Raspunderea contraventionala

- este, alaturi de raspunderea disciplinara a functionarilor publici si de raspunderea patrimoniala a autoritatilor administratiei publice, o forma a
raspunderii administrative.
Raspunderea contraventionala este aceea forma a raspunderii administrative care se naste in momentul savarsirii cu vinovatie a unei contraventii de
catre o persoana fizica sau juridica. Sunt subiecti ai raspunderii contraventionale si institutiile publice. Cadrul general al raspunderii contraventionale
este reglementat prin ordonanta nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor aprobata prin legea nr. 180/2002.
- Art. 1 al OG nr.2/2001 defineste contraventia ca fiind o fapta savarsita cu vinovatie stabilita si sanctionata ca atare prin lege prin hotararea a
Guvernului ori prin hotararea consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau a sectorului mun. Bucuresti, a consiliului judetean sau a consiliului
general al mun. Bucuresti.
- Anterior OG nr.2/2001 regimul juridic al contraventiilor era reglementata de legea nr.32/1968 care prevedea ca faptele contraventionale prezinta un
pericol social mai mic decat infractiunile.
OG nr.2/2001 nu mai impune aceasta conditie dar in general acest fapt ramane valabil.
Trasaturile contraventiei:
1. faptul ca, contraventia se realizeaza prin comiterea faptei;
2. fapta contraventionala trebuie savarsita cu vinovatie;
3. fapta contraventionala trebuie sa fie prevazuta de legea administrativa;
4. faptul ca pericolul social al contraventiei este mai redus decat cel al infractiunii.
Fapta contraventionala
- trebuie descrisa de catre lege si poate consta in savarsirea unei actiuni ori a unei inactiuni. Neinscrierea faptei concrete in descrierea legii conduce
la inexistenta faptei.
Vinovatia
- legea administrativa nu defineste notiunea de vinovatie, astfel incat sunt aplicate dispozitiile Codului Penal si in cazul contraventiilor. Cele 2 forme
ale vinovatiei in materie contraventionala sunt intentia si culpa.
- Fapta contravenientului este savarsita din culpa atunci cand acesta prevede rezultatul faptei sale dar nu il accepta socotind fara temei ca el nu se va
produce ori contravenientul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuie si putea sa il prevada.
In practica de contencios, contraventia s-a apreciat ca in situatia in care contravenientul invoca lipsa discernamantului instanta este obligata sa
verifice aceasta aparare pe calea unei expertize iar daca cele sustinute de catre acesta se dovedesc a fi reale, faptuitorul este aparat de raspunderea
contraventionala.
Prevederea faptei contraventionale prin lege
- pentru existenta contraventiei este necesara prevederea ei in cadrul unui act normativ cu valoare de lege sau unui act de aplicare a legii.
- actul normativ trebuie sa descrie in concret fapta ce reprezinta contraventie si sa arate sanctiunea aplicabila facandu-se aplicarea in domeniul
contraventional a principiilor nula poema sine lege si nullum crimen sine lege.
In Romania, in materia contraventiilor au existat mai multe reglementari. La origine, in sec. XIX contraventiile erau asimilate infractiunilor (Ex.: in
1965 contraventia era considerata infractiune, definitia fiind realizata prin pedeapsa, prin formularea contraventia este infractiunea prin care legea o
pedepseste cu inchisoarea politieneasca sau cu amenda.)
Ulterior s-a renuntat la definirea contraventiei prin pedeapsa deoarece existau situatii in care unele pedepse penale erau mai mici decat cele
contraventionale. Prin Codul Penal din 1936 s-a pus de acord principiul raspunderii penale cu principiul in sensul ca faptele care constituie infractiuni
trebuie reglementata prin regulament sau printr-o ordonanta a autoritatii administrative.
Prin decretul nr.184/1954 contraventile au fost scoase in afara sferii dreptului penal si considerate fapte ilicite care atrag o raspundere administrativa.
A urmat in 1968 legea nr.38 privind stabilirea contraventiilor urmata de diferite acte normative care cuprind descrierea unor fapte ilicite care
constituie contraventie. Cadrul comun OG nr.2/2001 cuprinde reguli generale care constituie drept comun in materie contraventionala si care se
completeaza dispozitiile cuprinse in diferite acte normative privind categorii speciale de contraventie.
Cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei
- aceste cauze sunt prevazute in art.11, alin.1 al OG nr.2/2001 si sunt :
1. legitima aparare;
2. starea de necesitate;
3. constrangerea fizica;
4. constrangerea morala;
5. cazul fortuit;

6. iresponsabilitatea;
7. betia involuntara completa;
8. eroarea de fapt;
9. infirmitatea in legatura cu fapta savarsita;
10. minoritatea.
Aceste cauze prevazute de art.11, alin.1, OG nr.2/2001 care vizeaza lipsa vinovatiei la savarsirea faptei li se mai adauga cauzele care inlatura
caracterul contraventional al faptei vizand conditia incriminarii acesteia. Aceste cauze sunt :
1. abrogarea;
2. lipsa in cazul unei contraventii concrete a unui element constitutiv cerut de norma contraventionala cu caracter special.
Art.12, alin.1 din OG prevede ca daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventiei ea nu se mai sanctioneaza chiar daca a fost
savarsita inaintea de data intrarii in vigoare a noului act normativ. Aprecierea existentei acestor cauze, in cazul faptelor contraventionale concrete
cade in sarcina exclusiva a instantei de judecata complete.
Sanctiunile contraventionale
- in functie de caracterul general sau special al normei care le reglementeaza sanctiunile pot fi generale(comune) si speciale.
Sanctiunile generale sunt prevazute de OG nr.2/2001 iar cele speciale de legile care guverneaza diferite domenii ale raspunderii penale. Sanctiunile
generale cu caracter general sunt reglementate in alin.1, 2, 3 ale art.5 al OG nr.2/2001.
Aceste sanctiuni generale sunt de 2 categorii :
a) sanctiuni generale principale;
b) sanctiuni generale complementare.
* Sanctiunile generale principale sunt : avertismentul, amenda contraventionala si obligarea contravenientului la activitatii in folosul comunitatii.
Anterior anului 2003 a existat si sanctiunea inchisorii contraventionale.
* Sanctiunilor principale li se adauga sanctiunile contraventionale complementare care sunt :
- confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii, suspendarea sau anularea dupa caz a avizului, acordului sau autorizatiei de
exercitarea a unei activitati, inchiderea unitatii, blocarea contului bancar, suspendarea activitatii agentului economic, retragerea licentei sau a
avizului pentru anumite operatiuni, desfiintarea lucrarilor si aducerea terenurilor in stare initiala.
Sanctiunea contraventionala care se aplica trebuie sa fie proportionala cu gradul faptei savarsite.