cuprinde o gamă largă de
teme și subiecte care sunt abordate , pentru a încerca să se monitorizeze și să se evite
amenințările atât în plan extern, cât și pe plan intern.
Republica Moldova a început crearea sistemului național de securitate, care s-a materializat
prin formarea cadrului normativ si a structurilor abilitate. În 1994 s-a adoptat Constituția
Republicii Moldova, dar și alte acte politico-juridice de rigoare: 1995 – prima Concepție a
Securității Naționale a Republicii Moldova, urmată de Concepția Securității Naționale a
Republicii Moldova din 22 mai 2008 și cu adoptarea la 15 iulie 2011 a Strategiei Securității
Naționale a Republicii Moldova; Legea Securității Statului – 1995; Legea privind organele
securității statului – 1995; Legea cu privire la apărarea națională – 2003; Legea cu privire la
poliție – 1990/2013; Legile, strategiile sectoriale și programele de guvernare. În anul 2023 , a
fost prezentat un nou proiect al Strategiei Securității Naționale a Republicii Moldova, care în
viziunea președintelui Republicii Moldova are ca scop: ” transformarea Republicii Moldova într-
o economie performantă, protejată de un sector de securitate modern, susținută de instituții
guvernamentale puternice și de un serviciu public adus la standarde înalte de responsabilitate,
integritate incoruptibilitate și eficiență”.
Europa trece prin transformări majore și profunde , în toate sectoarele, politic, economic și de
securitate. Acestea joacă un rol important pentru viitorul tuturor țărilor continentului European,
inclusiv și cel al Republicii Moldova. Securitatea națională, depinde de toți cetățenii țării, de
instuțiile publice și private, dar și de reformele care sunt sau vor fi aprobate și implementarea
cărora vor avea efectele potrivite, pentru menținerea stabilității.
Cea mai gravă amenințare la momentul actual, este conflagrația militară dintre Federația Rusă
și Ucraina. Agresiunea Federației Rusă, este cea mai periculoasă, din ultimii 75 de ani și
urmărește distrugerea statalității și a națiunii. Se presupune ca Federația Rusă, are în plan
extinderea posesiunilor sale teritoriale, care probabil nu se vor limita doar la țara noastră vecină
– Ucraina. În momentul inceperii invaziei, Republica Moldova a simțit efectele, prin fluxul mare
de refugiați care s-au adăpostit la noi în țară și care au avut și au în continuare nevoie de ajutor și
susținere. Au fost afectate rutele naționale de transport de mărfuri. Pentru a perturba liniștea
cetățenilor, Federația Rusă a recurs la șantajul energetic, reducând livrarea de gaze naturale către
țara noastră, a întreprins acțiuni de destabilizare a țării prin atacuri cibernetice, au fost efectuate
campanii de dezinformare, dar și perturbarea ordinii publice.
Totuși, să nu uităm și de faptul că Federația Rusă este una dintre cele mai mari puteri din
lume, și pentru a-și menține autoritatea, va recurge la toate modalitățile și din amenințări, va
trece la fapte.
Pe plan extern, Republica Moldova și-astabilit ca prioritate să se afirme în comunitatea
internațională din Uniunea Europeană. Consolidarea independenței, suveranitatea țării,
asigurarea integrității teritoriale, afirmarmea țării în calitatea de factor de stabilitate pe plan
regional, contribuirea la promovarea reformelor social-economice, care sunt necesare pentru
tranziția la economia de piață și ridicarea bunăstării populației, edificarea statului de drept
formează prioritățile pe plan extern ale țării.
 Republica Moldova urmărește integrarea sa plenară în sistemul internațioanl prin aderarea la
diverse structuri regionale și internaționale , însă cu părere de rău, aceste proces nu are loc cu o
viziune strategică bine definită și dezvoltată. În cazul unui conflict major între Federația Rusă și
puterile din Occident, Republica Moldova și-a expus elocvent direcția prioritară pe care o va
susține, ceea ce ar putea conduce la o instabilitate majoră în țară.
Procesul de securitatea ar trebui să se înceapă din interior statului. Avem de soluționat
conflictul transnistrean, care de ani buni este o problemă majoră pentru integrarea europeană,
care crează tensiuni sociale și politice constant, care sistematic întârzie și stagnează
implementarea unor reforme democratice durabile și eficiente pentru toata populația țării.
Neutralitatea declarată de către autoritățile statului, nu poate fi demonstrată nici teoretic , nici
practic, atâta timp cât problema conflictului trasnistrean rămâne deschisă și nu poate fi
soluționată și nu pot fi găsite modalități optime pentru ambele părți ale statului.
Securitatea națională depinde în totalitate de populația statului. Diaspora ar trebui să revină
acasă, pentru a-și consolida legăturile și pentru a ajuta la mărirea bugetului național și
dezvoltarea atât din punct de vedere economic, cât și social statul. Sunt necesare dezvoltarea
capacităților militare. Având în vedere că armata Republicii Moldova este slabă nu doar prin
armamentul slab și puțin pe care-l deține, dar și prin pregătirea fizică slabă a persoanelor care
aleg să meargă să-și construiască o carieră în acest domeniu. Prevederile legale și normative, ar
trebui să conțină politici de apărare bazat pe un proces uniform de relații stabile cu toate marile
puteri. Nu putem să ne dezicem de la o colaborare nici cu cele din Occident, dar nu ar trebui să
evităm și să rupem legăturile nici cu Federația Rusă, având în vedere ajutorul pe care ni l-au
oferit de la declararea Independenței , încoace. Procesele de transformare și modernizare pot
avea loc, prin declararea neutralității și rămânând în condiții de prietenie cu ambele părți.
Lupta cu corupția din interiorul țării, trebuie de dezvoltat și de consolidat prin reguli mai stricte.
Actele de corupție din sectorul justiției sunt o problema gravă, care nu poate fi rezolvată de o
perioadă lungă de timp, dar care ar crea și cultiva un climat sănătos al integrității politice și
instituționale. Populația are dreptul la o justiție corectă, la o medicină sănătoasă, la o țară
dezvoltată, prosperă, care are o cultură și o justiție frumoasă.
Țara are nevoie de restructurări pe dimensiunea securității ecologice. Dezvoltarea unui sistem
eficient și durabil de gestionare a resurselor de apă, a infrastructurii de alimentare cu apă și
sanitație, elaborarea procedurilor de evaluare a riscurilor în urma introducerii în mediu a
organizmelor care au fost modificate genetic, introducerea unui sistem de securitate fizică
nucleară și crearea unui sistem de colectare și reciclare a deșeurilor toxice periculoase pentru
pământ și societate.
Criza politică din Republica Moldova, stagnează mult implementările securității naționale care
urmează să fie elaborate, dar si cele care au fost elaborate, dar nu au fost aprobate. Regiunea
geopolitică, care la moment influențează negativ securitatea, din cauza fricii statului de a se
expune mai în detailat în ceea ce simte și crede. Comunicarea este una restrânsă, opinia publică
este defavorizată.
Sectorul bancar din Republica Moldova, este de asemenea într-o criză, și are nevoie de o
securitate încontinuu. Investițiile din țările mari, continuă să susțină sectoarele financiare din
Republica Moldova, dar din cauza că calitatea acționarilor financiari-bancari este una proastă, nu
se pot gestiona mijloacele bănești corect și cu cap, pentru ca dezvoltarea economică să aibă
rezultate. Din această cauză și sistemul bancar nu se bucură de o încredere din partea populației
și rămâne a fi volatil, mai ales după falimentarea celor mai puternice și mai mari bănci Banca De
Economii, Banca Socială și UniBank.
 Uniunea Europeana joacă un rol fundamental pe scena lumii. Dimensiunea economică și
diplomatică este foarte bine definită, spre deosebirea de cea militară, care este în curs de formare.
Există cadrul instituțional adecvat promovării și dezvoltării Politice Europene de Securiate și
Apărare. În continuare se impune doar transpunerea în practică a prevederilor tratatelor semnate
de către statele membre ale Uniunii. Republica Moldova nu este stat membru, dar își dorește să
ajungă și totuși ar trebui să-și asume riscurile majore la care se expune și își expune cetățenii.
Responsabilitățile majore, care cad pe umerii Republicii Moldova, este în primul rând despre
integritatea teritorială, problema care nu poate fi soluționată deja de peste 30 de ani și care
stagnează dezvoltarea și creșterea Republicii Moldova, către Uniunea Europeană.
Politica de securitate națională, este una slab dezvoltată, este domeniul care ar trebui să fie
printre primele, dar cu părere de rău este la capătul listei. Problemele emergente de securitate
internațională care ar trebui să ne sperie și să ne facă ma responsabili și mai pregătiți, nu
acționează în nici un mod asupra dezvoltării politicii de securitatea din Republica Moldova.
Republica Moldova ca stat candidat al UE, poate beneficia de careva ajutor și are avantaje oferite
de aceasta în materie de securitate. Totuși, pentru a fi mai siguri, consider că ar trebui să fie
adoptate o serie de măsuri și încheiate care tratate, pentru a spori operaționalizarea structurilor, la
situații de criză, pentru a reacționa rapid și mai eficace.

Bibliografie:

1. https://infocenter.md/wp-content/uploads/2021/09/Discussion_Paper_PSN.pdf
2. https://icjp.asm.md/sites/default/files/publicatii/
securitatea_nationala_a_rm_vitalie_varzari.pdf
3. file:///C:/Users/ECO/Downloads/ro_3446_ProiectrulStrategieiSecuritatiinationale
%20(1).PDF
4. https://www.army.md/img/userfiles/doconline/sna.pdf
5. https://www.presedinte.md/app/webroot/proiecte/Proiect_%20Strategie_11.10.23.pdf