UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE

PROGRAMUL DE STUDII DE MASTER:

PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific,

Lect. Univ. Dr. Mugur Ciumăgeanu

Absolvent,

Andrada-Marieta Kilian

TIMIȘOARA

2018
 UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE

PROGRAMUL DE STUDII DE MASTER:

PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific,

Lect. Univ. Dr. Mugur Ciumăgeanu

Absolvent,

Andrada-Marieta Kilian

TIMIȘOARA

2018
ABSTRACT
 INTRODUCERE

Elemente introductive

Tulburările legate de consumul de alcool1 fac parte dintre cele mai frecvente probleme
ale societății moderne din țările dezvoltate în care alcoolul este disponibil la un preț destul de
accesibil și totodată este puternic promovat. Societatea trebuie să conștientizeze că tulburările
consumului de alcool nu rezultă din eșecul moral al unei singure persoane, ci din combinarea
factorilor personali, sociali și biologici (Connor, Haber, & Hall, 2016).

Cercetările din domeniul psihologiei privind tulburările legate de consumul de alcool

susțin faptul că acestea produc dezechilibre (Dawson, Li, Chou, & Grant, 2009 apud Bridget F.
Grant, Risë B. Goldstein et al., 2015) și sunt adesea asociate cu numeroase comorbidități atât
fizice cât și psihiatrice (Hasin, Stinson, Ogburn, & Grant, 2007 apud Bridget F. Grant, Risë B.
Goldstein et al., 2015 ), contribuind astfel la morbiditatea și mortalitatea globală (Lozano,
Naghavi, & Foreman, 2012 apud Bridget F. Grant, Risë B. Goldstein et al., 2015 ).

Efectul dăunător este resimțit și asupra productivității și funcționării interpersonale, cu

împovărare psihologică și financiară, nu doar a celor care au o tulburare legată de consumul de
alcool, ci și al contextului familial, profesional și social al acestora (Rehm, et al., 2009 apud
Bridget F. Grant, Risë B. Goldstein et al., 2015).

Persoanele afectate se pare că au un control redus în ceea ce privește consumul de alcool

în pofida efectelor adverse grave pe care acesta îl are asupra propriei sănătăți, asupra vieții
soților, copiilor, membrilor familiei, prietenilor sau a colegilor de muncă, practic asupra
societății ca întreg (Connor, Haber, & Hall, 2016).

Legătura dintre un consum problematic de alcool și diverse tulburări a fost evidențiată

în recenziile literarurii de specialitate, alcoolul fiind unul dintre factorii cauzali în afecțiuni
precum: pancreatită și leziuni ale fătului în rândul femeilor însărcinate, ciroză hepatică, boli
cardiace, accident vascular cerebral, diverse tipuri de cancer cât și afecțiuni gastrointestinale
(WHO, 2000).

1
În engleză alcohol use disorders
 Totodată, efectele negative ale unui consum problematic sunt dependente de volumul
mediu de alcool consumat, riscul de vătămare crescând atunci când se consumă mai mult de
10-20 g de alcool / zi. Intoxicația episodică cu alcool fiind responsabilă pentru creșterea riscului
de accidente rutiere, violență, leziuni sau boli cardiovasculare (Rehm J, Mathers C.,et al., 2009,
apud Connor, Haber,& Hall, 2016).

Prevalența cea mai mare a tulburării se întâlnește la persoane cu vârsta cuprinsă între
18-29 de ani iar cea mai scăzută este întâlnită la persoanele peste 65 de ani (Grant, Goldstein,
& Saha, 2015 apud Connor, Haber, & Hall, 2016).

Adesea, tulburările ușoare se remit odată cu intrarea tinerilor adulți pe piața forței de muncă,
când aceștia se căsătoresc sau când încep să-și asume responsabilitatea (Helzer, Robins, &
Taylor, 1985 apud Connor, Haber, & Hall, 2016).

În comparație cu alte tulburări mentale, tulburarea severă a consumului de alcool este

mai puțin tratată, cu un procentaj de 15 % al pacienților care au beneficiat de tratament (Cohen,
Feinn, Arias, & Kranzler, 2007 apud Connor, Haber, & Hall, 2016).

Explicația se datorează faptului că tratamentul este deseori amânat până când tulburarea este
deja bine instalată și poate fi diagnosticată cu ușurință, de obicei după vârsta de 30 de ani (Hall
& Teesson, 1999 apud Connor, Haber, & Hall, 2016).

Clasificare. Elemente de diagnostic

În urma noii clasificări din DSM-V, dependența și abuzul sunt tratate împreună și
alcătuiesc tulburarea consumului de alcool, tocmai din nevoia eliminării canotației negative
care însoțește de regulă ideea de dependență2. Astfel, în cadrul tulburărilor legate de consumul
de alcool sunt clasificate separat tulburarea consumului de alcool, intoxicația cu alcool,
sevrajul la alcool, alte tulburări induse de alcool și tulburarea legată de consumul de alcool
nespecificată (APA, 2013).

Criteriile de diagnostic privind tulburarea consumului de alcool însumează problemele

de auto-control ale consumatorului3, afectarea în plan social și profesional4, riscul în ceea ce
privește sănătatea consumatorului5 și modificările în plan fiziologic6.

2
Această modificare se aplică tuturor tulburărilor legate de consumul de substanțe.
3
Problemele privind auto-controlul consumatorului evidențiate în criteriile de diagnostic a tulburării 1,2,3,4.
4
Criteriile care se referă la afectarea în plan social și profesional: 5,6,7
5
Riscul în ceea ce privește sănătatea consumatorului: criteriile 8,9
6
Modificările în plan fiziologic evidențiate de criteriile 10,11 din tulburarea consumului de alcool
 Se specifică faptul că pentru o tulburare ușoară a consumului de alcool este necesară
prezența a 2-3 simptome; 4-5 simptome pentru o tulburare moderată a consumului de alcool și
6 sau chiar mai multe pentru o tulburare severă a consumului de alcool. Cu alte cuvinte
tulburarea consumului de alcool este definită prin prisma unor simptome comportamentale și
fizice care cuprind îndeosebi toleranța, sevrajul și craving-ul-caracterizat prin dorința puternică
de a bea (APA, 2013).

Sevrajul la alcool se dezvoltă în aproximativ 4-12 ore de la reducerea sau întreruperea

consumului de alcool, acesta instalându-se în urma unui consum în cantități mari, îndelungat și
abuziv (criteriul A); caracterizându-se prin prezența a cel puțin două simptome (criteriul B)7;
cauzând suferință și afectând domeniul de funcționare social, profesional sau altele (criteriul C)
și (criteriul D), care nu pot fi atribuite unor alte afecțiuni sau explicate mai bine de o altă
tulburare psihică (APA, 2013).

Intoxicația cu alcool presupune modificarea comportamentală sau psihologică

problematică dezvoltată la scurt timp sau chiar în cursul ingestiei de alcool. Semnele
deteriorării8 funcționării și a capacității de judecată însoțesc aceste modificări, iar în cazul
intoxicației severe se poate ajunge la instalarea comei cu risc vital. Totodată semnele sau
simptomele nu pot fi atribuite unei alte afecțiuni sau explicate mai bine de o altă tulburare
mentală (APA,2013).

Consum riscant. Consum nociv. Consum hazardant

Conceptul de unitate de alcool, echivalentul celui de băutură standard, se referă la o
băutură care conține o cantitate specifică de alcool. Introducerea acestui termen a constituit un
mijloc excelent pentru furnizarea informațiilor în cadrul campaniilor de educare și sensibilizare
asupra consumului de alcool. Astfel, publicul și consumatorii sunt ajutați să-și evalueze propriul
consum conștientizând limitele unui consum normal de alcool, adică cu risc scăzut de a dezvolta
o tulburare legată de consumul de alcool și un consum riscant (D.Mongan & J. Long, 2015).

7
Criteriul B: cel puțin două simptome în sevrajul la alcool dintre următoarele: hiperactivitate vegetative; tremor
al mâinilor; insomnie; greață sau vârsături; halucinații sau iluzii vizuale, tactile sau auditive, cu caracter tranzitor;
agitație psihomotorie; anxietate sau convulsii generalizate tonico-clonice
8
Criteriul C: unul din următoarele semne sau simptome în intoxicația cu alcool: vorbire neclară; mers instabil;
nistagmus; deficit de atenție și memorie; stupor sau comă; tulburarea coordonării motorii
 Rezultatele unui studiu efectuat în Italia în anul 2014 asupra unităților de alcool din 29
de țări europene au indicat o variație în ceea ce privește gramajul de alcool dintr-o unitate.
Astfel cea mai mică unitate de băutură conține 8 g alcool în Marea Britanie, iar cea mai mare
unitate de băutură conține 20 g alcool în Austria. Majoritatea statelor din Europa au o valoare
standard de 10 g alcool într-o unitate de băutură. În România și alte 4 state europene o unitate
de băutură conține 12 g alcool (Mongan & Long, 2015).

Pentru a stabili gramajul de alcool pur dintr-o băutură se utilizează o formulă care
presupune înmulțirea cantității consumate în mililitri cu procentul de alcool al acesteia, iar
rezultatul se împarte la 1,25. Cu toate acestea, consumatorii întâmpina dificultăți în estimarea
exactă a ceea ce constinuie o unitate de alcool (Mongan & Long, 2015).

Cantitatea de alcool consumată care depășește o valoare de prag stabilită se încadrează

într-un consum riscant9 de alcool. Aceste valori au fost stabilite de către Institului Național de
Abuz de alcool și Alcoolism și se raportează diferit pentru bărbați și femei și are în vedere
unitățile consumate per zi cât și unitățile consumate per săptămână. Aceste unități în consumul
riscant înseamnă depășirea pragului de 3 unități / zi și depășirea celor 7 unități / săptămână
pentru femei respectiv mai mult de 4 unități / zi și mai mult de 14 unități / săptămână pentru
bărbați (Reid, Fiellin, & O`Connor, 1999).

Consumul nociv10 se referă la acel consum de alcool cu caracter dăunător care are
consecințe negative asupra sănătății fizice sau psihice; iar consumul excesiv sau hazardant la
fel ca și consumul riscant presupune depășirea unităților stabilite pentru consumul moderat
(Reid, Fiellin, & O`Connor, 1999).

Într-un studiu de cercetare privind eficiența testului de identificare a tulburărilor de

consum de alcool (AUDIT), media unităților consumate a indicat 21 de unități de alcool /
săptămână la bărbați și respectiv a 14 unități de alcool / săptămână la femei ceea ce reprezintă
un consum hazardant sau excesiv de alcool (Piccinelli M., et al.,1997 p.420-424, apud M.
Carrington Reid et al.,1999).

9
În engleză heavy drinking
10
În engleză harmful drinking
 Tocmai din cauza faptului că unitățile de alcool standard sunt slab înțelese, adesea se
ajunge la subestimarea propriului consum de alcool iar de cele mai multe ori atunci când este
cazul unei tulburări, aceasta rămâne nediagnosticată dacă doctorul se bazează doar pe judecata
clinică. Întrebările structurate, chestionarele scurte precum CAGE, AUDIT, MAST etc., sunt
utile în identificarea persoanelor care au nevoie de o evaluare suplimentară în ceea ce privește
consumul de alcool (Dhalla S.,Kopec JA., 2007, & Selzer ML., 1971, apud Connor, Haber, &
Hall, 2016).

Efecte comportamentale.Motivele și expectanțele consumului.

Alcool afectează un număr larg de sisteme neurotransmițătoare implicate în gândire,
emoție și motivație. Consumul în doze mici este recompensator, cu mici beneficii sociale și
anxiolitice. Pe măsură ce doza de consum se mărește, alcool produce o deteriorare cognitivă și
psihomotorie crescând riscul la accidentări și totodată la violență datorită faptului că reglarea
emoțională este perturbată. Astfel efectele plăcute ale alcoolului pot furniza o explicație în ceea
ce privește apariția și persistența consumului (Koob GF., 2014, apud Connor, Haber, & Hall,
2016).

Connor J.P. et al., în anul 2011, menționează că expectanțele cu privire la consumul de

alcool împreună cu convingerile personale în ceea ce privește capacitatea de a se abține de la
consum (auto-eficacitate) contribuie la riscul de a dezvolta tulburarea de consum de alcool. Cu
alte cuvinte, persoanele care au expectanțe ridicate cu privire la efectele consumului de alcool
și auto-eficacitate redusa în controlul impulsului sunt foarte predispuse la a dezvolta o tulburare
de consum de alcool. Printre expectanțele legate de consumul de alcool Young et al. (2006),
menționează schimbările de dispoziție, asertivitate și diminuarea tensiunii resimțite.

Desigur motivele pentru care oamenii consumă alcool pot varia, unele persoane
consumă din motive sociale sau de ceromonie, alții pentru a se ameți iar alte persoane pentru a
se relaxa sau pentru a se simți mai bine după o zi încărcată. Aceste diferențe între motive sunt
importante deoarece pot prezice tipare distincte de consum de alcool. Pe lângă cele menționate,
Wills & Shiffman (1985), au elaborat un model conform căruia persoanele consumă alcool atât
pentru reglarea emoțiilor negative, atunci când sunt suprastimulate, cât și pentru sporirea
efectelor pozitive, atunci când persoanele sunt substimulate (Cooper, Russell, Skinner, &
Windle, 1992).
 Corelate ale tulburării consumului de alcool
Tot mai multe cercetări evidențiază prevalența și efectele alexitimiei în tulburarea
consumului de alcool. Thorberg et al. (2009) sugerează faptul că între 45-67% dintre persoanele
cu o tulburare de consum de alcool sunt și alexitimici. Prevalența alexitimiei scade în cadrul
populației generale atingând între 5-17% (Gillian B. et al.,2011).

Alexitimia se referă la o trăsătură de personalitate caracterizată printr-un set de deficite

în ceea ce privește identificarea și descrierea propriilor sentimente; în distingerea sentimentelor
de senzațiile corporale în urma stimulării emoționale și totodată presupune un deficit al
imaginației cu un stil de gândire orientat mai degrabă extern (Nemiah et al.,1976, Taylor&
Bagby, 2000 apud Fred A. Thorberg et al., 2016).

Mai mult decât atât, persoanele cu dependență de alcool și alexitimie au raportat în

numeroase cercetări un craving mai puternic, un debut mai timpuriu al consumului, o calitate
inferioară a vieții psihice și fizice, ideația suicidară fiind mai intensă și un atașament
insecurizant în comparație cu persoanele fără alexitimie (Uzun et al.,2003; Sakuraba et al.,
2005; Evren et al., 2010; Thorberg et al., 2011ab apud Fred A. Thorberg et al., 2016).

Unele cercetări sugerează impactul puternic negativ al alexitimiei asupra tratamentului

tulburării consumului de alcool și necesitatea acordării atenției suplimentare a acestei tematici,
tocmai datorită costului substanțial și al prevalenței la nivel mondial a tulburării de consum de
alcool (Loas et al.,1997; Ziolkovski et al.,1995). Deși alexitimia se presupune a fi un factor de
risc în geneza tulburării de consum de alcool, este surprinzător că nu s-au efectuat foarte multe
studii care să cerceteze această legătură (De Rick& Vanheule 2006, et al., apud Thorberg,
Young, Sullivan, & Karen & Lyvers, 2009).

Alte cercetări sugerează faptul că persoanele cu alexitimie adesea se simt inconfortabil

în situații sociale apelând astfel la alcool pentru a putea face față stresului sau pentru a
îmbunătăți funcționarea interpersonală (Uzun et al., 2003; Wise et al., 1992; Kauhanen et al.,
1992; Rybakovski et al.,1988 apud Thorberg et al., 2009).

Thorberg et al., în anul 2012 a descoperit că bărbații dependenți de alcool comparativ

cu femeile dependente, au dificultăți mai puternice în ceea ce privește exprimarea sentimentelor
și un stil de gândire mult mai puternic orientat extern.
 O comparație privind consumatorii sociali alexitimici și cei non-alexitimici sugerează
faptul că predispoziția mai mare de a raporta așteptări legate de schimbarea dispoziției afective
după consumarea alcoolului o au cei cu alexitimie, indicând astfel posibilitatea ca aceștia să
consume alcool pentru îmbunătățorea experiențelor emoționale (Lyvers et al.,2014 apud
Thorberg et al., 2016).

Aceiași cercetători au demonstrat în anul 2011 că relația dintre alexitimie și dependența

de alcool este parțial mediată de aceste așteptări, persoanele cu alexitimie având o probabilitate
mai mare de a consuma alcool pentru a se simți mai confidente deoarece adesea se simt
incomode în situații sociale tocmai din cauza acestor deficite de conștientizare emoțională.
Astfel utilizarea alcoolului este mai degrabă un mecanism de coping pentru a spori așa cum am
menționat anterior atât funcționarea interpersonală, cât și pentru a face față stresului sau
emoțiilor negative reducând astfel tensiunea (Thorberg et al., 2011 apud Gillian et al., 2011).

Studiile longitudinale au demonstrat că scorurile ridicate la debutul sevrajului sunt

predictori ai recăderii. Cu ajutorul acestor studii, observăm că alexitimia poate fi un factor de
vulnerabilitate important pentru dezvoltarea, menținerea și recăderea în tulburarea consumului
de alcool. Cu toate acestea, studiile transversale au sugerat faptul că alexitimia poate să apară
secundar simptomelor depresive sau anxioase observate adesea la pacientii alcoolici (Haviland
et al., 1988b, 1991, 1994 apud Philippe de Timary et al., 2008).

Aflați sub influența alcoolului, consumatorii prezintă frecvent simptome depresive și de

anxietate (care vor dispărea odată cu instalarea sevrajului) de aici reiese importanța clinică de
diferențiere a alexitimiei ca și construct stabil sau ca stare secundară (Schuckit,1994 apud
Timary et al., 2008).

O condiție necesara ptr. ca alexitimia să fie un factor de vulnerabilitate presupune ca

aceasta să reprezinte un construct stabil al personalității, în acest caz intervențiile terapeutice
pot fi utile în ameliorarea tulburării de consum de alcool, dacă sunt îndreptate asupra deficitelor
din procesarea emoțională.

Deseori recăderea pacienților cu tulburare de consum de alcool este declanșată de

apariția unor emoții specifice. Intervențiile eficiente în astfel de cazuri constau în îmbunătățirea
abilităților de recunoaștere a emoției și totodată găsirea unor noi soluții de a le face față, diferite
de reacția de a utiliza băuturi alcoolice (Timary, Luts, Hers, & Luminet, 2008).
 O altă topică relevantă pentru tulburarea de consum de alcool este reprezentată de
locusul de control, care datorită modelelor de învățare socială și întărire fac ca manifestarea
acestuia să difere de la persoană la persoană. Locusul de control se referă la efectele
recompensării sau întăririi asupra comportamentului anterior. Dacă recompensa este percepută
ca fiind controlată intern sau extern este semnificativă pentru comportamentul ulterior (Johnson
et al.,1991).

Astfel, o persoană despre care se spune că are un locus de control intern, va percepe
faptul că evenimentele personale și consecințele acestora depind de propriile acțiuni. Pe de altă
parte, persoanele care au mai degrabă un locus de control extern, percep întăririle ca fiind
dependente de factorii externi precum, șansa, norocul, soarta, destinul, etc. Cu alte cuvinte,
locusul de control este un bun indicator al responsabilității individuale percepute asupra
diferitelor evenimente ce au loc în viața fiecăruia (Donovan & O`Leary, 1978).

Conceptele teoriei învățării sociale în general și locusul de control perceput în particular

au o mare importanță teoretică și terapeutică în tulburarea consumului de alcool. În numeroase
cercetări asupra locusului de control s-a constatat o ipoteză implicită care stă la baza
numeroaselor teorii ale tulburării consumului de alcool mai exact, consumatorii de alcool au un
control scăzut și nu se pot abține de la consum ( Hinrichsen, 1976, apud Donovan & O`Leary,
1978).

Alte constatări indică faptul că persoanele diagnosticate cu tulburare de consum de

alcool și consumatorii sociali, au o probabilitate mai mare de a consuma alcool în situații
stresante tocmai pentru a spori percepția lor asupra simțului de stăpânire și a controlului
personal. În asemenea situații, obiectivul intervenției terapeutice este de a crește controlul
persoanei asupra consumului de alcool dar și asupra altor domenii de funcționare (Marlatt,
1976; McClelland et al., 1972 , apud Donovan & O`Leary, 1978).

Joe V.C (1971), a descoperit că persoanele cu locus de control extern sunt mai
depresive, anxioase și psihopatologice decât cele cu locus de control intern. Ulterior sugerând
că cei din urmă au tendința de a avea un control mai bun asupra impulsurilor, comportându-se
mai constructiv și adaptativ, sporind asttfel controlul asupra stărilor afective și asupra
comportamentului social. Aceleași rezultate s-au observat și la persoanele cu tulburare a
consumului de alcool (Gross & Morosko 1970; Rohsenow et al., 1978, apud Donovan &
O`Leary, 1978).
 Donovan și O` Leary în anul 1978, au descoperit că persoanele cu tulburare a
consumului de alcool în comparație cu consumatorii sociali, au un locus de control orientat
extern și totodată sunt asociați unui tipar compulsiv de consum de alcool. Abaterea de la
tratament se pare că este mai frecvent întâlnită la pacienții cu locus de control extern (Walker
et al., 1980, apud Koski-Jannes, 1994).

Pentru a întări această idee Huckstadt (1987), a evidențiat că pacienții activi cu tulburare
a consumului de alcool în comparație cu pacienții care urmează deja un tratament recuperator,
au mai degrabă un locus de control extern (Koski-Jannes, 1994).

Tulburarea consumului de alcool este, așa cum se știe, destul de rezistentă la tratament,
iar recidiva este frecvent întâlnită după finalizarea tratamentului. Iată deci încă o utilitate a
conceptului prezentat anterior al cărui potențial predictor al rezultatelor tratamentului îl
reprezintă chiar scala locusului de control (Johnson, Nora, Tan, & Bustons, 1991).

Strategiile de coping sunt și ele un predictor important în ceea ce privește rezultatul

tratamentului persoanelor cu tulburare a consumului de alcool (Noone et al., 1999; Monti et
al.,2002, apud Dolan et al., 2013). Tratamentele complete și eficiente care au acumulat dovezi
în literatura de specialitate, sunt acelea care vizează fie îmbunătățirea abilităților de a face față
situațiilor de stres sau de a rezista tentațiilor fie îmbunătățirea sau dobândirea acelor abilități
interpersonale de menținere a sobrietății (Morganstern, Longabaugh, 2000, apud Dolan et al.,
2013).

Pacienții care raportează o îmbunătățire a copingului adaptativ și /sau o scădere a celui

maladaptativ, au de regulă rezultate mai bune pe termen lung în privința tratamentului (Chung
et al., 2001, apud Dolan et al., 2013). Utilizarea sporită a abilităților de coping reprezintă
mecanismul primar de schimbare în tratamentul terapiilor cognitiv-comportamentale pentru
tulburările de utilizare a substanțelor (Gossop et al., 2002 apud Dolan et al., 2013).

În urma unei evaluări a stilului de viață împreună cu strategiile existente de coping, s-a
constatat că rezultatele pozitive la 6 luni după finalizarea tratamentului ptr. tulburarea
consumului de alcool, au fost asociate cu raportarea a mai multor activități de substituție și cu
o gândire mai pozitivă (Wunschel et al., 1993 apud Dolan et al., 2013).

Rezultate asemănătoare au fost constatate și în urma utilizării inventarului privind

eficiența comportamentelor de coping (CBI), unde abstinența a fost asociată cu utilizarea
gândirii pozitive și metodei distragerii (Litman et al., 1979, apud Dolan et al.,2013).
 În plus față de cele menționate anterior, în literatura de specialitate privind tulburarea
consumului de alcool, o importanță deosebită este acordată și evitării experiențiale. Aceasta se
definește prin încercările întreprinse de către o persoană de a evita, modifica frecvența sau
contextul determinant, al experiențelor particulare precum senzații fizice, emoții, gânduri,
sentimente sau alte experiențe interne. Deși poate fi eficientă pe moment prin reducerea
experienței nedorite, pe termen lung aceste forme de evitare crează daune comportamentale
( Hayes et al., 1996, apud Hayes et al., 2004).

Această luptă de a controla sau evita evenimentele nedorite interferează cu dobândirea

valorilor sau calităților dorite în viață și conduce la o funcționare ineficientă și la un contact
mai redus al expriențelor actuale (Hayes et al., 2006 apud Martine Fledderus, 2010).

Cooper et al. în anul 1992 menționează că evitarea experiențială este implicată într-o
gamă largă de probleme și tulburări clinice, de la abuz de substanțe, anxietate și depresie,
tulburări ale comportamentului alimentar până la suicid și altele. Mai mult decât atât, consumul
de substanțe tinde să fie declanșat în special de stresorii psihologici ai persoanelor care
utilizează strategii de evitare emoțională și care se așteaptă ca în urma consumului, starea
negativă să se diminueze (Hayes et al.,2004).

Existența corelației pozitive dintre evitarea experiențială și anxietate, depresie, stresul

post traumatic sau abuzul de substanțe, a fost evidențiată și în alte cercetări (Kashdan et al.,
2006; Roemer et al., 2005; Tull et al., 2004; Marx & Sloan, 2005; Stewart et al. 2002; apud
Martine Fledderus, 2010).

Deși puține studii au investigat relația dintre evitarea experiențială și comportamentele

problematice, conceptul de „evadare” din stările afective negative a fost mult implicat în
tulburările consumului de substanțe. De exemplu, Forsyth, Parker și Finlay în anul 2003 au
descoperit într-un studiu efectuat asupra veteranilor cu tulburare a consumului de substanțe, că
suprastimularea emoțională sau fizică a fost asociată cu scoruri ridicate ale evitării experiențiale
(Kingston et al., 2010).

Un anumit stil de coping poate sau nu poate fi folosit neaparat pentru a evita emoțiile
personale, sentimentele sau gândurile, evitarea experiențială fiind un posibil mediator în ceea
ce privește efectul acestor strategii de coping asupra sănătății mentale (Biglan et al., 2008;
Kashdan et al., 2006 apud Martine Fledderus, 2010). Diferența între evitarea experiențială și
stilul de coping este explicată de către Hayes et al. (1996) și Kashdan et al. (2006), menționând
că stilul de coping are în vedere frecvența și conținutul comportamentului pe când evitarea
experiențială se ocupă mai degrabă de funcția și contextul în care apare comportamentul.
 Mai mult decât atât Biglan și colaboratorii consideră că evitarea experiențială constituie
o predispoziție de a-i face pe oameni mai vulnerabili în ceea ce privește dezvoltarea
psihopatologiei și totodată ca reacție la diverși factori de stres reduce funcționarea psihologică
pozitivă ( Biglan et al., 2008; Kashdan et al., 2006, apud Martine Fledderus, 2010).

În tratamentul abuzului de substanțe, cea mai eficientă strategie terapeutică s-a dovedit a fi
tocmai reducerea evitării experiențiale (Wlson, Hayes, Byrd, 2000 apud M. Heffner, 2003).

Printre cele mai frecvente comorbidități ale tulburării consumului de alcool enumerăm
tulburările anxioase și depresive, tulburarea bipolară, schizofrenia și tulburarea de personalitate
antisocială (APA, 2013).

Cercetările prospective recente sugerează că depresia influențează negativ tratamentul

tulburării consumului de alcool, adică persoanele cu depresie obțin mai puține rezultate pozitive
după efectuarea tratamentului pentru tulburarea consumului de alcool.Totodată depresia este
considerată un factor negativ în ceea ce privește abstinența de la alcool (Driessen et al., 2001;
Hasin et al., 2002; Kodl et al., 2008; apud Thorberg et al., 2009).

Ipotezele urmărite
Prima ipoteză pornește de la premisa că există diferențe între cele două grupuri în ceea
ce privește nivelul controlului intern-extern11. Adoua ipoteză dorește să demonstreze că există
diferențe între cele două grupuri la nivelul dificultăților de descriere a trăirilor emoționale.A
treia ipoteză susține că între cele două grupuri există diferențe în ceea ce privește nivelul de
dificultăți în a identifica trăiti emoționale. Cea de a patra ipoteză susține că nivelul gândirii
orientate spre exterior va fi mai mare pt. cei din grupul psihiatric decât pt. cei din grupul non-
psihiatric. A cincea ipoteză dorește să demonstreze că există diferențe între cele două grupuri
în ceea ce privește nivelul de anxietate. A șasea ipoteză susține că nivelul depresiei va fi mai
mare pentru cei din grupul psihiatric decât pentru cei din grupul non-psihiatric. A șaptea ipoteză
susține că există diferențe între cele două grupuri privind nivelul evitării experiențiale. Ipoteza
nr.8 dorește să demonstreze că există diferențe între cele două grupuri în ceea ce privește nivelul
comportamentelor de coping bazate pe evitare. Cea de a noua ipoteză dorește să demonstreze
că există diferențe între cele două grupuri privind nivelul comportamentelor de coping bazate
pe căutarea suportului social.

11
În engleză locus of control
 Metodologie

Participanți

Subiecții împlicați în acest studiu au fost în număr de 67, N=67; constituind 2 eșantioane
independente12 mixte. În cadrul cercetării au participat 21 de persoane de sex feminin și 46 de
persoane de sex masculin. Vârsta minimă a participanților este 23 ani iar vârsta maximă este 63
ani, media vârstei fiind 44,06 ani.

Primul eșantion este alcătuit din subiecți internați în cadrul a două spitale de psihiatrie,
unul din județul Arad iar celălalt din județul Timiș. Așadar lotul de participanți a fost format
doar din persoane diagnosticate cu tulburare a consumului de alcool.

Cel de al doilea eșantion este alcătuit din subiecți non-psihiatrici, care au un consum
social de alcool riscant, adică cu riscul de a dobândi în timp o tulburare a consumului de alcool.

Criteriile de selcție au fost cunoașterea limbii române scris și citit pentru a înțelege
chestionarele de evaluare administrate; existența tulburării consumului de alcool pentru primul
eșantion și consumul social de băuturi alcoolice pentru cel de al doilea grup. Participarea la
acest studiu de către subiecți s-a realizat într-o manieră voluntară.

Procedura

Subiecții care au acceptat participarea la cercetare au fost informați cu privire la

confidențialitatea datelor înainte ca aceștia să primească chestionarele de evaluare. Totodată au
fost informați de scopul principal al cercetării. Completarea chestionarelor de evaluare în cazul
grupului de subiecți internați s-a desfășurat individual, în cabinetul psihologului clinician;
respectiv completarea acasă a chestionarelor de evaluare pentru cel de al doilea grup.

Subiecții au fost testați cu următoarele instrumente de specialitate: Scala Nowicki-

Strickland pentru adulți de măsurare a controlului intern-extern (ANS-IE); Inventarul eficienței
comportamentelor de coping (CBI); Chestionarul de acceptare și acțiune II (AAQ-II); Scala
pentru anxietate și depresie (HADS) și Scala Toronto de alexitimie (TAS-20).

12
Eșantioane independente deoarece nu există nici o legătură între ordinea de introducere a datelor pentru
subiecții dintr-o grupă și cea de introducere a datelor pentru subiecții din cealaltă grupă
 Instrumente de evaluare

Scala Nowicki-Strickland pentru adulți de măsurare a controlului intern-extern (ANS-

IE)13 a fost dezvoltată în urma descoperirii deficiențelor14 din cadrul celei mai populare scale
pentru măsurarea controlului intern-extern al lui Rotter (Rotter 1966). Itemii scalei s-au bazat
pe itemi din Scala Nowicki-Strickland pentru copii de măsurare a controlului intern-extern
(Nowicki &Strickland 1973). Proba își propune să evalueze opinii personale de viață, șansă și
control personal prin întrebări precum „Consideri că majoritatea problemelor se vor rezolva de
la sine în caz că nu le dai prea multă importanță?” sau „Crezi că poți controla sau opri
simptomele unei răceli să evolueze?” sau „Sunt unele persoane născute sub o stea norocoasă?”
fiind formată din 40 de itemi cu variante de răspuns de tip „Da” sau „Nu”; care au fost scriși
astfel încât să fie accesibilă și pentru persoane cu nivel mai scăzut de școlarizare. Rezultatele
testărilor la care acest instrument a fost supus indică bune proprietăți psihometrice.Fiabilitatea
scalei ANS-IE înregistrează valori acceptabile între .74 și .86, N=158. Sprijinul pentru
validitatea constructului ANS-IE provine și din valorile corelaților similare cu valorile medii
ale corelaților raportate din literatura de specialitate (Nowicki & Duke, 1974).

Inventarul eficienței comportamentelor de coping (CBI) s-a dezvoltat în urma unor

interviuri intensive cu pacienții alcoolici, care au descris în detaliu metodele folosite de către
aceștia pentru a evita recidiva. În urma acestor interviuri a rezultat acest inventar de strategii,
folosind limbajul și conceptele provenite direct de la pacienți. Inventarul evaluează 4 factori
1) Gândire pozitivă 2) Gândire negativă 3) Evitare/Distragere 4) Solicitarea suportului social
și conține în total 36 de strategii utilizate pentru prevenirea recidivei. Inventarul conține patru
modalități de răspuns pentru fiecare item: „de obicei mă ajută să nu beau”, „uneori mă ajută
să nu beau”, „de obicei nu mă ajută să îmi opresc consumul” și „ nu m-am gândit, nu știu să
funcționeze”. Coeficientele de consistență internă .91 .81 .65 și .75 pentru fiecare factor indică
o bună stabilitate a inventarului (Litman & Stapleton, 1983).

Acceptance and Action Questionnaire II (AAQ-II) tradus în limba română sub

denumirea de Chestionarul de Acceptare și Acțiune II, este o versiune revizuită de către Frank
W. Bond și colaboratorii în anul 2011 având o consistență internă mult mai bună decât prima
variantă, media coeficientului de consistență internă are o valoare de α = .84 (.78 - .88) aceasta

13
Nowicki-Strickland Internal-External Control Scale for Adults, Stephen Nowicki și Bonnie R. Strickland,
referința 1)Nowicki, S. & Strickland, B. (1973) A locus of Control scale for children, Journal of Consulting and
Clinical Psychology, 40 (1), 148-154; și 2) Nowicki, S.& Duke, M.P.(1974) A locus of control scale for noncollege
as well as college adults. Journal of Personality Assessment. 38(2), 136-137. Traducere de Mugur D.
Ciumăgeanu,2018.
14
Scala Rotter de măsurare a controlului intern-extern deși a fost extrem de utilă a fost criticată din cauza
faptului că avea un grad dificil de citire și din cauza faptului că a confundat diferite tipuri de locus de control.
evaluând acceptarea și evitarea experiențială /inflexibilitatea psihologică. Cuprinde afirmații de
tipul „Îmi este frică de emoțiile mele” sau „Am control asupra vieții mele” sau „Experiențele și
amintirile mele dureroase mă pun în dificultate în a-mi trăi viața așa cum mi-ar plăcea” cu
răspunsuri cuprinse pe o scală Likert având 7 nivele, de la „Niciodată adevărat” la „Întotdeauna
adevărat” ( (Bond, et al., 2011).

Scala pentru Anxietate și Depresie (HADS) a fost dezvoltată de către Zigmond și Snaith
în anul 1983 menită să evalueze simptomatologia anxioasă și depresivă atât pentru populația
generală cât și pentru pacienții cu afecțiuni somatice sau psihiatrice. Deoarece este un
instrument bidimensional, este deci divizată în 2 subscale, 7 itemi pentru evaluare
simptomatologiei anxioase și alți 7 pentru cea depresivă, având în total 14 itemi, scorurile celor
două subscale fiind înregistrate separat. Fiecare item are câte 4 variante de răspuns care
evaluează severitatea de la 0 la 3. Coeficientul consistenței interne pentru subscala anxietății
are o valoare medie de α=.83 (.68- .93) iar pentru depresie valoarea medie este α=.82 (.67- .90)
indicând o bună consistență internă (I. Bjelland et al., 2002).

Scala Toronto de alexitimie (TAS-20) prezintă 20 de itemi apreciați printr-o scală de 5

puncte de la „ Dezacord total” până la „Acord total”, menită să evalueze alexitimia. Itemii fac
referire la cei trei factori ai scalei TAS-20: 1) dificultăți de descriere a trăirilor emoționale
2)dificultăți în a identifica trăirile emoționale 3)gândire orientată spre exterior și cuprind
afirmații precum „Sunt deseori confuz(ă) cu privire la ce emoție simt” sau „Îmi pot descrie cu
ușurință trăirile mele emoționale” sau „Prefer mai degrabă să analizez problemele decât pur și
simplu să le descriu”. Scorurile mai mari de >56 reflectă alexitimia, scorurile între 44 și 56
indică predispoziția la alexitimie iar scorurile mai mici decât >44 sunt persoanele fără
alexitimie. Această scală a demonstrat o consistență internă acceptabilă coeficientul
consistenței interne alpha Cronbach fiind α=0.81 (Bagby, Parker, & Taylor, 1994).

Rezultatele cercetării

Prima ipoteză

Tabelul 1. Prezintă mediile, numărul total de participanți pentru fiecare grup și abaterile
standard privind controlul intern-extern. Tabelul 2. Prezintă informațiile importante din output-
ul oferit de SPSS pentru testul t cu eșantioane independente.

Grupul 1 psi. face referire la participanții primului eșantion care prezintă o tulburare a
consumului de alcool din cadrul spitalului de psihiatrie. Grupul 2 denumit în tabel non-psi. face
referire la cel de al doilea eșantion format din consumatorii sociali de alcool cu risc de
dezvoltare a tulburării consumului de alcool.
 Media grupului psihiatric de participanți, cu tulburare a consumului de alcool este 22.20
în timp ce media celui de al doilea grup de participanți, non-psihiatric, este de 19.35 .
Datorită mediei prezentate anterior rezultă faptul că participanții din primul grup,
denumit psihiatric au tendința mai mare către controlul extern.
Datorită valorii testului Levene, care nu este semnificativ statistic F=1.974, pragul de
semnificație p>0.10, ne vom raporta la prima valoare a lui t adică la dispersia omogenă. În acet
caz valoarea testului este t(65)=2.38 iar pragul de semnificație fiind .020 (p=.020 <.05) ceea ce
înseamnă că există diferențe semnificative statistic între cele două grupuri în ceea ce privește
nivelul controlului intern-extern.

Drept urmare prima ipoteză conform căreia există diferențe între cele două grupuri în
ceea ce privește nivelul controlului intern-extern este susținută deoarece este semnificativă
statistic.

A doua ipoteză

În tabelul 3 se observă că media grupului psi. de partipanți este mai mare decât media
grupului non-psi 14.90 > 12.00. Datorită mediilor putem spune că grupul psihiatric de
participanți are dificultăți mai mari de descriere a trăirilor emoționale decât participanții
grupului non-psihiatrici.

Tabelul 4 cuprinde informații din output-ul programului de statistică SPSS pentru testul
t cu eșantioane independente.Datorită valorii nesemnificative statistic a testului Levene ne vom
raporta la prima valoare a lui t adică la dispersia omogenă.

Valoarea testului t este t(65)=3.210, pragul de semnificație fiind .002 (p=.002 < .05)
ceea ce înseamnă că există diferențe semnificative statistic între cele două grupuri privind
dificultățile de descriere a trăirilor emoționale. Cele două grupuri au fost constituite din 30
respectiv 37 de participanți fapt ce a condus la cele 65 de grade de libertate ale testului.
Astfel cea de a doua ipoteză este sprijinită și vom constata că persoanele cu tulburare a
consumului de alcool au dificultăți mai mari de descriere a trăirilor emoționale decât persoanele
care consumă alcool social.
A treia ipoteză
Tabelul 5 împreună cu tabelul 6 prezintă informațiile rezultatelor. Media grupului
psihiatric este superioară mediei grupului non-psihiatric (18.17 > 14.86) ceea ce înseamnă că
există diferențe între cele două grupuri.Pentru a vedea dacă aceste diferențe sunt semnificative
ne vom raporta la tabelul nr. 6. Datorită valorii nesemnificative a testului Levene, valoarea
testului t este t(65)=2.089 iar valoarea pragului de semnificație este .041 ( p=.041< .05) ceea ce
indică faptul că diferențele între cele două grupuri sunt semnificative statistic.
Astfel ipoteza nulă care stipula că cele două grupuri nu diferă în privința nivelului de
dificultăți în a identifica trăiri emoționale este respinsă. Prin urmare cea de a treia ipoteză este
sprijinită, între cele două grupuri existând diferențe în ceea ce privește nivelul de dificultăți în
a identifica trăiri emoționale; grupul psihiatric având dificultăți mai mari în a identifica trăiri
emoționale decât grupul non-psihiatric.
A patra ipoteză

Tabelul 7 conține informații despre mediile grupurilor, numărul de participanți și

abaterea standard. Media grupurilor susține cea de a patra ipoteză conform căreia grupul
psihiatric va avea un nivel mai mare al gândirii orientate exterior decât grupul non-psihiatric;
iar pentru a vedea dacă aceste diferențe sunt semnificative statistic ne vom raporta la tabelul 8
care prezintă output-ul din programul de statistică SPPS pentru testul t independent. Media
grupului psihiatric este 24.13 fiind superioară mediei grupului 2 non-psihiatric 19.81.

Și de această dată valoarea testului Levene este nesemnificativă statistic astfel valoarea
testului t este t(65)=3.773 iar pragul de semnificație calculat este .000 ceea ce înseamnă că
diferențele sunt semnificative statistic ( p<.05).

Cea de a patra ipoteza unidirecțională este sprijinită, astfel putem afirma că gândirea
persoanelor cu tulburare a consumului de alcool este mai mult orientată spre exterior decât
gândirea persoanelor cu consum social de alcool.

A cincea ipoteză

În tabelul 9 sunt mediile celor două grupuri, numărul de participanți și abaterea standard
raportate la nivelul anxietății. Media grupului psihiatric este 8.80 iar media celui de-al doilea
grup este 7.76 observăm că există o diferență între cele două grupuri în ceea ce privește nivelul
anxietății. În tabelul 10 se observă din informațiile output-ului din pragramul SPSS pentru testul
t independent că aceste diferențe nu sunt semnificative statistic deoarece valoarea testului t este
t(65)=1.743 cu pragul de semnificație p=.086 ( p >.05).

Datorită faptului că nu există o diferență semnificativă statistic între cele două grupuri
în ceea ce privește nivelul de anxietate, cea de a patra ipoteză este respinsă.Ipoteza nulă conform
căreia nu există diferențe între cele două grupuri privind nivelul de anxietate este susținută.
 A șasea ipoteză

Tabelul 11 prezintă informații despre mediile grupurilor, numărul de participanți

abaterea standard în ceea ce privește nivelul depresiei. Media grupului psihiatric este superioară
mediei celui de al doilea grup ( 9.63> 8.51).

În tabelul 12 sunt prezentate valorile testului t, gradele de libertateși pragul de

semnificație. Valoarea testului t este t(65)=1.422 unde pragul de semnificație pentru ipoteza
unidirecțională este .08 ( 0,160 / 2) ceea ce înseamnă că nu există o diferență semnificativă
statistic între cele două grupuri privind nivelul depresiei ( p>.05).

A șaptea ipoteză

În tabelul 13 sunt informații despre media grupurilor, numărul de participanți și abaterea

standard în ceea ce privește nivelul evitării experiențiale evaluată prin scala AAQ-II. Media
grupului psihiatric este 43.57 iar media grupului non-psihiatric este 29.81.

Tabelul 14 prezintă informații din output-ul programului de statistică SPSS pentru

testul t independent. Astfel valoarea testului t este t(65)= 4.711 iar pragul de semnificație este
.000 ceea ce înseamnă că diferențele între cele două grupuri privind nivelul evitării experiențiale
sunt semnificative statistic. Astfel a șaptea ipoteză este susținută, există diferențe între cele
două grupuri privind nivelul evitării experiențiale menționând că persoanele cu tulburare a
consumului de alcool au un nivel mai ridicat al acesteia decât consumatorii sociali de alcool.

A opta ipoteză

În tabelul 15 sunt prezentate mediile grupurilor, numărul de participanți și abaterea

standard cu privire la nivelul comportamentelor de coping bazate pe evitare evaluate prin
inventarul CBI. Media grupului non-psihiatric este 25.62 fiind superioară mediei grupului
psihiatric 24.87.

În tabelul 16 sunt prezentate informații din output-ul programului de statistică SPSS

pentru testul t independent. Valoarea semnificativă statistic a testului Levene F=15.104, p<0.10
indică o dispersie eterogenă. Astfel valoarea testului t este t(53.961)=.-356 iar pragul de
semnificație este .723. Ipoteza nr.8,conform căreia există diferențe între cele două grupuri în
ceea ce privește nivelul comportamentelor de coping bazate pe evitare este respinsă deoarece
nu este susținută statistic.
 A noua ipoteză

Tabelul 17 prezintă mediile grupurilor, nr. de participanți și abaterea standard în ceea

ce privește nivelul comportamentelor de coping bazate pe căutarea suportului social. Media
grupului psihiatric este 4.33 respectiv 3.59 pentru grupul non-psihiatric.

Tabelul 18 prezintă informații din output-ul programului SPSS pentru testul t

independent. Valoarea testului Levene F=12.842 , p= .001 indică o dispersie eterogenă deoarece
este semnificativă statistic. Valoarea testului t este t(61.226)=1.589, pragul de semnificație este
p= .117. Ipoteza nr.9 nu este susținută statistic, ipoteza nulă conform căreia nu există diferențe
între cele două grupuri privind nivelul comportamentelor de coping bazate pe căutarea
suportului social este confirmată.

Discuții

Acest studiu comparativ a fost realizat pentru a identifica dacă există diferențe în ceea
ce privește nivelul controlului intern-extern, nivelul comportamentelor de coping utilizate față
de consumul de alcool, nivelul evitării experiențiale, depresiei și anxietății și nivelul alexitimiei
între persoanele diagnosticate cu tulburare a consumului de alcool și cele care nu prezintă o
patologie dar care consumă alcool social.

Pentru atingerea obiectivului acest studiu s-a bazat pe nouă ipoteze: