Curs 2

Metode Fizice Avansate de
Purificarea Apelor Uzate
Curs 2
METODE FIZICE DE EPURARE
AVANSATĂ
Separarea particulelor fine prin Filtrare
Separarea prin filtrare
Filtrarea este operația de separare mecanică prin care un

amestec eterogen bifazic de tip solid-fluid (suspensie
lichidă) se separă în fazele constituente (particule solide
și lichid), prin reținerea particulelor solide pe suprafața
sau în masa unui mediu poros, prin care poate trece
numai faza fluidă.
Reţinerea impurităților din apă prin medii poroase se
realizează prin fenomene predominant fizice.
Particulele solide reținute pe suprafața sau în masa mediului
filtrant, formează un strat (depozit) ce poartă denumirea de
precipitat, iar faza fluidă (lichidul) care a trecut prin mediul
poros, poartă denumirea de filtrat sau limpede (permeat).
Echipamentul prin care se realizează operația de filtrare se
numește element filtrant sau filtru, alcătuit dintr-un mediu
de filtrare poros montat pe un suport mecanic de rezistență.
In funcție de direcția curgerii fluidului în raport cu suprafața
mediului poros, operația de filtrare se poate realiza în două
moduri distincte: filtrare normală și filtrare tangențială.
Filtrarea normală se caracterizează prin faptul că fluxul de
lichid se deplasează (curge) pe o direcție perpendiculară pe
suprafața mediului filtrant; se realizează în două moduri
distincte: filtrare de suprafață și filtrare în adâncime.
•Filtrarea de suprafață se
utilizează în cazul în care
diametrul particulelor este
mai mare decât diametrul
porilor mediului filtrant,
situație în care toate sau
aproape toate impuritățile
sunt reținute la suprafața de
intrare a mediului poros
permeabil în direcția curgerii.
• Filtrarea în adâncime (profunzime) se
caracterizează prin faptul că particulele fine pot să
pătrundă în adâncimea stratului poros permeabil,
separându-se progresiv din masa de fluid prin
impactul cu un număr mare de obstacole întâlnite
în mediul filtrant.
Filtrarea tangențială, denumită și filtrare cu curgere transversală, se
caracterizează prin faptul că fluxul de lichid se deplasează (curge) pe o
direcție paralelă cu suprafața mediului filtrant, realizând o măturare
(spălare) a suprafeței mediului filtrant, iar lichidul filtrat se deplasează
transversal (radial) în raport cu suprafața cilindrică a mediului filtrant.
Datorită efectului de “măturare” și de curățare a suprafeței mediului filtrant,
se împiedică constituirea, prin aglomerare, a unui strat de impurități
deasupra suprafeței mediului filtrant, încât se reduce efectul de îmbâcsire
și, ca urmare, se menține mai mult timp funcționalitatea filtrului,
împiedicându-se colmatarea prematură a mediului filtrant.
• În domeniul tratării şi epurării apelor, filtrarea are ca
scop separarea materiilor solide din apă, în
vederea limpezirii apelor pentru refolosirea lor,
precum şi pentru hidratarea nămolurilor rezultate
din instalaţiile de tratare şi epurare
• În funcţie de spaţiile libere ale mediului poros, în
instalaţiile de filtrare se pot reţine din apă impurităţi
de dimensiuni variabile, de la dimensiuni foarte
mari cum ar fi poluanţii grosieri, până la poluanţi
foarte fini.
Mecanismul filtrării
În procesele de filtrare a fluidelor (cazul general al apei) au loc o serie de
fenomene fizice, fizico–chimice şi biologice, deosebit de complexe.
Complexitatea acestor procese este influenţată de o serie de factori
grupaţi astfel:
• natura şi caracteristicile mediului filtrant:
porozitatea; grosimea; mărimea particulelor materialului granular
filtrant; mărimea și forma porilor.
• natura şi caracteristicile fluidului de filtrat (a suspensiei): mărimea,
forma şi natura impurităţilor; densitatea; concentraţia.
• condiţiile de filtrare a fluidului: debitul de filtrare; presiunea;
temperatura; procedeul de filtrare.
• Filtrarea este o tehnologie bine adaptată pentru

tratarea efluenților cu concentrații scăzute de
poluanți sau ca etapă de finisare a calităţii apei
tratate.
• De regulă, procesul de filtrare urmează după
decantare şi constituie ultima treaptă de tratare a
apei în vederea limpezirii complete.
• Filtrarea se foloseşte chiar la separarea unor
soluţii coloidale; în acest caz trebuie să se
folosească un material filtrant corespunzător.
În domeniul trataării și epurării apei, operația de filtrare este utilizată

în trei moduri principale:
– Ca treaptă unică de tratare (în cazul apelor de alimentare)
– Ca treaptă preliminară pentru a reduce încărcătura treptei
următoare – reţinerea materiilor grosiere (tratare și epurare
ape)
– Ca treaptă finală pentru finisarea indicatorilor calitativi ai
apei (epurare și tratare ape); în această categorie intră şi
tratările speciale, ca filtrarea prin cărbune activ granulat pentru
eliminarea gustului şi mirosului, filtrarea prin filtre cu
schimbători de ioni sau membrane pentru demineralizare.
Mediile filtrante cele mai utilizate la
tratarea/epurarea apelor sunt:
• filtrarea prin straturi granulare;
• filtrarea prin site;
• filtrarea prin membrane cu formare de
“turtă”.
Procesul de separare a două faze eterogene solid-lichid, prin trecerea
fazei fluide printr-un mediu poros sub acţiunea unei diferenţe de
presiune, se realizează prin filtre care pot fi de diferite concepţii şi
pentru diferite scopuri.
(a) După scop filtrele se împart în următoarele grupe:
• Filtre pentru reţinerea materialelor grosiere, numite şi macrofiltre;
• Filtre pentru reţinerea microorganismelor numite şi filtre biologice,
sau biofiltre;
• Filtre pentru reţinerea impurităţilor solide sau coloidale aflate în
suspensie în ape;
• Filtre pentru corectarea unor indicatori de calitate a apei
(demanganizare, deferitizare, dedurizare, etc.);
• Filtre pentru reţinerea fazei solide în mod deosebit, este cazul
deshidratării nămolurilor;
(b) După modul de funcţionare, filtrele pot fi:
• Filtre gravitaţionale – presiunea ce acţionează este realizată de
înălţimea coloanei de apă: filtre granulare, filtrarea prin pereţi subţiri,
filtrarea prin site sau microsite staţionare sau mobile
• Filtre sub presiune – filtrele cu nisip, cu cărbune activ granulat, cu
cartuşe filtrante, filtrele cu prestrat, filtrele presă
• Filtre sub vid – diferenţa de presiune se realizează prin aplicarea
unei depresiuni asupra filtratului. Se utilizează în general la
deshidratarea nămolului (filtru cu tambur rotativ, cu discuri cu bandă)
• Filtre centrifugale – reţinerea fazei solide din apele uzate se face
prin extragerea cu ajutorul forţei centrifuge. Au cea mai largă utilizare
la deshidratarea nămolurilor.
• Filtre cu funcţionare discontinuă sau filtre cu funcţionare
continuă.
(c) După locul ocupat în ansamblul schemei tehnologice a
staţiei de tratare şi epurare
• Filtre pentru pretratare, preepurare sau filtre de siguranţă
• Filtre care funcţionează a treaptă unică de tratare, în cazul
tratării apelor subterane sau a apelor limpezi din lacuri
• Filtre care funcţionează ca treaptă intermediară de tratare
• Filtre utilizate în treapta finală de finisaj
• Filtre utilizate în procesele auxiliare de tratare a
nămolurilor
(d) După caracteristicile stratului filtrant
• Filtre granulare în care stratul filtrant este asigurat de
materiale granulare (nisip cuarţos, antracit etc.)
• Filtre cu grătare sau filtre cu site în care peretele
(stratul) filtrant este format dintr-o sită cu orificii suficient
de mici pentru reţinerea impurităţilor din apă
• Filtre cu ţesături în care stratul filtrant este format dintr-o
ţesătură din fire metalice, naturale sau sintetice
• Filtre cu materiale poroase care constituie suport pentru
materialele ajutătoare şi sunt formate din ceramică
poroasă
(e) După modul de alcătuire a stratului filtrant

• Filtre cu simplu strat, în care stratul este
alcătuit dintr-un singur material granular
• Filtre cu dublu strat în care pentru o eficienţă
mai bună se folosesc două materiale cu
greutate specifică diferită (nisip/cărbune activ),
stratul superior având şi caracter adsorbant
• Filtre multistrat în care materialul filtrant este
alcătuit din 3,4 sau 5 straturi.
Filtre granulare multistrat
(f) După sensul de curgere a apei
• Filtre descendente – în care apa are o circulaţie
gravitaţională de sus în jos,
• Filtre ascendente în care apa circulă de jos în sus
sub influenţa unui gradient de presiune
• Filtre cu dublu sens, colectarea filtratului făcându-se
în zona centrală
• Filtre radiale în care apa se introduce în zona
centrală, iar colectarea se face pe circumferinţa filtrului
Așa cum s-a menționat anterior, filtrarea este procedeul de
reţinere a particulelor solide la trecerea unei suspensii
printr-un mediu poros de o granulaţie dată.
Stratul de suspensii depus pe suprafaţa poroasă a filtrului,
acţionează ca un mediu filtrant suplimentar ce prezintă
caracteristici variabile în timp, îmbunătăţind calitatea
procesului de filtrare, dar în acelaşi timp duce la
scăderea debitului de lichid filtrat.
Îndepărtarea stratului de precipitat de pe filtru se poate
face în stare uscată sau cu contracurent de apă şi
conduce la regenerarea mediului filtrant.
În cazul filtrării clasice prin medii poroase se acţionează
asupra lichidului, supunându-l la un gradient de
presiune care-l obligă să treacă prin materialul poros.
Această forţă poate acţiona pe o parte sau alta a mediului
filtrant, aplicând fie o presiune asupra lichidului de
filtrat, fie o depresiune (vacuum) asupra filtratului.
În funcţie de caracteristicile mediului de filtrare se disting
mai multe variante de filtrare, alegerea uneia dintre
acestea fiind dependentă de mărimea şi concentraţia
particulelor solide ce trebuiesc separate prin filtrare.
Schema procesului de filtrare
Variantele de filtrare cele mai frecvent întâlnite în practica
epurării apelor uzate sunt:
• filtrarea prin site, utilizată pentru separarea particulelor
grosiere, aflate în cantităţi mari;
• filtrarea prin straturi granulare, a căror grosime este de
ordinul metrilor, se utilizează pentru apele cu cantităţi
reduse de suspensii, la debite mari;
• filtrarea cu prestrat (cu turte), care se aplică în special în
cazul concentraţiilor mari de suspensie (a nămolurilor);
• filtrarea prin membrane, care se utilizează pentru
obţinerea unei limpezimi avansate a apei, în cazul apelor
cu cantitate redusă de suspensii
În funcţionarea unui filtru se disting mai multe etape şi anume:
• perioada iniţială (faza incipientă), în care sunt reţinute
preponderent particulele de dimensiuni mai mici, mediul de filtrare
fiind absolut curat, şi ca urmare limpiditatea apei obţinute este
insuficientă;
• perioada de regim (regimul curent de funcționare), când, ca
urmare a acumulării impurităţilor la suprafaţa filtrului şi în porii
acestuia, este posibilă reţinerea particulelor fine, şi deci apa filtrată
va avea o limpiditate avansată;
• perioada de colmatare, când acumularea impurităţilor obturează
practic canalele de acces al lichidului, coloana de apă de
deasupra filtrului nemaireuşind să învingă rezistenţele create. În
această perioadă debitul de apă filtrată se reduce simţitor, iar apa
filtrată este încărcată de suspensii antrenate din stratul de filtrare.
Filtrarea prin materiale granulare
Filtrarea prin materiale granulare este cel mai
frecvent utilizată, realizându-se pe toată
grosimea stratului (care poate ajunge de ordinul
metrilor).
Se utilizează la tratare în cazul cantităţilor şi
debitelor mari de apă cu concentraţii relativ mici
de impurităţi (în suspensie), fiind necesare
operaţii de prefiltrare şi decantare prealabile.
Particulele de impurităţi solide mai mari de 30 μm sunt
reţinute prin mecanismul de interceptare mecanică
directă ori prin sedimentare, dacă vâscozitatea fluidului
nu este mare şi densitatea particulelor solide este
sensibil mai mare decât a apei.
Particulele sunt reţinute în interiorul porilor dintre
granulele constituente ale mediului filtrant şi sunt
menţinute prin forţele de frecare şi de presiunea
lichidului.
Pentru particulele cu dimensiuni mai mici de 1 μm,
filtrarea se poate realiza prin intercepţie directă la
suprafaţa granulelor menţinute de către forţele de
atracţie van der Waals, efectele electrostatice,
mişcarea browniană, legături chimice.
În practică, se întâlnesc mai des situaţii în care
dimensiunile medii ale particulelor solide de
impurităţi sunt cuprinse între 1– 30 μm.
Filtru clasic cu presiune atmosferică

1- strat filtrant; 2- apă brută; 3 - intrare apă brută; 4- preaplin; 5 - conductă aer şi apă
pentru spălarea filtrului; 6- conductă pentru golirea apei filtrate; 7- apa filtrată; 8 -
drenaj
Sistemele de filtrare sunt foarte diverse în funcţie de
scopul filtrului.
În general, cele mai multe filtre se utilizează în cadrul
instalaţiilor pentru obţinerea apei potabile.
De asemenea se utilizează filtre în cadrul instalaţiilor
de epurare a apelor uzate orăşeneşti sau industriale,
când se urmăreşte atât reţinerea impurităţilor din
apele uzate înainte de deversare în emisari, dar şi a
particulelor aflate în suspensie şi care de multe ori
sunt substanţe utile, care trebuiesc recuperate în
vederea reutilizării.
Filtru cu presiune atmosferică (Union Tank Car Company)

1- conductă apă brută; 2- conductă apă filtrată; 3 – rezervor pentru apă de spălare; 4
– pat filtrant; 5 – conductă apă de spălare; 6 – conductă de comandă; 7 – sondă;
8 – comutator hidraulic; 9 – comutator; 10 – panou de comanda; 11 – vană; 12 –
placă deflectoare; 13 – sondă; 14 – rigolă.
In cazul unor debite mari de apă, filtrele economice sunt de regulă filtrele
lente cu presiune atmosferică.
Construcţia este de mari dimensiuni, din beton armat, având o adâncime de
peste 4,5 m. Se utilizează pentru filtrarea apelor industriale, în faza de
preparare, precum şi pentru limpezirea apelor industriale ce conţin
particule fine în suspensie care se decantează greu.
Schema de principiu a unui filtru

tip AKH
1 – jgheaburi; 2 – bazin apă filtrată; 3
– aerisirea filtrului; 4 – sistem de
colectare a apei filtrate; 5 –
sistem de distribuţie a apei brute;
6 – gură de vizitare a filtrului; 7 –
intrare apă de spălare; 8 –
evacuare apa filtrata.
In cazul în care particulele în suspensie sunt foarte fine, pentru
creşterea randamentului de filtrare a apei se pot introduce
substanţe coagulante, care au rolul de a concentra particulele
fine în aşa numitele flocoane, care sunt mai uşor de reţinut
Schema de principiu a unui filtru

dotat cu o conductă pentru
introducerea coagulanţilor
1 – strat filtrant; 2 – conductă pentru
drenaj; 3 – jgheaburi; 4 – incintă
pentru colectarea apei filtrate;
5.-. regulator de debit; 6 – conducte
de aerisire; 7 – conductă
preaplin; 8 – intrare apă brută;
9 – conductă apă de spălare;
10 – zonă pentru introducerea
coagulantului; 11 - robinet.
In cazul în care se doreşte eliminarea din apă a unor
substanţe mai dificil de separat printr-o filtrare clasică sau
când se doreşte o amestecare mai intimă între materialul
filtrului şi apa brută, pentru eliminarea unor elemente
însoţitoare nedorite care pot să reacţioneze chimic cu
materialul filtrului, se pot utiliza filtre cu amestecarea
mecanică a materialului filtrant cu apa din filtru.
Folosirea sistemului mecanic de agitare este foarte util şi în
faza de spălare a filtrului, când această amestecare a
materialului filtrant cu apa de spălare scurtează mult
acest proces şi pe de altă parte reduce considerabil
consumul de apă de spălare.
Filtru cu sistem de agitare mecanică a materialului granular

1 – dispozitiv mecanic de amestecare; 2 – conducte de drenaj; 3 – intrarea apă
brută; 4 – evacuare apă de spălare; 5 – evacuare apă filtrată.
Filtrele granulare
Se împart, în funcţie de viteza de filtrare, în:
− filtre lente, cu viteză de filtrare de 0,1 – 0,6 m/h;
− filtre rapide, cu viteză de filtrare de 3 – 6 m/h.
Materialul granular folosit poate fi de natură diversă: nisip, antracit, granit.
Dimensiunile granulelor diferă în funcţie de natura filtrului.
Astfel, în cazul filtrelor lente, pe un suport de plăci poroase se găseşte un
strat de pietriş, cu dimensiunea granulelor de 7 – 15 mm, care are
deasupra un strat de nisip, înalt de 1 – 1,25 m, cu dimensiunea
particulelor de 0, 5 – 1 mm.
În cazul filtrelor rapide dimensiunile granulelor sunt mai mari, de 1 – 3
mm.
Filtrele granulare (cu nisip)
Filtrele cu nisip sunt formate din mai multe straturi cu densităţi
diferite care într-un curent de apă ascendent se stratifică
conform densităţii şi la care, după spălare, se obţine spontan
o aranjare a granulelor cu diametrul descrescând în sensul
de curgere din timpul fazei de filtrare, fapt care permite o
folosire mai eficientă a adâncimii filtrului.
Se utilizează în treapta secundară de epurare sau pentru

finisarea efluenţilor treptei biologice.
În aceste filtre au loc, pe lângă procesele fizice de reţinere a

particulelor insolubile şi procese microbiologice de degradare
a unor materiale organice dizolvate sau în suspensie.
Filtrele lente
• Sunt primele filtre utilizate la tratarea apei. Apa
circulă cu viteza redusă.
• În partea superioară a filtrului sunt reținute
microorganismele vii, fomând o membrană
gelatinoasă numită membrană biologică. Aceasta
are un rol important în eficacitatea filtrului
deoarece reţine cele mai fine suspensii, în special
microorganismele.
• Dezavantajul filtrelor lente este volumul lor mare,
datorită vitezei de filtrare reduse.
Schema unui filtru lent

1 – apă brută;
2 – evacuare apă supernatant;
3 – apă filtrată pentru încărcare;
4 – orificiu pentru poziţie;
5 – spre canalizare;
6 – aerisire;
7 – orificiu;
8 – apă filtrată din prim filtrat;
9 – apă filtrată spre rezervor;
10 – nisip;
11 – spre canalizare.
Filtre rapide
Viteza de filtrare este mai mare şi au un volum mai
redus.
În cazul filtrelor rapide, nu se mai formează
membrana biologică şi de aceea este necesară
ulterior operaţia de dezinfecţie a apei.
Filtrele rapide se utilizează în special pentru
filtrarea apelor tratate cu coagulanți.
Filtre rapide
a – filtru rapid cu crepine (duze);

b – filtru rapid cu plăci poroase;
1 – peretele filtrului;
2 – conductă pentru apă de spălare şi
aer;
3 – crepine (duze);
4 – golire de fund;
5 – nisip;
6 – apă pentru spălare;
7 – aer pentru spălare;
8 – drenaj cu plăci poroase.
Filtru rapid deschis

Apa decantata se introduce prin conducta (1) si este repartizata, prin intermediul unor jgheaburi pe
toata suprafata filtrului. Apa circula prin stratul de nisip de sus în jos , trece prin drenajul filtrului,
(2) si ajunge în camera de apa filtrata de unde se evacueaza prin intermediul conductei (4) .
Dupa colmatare, filtrul trebuie spalat. Apa de spalare se introduce în filtru prin conducta de spalare
(5) , intra în filtru, strabate suprafata filtrului, expandeaza apoi stratul de nisip, mentinând
granulele de nisip în suspensie.
Impuritatile retinute la suprafata granulelor se desprind si sunt antrenate de curentul de apa în
jgheaburile de colectare de la partea superioara, apoi se evacueaza prin conducta de golire (6) .
Filtru rapid închis
Filtrul rapid se compune dintr-un rezervor din tabla de otel (1) prevazut cu stratul drenant (2) care sustine stratul de nisip filtrant (3) .
Apa decantata intra prin conducta (4) , strabate stratul filtrant de sus în jos si iese prin conducta (5). Daca stratul filtrant s-a colmatat,
filtrul se spala introducând apa prin conducta (5) si insuflare de aer comprimat prin stutul (6) , distribuit uniform prin conducta
perforata (7) .
Apa si aerul strabat stratul filtrant de jos în sus, îl expandeaza si antreneaza impuritatile prin conducta(4) în conducta laterala (8) .
Conducta (9) serveste pentru golirea completa a filtrului.
Filtre granulare
Curăţarea filtrelor lente se face prin înlăturarea unui strat de 2 – 3
cm de la suprafaţa filtrului, operaţie ce se poate repeta de câte ori
este necesar, până la o înălţime a stratului de nisip de cel puţin 40
cm, când se completează stratul filtrant cu nisip curat.
Curăţarea filtrelor rapide se face prin spălare în contracurent, de jos
în sus, după o prealabilă afânare a nisipului prin insuflare de aer
comprimat timp de 5 – 10 minute. În final se face limpezirea cu
apă filtrată.
În cursul acestor operaţii se realizează desprinderea şi antrenarea
particulelor reţinute de filtru.
La epurarea apelor uzate, în timpul filtrării prin filtre granulare au loc
şi procese de degradare a materialelor de natură organică
dizolvate în apă.
Filtrele cu prestrat
Sunt formate din suporturi poroase aşezate într-o
carcasă pe care se depune înainte de începerea
filtrării un strat subţire de material filtrant granular cu
dimensiunile granulelor de 5 – 100×10-6 μm.
Pentru formarea prestratului se foloseşte cel mai
frecvent pământ de diatomee.
Se mai pot folosi cărbune activ, fibre celulozice, fibre de
azbest, perlit (rocă din cenuşă vulcanică)
Regenerarea filtrului se face prin îndepărtarea turtei de
prestrat colmatată cu materialul reţinut.
Filtrele cu prestrat
Sunt formate din suporturi poroase rigide aşezate
într-o carcasă, pe care se depune un strat subţire
de material filtrant granular, format din particule
foarte fine de 5 – 100 μm.
Fazele unui ciclu de funcţionare cuprind formarea
prestratului, filtrarea şi regenerarea.
Pentru a prelungi durata fazei de filtrare, uneori se
adaugă în apa supusă tratării materialul granular
chiar în timpul filtrării.
Filtrul cu vacuum cu tambur rotativ utilizează un mediu filtrant
natural sau sintetic, menţinut pe tambur cu arcuri spirale. Datorită
unui vacuum de 0.35…0.85 bar, menţinut în interiorul părţii
submerse (circa 20…40% din suprafaţa tamburului), apa este
aspirată în tambur şi particulele solide se depozitează pe mediul
filtrant.
1 – filtru cu vacuum;
2 – apă uzată sau nămol
de alimentare;
3 – nămol deshidratat;
4 – nămol suprascurgere;
5 – separator de apă;
6 – pompă de filtrat;
7 – pompă de vid;
8 – evacuare aer;
Instalaţie de filtrare cu vacuum
9 – regulator pentru
controlul vidului;
10 – compresor de aer;
Filtrul tambur cu vid cu suprafaţă filtrantă exterioară cu funcţionare
continuă automată este cel mai utilizat în tehnica epurării apelor uzate.
1 – tambur;
2 – rolă pentru desprinderea
turtei;
3 – rolă de intindere;
4 – duze de stropire;
5 – rolă de intoarcere;
Filtru vacuum cu pânză filtrantă

exterioară
Schema funcţională a filtrului cu vid
1 – tambur;
2 – cap de distribuţie;
3 – ştuţuri la conducta de vid;
4 – ştuţuri pentru aer comprimat;
I – zonă de formare a turtei şi de
deshidratare;
II – zonă de suflare;
III – zonă moartă;
• Are un tambur gol şi sectorizat la interior, scufundat într-o cuvă plină cu suspensia
supusă filtrării. Tamburul are o suprafaţă perforată sau ondulată şi acoperită cu o sită
metalică peste care este întinsă pânza filtrantă din stofă, bumbac sau fibre sintetice,
cu ajutorul unei role tensionată de arcuri elicoidale.
• Celulele interioare comunică prin canale cu orificiile din capul de distribuţie central 2
plasat pe ax. În momentul rotirii, când tamburul se scufundă în amestecul care se
filtrează, sectorul corespunzător al tamburului comunică cu zona de filtrare I în care
se creează un vacuum cu o intensitate de 0.40…0.88 bar. Filtrantul este aspirat prin
pânza filtrantă în interiorul sectorului, de unde este evacuat prin capul de distribuţie.
Schema funcţională a filtrului cu vid
Pe suprafaţa filtrantă se formează un
strat de precipitat care se măreşte
continuu.
După ieşirea tamburului din lichidul care
se filtrează, precipitatul se usucă sub
acţiunea aerului aspirat care împinge
restul de filtrat prin porii precipitatului
în interiorul sectorului.
În continuare, precipitatul este suflat de
pe suprafaţa filtrantă cu aer
comprimat sau îndepărtat cu ajutorul
unui cuţit raclor.
Acesta prin mişcarea oscilatorie forţată împiedică depunerea particulelor
solide favorizând separarea acestora.
Pentru centrarea pânzei filtrante pe tambur se utilizează palpatoare laterale
şi servomotoare hidraulice care deplasând o rolă de ghidare forţează
readucerea pânzei pe tambur. Un alt sistem este de centrare laterală cu
lanţ Gall şi roţi dinţate; în acest caz pânza este fixată pe eclisele lanţului.
Datele tehnice pentru execuţia filtrelor cu vid
• Suprafaţa de filtrare 5…40 m2;

• Grosimea stratului de precipitat se menţine la circa 40 mm, însă
grosimea stratului greu de filtrat este de numai 3…10 mm;
• Turaţia tamburului este de 0.1…2.6 rot/min;
• Puterea motorului electric de antrenare este de 0.4…5 kW;
• Umiditatea precipitatului obţinut este rar sub 10%, în majoritatea
cazurilor atingând şi depăşind 30%;
• Vacuumul se aplică pe o suprafaţă de 15…40% din total;
• Consumul de energie este de circa 6 kWh/m3 de nămol supus filtrării.
http://www.youtube.com/watch?v=cEF_7qKgZww

Curs 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metode Fizice Avansate de

Purificarea Apelor Uzate

Filtrarea este operația de separare mecanică prin care un

• Filtrarea este o tehnologie bine adaptată pentru

În domeniul trataării și epurării apei, operația de filtrare este utilizată

(e) După modul de alcătuire a stratului filtrant

Filtru clasic cu presiune atmosferică

Filtru cu presiune atmosferică (Union Tank Car Company)

Schema de principiu a unui filtru

Schema de principiu a unui filtru

Filtru cu sistem de agitare mecanică a materialului granular

Se utilizează în treapta secundară de epurare sau pentru

În aceste filtre au loc, pe lângă procesele fizice de reţinere a

Schema unui filtru lent

a – filtru rapid cu crepine (duze);

Filtru rapid deschis

Filtru vacuum cu pânză filtrantă

• Suprafaţa de filtrare 5…40 m2;

S-ar putea să vă placă și