Universitatea “ Ștefan cel Mare ” Suceava

Facultatea de Inginerie alimentară

PROIECT
OPERAȚII UNITARE ÎN
INDUSTRIAALIMENTARĂ
-Filtrarea-

Cadru didactic: Student:

1
 Cuprins

1. Introducere...................................................................................................................3
2. Considerații teoretice………………………………………………………………...4
3. Factori care influențează operația……………………………………………………6
4. Descrierea matematică a operației…………………………………………………...8
5. Utilaje pentru filtrare………………………………………………………………...12
6. Prezentarea unui studiu de caz- Exemplu din producție…………………………….16
7. Concluzii…………………………………………………………………………….18
Bibliografie………………………………………………………………………….19

2
 1.Introducere

Filtrarea reprezintă operaţia cu caracter hidrodinamic prin care se realizează separarea

fazelor unui amestec eterogen solid-fluid (suspensie gazoasă sau lichidă) prin reţinerea
particulelor solide pe suprafaţa sau în masa unui mediu poros, prin care poate să treacă numai
faza fluidă.
Precipitatul reprezintă particulele solide care sunt reţinute pe suprafaţă sau în masa mediului
poros.
Filtrul este echipamentul de proces prin intermediul căruia se realizează operaţia de filtrare.
Pentru trecerea fazei fluide prin mediul poros de filtrare este necesară o diferență de presiune
∆ p. În timpul filtrării rezistenţa hidraulică a mediului filtrant poros crește cu creșterea grosimii h
a stratului de precipitat.
Mediul poros filtrant are un mare număr de pori în masa sa, care fac posibilă trecerea fluidului
și reţinerea particulelor solide din suspensie. Mediul poros filtrant este compus din ansamblul
membrană + precipitat.
În general, operația se realizează prin trecerea amestecului printr-un corp poros,
prin centrifugare sau prin forțe electrostatice. Are ca scop curățarea fluidului, recuperarea fazei
solide sau obținerea ambelor faze. Filtrarea apei are două scopuri: îndepărtarea materiilor
în suspensie și eliminarea microorganismelor, a germenilor.
Operația de separare a fazelor unui amestec eterogen SOLID – FLUID prin intermediul unei
suprafețe poroase (strat poros) prin care poate trece numai faza fluidă (dispersantă).
Prin extindere, termenul de FILTRARE este utilizat și pentru separarea unor comp. din faze
G sau L omogene cu ajutorul straturilor granulare active (adsorbante): – indep. subst. colorate
sau odorante din apa cu C activ sau pământuri decolorante; – dedurizarea sau demineralizarea
apei cu schimbători de ioni; – purificarea aerului poluat prin filtrele măștilor de gaze; – metodele
cromatografice de separare.
Scopul lucrării :
 reținerea fazei solide și îndepărtarea fazei fluide;
 reținerea fazei fluide și îndepărtarea fazei solide;
 reținerea ambelor faze;
 separarea componentelor amestecurilor în vederea evitării poluării mediului
ambiant.

3
 2.Considerații teoretice

Filtrarea este o operație mecanică sau fizică de separare din soluții sau gaze, printr-un filtru,
a unor substanțe (particule) solide, insolubile, dar cu densitate apropiată de cea a lichidului sau
gazului în care se găsesc.
În general, operația se realizează prin trecerea amestecului printr-un corp poros, prin
centrifugare sau prin forțe electrostatice. Are ca scop curățarea fluidului, recuperarea fazei solide
sau obținerea ambelor faze. Filtrarea apei are două scopuri: îndepărtarea materiilor în suspensie
și eliminarea microorganismelor, a germenilor etc.
Operaţia de filtrare se desfășoară parcurgând următoarele etape:
1. Etapa incipientă inițierea filtrării presupune reţinerea primelor particule solide pe
suprafaţa materialului filtrant ce formează stratul filtrant. Lichidul sau gazul obținut în
urma operației de filtrare va conține în suspensie particule fine de solid, motiv pentru care
filtrantul este reîntors la filtrare.
2. Filtrarea propriu-zisă se realizează reţinerea în totalitate a fazei solide sub formă de
precipitat, filtratul obţinut fiind limpede. Precipitatul are rolul principal de mediu filtrant.
3. Spălarea precipitatului însemnând îndepărtarea soluţiei din precipitat și purificarea
precipitatului.
4. Zvântarea sau uscarea precipitatului dacă operația tehnică o cere;
5. Regenerarea materialului filtrant presupune îndepărtarea precipitatului de pe suprafaţa
materialului filtrant, spălarea suprafeţei materialului filtrant și curăţarea porilor.
Condiții pentru realizarea operație de filtrare:
 puritate cât mai înaltă a filtratului;
 umiditate cât mai scăzută a precipitatului;
 productivitate specific cât mai mare a filtratului;
 regenerarea ușoară și rapidă a materialului filtrate;
 uzură minima a materialului filtrat.

Materiale filtrante
Condiţii pentru materialul filtrant:
 Să reţină cât mai complet faza solidă din suspensie;
 Să opună o rezistenţă hidraulică cât mai redusă la trecerea fluidului;
 Să aibă o rezistenţă ridicată la coroziune;

4
  Să permită desprinderea ușoară a stratului de precipitat de pe suprafaţa membranei și
evacuarea ușoară din pori a precipitatului;
 Să nu se ”umfle” pe parcursul contactului cu faza lichidă a suspensiei;
 Să aibă un preţ cât mai scăzut și să fie cât mai ușor de procurat.
Materiale filtrante utilizate în construcţia filtrelor-Materiale metalice
Reţin particulele solide prin efectul de cernere (strecurare). Pot fi regăsite sub formă de table
perforate sau împletituri metalice. Ochiurile acestor împletituri metalice pot fi:
 dreptunghiulare (cu lăţime de 1,5 mm)
 circulare (cu diametrul minim de 3 mm)
Table perforate și site lamelare: în general, spațiile de trecere sau ochiurile au formă circular
sau dreptunghiulară , se utilizează în general ca suport pentru alte materiale filtrante datorită
rezistenței mecanice mari pe care o au.
Împletituri mecanice: au rezistența mecanică mai mică decât tablele perforate, în schimb
dimensiunile ochiurilor sunt mult mai mici.
Aceste materiale metalice servesc de cele mai multe ori ca support pentru ţesături textile, foi,
plăci, utilizate în construcţia filtrelor. Prin procedee electrochimice pot fi executate pentru table
perforate, găuri cu diametru de până la 0,01 mm. În cazul împletiturilor metalice, acestea pot fi
realizate astfel să se ajungă și până la diametre ale ochiurilor de 50 µm.

Ţesături textile
Pot fi considerate drept cele mai des utilizate materiale filtrante, având ca avantaje: elasticitate
ridicată, porozitate fină și preţ redus. Au însă și câteva dezavantaje precum: rezistenţa mecanică
scăzută și ușurinţa cu care se colmatează. Dintre materialele utilizate pentru realizarea ţesăturilor
textile pot fi amintite:
 fibre vegetale: bumbac, iută;
 fibre animale: lână de oaie, păr de cămilă, mătase naturală;
 fibre sintetice: policlorura de vinil, poliamide, poliesteri, etc.;
 fibre minerale: azbest, sticlă.
Țesăturile din păr de cămilă: au o rezistență bună la acțiunea acizilor comparativ cu
țesăturile din lână de oaie; țesăturile din lână de oaie sub formă de diferite tipuri de postav sau
pâslă, sunt mai rezistente la acțiunea acizilor și sărurilor acide decât țesăturile din bumbac, însă
sunt distruse ușor de soluțiile alcaline la temperatură ridicată.
Țesăturile din materiale sintetice: în general au proprietăți superioare față de filtrele realizate din
țesături de lână sau bumbac. Au o rezistență bună la acțiunea acizilor, sărurilor, însă au o
rezistență slabă la acțiunea alcaliilor și a căldurii.
Membrane

5
 Sunt utilizate în construcţia filtrelor pentru filtrare fină. Pot fi de provenienţă animală,
vegetală (hârtie pergament) sau sintetică (pelicule de gelatină, silice, etc.). Reţin substanţe
coloidale, bacterii, virusuri și chiar molecule mari.
Straturi fibroase
Sunt realizate din fire de celuloză, azbest, lână, in, sticlă.
Operația de filtrare se aplică și pentru reținerea sau îndepărtarea microorganismelor →
sterilizare parțială → filtrare sterilizată ( în industria vinului, a berii și a sucurilor naturale).

3. Factori care influențează operația

Factori de influență a operației de filtrare:

1. amestecul solid-fluid;
2. materialul filtrant;
3. filtrate și precipitat;
4. condițiile de realizare a filtrării.

1. Factori referitori la amestecul eterogen solid-fluid

Amestecul eterogen solid-fluid influențează operația de filtrare prin:
a) natura sa;
b) granulometria particulelor;
c) conținutul procentual de particule solide raportate la total;
d) vâscozitatea fluidului în care se găsesc particulele solide.

a) Natura amestecului:
– particulele de natură amorfă: dau straturi de precipitat care se deformează sau se tasează
ușor în timpul operației de filtrare cee ace duce la o creștere mai rapidă a pierderii de
presiune și în final duce la o îngreunare a operației de filtrare.
– particule de natură cristalină: straturi de precipitat necompresibil și care prezintă o
permeabilitate mare la trecerea filtrantului.
– particulele de formă sferoidală sau acirculară: structuri cu porozitate mare;
– particulele sub formă de foiță: straturi de precipitat mai elastic însă cu o permeabilitate
mai redusă la trecerea filtrantului.

b) Granulometria particulelor:

6
 – particulele de dimensiuni mari : precipitate permeabile;
– particulele de dimensiuni mici: precipitate a căror permeabilitatea este mai mica;
– neuniformitatea dimensiunilor particulelor solide: influență negative asupra operației
de filtrare;
– substanțe auxiliare: modifică structura și rezistența precipitatului, influențând în final
operația de filtrare.
Adaosul de materiale auxiliare poate avea ca rol:
– perforarea stratului de precipitat și mărirea cantității acestuia;
– conținutul de particule solide este mic, stratul initial de precipitat se formează mai greu și
ca urmare filtrarea inițială este deficitară.
c) Conținutul procentual de substanțe solide raportat la filtrant:
– dacă conținutul de particule solide este mare, stratul de precipitat se formează rapid, în
acest mod micșorându-se viteza de filtrare.
– conținutul de particule solide este mic, stratul initial de precipitat se formează mai greu și
ca urmare filtrarea inițială este deficitară.
d) Vâscozitatea fluidului influențează rezistența hidraulică și respective pierderea de
presiune
– Vâscozitatea fluidului este mai mare → rezistența hidraulică este mai mare → pierderea
de presiune este mai mare → filtrare greoaie.

2. Factori referitori la materialul filtrant

Pentru realizarea operației de filtrare, materialul filtrant trebuie să prezinte anumite
caracteristici, astfel:
– să rețină particulele solide din amestec;
– să prezinte o rezistență hidraulică cât mai mica;
– să permită desprinderea stratului de precipitat cât mai ușor;
– să prezinte rezistență mecanică, chimică și la coroziune corespunzătoare condițiilor de
filtrare;
– să nu se umfle în contact cu faza lichidă;
– să fie sufficient de ieftin și ușor de procurat.

3. Factori referitori la filtrat și precipitat

– precipitatul care se formează din particule solide, în special prin rezistența hidraulică ce o
opune la trecerea fluidului.
Rezistența hidraulică a precipitatului depinde de:
– natura sa ( amorfă sau cristalină);
– structura sa (granulometria);

7
– grosimea sa ( grosimea optima a startului de precipitat este determinate de rezistența
specific a precipitatului la curgerea fluidului →determinată experimental)
– filtratul influențează operația de filtrare prin vâscozitatea sa.

4. Factori referitori la condițiile realizare a filtrării

Diferența de presiune: la începutul operației de filtrare diferența de presiune să aibă valori
mici, iar pe măsură ce operația de filtrare înaintează diferența de presiune trebuie să crească.
Viteza de filtrare: raportul dintre volumul de filtrat și produsul dintre aria suprafeței și
timpul de filtrare.
Viteza de filtrare se poate determina cu relația 12.1 în care dV f - volumul de filtrate
colectat, A – aria suprafeței de filtrare iar dτ f timpul de colectare a filtratului, în s.
dV f
wf = [m/s].
A ∙ d τf
(1.)
Viteza de filtrare este influențată de vâscozitatea fluidului, η.
Temperatura amestecului eterogen solid-fluid: temperatura influențează variația vâscozității
fluidului.
– În cazul lichidelor, creșterea temperaturii → scădere a vâscozității → îmbunătățirea a
operației de filtrare
– La filtrarea gazelor, temperatura pereintă o influență negativă, vâscozitatea crește cu
creșterea temperaturii → o filtrare greoaie.

4. Descrierea matematică a operației

Filtru ideal, fig. 1: un strat permeabil cu fețele paralele, permeabilitatea lui

fiind datorată unor pori cilindrici-capilari cu diametrele egale și constant și uniforme
distribuiți pe cele două fețe ale stratului filtrant.

8
 Fig. 1. Filtru ideal- reprezentare schematică
h=l – grosimea stratului filtrant
– cum în filtrare, curgerea are loc printr-un mediu poros, pierderea de presiune pentru
realizarea curgerii este data de ecuația lui Fanning (2).
2
l w
∆ p=λ ∙ ∙ ∙ ρ
d 2
(2).

– În care:
l- lungimea drumului parcurs de filtrate prin porii stratului filtrant;
d- diametrul capilarului (porului) prin care se realizează curgerea;
𝜆- coefficient de frecare:
w – viteza lichidului prin pori
𝜌- densitatea fluidului.
Când curgerea este laminară, valoarea lui 𝜆 se determină în funcție de criteriul lui Reynolds pe
baza relației 3.
64
λ= (3).
ℜ
w∙d
Dar ℜ= , unde v este vâscozitatea cinematică a fluidului. (4)
v
Prin înlocuirea relației 3 și 4 în ecuația 2 ⇒ 5

9
 2
64 1 w 1
∆ p= ∙ ∙ ∙ ρ=32∙ v ∙ 2 ∙ w ∙ ρ (5).
ℜ d 2 d

∆ p ∙ d2
Viteza de filtrare w= (6)
32∙ v ∙ l∙ ρ
Considerând debitul de filtrate care trece printr-unul din porii filtrului (ec. 7.)

π ∙d 2
qv= ∙w (7)
4
și ținând seama de viteza de filtrare (6), debitul de filtrate care se scurge printr-un por este dat de
relația 8.
4
π ∙∆ p∙d
qv= (8)
128 ∙ v ∙ ρ ∙l
– importanța pe care o prezintă pentru filtrare, diametrul capilarului (d )
Filtrul real: drumul parcurs de fluid este mai mare decât înălțimea stratului filtrant (l=⍺⋅h, în
care h- grosimea stratului și ⍺-coeficient de corecție supraunitar).

Fig. 2. Filtru real- reprezentare schematic

– debitul unitar pentru por (9).
4
π∙ ∆ p∙d
qv= ( 9)
128 ∙ v ∙ ρ ∙⍺ ∙ h
– pentru determinarea debitului de filtrate al unui filtru ideal în care membrane filtrantă
este considerate suport pentru stratul de precipitare fără să opună rezistență la

10
 curgere, se va lua în considerare întreaga suprafață a filtrului, A și faptul că pe
unitatea de suprafață se află n pori ⇒ debitul total (10).
4
π∙n A∙∆ p∙d
Qv = ∙ (10)
128 ∙ α v ∙ ρ ∙h
Considerând debitul drept variație a volumului de filtrate în raport cu timpul t,
relația 10 devine 11.

dV π ∙n ∙ d 4 A ∙ ∆ p
Qv = = ∙ /: A (11)
dt 128 ∙ α v ∙ ρ ∙ h

π ∙ n ∙ d4 1
– se consideră debitul pe unitatea de suprafață și termenul = , relația 11
128∙ α β
devine 12.
dV ∆p
= =w (12)
A ∙ dt β ∙ v ∙ ρ ∙ h
β- rezistența specifică de filtrare.
Filtrul real industrial: se consideră format din două straturi, fig. 3 care opun
rezistență filtratului, stratul de precipitat cu grosime varibilă și membrane filtratntă.

Fig. 3. Filtrul real industrial- reprezentare schematic

– debitul, respectiv viteza de curgere prin cele două straturi este constantă, ⇒ relația
13:
∆ pl ∆ p2
w=
β l ∙ v ∙ ρ∙ hl
și
β 2 ∙ v ∙ ρ ∙ h2
(13)

11
 – pierderea de presiune totală este data de suma pierderilor de presiune prin cele două
straturi, astfel:

p 1− p 2=∆ p=∆ p 1+ ∆ p 2 (14)

Înlocuind valorile lui ∆ p 1 și ∆ p 2 din 13 în 14 și determinând viteza de filtrare
pentru întreg sistemul ⇒ relația 15.
dV ∆p
wf = =
A ∙ dt v ∙ ρ(β 1 ∙ h1 + β 2 ∙ h2 )
(15)

sau raportată la debitul total ⇒ relația 16.

dV ∆p
=
dt v ∙ ρ ∙ β 1∙ h 1 v ∙ ρ∙ β 2 ∙ h 2
+
A A
(16)
– relația 17 se poate scrie sub forma relației 18.
dV ∆p
=
dt R 1+ R 2
=Q (18)
unde R1 și R2- rezistența precipitatului, respective membranei filtrante.
R1= 0 în momentul începerii operație de filtrare, viteza de filtrare (respective debitul) este
maximă.
Viteza de filtrare scade pe măsură ce crește R1 (stratul de precipitat) și devine nulă când
∆ p=0 sau suma rezistențelor tinde la infinit ( R 1+ R 2→ ∞¿ .
Valoarea lui R1 crește cu formarea stratului de precipitat, deci crește în timp și atrage după sine
scăderea vitezei de filtrare în timp.

4. Utilaje pentru filtrare

În industrie se folosesc filtre de constructive diferită, uneori de construcţie foarte complicate,

condiţiile lor de funcţionare variind adesea de la un aparat la altul.
Clasificarea filtrelor se poate face după mai multe criterii ţinându-seama de modul lor de
funcţionare, de modul de creare a diferenţei de presiune, de direcţiile reciproce de acţiune a forţei
gravitaţionale şi de deplasare a filtrului, sau de unele particularităţi constructive.

12
 A. După modul de funcţionare deosebim filtre cu funcţionare periodică şi filter cu
funcţionare continua.
B. După modul în care se realizează diferenţa de presiune pentru efectuarea filtrării
deosebim:
 filtre care funcţionează la presiune hidrostatică
 filtre care funcţionează sub presiune
 filtre care funcţionează sub depresiune
Filtrarea sub acţiunea presiunii hidrostaticii având valori până la 0,5at., se foloseşte puţin în
industrie, îndeosebi la filtrarea apei prin filtrare cu nisip.
Filtrarea apei prin straturi de nisip elimină substanțele în suspensie care provoacă turbiditatea
apei, precum nămoluri, noroi, substanțe coloidale; drept urmare, este folosit pentru filtrarea apei
de puț, precum și a apelor de suprafață.
Procesul constă pur și simplu în trecerea apei prin mai multe straturi de nisip curators, sau alt
material inert, cu granulații diferite, selectate și un strat de antracit (filter dual media sau multi
media). Mediul filtrant se află într-un recipient, de obicei din fibră de sticlă sau oțel protejat cu
acoperiri epoxidice, sau oțel inoxidabil. Apa traversează mediul filtrant de sus în jos, iar
substanțele reținute treptat în primul strat superior de nisip, cresc eficacitatea filtrării straturilor
următoare. Astfel, este evident că acest process de filtrare nu face altceva decât să repete
procesul natural al apei, care traversează diversele straturi de sol, până ajunge în pânza freatică.
Tipuri de filtre:
1) Filtrul rapid închis: un filtru constă dintr-un rezervor prevăzut cu mai multe straturi de
material filtrant, compus din nisip și pietriș. La puțuri pot fi amenajate coloane filtrante
cu pietriș în fundul forajului.
2) Filtrul cu funcționare periodică: în această categorie sunt cuprinse aparatele de filtrare
la care mediul filtrant este fix, pe toate elementele filtrului realizându-se concomitant
aceleaşi faze: introducere suspensiei, formarea stratului de precipitat, spălarea şi
evacuarea acestuia, recondiţionarea mediului filtrant.
3) Filtre cu strat granular: sunt utilizate pentru filtrarea debitelor mari de lichid. În acest
scop, stratul filtrant este format din granule de nisip (filtrarea apei, a acizilor, a soluţiilor
de săruri), marmură sau calcar (filtrarea alcaliilor), antracit sau mangal (filtrarea apei) .
Tot din această categorie fac parte filtrele cu acţiune combinată cum sunt: filtre pentru
decolorare şi cărbune active şi pământ decolorant, filtre cu schimbători de ioni, etc.
Filtrele cu strat granular sunt întrebuinţate curent la filtrarea apei potabile. Acestea, din
punct de vedere al vitezei de filtrare sunt: filtre lente, filtre rapide şi filtre ultrarapide.
4) Filtre lente: sunt bazine de beton de secţiune diferită, acoperit sau descoperit prevăzut cu
un fund drenant cu fante alcătuite din plăci poroase din beton care susţin stratul de nisip
filtrant cu grosimea de 0,5……1,25 m prin intermediul stratului de pietriş care împiedică
trecerea granulelor de nisip prin orificiile fundului de beton. Pietrişul se toarnă în şanţuri
după ce a fost introdus într-o suspensie de ciment. Prin întărirea pietrişului, granulele de
pietriş se lipesc între ele şi de pereţii şanţului, formând o masă cu pori mari cu rezistenţă

13
 mecanică suficientă pentru susţinerea stratului de nisip şi totodată cu mare permeabilitate
pentru trecerea filtratului.
5) Filtre rapide se deosebesc de filtrele lente prin viteza de filtrare de 2….5, iar la cele ultra
rapide 25….100 şi prin calitatea bacteriologică a apei filtrante. Materialul filtrant al
acestor filtre este nisipul curaţors sau antracitul. Grosimea stratului filtrant este de 0,7 -
0,9 m.
6) Filtrul rapid deschis: filtrarea se face de sus în jos, fie sub acţiunea presiunii
hidrostatice a unui strat de apă (la filtrele rapide deschise), fie sub acţiunea presiunii de
pompare (la filtrele rapide închise).
7) Filtre nuce (tip lentilă): cele mai simple filtre orizontale sunt construite după modelul
filtrelor nuce de laborator. Ele sunt formate dintr-un recipient cilindric sau paralelipipedic
deschis sau închis prevăzut cu racorduri pentru introducerea suspensiei şi evacuarea
filtratului respectiv racorduri pentru legătura la instalaţia de vid sau de gaz comprimat
când funcţionează sub presiune.
8) Filtre cu elemente filtrante vertical: filtrele din această categorie sunt construite din
mai multe elemente filtrante, (obişnuit vertical), perdele, legate între ele printr-o conductă
pentru colectarea precipitatului.
9) Filtre cu saci: filtrul cu saci schiţat mai sus, este alcătuit din 30 sau mai multe elemente
filtrante fixate pe rama şi scufundate în cuva de suspensie. Această cuvă are fundul conic
prevăzut uneori cu un agitator, pentru a evita sedimentarea suspensiei. Cadrul rigid este
suspendat cu ajutorul unui scripete de o traversă, astfel încât se poate deplasa atât în plan
orizontal, cât şi vertical.

Fig.4 Filtru cu lumânări

1-placă; 2-tablă perforate; 3- lumânare; 4-recipient anexă; 5-cărucior colector de nămol; 9- partea
inferioară a filtrului (a recipientului ce conține); 7- dozator; 8-pompă.
Avantajele filtrului cu lumânări constau în faptul că nu conţine părţi în mişcare, reducându-se
astfel consumul de energie şi uzură. Deservirea este uşoară, iar procesul poate fi automatizat.

14
 Fig. 5. Filtre de apă cu nisip cuarțos
Filtrele cu nisip cuarţos (fig.5) servesc la filtrarea apei provenite din surse naturale prin
trecerea apei printr-un strat de nisip, care reţine particulele solide în suspensie ce produc
turbiditatea apei. Apa brută, nefiltrată, intră în filtru din conducta de aducţiune (1) prin
intermediul electrovanei fluture (2) şi ramificaţiei T (3) ajungându-se în camera octogonală (4).
Prin conductele perforate (5) coboară în mod uniform distribuit pe suprafaţa stratului filtrant (9).
Strecurându-se prin stratul filtrant apa trece prin crepinele (7) şi ajunge în compartimentul (8) din
fundul filtrului. De aici apa îşi continua traseul său prin ramificaţia T (9) electrovană fluture (10)
şi ajunge în conducta de evacuare a apei filtrate (11). Stratul de nisip filtrant se regenerează
printr-o spălare inversă cu apă, ce se realizează automat la intervale stabilite de timp. Apa de
spălare trece prin următorul traseu: conducta de aducţiune a apei de spălare (12), electrovană
future (13) ramificaţia T (9), compartimentul (8) din fundul filtrului, crepinele (7), stratul filtrant
(6), conductele (5), camera octogonală (4) ramificaţi T (3), electrovana future (14) şi conducta de
evacuare a apei de spălare (15). Funcţionarea filtrelor este gestionată de o automatizare
electronica, ce permite efectuarea spălării inverse la intervale regulate de timp. La intervale mai
mari are loc şi o regenerare a stratului filtrant prin suflare cu aer comprimat. Aerul comprimat se
introduce prin conducta (16) trece prin robinetul (17), conducta perforată (18) compartimentul
(8) din fundul filtrului, crepinele (7) stratul filtrant (6), ajunge în cavitatea superioară a filtrului,
de unde se elimină în atmosferă prin racordul şi robinetul de aerisire (19). Pentru golirea
sistemului în vederea curăţiri sau inspectării serveşte racordul de golire şi robinetul de închidere
(19). În partea superioară şi lateral sunt prevăzute două guri de vizitare (20).

15
 5.Prezentarea unui studiu de caz- Exemplu din producție

Berea finită, după terminarea fermentării secundare, poate fi imediat desfăcută la halbă sau
la pahar sub formă de bere nefiltrată, sau poate fi filtrată în vederea îmbutelierii la butoi sau la
sticle, sau a desfacerii directe la pahar sau la halbă ca bere filtrată.Filtrarea este operația care se
aplică berii pentru a-i dă limpiditate finală și trebuie să fie practicată cel puțin o dată și pentru
berea înainte de îmbuteliere, pentru ca aceasta să aibă o limpiditate cu luciu, respectiv strălucire.
Procesul de filtrare este dominat de prezența drojdiilor și proteinelor însă, atunci când are loc
preclarificarea berii, filtrarea va fi dominată de prezența carbohidraților și anume: amidon
nemodificat, dextrin, pentozani, β-glucani. Dintre substanțele menționate, β-glucanii care se pot
găsi în concentrație de 150-300 mg/l bere nefiltrată, influențează filtrarea pe două căi:
 prin prezența lor sub formă coloidală sau gel, fapt ce conduce la scăderea capacității de
filtrare a filtrului;
 prin prezența lor sub formă solubilă, care conduce la creșterea vâscozității berii și deci,
la diferență mare de presiune la trecerea berii prin filtru.
Prin filtrare, din bere se înlătură acele substanţe care se află în stare de suspensie şi care
produc tulburarea acesteia. În funcţie de mărimea lor, particulele care formează tulbureala se pot
împărţi în trei grupe:
 dispersii grosiere, cu dimensiunea particulelor mai mare de 0,1 μm (celule de drojdie sau
bacterii, proteine şi răşini din hamei coagulate). Prin îndepărtarea lor se îmbunătăţeşte în
special stabilitatea biologică a berii;
 substanţe coloidale, cu dimensiunea particulelor de 0,001-0,1 μm, reprezentate de coloizi
de natură proteică, gume şi răşini de hamei coloidale. Prin îndepărtarea lor se
îmbunătăţeşte stabilitatea coloidală a berii. Nu se urmăreşte o îndepărtare prea avansată
aacestor substanţe, deoarece are loc înrăutăţirea spumei şi plinătăţii berii;
 substanțe dizolvate molecular, cu dimensiunea particulelor mai mică de 0,001 μm, care
formează soluţii adevărate.

16
Principiu de funcționare:
– în cazanul l se introduce cantitatea de plămadă zaharificată prin conducta de
alimentare 6;
– plămada astfel introdusă se lasă un anumit interval de timp pentru ca particulele
solide din suspensie să se sedimenteze și să formeze stratul de precipitat (format din
borhot de malt);
– după primul interval de timp se realizează filtrarea;
– primele porțiuni de material filtrate care sunt tulburi se reîntorc în cazan pentru
refiltrare iar filtratul limpezit se colectează separate.
– după filtrare, în cazan se introduce apă de spălare prin conducta 8;
– întrucât precipitatul este tasat, va fi antrenat în mișcare de rotație axul 3, prin
intermediul sistemului de antrenare 5, care împreună cu brațele de amestecare 4 și
cuțitele de tăiere 11 vor afâna precipitatul;
– precipitatul afânat este spălat cu apă prin intermediul sistemului de spălare, iar
extractul solubil din borhot trece în apa de spălare;
– se oprește amestecarea și se realizează filtrarea;
– apele de fitrare spălate se colectează împreună cu mustul ințial
– operația de spălare se repeat de mai multe ori până când conținutul de extract solubil
din borhot scade sub 1%;
– borhotul epuizat în urma operației de spălare conține la final aproximativ 80% apă.

17
 7.Concluzii

Filtrarea este operația necesară în mai multe procese, precum filtrarea apei potabile, filtrarea
berii, filtrarea vinului.

În concluzie, filtrarea este o tehnică importantă de separare într-un laborator,dar este obișnuită
și în viața de zi cu zi.
– Prepararea cafelei presupune trecerea apei fierbinți prin cafeaua măcinată și un filtru.
Cafeaua lichidă este filtratul. Înmuierea ceaiului este aproape la fel, indiferent dacă
folosiți o pliculețe de ceai (filtru de hârtie) sau o minge de ceai (de obicei, un filtru de
metal).
– Rinichii sunt un exemplu de filtru biologic . Sângele este filtrat de glomerul. Moleculele
esențiale sunt reabsorbite în sânge.
– Aparatele de aer condiționat și multe aspiratoare folosesc filtre HEPA pentru a îndepărta
praful și polenul din aer.
– Multe acvarii folosesc filtre care conțin fibre care captează particulele.
– Filtrele cu bandă recuperează metalele prețioase în timpul exploatării.
– Apa dintr-un acvifer este relativ pură deoarece a fost filtrată prin nisip și rocă permeabilă
din pământ.
Deci, care este scopul filtrării - și de ce este filtrarea importantă pentru aplicațiile
industriale?
Cele mai frecvente utilizări pentru filtrare includ:

 Protejarea echipamentului împotriva ingerării de contaminanți dăunători

 Îndepărtarea contaminanților pentru purificarea fluxurilor de aer și gaz
 Protejarea personalului și a mediului de muncă
 Separarea și izolarea produsului dorit de fluxul de aer

18
 Bibliografie

1. Silvia Mironeasa, Note de curs- Oprații în industria alimentară, semestrul I, 2021-2022

2. https://ro.scribd.com/document/369578209/Utilaje-de-Filtrare
3. https://ro.scribd.com/document/85178646/operatia-de-filtrare
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Filtrare
5. https://www.solbergmfg.com/resources/blog/why-are-industrial-filtration-systems-
important
6. https://www.alpha-plan.de/en/automation?gclid=Cj0KCQiAosm

19