MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL MAI AL REPEBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ,,ȘTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DREPT

Catedra ,, ”

Referat
la Disciplina Dreptul Constituțional

Tema:Articolul 31 Libertatea Conștiinței

A efectuat : A verificat:
Studenta gr 194 an 1 Iepure Gennadie

Darii Alexandrina Asistent Universitar

Chișinău 2020
 Cuprins:
1. Garanțiile similare în temeiul Convenției cu
impact asupra libertații de exercitare a conștiinței
sau a convingerilor.
2. Obiectul de reglemetare.
3. Cadrul juridic.
4. Noțiuni generale.
5. Libertatea de conștiință și gandire.
6. Drepturi și obligații generale.
7. Libertatea de asociere religioasă.
8. Apărarea dreptului de asociere religioasă.
9. Concluzie.
Conștiința este o realitate existențială, definitorie a omului a cărui înțeles poate fi întezărit numai printr-
un efort susținut de gandire și cunoaștere în plan interdisciplinar. Libertatea de conștiință este trăsatura
esențială a manifestărilor omului ca persoană în mediul specific existenței sale.Din punct de vedere
juridic , libertatea de conștiință este un drept fundamental complex care necesită un sistem amplu
normativ prin care să fie consacrat și garantat.

1. Garanțiile similare în temeiul convenției cu impact asupra libertății.

În unele cazuri s-a luat în considerare gradul în care restricțiile asupra libertății de exprimare
implicand aspecte de gandire și religie sunt compatibile cu garantarea libertății de exprimare de
către Art.31. Exercițiul acestui drept de către grupuri sau indivizi care încercă să îi convingă pe alții
poate fi deseori mai bine examinat în termenii garanțiilor Art.31 , cu excepția cazurilor care implică
în mod clar o ,,manifestare” a convingerii. De exemplu , restricțiile asupra volumului de cheltuieli
care pot fi efectuate la momentul alegerilor au fost contestate cu succes de un activist anti-avort ca o
restricție inegale ale libertății de exprimare .
În consecință , curtea a acceptat faptul că statul respondent a fost justificat în determinarea faptului
că , dată fiind anvergura anumitor sensibilității religioase din societatea irlandeză , difuzarea oricărui
tip de publicitate religioasă putea fi considerată onfensatoare .
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite
sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă
religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de
respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire
religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin
înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor
minori a căror răspundere le revine.
În conformitate cu clasificarea convenţională a drepturilor şi libertăţilor în cele ce ţin de interese
de ordin material şi cele ce ţin de interese de ordin spiritual, profesorul Constantin Stere vorbeşte
în prelegerile sale de drept constituţional despre drepturi şi libertăţi ale omului, care vizează
interese de ordin spiritual. Examinarea începe cu dreptul la libertatea conştiinţei, însă nu înainte
de a explica auditoriului că realizarea acestui drept nu ţine nicidecum în exclusivitate doar de
interesele moral-spirituale ale individului. Dacă cineva este prigonit pentru credinţa lui, e
împiedicat să se conducă de această credinţă, aceasta implică numaidecît, în viziunea
constituţionalistului, şi afectarea intereselor sale materiale, cum se întâmplă, de exemplu, în
cazurile când cei prigoniţi din cauza convingerilor sale religioase sunt nevoiţi să-şi părăsească
ţara. Este necesar să menţionăm că, urmând expunerea steriană, în cadrul prezentului articol vom
vorbi în special despre libertatea de religie. Totodată, ne exprimăm acordul cu accepţiunea
contemporană a noţiunilor invocate în art.9 din Convenţia Europeană cu privire la Drepturile
Omului – libertate de „gândire”, „conştiinţă” şi „religie”, conform căreia acestea subliniază
conţinutul şi largul înţeles atribuit libertăţii de gândire, în general.1 Alte aspecte ale viziunilor
savantului cu privire la diverse manifestări ale libertăţii gândirii se regăsesc în abordările
constituţionalistului ale unor asemenea drepturi, cum sunt dreptul la libertatea cuvântului, la
libertatea întrunirilor ş. a. La fel, vom releva că şi astăzi unii savanţi, menţionînd că libertatea
conştiinţei în plan etic este dreptul omului de a gândi şi proceda în conformitate cu convingerile
sale, independenţa lui în autoevaluarea morală şi în autocontrolul asupra gândurilor şi faptelor
sale, consideră că pe parcursul istoriei libertatea conştiinţei .
Astfel, ne convingem că problema neadoptării legilor, care vin să stabilească unele garanţii ale
realizării drepturilor proclamate constituţional, nu este una nouă în practica de legiferare a
statelor. Exemplul adus este elocvent în acest sens. În statele tranzitive, a căror legislaţie se află
într-un proces firesc continuu de elaborare şi modificare, o asemenea problemă se atestă mai
frecvent decât în statele democraţiei consolidate, care funcţionează într-un cadru legislativ bine
dezvoltat şi stabil. Important este principiul de soluţionare a diverselor probleme juridice, care
pot proveni din asemena situaţii. El este promovat în faţa viitorilor jurişti, după cum vedem,
foarte consecvent de către profesorul Constantin Stere: la soluţionarea unor probleme de drept şi
de fapt urmează să se reiasă întotdeauna din necesitatea respectării drepturilor şi intereselor
legale ale oamenilor, care, din cauza imperfecţinii legislaţiei, se confruntă cu asemenea
probleme. După cum era şi de aşteptat, Proiectul de Constituţie, înglobat în lucrarea Anteproiect
de Constituţie întocmit de Secţia de Studii a Partidului Ţărănesc cu o Expunere de motive de C.
Stere, exclude obligativitatea benedicţiunii religioase pentru căsătorii, în art.21 vorbindu-se doar
despre necesitatea întocmirii actelor stării civile înainte de benedicţiunea religioasă.14 Cât
priveşte libertatea conştiinţei, aceasta este declarată absolută în art.20 din proiectul respectiv,
repetând în acest mod prevederile Constituţiei din 1866. Prezintă interes normele din Proiect,
prin care se propunea includerea în textul Constituţiei a unor garanţii concrete ale libertăţii
conştiinţei la nivel de individ. Astfel, Proiectul susţinea că nimeni nu poate fi impus să ia parte
în orice chip la actele şi ceremoniile unui cult sau la oricare manifestări religioase, nici să
presteze un jurământ în formă religioasă. La fel se stipula că nimeni nu poatre fi forţat să-şi
mărturisească convingerile religioase. Proiectul reitera dispoziţia constituţională privitoare la
garantarea libertăţii tuturor cultelor. Totodată, se reconfirmă situaţia deosebită a Bisericii
Ortodoxe, religia ortodoxă a Răsăritului fiind credinţa majorităţii naţiunii. Important este că în
aceeaşi normă se stipulează că toate confesiunile recunoscute se bucură deopotrivă de protecţia
şi îngrijirea statului – normă, care nu exista în Constituţia în vigoare. La fel, spre deosebire de
aceasta, Proiectul prevedea un şir de garanţii pentru asociaţiile confesionale: de a-şi organiza
cultul în conformitate cu prescripţiile religiei lor, de a-şi administra liber afacerile interne şi a
dispune de resurse materiale în vederea scopurilor confesionale, culturale sau de binefacere.
2. Obiectul de reglementare .
Prezenta lege reglementează raporturile ce țin de libertatea de conștiință de gandire și religie ,
garantate de Constituția Republicii Moldova și de tratatele internaționale în domeniul drepturilor
omului la care Republica Moldova este parte, precum și de statutul juridic al cultelor religioase și al
părților lor componente.

3. Cadrul juridic .
(1) Cadrul juridic în domeniul libertăţii conştiinţei gîndirii şi religiei al, cultelor religioase şi părţilor lor
componente îl constituie Constituţia Republicii Moldova, tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte şi prezenta lege.
             (2) Prevederile Constituţiei şi ale legilor referitoare la libertatea de conştiinţă de gîndire şi de
religie vor fi interpretate şi aplicate în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. În cazul în care tratatele internaţionale la
care Republica Moldova este parte prevăd norme altele decît cele ale prezentei legi, se aplică normele
tratatelor internaţionale.

4. Noţiuni generale
            În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
            cult religios – structură religioasă, cu statut de persoană juridică, care îşi desfăşoară activitatea
pe teritoriul Republicii Moldova conform normelor doctrinare, canonice, morale, disciplinare şi
tradiţiilor istorice şi de cult proprii şi de cult proprii care nu contravin legislaţiei în vgoare, fiind
constituită de către persoane supuse jurisdicţiei Republicii Moldova, care îşi manifestă în comun
convingerile religioase, respectînd tradiţiile, riturile şi ceremonialul stabilit;
            parte componentă a cultului religios – comunitate sau instituţie religioasă a oricărui cult religios;
            comunitate religioasă – parte componentă locală a cultului religios reprezentînd o asociere de
persoane care se constituie şi îşi desfăşoară activitatea pe principiile liberului consimţămînt, autonomiei,
autogestiunii, egalităţii în drepturi a tuturor membrilor, creată în scopul profesării în comun a credinţei.
Comunităţi religioase sînt parohiile, comunităţile monahale sau mănăstirile, congregaţiile,
frăţiile,bisericile locale şi;
            instituţie religioasă – parte componentă centrală sau regională a cultului religios, fondată de
acesta sau de comunitatea religioasă fără consemnarea calităţii de membru, reprezentînd un aşezămînt
sau o structură religioasă. Se consideră instituţii religioase eparhiile, diecezele, protopopiatele,
decanatele, misiunile religioase, sociale sau de caritate, instituţiile de învăţămînt teologic de orice grad,
centrele de pelerinaj, asociaţiile şi fundaţiile religioase, instanţele de disciplină bisericească, alte
instituţii similare;
            convingeri religioase – complex de idei, principii şi învăţături de credinţă sau dogme cu caracter
religios în care o persoană crede, pe care le acceptă benevol, le mărturiseşte şi după care se conduce în
viaţă;
            activitate religioasă – activitate orientată spre satisfacerea necesităţilor spirituale ale
credincioşilor (răspîndirea învăţăturii de credinţă, educaţia religioasă, oficierea serviciilor religioase,
desfăşurarea acţiunilor de binecuvîntare şi propovăduire, instruirea şi perfecţionarea deservenţilor
cultelor religioase), precum şi altă activitate orientată spre asigurarea organizatorică şi materială a
practicilor de cult (editarea, desfacerea şi răspîndirea literaturii cu conţinut religios, producerea,
desfacerea şi răspîndirea obiectelor de cult, confecţionarea veşmintelor de cult etc.);
            credincios – persoană care crede în anumite adevăruri religioase şi care face parte benevol dintr-
o comunitate religioasă cu ai cărei membri împărtăşeşte aceleaşi convingeri, aceeaşi credinţă, participă
la săvîrşirea aceloraşi activităţi şi practici religioase, fiind supus unei autorităţi religioase liber alese;
            conducător al cultului religios – persoană aleasă sau numită în fruntea unui cult religios,
împuternicită să-l reprezinte în raporturile cu statul şi cu orice terţ;
            deservent al cultului religios – persoană aleasă sau numită în funcţie în cadrul cultului religios
sau al părţii lui componente;
             lăcaş de cult – construcţie sau edificiu al unei comunităţi religioase în care se oficiază serviciile
religioase;
            obiecte de cult – obiecte folosite în cadrul serviciilor religioase, cum ar fi vasele liturgice,
icoanele metalice şi cele litografice, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc, cruciuliţele şi
medalioanele cu imagini religioase specifice cultului religios respectiv, obiectele de colportaj religios şi
altele asemenea. Obiectelor de cult li se asimilează şi calendarele religioase, ilustratele, pliantele,
albumele de artă bisericească, filmele, etichetele cu imaginea lăcaşurilor de cult sau a obiectelor de artă
bisericească, cu excepţia celor care fac parte din patrimoniul cultural naţional, produsele necesare
activităţii de cult, cum ar fi tămîia şi lumînările, inclusiv cele decorative pentru nunţi şi botezuri, stofele
şi broderiile specifice folosite la confecţionarea veşmintelor de cult şi altor obiecte necesare practicării
cultului respectiv;
            servicii religioase – totalitate a acţiunilor religioase ce rezultă din învăţăturile de credinţă ale
cultului religios respectiv;
            prozelitism abuziv – acţiune de schimbare a convingerilor religioase ale unei persoane sau ale
unui grup de persoane prin constrîngere.

5. Libertatea de conştiinţă de gîndire.

            (1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept
trebuie exercitat în spirit de toleranţă şi de respect reciproc şi cuprinde libertatea de a aparţine sau nu
unei anumite religii, de a avea sau nu anumite convingeri, de a-şi schimba religia sau convingerile, de a
profesa religia sau convingerile în mod individual sau în comun, în public sau în particular, prin
învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor. Fiecare persoană şi comunitate religioasă
poate adera liber la orice cult religios.
             (2) Exercitarea dreptului la libertatea de manifestare a convingerilor sau a credinţei religioase
poate fi restrînsă, în condiţiile legii, numai în cazul în care această restrîngere urmăreşte un scop legitim
şi reprezintă, într-o societate democratică, măsuri necesare pentru siguranţa publică, menţinerea ordinii
publice, ocrotirea sănătăţii şi a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor persoanei.
            (3) Statul exclude orice apreciere din partea sa asupra legitimităţii credinţelor religioase.
            (4) Prozelitismul abuziv este interzis.

6. Drepturi şi obligaţii generale

            (1) Nimeni nu poate fi urmărit pentru convingeri, gîndire, credinţă sau necredinţă religioasă.
            (2) Convingerile, gîndirea, credinţa religioasă, activitatea în cadrul unui cult religios nu pot fi un
obstacol în dobîndirea şi exercitarea drepturilor civile sau politice.

7. Libertatea de asociere religioasă 

            (1) Nimeni nu poate fi constrîns să practice sau nu exerciţiul religios al vreunui cult, să se asocieze sau nu
la vreun cult, să contribuie sau nu la cheltuielile vreunui cult religios.
            (2) Nici o comunitate religioasă nu poate fi, concomitent, parte a două sau mai multe culte religioase .
Aderarea unei comunităţi religioase la un alt cult religios se poate face numai după retragerea liberă a acesteia din
cultul de care a aparţinut anterior.
            (3) O comunitate religioasă poate adera la orice cult religios sau se poate disocia de acesta prin
voinţa liber exprimată a membrilor săi, fără aprobări suplimentare sau piedici din afară.

8 .  Apărarea dreptului de asociere religioasă

            (1) Dreptul de asociere religioasă al credincioşilor şi al comunităţilor lor este apărat pe cale
juridică sau pe cale administrativă în cadrul supravegherii de către stat a procesului de respectare a
legalităţii. Din iniţiativa credincioşilor, acţiunile organelor şi organizaţiilor de stat, ale persoanelor cu
funcţie de răspundere, precum şi ale persoanelor private, care creează dificultăţi la constituirea
comunităţilor religioase şi desfăşurarea activităţii lor legitime pot fi reclamate în justiţie sau petiţionate.
            (2) Apărarea judiciară sau administrativă a dreptului de asociere religioasă al credincioşilor poate
avea ca urmare restabilirea dreptului încălcat, curmarea acţiunilor organelor şi organizaţiilor de stat, ale
persoanelor cu funcţie de răspundere, precum şi ale persoanelor private care creează dificultăţi în
exercitarea dreptului respectiv, repararea prejudiciului cauzat prin violarea acestui drept.
            (3) Statul garantează comunităţilor religioase apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime.
             (4) Problemele ce aduc atingere intereselor comunităţilor religioase se soluţionează, în cazurile
prevăzute de legislaţie, de organele de stat, cu participarea reprezentanţilor comunităţilor religioase
respective sau de comun acord cu aceştia.
            (5) Amestecul neîntemeiat al organelor şi organizaţiilor de stat, al persoanelor cu funcţie de
răspundere în activitatea comunităţilor religioase, precum şi al comunităţilor religioase în activitatea
organelor şi organizaţiilor de stat, a persoanelor cu funcţie de răspundere, nu se admite.
 Concluzie :
Într-adevăr, de-a lungul timpului, teoreticienii au încercat să ofere definiții și explicații libertății de
conștiință și de religie, neajungând la o soluție unică. Chiar dacă aceste concepte au fost trecute și prin
prisma istoriei, și cea a filosofiei sau juridică, este lăudabil faptul că, în prezent, majoritatea țărilor
democratice utilizează conceptul larg care protejează convingerile religioase, cât și cele nereligioase.
Conștiința este în mare măsură menită să servească drept supapă de presiune pentru libertatea religioasă și
aceasta posedă un conținut propriu intrinsec. O metodă comun acceptată pentru a determina ce scop ar
trebui să aibă o libertate sau drept este de a examina intențiile autorilor Constituției. Importanța
conștiinței față de cei care au creat-o pare să fi fost atât de înnăscută, încât s-au făcut puține evaluări cu
privire la implicațiile sau posibilele lor aplicări. Pentru Constituție, relația dintre religie și conștiință a fost
atât de esențială, încât a necesitat puține explicații. Această asociație asumată susține sugestia lui
Macklemcă, în timp ce conștiința poate proteja convingerile non-religioase, a fost în mare parte inclusă
pentru a servi religia. Împreună, aceste cinci teme oferă blocurile fundamentale pe care a fost construită
libertatea conștiinței din literatura secundară. Ele nu reprezintă o anchetă completă a sferei conștiinței așa
cum este ea înțeleasă în literatură și nici nu abordează întrebările importante ridicate de mulți dintre acești
autori cu privire la ceea ce încă nu este cunoscut despre libertatea conștiinței. Cu toate acestea, aceste
teme oferă împreună contextul necesar pentru a începe examinarea declarațiilor făcute de instanțele
judecătorești cu privire la libertatea conștiinței și pentru a analiza acele cazuri critice pentru înțelegerea
modului în care s-a pus în practică această libertate.