MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ȘTEFAN CEL MARE

FACULTATEA DREPT
CATEDRA ȘTIINȚE MANAGERIALE SOCIO-UMANE ȘI
COMUNICAREA PROFESIONALĂ

Activitate individuală

Tema: Psihologia consumului de băuturi alcoolice și

raportul cu infracțiunea.

Autor: Darii Alexandrina

A verificat: Bivol Aliona
Șef de catedră doctor în
psihologie, conferențiar
universitar, comisar-șef

Chișinău, 2022
CUPRINS
Introducere...............................................................................................................................3-4
Lista abrevierilor.......................................................................................................................5
Capitolul 1
Considerații generale privind consumul excesiv de alcool
1.1 Consumul excesiv de alcool...............................................................................................6
1.2 Impactul consumului de alcool..........................................................................................7-8
1.3 Etapele alcoolismului.......................................................................................................9-10
1.4 Alcoolismul, narcomania, toxicomania – determinate ale criminalității.......................11-12

Capitolul ll
Influența alcoolului asupra sănătații persoanei
2.1 Infracţiunile comise în stare de ebrietate în luna martie a anului..................................13-14
2.2 Modele teoretice principale cu privire la abuzul de alcool............................................15-16
2.3 Încheiere........................................................................................................................17-18
2.4 Referințe bibliografice...................................................................................................19
2.5 Activitatea practică........................................................................................................20-21

Prefață

2
Actualitatea temei de cercetare. Moldova este percepută ca fiind o ţară cu o cultură adânc
înrădăcinată a consumului de alcool. Din păcate, deseori, consumul regulat de alcool se
soldează cu abuz sau chiar cu alcoolism cronic, cu toate consecinţele de rigoare pe plan
individual şi social. Politica anti-alcoolică sovietică din a doua jumătate a anilor 1980 a
exercitat un puternic impact negativ asupra economiei moldoveneşti, deoarece această politică
a avut ca una din componentele sale şi distrugerea plantaţiilor de viţă-de-vie. Dar asupra
tradiţiilor locale de consum al alcoolului această politică practic nu a avut nici un efect
semnificativ. În perioada transformărilor economice asociate cu schimbări sociale
profunde şi rapide, consumul de alcool a crescut şi mai mult, situaţia fiind deosebit de gravă
la sfârşitul anilor 1990. Conform unui studiu realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în
anul 1998 Moldova se plasa pe primul loc în Europa după cantitatea înregistrată de alcool
consumată în medie de o persoană matură şi pe locul trei în lume. Dar este un lucru bine ştiut
că în Moldova volume enorme de vin şi alte băuturi alcoolice se produc în condiţii de casă, în
cantităţi care par să depăşească cu mult media europeană sau mondială.
Dezmembrarea familiilor, pierderea locurilor de muncă, intrarea în sărăcie şi
alte forme de „eşec personal” sunt în mare măsură cauzate, condiţionate sau accelerate de
abuzul de alcool. Evident, se manifestă şi legătura inversă, stresul social intensificând şi mai
mult exasperarea, iar odată cu ea, ducând şi la sporirea consumului de alcool. Potrivit
Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova, consumul abuziv de alcool constituie primul
factor de risc pentru populaţia din Republica Moldova. În prezent sunt înregistrate
aproximativ 48000 persoane afectate de alcoolism cronic, dintre care circa 7200 sunt femei.
Însă conform experţilor medicali, numărul înregistrat de persoane bolnave de alcoolism cronic
este departe de numărul real al celor care suferă de alcoolism.
Care este în prezent situaţia şi dinamica
consumului de alcool? Care sunt consecinţele sociale şi economice ale consumului de alcool?
Care ar putea fi nişte instrumente de politică publică care ar putea în mod efectiv să reducă
consumul de alcool în societatea moldovenească? Acest studiu şi-a propus să răspundă, mai
degrabă într-o manieră exploratorie decât riguroasă, la aceste întrebări. Deci, trebuie de
precizat de la bun început că răspunsuri exacte la aceste întrebări este greu de găsit în
condiţiile crizei datelor statistice. Consumul excesiv de alcool este social blamabil, de aceea
respondenţii la sondajele sociologice, atunci când sunt întrebaţi despre cantităţile de alcool
consumate, tind să subestimeze cantităţile real consumate. De asemenea, multe din datele
statistice necesare pentru estimarea efectelor economice şi sociale nu au fost posibil de obţinut
sau în general nu există. Dar şi datele disponibile sunt de natură să scoată în evidenţă
suficiente aspecte ale fenomenului consumului de alcool.
Scopul și obiectivele propuse în temă. Care este în prezent situaţia şi dinamica consumului de
alcool? Care sunt consecinţele sociale şi economice ale consumului de alcool? Care ar putea fi
nişte instrumente de politică publică care ar putea în mod efectiv să reducă consumul de
alcool în societatea moldovenească? Acest studiu şi-a propus să răspundă, mai degrabă într-o
manieră exploratorie decât riguroasă, la aceste întrebări. Deci,
trebuie de precizat de la bun început că răspunsuri exacte la aceste întrebări este greu de găsit
în condiţiile crizei datelor statistice. Consumul excesiv de alcool este social blamabil, de
aceea respondenţii la sondajele sociologice, atunci când sunt întrebaţi despre cantităţile de
alcool consumate, tind să subestimeze cantităţile real consumate. De asemenea, multe din
datele statistice necesare pentru estimarea efectelor economice şi sociale nu au fost posibil de
obţinut sau în general nu există. Dar şi datele disponibile sunt de natură să scoată în evidenţă
suficiente aspecte ale fenomenului consumului de alcool.
3
 Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării(metode de cercetare). Autorii
înţeleg limitele şi neajunsurile acestui studiu, care este unul cu caracter mai degrabă
explorator, decât definitiv. Printre scopurile urmărite de autori a fost şi acela de a genera
interes social faţă de tema abordată şi de a ridica gradul de informare al cetăţenilor şi
decidenţilor de politică vizavi de fenomenul consumului de alcool în ţara noastră. Concluziile
şi lecţiile învăţate la elaborarea acestui studiu vor fi utilizate pentru ca în viitorul apropiat
Expert-Grup să lanseze o cercetare mai fundamentală în acest domeniu, eventual în colaborare
cu o instituţie cu competenţe în domeniu. Sperăm că acest studiu va face instituţiile publice şi
private mai cooperante în furnizarea datelor statistice necesare pentru o evaluare riguroasă a
impactului social şi economic al consumului de alcool în Moldova şi pentru formularea unor
recomandări mai temeinice.

Lista de abrevieri
4
Art- articol
RM- Republica Moldova
CP- Codul Penal

5
 Capitolul 1
1.1 Considerații generale privind consumul excesiv de alcool
Deşi există opinia că în cantităţi mici alcoolul chiar ar fi benefic sănătăţii, există şi multe
argumente contra acestei afirmaţii. Nici cantitatea de alcool benefică sănătăţii, nici consumul
abuziv de alcool nu sunt stabilite prin norme recunoscute internaţional, iar de cele mai dese
ori aceste norme variază de la o persoana la alta. De aici apare şi dificultatea estimării unor
indicatori legaţi de consumul abuziv de alcool. Spre exemplu, în Marea Britanie guvernul a
stabilit specificaţii medicale privind consumul de alcool, prin care limita medicală
săptămânală este stabilită la 21/14 unităţi pentru bărbaţi / respectiv femei. Limita zilnică este
stabilită la 4/3 unităţi pentru bărbaţi/ femei. Unitatea de alcool reprezintă 8 g sau 10 ml etanol
(aproximativ 250 ml de bere, 100 ml de vin). Vom utiliza aceste limite pentru a stabili cât de
frecvent în Moldova se consumă alcool în cantităţi excese.
Dacă am aplica primul criteriu, am ajunge la concluzia că 23,3% din bărbaţii din
Moldova şi 11,5% din femei săptămânal consumă mai mul alcool decât limitele medicale
stabilite. Circa 75% dintre aceştia sunt locuitori ai mediului rural, care consumă preponderent
vin. Iar 66% dintre ei produc băuturi alcoolice în gospodăria casnică în care locuiesc, ceea ce
micșorează cheltuielile pentru procurarea băuturilor alcoolice.
Nu există norme fixe nici pentru consumul abuziv de alcool. De fapt, consumul abuziv
de alcool poate lua diferite forme. Spre exemplu, în Marea Britanie se delimitează patru forme
de abuz de alcool: „cheflii” (eng. binge drinking) - persoane care beau rar, dar în cantităţi
mari sau foarte mari; „alcoolici împătimiţi”; „alcoolici problematici” şi „alcoolici
dependenţi”. În particular, „alcoolicii cheflii” sunt cei care consumă mai mult de 8 unităţi
pentru bărbaţi şi 6 unităţi pentru femei la o singură ocazie, iar „alcoolicii împătimiţi” consumă
50/36 de unităţi de alcool sau mai mult săptămânal pentru bărbaţi/femei. Stabilirea celorlalte
două categorii este mai complicată şi se face pe baza unor chestionare.
Dacă forma de „alcoolism împătimit” prevalează la bărbaţi, fenomenul chefurilor
exagerate este foarte răspândit atât printre bărbaţi, cât şi printre femei. Un nivel de prevalenţă
a acestui fenomen de 40% este extrem de înaltă. Consumul abuziv de alcool la o singură
ocazie deşi pare inofensiv, este în esenţă foarte periculos, cu consecinţe negative asupra
sănătăţii, despre care populaţia nu este informată la nivelul cuvenit pentru a evita astfel.
Şi în prezent, consumul excesiv de alcool este mai mult caracteristic populaţiei
neîncadrate în câmpul muncii. Pe de o parte, aceasta implică un impact mai mic asupra
reducerii productivităţii, dar pe de altă parte pentru persoanele inactive şi şomeri, consumul de
alcool este cauza una din cauzele de neîncadrare în câmpul muncii. Deşi sunt lipsiţi de
venituri în formă de salariu, producţia proprie a băuturilor alcoolice le permite celor săraci să
menţină nivele de consum de alcool la nivele comparabile cu cele ale populaţiei cu venituri
mai mari.

6
 1.2 Impactul consumului de alcool
Industria producţiei alcoolice şi ramurile conexe acesteia au un rol important în
economia Moldovei. Deşi beneficiile pe care le-a adus industria alcoolului prin intrările
importante în bugetele de stat şi crearea locurilor de muncă nu pot fi neglijate, costurile
consumului de alcool s-ar putea ridica la cifre tot atât de impunătoare. Există chiar şi opinia că
persoanele ocupate în industria băuturilor alcoolice în lipsa acesteia ar putea fi încadrate în
activităţi mai productive şi benefice societăţii. Aceasta este însă puţin probabil deoarece nu
există siguranţa că toată populaţia ocupată în industria alcoolului posedă abilități practice
pentru a lucra în alte domenii sau ar putea cu uşurinţă să înveţe un domeniu nou.
În cadrul studiului nostru nu a fost posibilă estimarea numerică a costurilor provocate
de consumul de alcool din cauza lipsei datelor. Pentru a evalua costurile consumului şi
abuzului de alcool sunt necesare date de la Ministerul Sănătăţii, Ministerul Finanţelor,
Ministerul Afacerilor Interne, companiile de asigurări, precum şi date colectate în cadrul
sondajelor reprezentative privind consumul general de alcool, precum şi a sondajelor în
rândurile consumatorilor abuzivi de alcool şi a medicilor. Sondajul efectuat în cadrul studiului
nu a permis estimarea numerică a costurilor, ci doar identificarea unor tendinţe generale a
aspectelor care pot fi considerate costuri ale consumului de alcool.
Consumul excesiv de alcool pare să sporească probabilitatea îmbolnăvirii, deşi
sondajul realizat nu a permis detalierea suficientă. (În sondajul realizat 36,3% din cei care
consumă peste norma medicală de alcool suferă de boli cronice faţă de 33,4% dintre cei care
consumă sub norma medicală). Deosebit de mare este riscul apariţiei afecţiunilor hepatice în
cazul abuzului de alcool. Iar datele arată că incidenţa bolilor şi a cazurilor mortale asociate cu
consumul de alcool este în creştere. Morbiditatea implică costuri din bugetul de stat atât
pentru tratament în cazul în care bolnavii deţin poliţa de asigurare medicală, cât şi cheltuieli
pentru plata concediilor de boală, reducerea productivităţii ca urmare a incapacităţii sau
capacităţii reduse de muncă. Delimitarea acestor cheltuieli din datele existente la Ministerul
Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor nu a fost posibilă.
Decesul prematur provocat de consumul de alcool cauzează dureri şi suferinţe
apropiaţilor. Totodată, decesul prematur provoacă costuri în formă de pierdere a valorii
adăugate pe care persoana ar fi produs-o fiind angajat în economie. Există diferite metode de
estimare a acestor costuri care iau în consideraţie numărul de ani rămaşi până la pensionare,
productivitatea în sectoarele economiei şi schimbarea productivităţii unui angajat în
dependenţă de vârstă şi experienţă. Datele disponibile nu au permis o astfel de analiză. Datele
obţinute de la Centrul Naţional de Management în Sănătate privind mortalitatea asociată cu
consumul de alcool arată că vârsta medie depăşeşte vârsta de pensionare (Tabel 5). Dar date
dezagregate privind proporţia şi vârsta medie a celor care au decedat înainte de pensionare şi
statutul ocupaţional al acestora nu au fost obţinute.
De asemenea, în Republica Moldova, printre costurile consumului de alcool se numără
şi cele legate de consumul de alcool la volan care se soldează cu victime umane şi distrugerea
proprietăţii. Circa 13% din accidentele rutiere se produc din cauza consumului de alcool la
volan. În 2007 acestea s-au soldat cu moartea a 79 persoane şi traumatizarea a 424 persoanei.
În ultimii 7 ani 441 de persoane au decedat în accidente rutiere cauzate de consumul de
alcool, iar 3074 de persoane au fost traumatizate. La aceste costuri se mai adaugă şi pagubele
materiale de la accidentarea autovehiculelor, dar acestea nu a fost posibil de estimat. Ponderea
accidentelor rutiere cauzate de consumul de alcool poate fi chiar mai mare luând în
consideraţie că nu întotdeauna este efectuat testul pentru a depista prezenţa alcoolului în sânge

7
imediat după accident, iar acesta nu se păstrează o perioadă mai îndelungată pentru a putea fi
depistat ulterior. Abuzul de alcool contribuie la reducerea productivităţii care în cele din
urmă rezultă în pierderi pentru angajator. Totuşi estimarea acestor pierderi este foarte dificilă
din cauza neraportării cel mai des a motivului de scădere a productivităţii sau absenţei de la
serviciu. Există însă şi cazuri de prezenţă la serviciu şi sub acţiunea alcoolului. În anul 2006
au existat 12 cazuri de accidente de muncă din cauza prezenţei la muncă în condiţii psiho-
fiziologice necorespunzătoare (sub influenţa băuturilor alcoolice, a drogurilor, etc.)
Un alt posibil efect al consumului excesiv de alcool într-o societate este considerat rata
redusă de ocupare a populaţiei în câmpul muncii. În cazul Republicii Moldova aceasta nu
poate fi nu doar o consecinţă a consumului de alcool, dar şi o cauză. Prevalează cazurile de
întrebuinţare excesivă a alcoolului după pierderea locului de muncă. Cu toate acestea,
consumul abuziv de alcool serveşte ca impediment în angajarea la un nou loc de muncă, dar şi
în căutarea unui loc de muncă.
Un alt aspect al consumului abuziv de alcool este numărul sporit de infracţiuni. Iar
costurile economice, pe lângă cele morale şi sociale, legate de infracţiuni sunt foarte diverse
de la prejudiciu averii, tratament, întreţinerea organelor de cercetare şi anchetă până la
pierderea valorii adăugate ca rezultat al decesului. În general, evaluarea economică a acestor
costuri este foarte dificilă.

_______________
Ioana- Teodora Butoi, Tudorel Butoi Psihologie Judiciară Curs universitar ediția a ll-a București 2004.

8
 1.3 Etapele alcoolismului
Alcoolismul este un flagel al contemporaneității, o problemă pentru societate și o tragedie
pentru familie. Până de curând, a fost considerat „dependență”, dar astăzi se numește boală.
Boala periculoasă se dezvoltă treptat, curge ușor de la o etapă a alcoolismului la alta. Adesea,
trecerea este invizibilă: „câteva pahare” în timpul sărbătorilor devin o necesitate zilnică, iar
pacientul nu are timp să-și evalueze în mod adecvat starea sa. O perioadă lungă de timp,
familia și cei din jur nu recunosc adevărul, sperând că persoana se va opri. Dar acest lucru
este auto-înșelăciune. Primele semne ale problemei necesită un tratament profesional a
alcoolismului. Viteza și eficiența acestuia depind de două puncte.Stadiul bolii Centrul de
narcologie ales (condiții, posibilități, metodologii aplicate, profesionalismul personalului).
Prima etapă a alcoolismului: inițială (ușoară)
Alcoolismul este o boală, care nu apare în mod neașteptat ca gripa sau dizenteria. Acesta se
dezvoltă treptat, întotdeauna având o etapă anterioară. Constă în consumul regulat „cultural”
de băuturi (ocazie, în companie). La persoanele predispuse la dependența de alcool, această
perioadă curge rapid. Alarmă ar trebui să devină astfel de schimbări în comportamentul, uman
cum ar fi:
 așteptarea unui alt motiv pentru a bea;
 ridicarea dispoziției de la gândul băuturii;
 trecerea la consumul de băuturi mai puternice;
 pierderea măsurii în timpul următorului consum de băuturi;
 băutura în salvă.;
 dificultatea de a renunța la propoziția „de a trage câte un păhărel”;
 îmbunătățirea tolerabilității alcoolului. Tot ceea ce nu este prevăzut de natură,
organismul respinge, așa și alcoolul, la început provoacă reflexe vomitive, care cu
timpul dispar;
 capacitate de a schimba planurile de dragul „chefului”;
 apariția stocului de alcool (în frigider sau în bar întotdeauna este ceva).
La această etapă, este încă posibil de a se opri. Numai abstinenţa absolută, schimbarea
cardinală a atitudinii față de obiceiurile proaste pot salva persoana. Este suficient lucrul cu
psihologul profilului corespunzător.
Etapa a doua: dependența mentală și fizică
Trecerea la a doua etapă necesită un tratament specific urgent a alcoolismului. Este imposibilă
eliminarea independentă a problemei, boala afectează organismul la nivel psihologic și fizic.
În această etapă apar:
1. pseudo-dipsomanii frecvente (durata 2-5 zile);
2. dorința de a consuma doza în secret, pentru relaxare;
3. apariția sindromului de întrerupere;

9
 4. senzație de disconfort fără băutură, agravarea somnului;
5. pofta zilnică de alcool, cu pauze rare pe termen scurt;
6. scăderea libidoului, dificultatea de a atinge satisfacția sexuală;
7. scăderea activității fizice, slăbiciune;
8. poftă de mâncare scăzută, lipsa necesității de a gusta;
9. neglijarea contactelor sociale, ignorarea normelor;
10. ascunderea banilor pentru alcool, indiferența că familia poate pierde ceva din cauza
cumpărării unei sticle de băutură;
11. „reducerea dozei” (după primul pahar, o îmbunătățire semnificativă a dispoziției, după
al doilea – apariția bruscă a ebrietății);
12. intensificarea crizelor (în viață apar mai multe probleme, totul este enervant,
gravitează, pare a fi o „dungă neagră”).
A treia etapă a alcoolismului: „dipsomanie” cu manifestarea degradării personale
Vindecarea unui alcoolic în starea severă este cea mai dificilă. Organismul uman este otrăvit
cu toxine alcoolice, se încep problemele, legate de funcționarea organelor principale: ficat,
stomac, rinichi, inimă. Afecţiunea atinge și structurile creierului, celulele mor, viteza de
procesare a informațiilor scade rapid. Dacă procesul nu este oprit, acesta duce la degradarea
personală completă.
Semne, care indică neglijarea procesului:
 dipsomanii „adevărate” (durata – o săptămână – o săptămână și jumătate);
 schimbări bruște de dispoziție, atacuri de furie și agresiune;
 tulburări de memorie;
 dorința irezistibilă de a consuma doza de alcool de dimineață;
 comportament imoral;
 reacție scăzută;
 scăderea inteligenței;
 starea de euforie cu umor negru și vulgar este înlocuită brusc de disforie cu atacuri de
furie sau plâns;
 pierderea simțului de responsabilitate (nu se sperie de absența de la serviciu, nu se mai
îngrijorează nevoile familiei etc.).

________________________
Consumul şi abuzul de alcool în Republica Moldova: evaluarea situaţiei şi impactului Chișinău 2008 Centrul Analitic
Independent

10
 1.5 Alcoolismul, narcomania, toxicomania – determinate ale criminalității
Legătura cauzală dintre starea de ebrietate, alcoolism şi criminalitate, întotdeauna, a atras
atenţia juriştilor, sociologilor, psihiatrilor. Aceasta se explică prin faptul că numărul
infracţiunilor săvârşite în stare de ebrietate este încă considerabil. În R.Moldova, marea
majoritate a infracţiunilor din ultimii ani au fost săvârşite de către persoane aflate în stare de
ebrietate. Aşadar, comiterea infracţiunilor de către o persoană care se află în stare de ebrietate
este considerată ca circumstanţă agravantă (art. 77, alin.1, lit.j). Circumstanţă agravantă - se
au în vedere anumite împrejurări, care, dacă există, reflectă întotdeauna în evaluarea
legiuitorului un grad sporit de pericol social al infracţiunii sau o periculozitate mai mare a
infractorului. Săvârşirea infracţiunii în stare de ebrietate (de beţie) anume provocată, starea de
beţie preordinată, cum i se mai spune, se poate realiza prin consumul de alcool sau alte
substanţe. Alcoolul, substanţele stupefiante etc. în general, au un efect puternic energizant, e
adevărat că de scurtă durată şi, prin urmare, persoanele aflate în stare de ebrietate anume
provocată, ca urmare a consumului de asemenea substanţe, dovedesc mai multă îndrăzneală,
se eliberează de complexe, având mai multe şanse de reuşită în săvârşirea infracţiunii. Este
unul din motivele pentru care cel care şi-a provocat starea de ebrietate anume pentru a săvârşi
infracţiunea, apare într-o lumină mult mai periculoasă.
Provocarea stării de ebrietate învederează în acest caz şi
elemente ce caracterizează premeditarea în raport cu infracţiunea ce se săvârşeşte, lucru care
ne determină să apreciem că, în acest caz, actul infracţional nu este spontan, accidental. Pe de
altă parte, starea de ebrietate anume provocată poate afecta şi responsabilitatea, cu riscul de a
crea premise ca, în coroborarea cu alte împrejurări, starea de ebrietate să reprezinte o stare de
pericol ce pot împinge consecinţele actului infracţional peste limitele pe care infractorul şi le-
a fixat iniţial. În alte situaţii, starea de ebrietate poate fi provocată pentru ca faptuitorul să o
poată invoca drept cauză de înlăturare sau atenuare a răspunderii penale. În toate aceste
împrejurări, este evident că starea de ebrietate (beţie) este de natură să determine un pericol
social al infracţiunii mărit şi o periculozitate socială mai evidentă a făptuitorului şi, ca atare,
agravarea răspunderii penale se justifică şi este necesară.
Aşadar, săvârşirea infracţiunii de către o persoană în
stare de ebrietate este o circumstanţă agravantă, iar instanţa de judecată poate să n-o
recunoască ca atare în cazurile când starea de ebrietate nu e în legătură cu cele săvârşite sau
când vinovatul a ajuns într-o asemenea stare contrar voinţei sale (de exemplu, aducerea unui
minor în stare de ebrietate de către un matur). În fiecare caz, instanţa de judecată trebuie să-şi
motiveze hotărârea prin argumente continue în sentinţă. Analiza practicii judiciare arată că
starea de ebrietate, în fond, e calificată drept circumstanţă agravantă şi persoanele respective
sunt pedepsite mai aspru. influenţează corectitudinea comportării umane, dialogul, vorbirea.
Starea de ebrietate şi alcoolismul duc după sine scăderea nivelului
moral şi intelectual, iar în corelaţie cu alte trăsături negative ale personalităţii (încrederea în
sine, lipsa de respect faţă de oameni) uşurează şi accelerează apariţia gândurilor criminale,
predetermină finalul luptei motivelor pozitive şi negative în acele cazuri, când necesitatea în
alcool devine principală în structura necesităţilor. Ea suprimă constituţia, simţul datoriei
respective faţă de lege şi normele morale. Conform primului punct de vedere, personalităţi pot
deveni doar acei oameni, care posedă calităţi originale – metode de gândire, de percepere a
simţurilor. Conform celeilalte opinii, fiecare om este personalitate în virtutea trăsăturilor
individuale exprimate. Anume ea ne permite de a vedea personalitatea nu numai în geniu, dar
şi în infractori cu calităţile lor individuale şi sociale – raţiune, emoţii, voinţă.

11
 Capitolul ll
2.1 Infracțiuni comise în stare de ebrietate în luna martie 2006
Este menţionabil coraportul datelor numărului persoanelor ce abuzează de băuturi spirtoase cu
dinamica criminalităţii. Deja am spus că nu folosirea băuturilor spirtoase, în genere, dar starea
de ebrietate şi alcoolismul condiţionează criminalitatea.
Chiar creşterea numărului de infracţiuni violente la sărbători, în zilele de odihnă nu
poate fi lămurit simplificat, de exemplu, doar prin creşterea consumului de băuturi spirtoase în
aceste zile. Aici, apare rezultatul acţiunii reciproce dintre situaţia concretă şi trăsăturile
personale ale individului aflat în ea. Luând în consideraţie posibilitatea diferitelor coraporturi
ale acestor două linii de cauzalitate, care determină comportarea infracţională, se poate susţine
ideea că, în zilele de sărbătoare, creşte importanţa situaţiilor ce dau naştere criminalităţii.
Vinul, vodca, berea se servesc la masă pentru oaspeţi, prin aceasta se apreciază
ospitalitatea şi, totuşi, aceasta determină abuzul de alcool la persoanele, care şi în zilele
obişnuite nu sunt contra întrebuinţării băuturilor spirtoase. Trebuie luate în consideraţie şi
cazurile constrângerii la beţie în diferite situaţii. Astfel, persoanele care nu sunt apte de a
întrebuinţa băuturile spirtoase, pot să cadă într-o beţie gravă şi să săvârşească fapte
antisociale. Analizând literatura de specialitate şi practica judiciară, vedem că deosebiri
esenţiale în caracteristica persoanelor ce au săvârşit infracţiuni în stare de ebrietate în zile de
sărbătoare şi obişnuite nu se observă.
Pentru a înţelege locul şi rolul stării de ebrietate şi alcoolismului printre
cauzele şi condiţiile ce determină criminalitatea, este necesar de a clarifica coraportul dintre
infracţiune şi criminalitate, cauzele şi împrejurările infracţiunii concrete, modalităţilor ei şi
totalităţii lor la o anumită perioadă de timp. Corelaţia dintre infracţiune şi criminalitate constă
în faptul că criminalitatea include în sine totalitatea infracţiunilor concrete, săvârşite într-o
anumită societate. Noţiunea cauzalităţii este aceeaşi atât pentru o infracţiune aparte, cât şi
pentru totalitatea lor – criminalitate. La cauzele criminalităţii, se referă acele procese şi
fenomene care dau naştere şi determină existenţa lor în societatea noastră ca fenomen social.
Şi nu multitudinea diferitelor cauze, dar numai acele, care au importanţă generală pentru toate
sau pentru majoritatea infracţiunilor, în totalitate apărând drept cauze ale criminalităţii. În
fiziologie şi în literatura juridică, este acceptată opinia conform căreia cauzele de bază ale
criminalităţii şi ale altor forme ale comportării antisociale sunt factorii care se referă la
domeniul existenţei sociale, menţionându-se importanţa existenţei sociale şi a bazei
economice1 . Din fenomenele şi procesele existenţei sociale, la
cauzele criminalităţii, se referă factorii ce duc la apariţia unor situaţii nefavorabile pentru
activitatea şi viaţa persoanei. Aceşti factori sunt capabili să distrugă calităţile pozitive deja
formate, trăsăturile personalităţii, să ducă la degradarea ei. În sfera constituţiei sociale, drept
cauze ale criminalităţii apar elementele psihologiei sociale de influenţă negativă. Oamenii nu
se nasc alcoolici, ei devin alcoolici în urma propriului lor comportament negativ, care nu este
în concordanţă cu normele morale şi de drept. Rolul stării de ebrietate şi alcoolismului, ca
fiind una din cauzele criminalităţii, este condiţionat de influenţa abuzului de alcool asupra
psihicului şi comportării umane.
Otrăvirea cu alcool, intoxicarea acută cu alcool, beţia
sistematică slăbeşte procesele pe fond nervos şi mai întâi de toate, raţiunea, gândirea, ceea ce
influenţează corectitudinea comportării umane, dialogul, vorbirea. Starea de ebrietate şi
alcoolismul duc după sine scăderea nivelului moral şi intelectual, iar în corelaţie cu alte

12
trăsături negative ale personalităţii (încrederea în sine, lipsa de respect faţă de oameni)
uşurează şi accelerează apariţia gândurilor criminale, predetermină finalul luptei motivelor
pozitive şi negative în acele cazuri, când necesitatea în alcool devine principală în structura
necesităţilor. Ea suprimă constituţia, simţul datoriei respective faţă de lege şi normele morale.
În literatura filozofică, există 50 de definiri ale personalităţii, din care se pot evidenţia două
opinii. Conform primului punct de vedere, personalităţi pot
deveni doar acei oameni, care posedă calităţi originale – metode de gândire, de percepere a
simţurilor. Conform celeilalte opinii, fiecare om este personalitate în virtutea trăsăturilor
individuale exprimate. Pentru a ne putea determina în particularităţile comportării
infractorului, trebuie să pornim de la a doua părere. Anume ea ne permite de a vedea
personalitatea nu numai în geniu, dar şi în infractori cu calităţile lor individuale şi sociale –
raţiune, emoţii, voinţă. Aceasta ne permite de a evidenţia
acei factori, care devin cauza comportării infracţionale. Se poate deosebi orientarea
antisocială violentă şi cupidantă a personalităţii1 . Unul din cazurile importante ale
componenţilor de bază ale formării lor constă în starea de ebrietate şi-n alcoolism. La
orientarea antisocială cupidantă a personalităţii – interesele materiale deţin scopuri, iar cel mai
important scop îl constituie banii pentru beţii. Pe baza acestui sistem al scopurilor şi
idealurilor morale, la purtătorii lor, deseori, apar conflicte cu cei ce-i înconjoară.
La serviciu, ele apar
din cauza absenţelor sistematice şi nemotivate de la lucru, apariţia la locul de muncă în stare
de ebrietate, neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu, accidentelor etc. În familie, în urma
indiferenţei faţă de obligaţiunile morale, refuzul susţinerii materiale a familiei, risipirea averii
comune apar certuri, scandaluri, bătăi. În viaţa cotidiană, orele de odihnă sunt petrecute în
beţii, cu diferite persoane apte să influenţeze negativ, furturi şi alte fapte antisociale. La astfel
de conflicte, dar mult mai pronunţate, duce orientarea antisocială violentă a personalităţii.
Trăsăturile social-
psihologice ale huliganilor, asasinilor nu rareori sunt legate de supraaprecierea propriei
persoane, demonstrarea „eului” său, indiferent de interesele celor, care-1 înconjoară, cu
obiceiul beţiilor. Au fost analizate 200 de persoane, condamnate pentru infracţiuni violente şi
150 de persoane – pentru infracţiuni cupidante.2 Datele arătate în tabel demonstrează
influenţa ataşării faţă de băuturile spirtoase asupra formării orientării antisociale a
personalităţii şi arată locul acestei influenţe în structura calităţilor ei negative. Ele ne
permit să tragem concluziile referitoare la faptul că starea de ebrietate şi alcoolismul sunt
unele din cauzele evidente ale multor infracţiuni atât cu caracter cupidant, cât şi violent
săvârşeşte, lucru care ne determină să apreciem că, în acest caz, actul infracţional nu este
spontan, accidental. Pe de altă parte, starea de ebrietate anume provocată poate afecta şi
responsabilitatea, cu riscul de a crea premise ca, în coroborarea cu alte împrejurări, starea de
ebrietate să reprezinte o stare de pericol ce pot împinge consecinţele actului infracţional peste
limitele pe care infractorul şi le-a fixat iniţial.
În alte situaţii, starea de ebrietate poate fi
provocată pentru ca faptuitorul să o poată invoca drept cauză de înlăturare sau atenuare a
răspunderii penale. În toate aceste împrejurări, este evident că starea de ebrietate (beţie) este
de natură să determine un pericol social al infracţiunii mărit şi o periculozitate socială mai
evidentă a faptuitorului şi ca atare, agravarea răspunderii penale se justifică şi este necesară.

________________________

13
Consumul şi abuzul de alcool în Republica Moldova: evaluarea situaţiei şi impactului Chișinău 2008 Centrul Analitic
Independent.

2.2 Modele teoretice principale cu privire la abuzul de alcool

De-a lungul timpului au fost elaborate mai multe modele teoretice cu privire la abuzul de
alcool. O mare parte dintre acestea au fost dezvoltate în Statele Unite, o ţară care s-a
confruntat de timpuriu cu problema abuzului de alcool. Dintre toate aceste modele teoretice,
mai importante sunt următoarele:
(a) Modelul moral – pune accentul pe deficitele în ceea ce priveşte responsabilitatea
personală sau forţa spirituală în calitate de cauze principale ale beţiei sau alcoolismului. Deşi
teoriile bazate pe acest model au un caracter istoric, ele sunt încă actuale. Conducerea maşinii
sub influenţa alcoolului, de exemplu, este considerată a fi un act mai mult decât imoral, fiind
proscrisă de legea penală ca infracţiune. Deşi cea mai mare parte dintre actele criminale sunt
comise sub influenţa alcoolului, beţia nu este considerată o circumstanţă atenuantă, ci
agravantă. Sistemul justiţiei penale pune un mare accent pe responsabilitatea (morală) a
individului. Un rol important în funcţionarea teoriilor morale în viaţa socială îl are religia care
instituie o serie de interdicţii asupra consumului excesiv de alcool;
(b) Modelul „temperanţei” – a fost dezvoltat, în Statele Unite, la sfârşitul secolului al
XVIII-lea şi a pus accentul pe consumul moderat de alcool. Fără a se confunda cu modelul
moral, modelul temperanţei priveşte alcoolul ca un drog periculos, care trebuie consumat cu
precauţie. În măsura în care mişcarea către temperanţă a câştigat mai multă aderenţă din
partea populaţiei şi a dobândit chiar o influenţă politică, punctul ei de vedere asupra alcoolului
a devenit mai sever. În acest sens, alcoolul a început să fie privit ca un drog atât de periculos,
încât chiar consumat cu precauţie determină ruinarea organismului şi chiar moartea. Bazaţi pe
acest punct de vedere, reprezentanţii acestui model „teoretic” susţineau că nu este posibil
consumul moderat de alcool şi de aceea el trebuie interzis cu desăvârşire. Ca urmare a acestui
model, în anul 1919, în Statele Unite, a fost adoptat cel de al 18-lea amendament la
Constituţia americană, care a inaugurat perioada Prohibiţiei, care a durat până în anul 1933,
nu înainte de a fi dat un impuls deosebit crimei organizate. Dincolo de criticile aduse legii
prohibiţiei, evidenţele arată că ea a determinat o reducere semnificativă a consumului de
alcool şi a problemelor legate de acest consum;
(c) Modelul bolii – presupunerea principală pe care este bazată acest model
este aceea conform căreia alcoolismul este o condiţie progresivă, cu caracter ireversibil,
caracterizată, cu precădere, de pierderea controlului asupra consumului. O asemenea condiţie,
care intră în perimetrul bolii, nu poate fi ameliorată sau vindecată. Alcoolicii sunt, din punct
de vedere constituţional, diferiţi de nonalcoolici, iar această diferenţă îi impiedică să bea
moderat sau fără să creeze probleme. Negarea bolii (a alcoolismului) este, ea însăşi, un
simptom semnificativ al bolii. Un asemenea model teoretic, adoptat de comunitatea medicală,
îi „avantajează” pe alcoolici, care nu se confruntă cu riscul de a fi arestaţi sau încarceraţi, ci
sunt supuşi numai tratamentului medical. Modelul implică faptul că agenţii cei mai adecvaţi
în scopul intervenţiei sunt alcoolicii recuperaţi, care pot juca un rol important în recuperarea
altor alcoolici prin dezbaterea împreună a problemelor acestora din urmă. Activitatea de
prevenire este, cu precădere, axată pe identificarea timpurie a acelor indivizi aflaţi în situaţii
ridicate de risc; (d) Modelul educaţional – se bazează pe presupunerea principală
conform căreia abuzul de alcool se datorează unui deficit în cuno aşterea privind efectele
dăunătoare ale alcoolului şi alcoolismului. Numai înarmat cu cunoştinţe adecvate, individul va

14
înţelege faptul că abuzul de alcool este nociv atât pentru el, cât şi pentru familie şi societate.
Concluzia logică a acestei înţelegeri o constituie abstinenţa. Intervenţiile cele mai potrivite în
scopul dobândirii unei asemenea înţelegeri sunt reprezentate de informaţiile cu caracter
educativ despre efectele dăunătoare ale alcoolului;
(e) Modelul caracterologic – se concentrează asupra trăsăturilor
psihopatologice sau deficitelor existente în funcţionarea personalităţii – ca reprezentând
principalele cauze ale abuzului de alcool. Premisa acestui model o constituie psihanaliza,
conform căreia alcoolicii au rămas fixaţi la un anumit stadiu al dezvoltării personalităţii lor şi,
anume, stadiul oral. Alte teorii psihanalitice consideră că alcoolismul este o manifestare a
conflictelor de sex-rol, a homosexualităţii latente sau a unei auto-stime scăzute. Date fiind
aceste cauze, agentul de intervenţie cel mai important în abuzul de alcool este psihoterapeutul
orientat de abordarea psihanalitică;
(f) Modelul condiţionării – premisa principală a acestui model
este reprezentată de ideea conform căreia consumul excesiv de alcool este un pattern de
comportament învăţat, care a fost reîntărit. Un asemenea comportament este supus aceloraşi
mecanisme de reîntărire ca şi alte comportamente. Astfel, el este pasibil de schimbare prin
reînvăţare şi prin pattern-uri diferite de reîntărire. Tratamentul alcoolismului este axat, în
consecinţă, pe „contracondiţionare”, aşa cum este cazul terapiilor bazate pe aversiunea faţă de
alcool, pe modificarea condiţiilor care permit consumul de alcool şi pe reînvăţarea unor noi
căi de reducere a tensiunilor sau conflictelor care au precipitat consumul cronic de alcool.
Eforturile de prevenire bazate pe acest model trebuie să se axeze asupra înlăturării factorilor
care creează expectaţii pozitive cu privire la consumul de alcool (de exemplu, reclamele) sau
care încurajează şi stimulează abuzul de alcool. Cei mai adecvaţi agenţi de intervenţie sunt
terapeuţii comportamentali;
(g) Modelul biologic – pune accentul pe factorii genetici şi fiziologici care
produc alcoolismul. Modelele genetice sunt bazate pe evidenţe care arată că există niveluri
ridicate de alcoolism în rândul descendenţilor alcoolicilor. Intervenţia principală în acest caz
este axată asupra identificării, de către diagnosticieni, a riscurilor existente şi avertizării
indivizilor aflaţi în situaţii de risc în legătură cu pericolele consumului de alcool. Un model
biologic distinct îl reprezintă conceptul de „adicţie farmacologică”, în cadrul căruia factorul
cauzal presupus este alcoolul însuşi. Agenţii intervenţiei sunt, în concordanţă cu acest model,
medicii, iar intervenţia este orientată pe tratamentul medical;
(h) Modelul învăţării sociale – este un model teoretic mai
complex decât cel bazat pe condiţionare, deoarece pune un accent deosebit pe contextul social
în care apare consumul excesiv de alcool. Dintre factorii cauzali ai alcoolismului, susţinuţi de
acest model, pot fi menţionaţi presiunile anturajului (grupului de prieteni), procesul de
socializare în cadrul unor subculturi, aşteptările pozitive legate de consumul de alcool şi
dependenţa psihică. În legătură cu dependenţa psihică de alcool, consumul excesiv este privit
ca o strategie de modificare a stării psihice a alcoolicului şi de confruntare cu această
problemă. În modelul învăţării sociale, agenţii cei mai adecvaţi de intervenţie sunt „modelele
de rol” şi terapeuţii specializaţi în probleme cognitive şi de comportament;
(i) Modelele sistemice – sunt axate pe sistemul
social mai larg din care face parte băutorul înveterat. Cel mai adesea, un asemenea sistem
social este familia. Factorul cauzal implicat este familia disfuncţională a alcoolicului.
Deoarece sistemul familial este orientat, în mod inerent, către menţinerea status-quo-ului,
lipsa de implicare a familiei în susţinerea strategiei de combatere a alcoolismului este un
factor care contribuie la eşecul acestei strategii. Principalii agenţi de intervenţie sunt, în
15
concordanţă cu acest model, terapeuţii specializaţi în problemele familiale, iar intervenţia este
orientată, cu precădere, pe terapia familială;
(j) Modelele socio-culturale – pun
accentul pe rolul normelor sociale cu privire la consumul de alcool, costul şi disponibilitatea
alcoolului, natura mediului unde se consumă alcool. Din acest punct de vedere, consumul de
alcool pe cap de locuitor este influenţat puternic de costuri şi disponibilitate. O presupunere
importantă pe care se bazează asemenea modele este aceea conform căreia cu cât este mai
mare cantitatea de alcool consumată într-o societate, cu atât există mai multe probleme sociale
legate de alcool. Pe de altă parte, modelele menţionate susţin ideea că însuşi mediul în care
bea o persoană are o influenţă importantă asupra cantităţii de alcool consumate. În
concordanţă cu aceste modele, legislaţia şi politica socială sunt principalii agenţi de
intervenţie asupra consumului excesiv de alcool, care pot acţiona prin intermediul unor
reglementări menite să restrângă accesul la alcool şi să crească preţul acestuia;

16
____________________

„Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XVII, nr. 5–6, p. 433–461, Bucureşti, 20

Încheiere
Recomandări:
Deşi nu există un studiu comparativ actualizat asupra nivelului de consum de alcool în diferite
ţări, este clar că Moldova se numără printre ţările cu cele mai înalte nivele de consum din
Europa şi din lume. Consumul excesiv de alcool are consecinţe majore asupra sănătăţii,
securităţii sociale şi individuale şi asupra economiei. Experienţa mondială arată că eradicarea
culturii consumului de alcool este o sarcină greu de realizat, costisitoare, iar efectele benefice
se manifestă numai pe termen lung. Ce ar putea să întreprindă guvernul moldovenesc în
vederea reducerii consumului excesiv de alcool?
• În primul rând, este necesară îmbunătăţirea evidenţei statistice a aspectelor şi fenomenelor
legate consumul de alcool. În prezent datele despre vânzările de alcool sunt lipsite de orice
credibilitate, iar o bună parte din cifra de afaceri a unităţilor comerciale şi de alimentaţie
publică nu este raportată. Lipsesc datele referitoare la absenteismul şi productivitatea scăzută
a muncii provocate de consumul excesiv de alcool, deşi aceste aspecte sunt deosebit de
relevante mai ales în mediul rural. Chiar şi statistica medicală nu acoperă toate aspectele
importante pentru analiză şi formularea politicilor, în particular, nu reflectă morbiditatea
provocată de alcoolism la persoanele tinere. Statistica infracţiunilor şi accidentelor cauzate de
consumul de alcool de asemenea trebuie dezvoltată şi corelată cu statistica companiilor de
asigurare asupra daunelor compensate. La fel, nu există nici sondaje tematice periodice care ar
permite urmărirea evoluţiilor în timp al fenomenului consumului de alcool.
• Pe planul politicilor publice, este necesară eliminarea factorilor culturali şi propagandistici
care încurajează consumul de produse alcoolice, mai ales în categoria persoanelor tinere. Este
vorba de limitarea drastică a publicităţii produselor alcoolice în toate formele de suport (TV,
radio, Internet, panouri stradale). În prezent nu există practic nici o restricţie de promovare a
berii, vinului sau băuturilor alcoolice tari în mijloacele de informare în masă. Totodată, este
necesară monitorizarea atentă a conţinutului programelor unor posturi de radio şi TV care în
mod latent promovează cultura consumului de produse alcoolice în rândul tinerilor. De
asemenea, pot fi instituite granturi pentru ca aceste posturi TV şi radio să lanseze campanii
anti-alcool.
• Guvernul ar trebui să încurajeze companiile producătoare de băuturi alcoolice destinate
pieţei interne să adopte un comportament mai responsabil din punct de vedere social şi să le
impună să suporte o parte din costurile campaniilor de informare publică a daunelor
consumului excesiv de alcool sau din costurile asociate cu consumul de alcool.
• Trebuie impusă funcţionarea efectivă a legii cu privire la controlul şi prevenirea consumului
abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi alte substanţe psihotrope şi a actelor
normative relevante. Printre cele mai importante aspecte care trebuie impuse sunt:
o Interzicerea comercializării băuturilor alcoolice către persoane sub
vîrsta de 18 ani, atât în unităţile comerciale cu amănuntul, cât şi în baruri, cafenele şi
restaurante. Această prevedere poate fi impusă prin exercitarea controlului inopinat la agenţii
economici care realizează produse alcoolice.
o Interzicerea comercializării băuturilor alcoolice în apropierea
instituţiilor de învăţământ de toate nivelurile. În prezent, sunt foarte multe cazuri când

17
comercializarea băuturilor alcoolice este practică în imediata vecinătate a şcolilor, liceelor,
universităţilor, de multe ori cu buna ştiinţă a autorităţilor locale care au eliberat autorizări,
precum şi cu buna ştiinţă a directorilor acestor instituţii de învăţământ.
o Profilaxia, informarea şi educaţia tineretului despre daunele cauzate
de consumul excesiv de alcool. Lucrul cel mai important este ca aceste campanii să fie
realizate în manieră credibilă (nu de către poliţie sau primar, ci de către ONG-uri sau grupuri
neformale, în limbaj accesibil şi prietenos tinerilor). Astăzi în şcoli practic nu se acordă nici o
atenţie acestui subiect. o Informarea adecvată a părinţilor despre daunele pe care le are
consumul timpuriu al alcoolului asupra formării adolescentului.
• Este necesară introducerea unui regim restrictiv de realizarea a băuturilor alcoolice în
orele de seară şi de noapte şi în anumite locuri publice. În particular, este raţională
interzicerea comercializării în localuri publice a băuturilor cu gradul de concentrare a
alcoolului mai mare de 10% în intervalul de timp de la ora 22:00 până la 10:00. De asemenea,
poate fi limitată vânzarea băuturilor alcoolice tari în zilele de lucru sau în ajunul zilelor de
lucru. • În general, băuturile alcoolice în Moldova sunt multe prea accesibile
ca preţ. În perioada 1994-2007 ritmul de scumpire al acestora a coincis practic cu ritmul de
scumpire al produselor alimentare. În prezent Moldova este pe locul 7-8 din 45 de ţări
europene evaluate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca preţ al berii şi pe locul 4-5 ca preţ al
băuturilor alcoolice tari. Scumpirea produselor alcoolice prin instituirea unor accize şi alte
taxe de consum mai mari, în mod deosebit pentru produsele „grele” (votcă, lichior, cognac) ar
favoriza orientarea consumului spre băuturi mai uşoare, în particular vin şi bere.
• O atenţie deosebită trebuie acordată dezrădăcinării culturii de consum
de alcool la volan. Moldova se numără printre ţările cu cea mai înaltă frecvenţă a conducerii
automobilului în stare de ebrietate. Această practică trebuie eradicată în modul cel mai drastic.
Practica internaţională arată că cele mai eficiente instrumente în acest sens sunt:
- testarea aleatorie a şoferilor;
- reducerea nivelului concentraţiei maximal admisibile a alcoolului în sânge
(de la 30 mg% în prezent la 10 mg);
- instituirea unei singure sancţiuni dure – cea de privare de dreptul de a
conduce orice mijloc de transport - pentru conducerea mijloacelor de transport în stare de
ebrietate (în prezent poate fi aplicată amenda în mărime de 35-40 unităţi convenţionale, adică
700-800 lei sau privarea de dreptul de conducere pentru un termen de până la un an);
• Guvernul ar trebui să se abţină de la sprijinirea evenimentelor publice
şi culturale asociate cu consumul sporit de alcool, în particular Festivalul Vinului, Hramul,
Ziua Studentului etc. Impactul acestor evenimente asupra situaţiei economice a companiilor
producătoare de băuturi alcoolice este destul de limitat, dacă în general existent, în timp ce
impactul asupra comportamentului consumist este în detrimentul abstinenţei. În loc de
aceasta, Guvernul ar trebui să adopte un program naţional de combatere şi prevenire a
consumului de alcool, care să prevadă nişte ţinte concrete de reducere a consumului şi să
informeze regulat publicul despre situaţie.

18
 Referințe bibliogrfice
1. Mitrofan PSH-Judiciară București 2002
2. „Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XVII, nr. 5–6, p. 433–461,
Bucureşti, 2006
3. Consumul şi abuzul de alcool în Republica Moldova: evaluarea situaţiei şi
impactului Chișinău 2008 Centrul Analitic Independent.
4. Ioana- Teodora Butoi, Tudorel Butoi Psihologie Judiciară Curs universitar ediția
a ll-a București 2004.

19
 Activitate practică
M.B fiind în ospeție la V.S după ce au consumat băuturi alcoolice împreună, a plecat acasă,
la care soția N.B a început să-i reproșeze de ce iar a consumat alcool cu prietenul său acesta
auzind cele din urmă a lovit-o peste față, după care ea sa ridicat de jos iar el i-a mai aplicat o
lovitură în burtă aceasta căzând fără suflare la podea.Aceasta pierzându-și jumătate din
capacitatea de folosință a vederii. De față fiind și copii să-i minori care au fost martori la cele
întâmplate mai sus și pe care i-a afectat comportamentul tatălui său ei au început să plângă și
să manifeste un comportament agresiv față de tatăl lor. Acesta văzându-i s-a înfuriat și ia lovit
peste față cu palma iar mai apoi ia închis în subsol timp de 2 ore fără mâncare sau apă.
- ,,Aspecte psihocomportamentale ale infractorului’’
Infractorul M.B are un comportament agresiv, vulgar ce apare în urma consumului de băuturi
alcoolice, motivul fiind reproșurile soției sale.
- ,,Aspecte psihocomportamentale ale victimei’’
Victima fiind soția sa N.B are o stare de dezamăgire, neâncredere văzându-l pe soțul său în
stare de ebrietate alcoolică ia reproșat de ce a consumat alcool acesta a lovit-o mai întâi peste
față după ia mai aplicat o lovitură în burtă.
- ,,Tipul de infracțiune’’
Art.151 Vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății CP al RM , care
este periculoasă pentru viață ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui
alt organ ori încetarea funcționării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătății,
însoțită de pierderea stabilă a cel puțin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la
întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feței și/sau a regiunilor adiacente.(2)
lit (b, j) cu bună știință asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitând de starea de
neputință cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate, bolii,
dizabilității ori altui factor, și asupra a două sau mai multor persoane CP ,,Motivația intrinsecă
a infracțiunii’’.
În cazul dat soțul nu a avut intenția de a o lovi pe soția sa, însă aceasta provocându-l acesta nu
a reușit să se controleze a început să o lovească.
- ,, Starea psihologică a făptuitorului în fazele preinfracțională și postinfracțională’’
În faza preinfracțională starea făptuitorului este de depresie, agresivitate și postinfracțională-
regret și dezamăgire în sine.
- ,, Factorii provocatori ai infracțiunii’’
Alcoolul, reproșurile din partea soției ce l-au indignat.
- ,, Consecințe psihologice ale victimizării’’
Victima soția N.B în urma acestei situații neplăcute care i-a cauzat urmări fizice și psihologice
de tip: durere de cap, tremurici, dereglări ale somnului, pierderea vederii, lipsa poftei de
viață, stare de depresie, nervozitate. La fel o parte din aceste consecințe vor fi prezente și la
copii pe o durată îndelungată.
- ,,Planificare infracțiunii spontan, fără a planifica fapta dată.

20
 - ,,Alte caracteristici ale infractorului: alcool, droguri, conflict, frustrare, comportament
agresiv violent.
O caracteristică principală care a influențat infractorul să comită infracțiunea a fost alcoolul,
fiind urmat de comportamentul conflictuos, agresiv și violent.
- ,,Relații de grup, relații de familie, lider’’.
Relația dintre membrii de familie era una tensionată și încordată, din cauza certurilor ce aveau
loc în familie frecvent și încă o cauză importantă ar mai fi și consumul de alcool excesiv,
soțul fiind depresiv din cauza lipsei de mijloace financiare, soția era nemulțumită că doar ea
întreținea familia de una singură fără ca soțul să se implice în educarea copiilor sau în
alimentarea lor, iar copii sufereau din cauza lipsei de afecțiune și atenție din partea tatălui.
- ,,Concluzii finale’’
În final aș putea să afirm că comportamentul agresiv ce provoacă daune morale și psihologice
pe care îl manifestă soțul reprezintă un mijloc negativ de expunere a tuturor emoțiilor care s-
au acumulat de-a lungul timpului și au o inteție distructivă asupra familiei. O recomandare în
combaterea acestei probleme ar fi: comunicarea asertivă și corectă cu soțul, îmbunătățirea și
dezvoltarea autocontrolului, a schimba modul de comunicare și răspunsurile negative ce au o
influență distrugătoare pe care soțul nu poate să o controleze de sine-stătător. Și acceptarea
criticilor din partea soției care sunt critici constructive care îl va ajuta să scape de dependența
de alcool care provoacă situația de conflict în familie.

21
22