Sunteți pe pagina 1din 71

SEPARAREA PRIN FILTRARE

z Filtrarea este operaţia de separare a fazelor unui amestec


eterogen cu ajutorul unui strat filtrant cu structură poroasă
denumit mediu de filtrare sau septum

z Stratul filtrant reţine particulele fazei disperse cu dimensiuni


superioare diametrului porilor mediului de filtrare, fiind în
principiu permeabil doar pentru faza continuă.

™ ″filtrum„-pâslă → filtrare

1
z Exemplu
în cazul filtrării unei suspensii solid-lichid se obţine o fază
lichidă ce conţine particule de dimensiuni mai mici decât
porii materialului filtrant şi o fază solidă cu un anumit
conţinut de fază lichidă.

faza solidă se numeşte sediment, precipitat sau turtă, iar


faza lichidă poartă numele de filtrat, efluent sau permeat.

2
Etapele filtrarii
z filtrarea propriu-zisă
z spălarea precipitatului
z esorarea precipitatului

™ spălarea precipitatului urmăreşte îndepărtarea urmelor de


filtrat fie în scopul obţinerii unui precipitat cât mai curat, fie
pentru recuperarea unei proporţii cât mai mari din filtrat.
™ in cazul în care produsul valoros este precipitatul, urmează
esorarea.
™ indepartarea apei din turta de precipitat poarta numele de
esorare (pentru a se deosebi de uscarea clasica care se
bazeaza pe procedee termice)

3
Terminologie
z daca scopul operatiei este obţinerea unei faze lichide cu
conţinut redus de fază solidă –clarificare
z daca scopul operatiei este obţinerea unui solid cu un
conţinut cât mai redus de fază lichidă–filtrare
z dupa regimul de funcţionare :
z filtrarea discontinuă (în şarjă)
z filtrarea continuă
z filtrarea discontinuă: mediul filtrant este imobil, elementele
suprafeţei filtrante aflându-se simultan în aceiaşi fază a
procesului de filtrare.
z filtrarea continuă: mediul filtrant se deplasează, un element al
suprafeţei filtrante trecând succesiv prin toate fazele procesului
de filtrare.

4
z Forţa motrice a procesului de filtrare este diferenţa de
presiune între cele două feţe ale stratului filtrant.
Diferenţa de presiune se poate obţine prin:
9 micşorarea presiunii în aval (pompe de vid)
9 mărirea presiunii în amonte prin utilizarea unei pompe sau
doar a presiunii hidrostatice a suspensiei
9 realizarea filtrării în câmp centrifugal

5
z Filtrarea sub presiune este preferată atunci când:
z produsul nu trebuie să intre în contact cu mediul înconjurător
z produsul solid trebuie să aibă un conţinut de fază lichidă cât mai
scăzut deoarece forţa motrice obţinută în cazul filtrării sub presiune
(1⋅105-7⋅105 N⋅m-2) este mai mare decât în cazul filtrării sub vid
(0,65⋅105-0,85⋅105 N⋅m-2)
z se filtraza suspensii fiebinti
z lichidul este un solvent volatil

z Filtrarea sub vid prezintă avantajul manipulării uşoare a


fazei solide
z Filtrarea centrifugală conduce la obţinerea unei faze solide
cu un conţinut redus de umiditate, dar necesită o aparatură
mai scumpă.

6
Elementele componente ale unui filtru:
1-carcasă filtru; 2-suport; 3-material filtrant; 4-sediment; 5-suspensie

7
În condiţiile filtrării de suprafaţă, imediat după
începerea operaţiei de filtrare apar două efecte:

• reducerea treptată a mărimii efective a porilor datorită blocării


(parţiale) a unor pori cauzată de pătrunderea în interiorul lor a
unor particule extrem de fine care sunt reţinute prin forţe de
adsorbţie sau a unor particule uşor deformabile a căror ieşire
este împiedicată de neregularităţile porilor şi/sau modificarea
formei particulelor.
z depunerea straturilor de sediment pe suprafaţa filtrantă, cu
formarea unei ″turte″ de sediment ce va constitui un mediu de
filtrare suplimentar care contribuie la creşterea eficienţei de
filtrare dar va mări căderea de presiune

8
z mediul filtrant (pânza de filtru) constituie doar un suport
pentru precipitatul depus, acţiunea de filtrare fiind realizată
practic de un strat de sediment foarte subţire ce se depune în
primele momente ale filtrării.
z in faza iniţială a filtrării se urmăreşte formarea unui strat de
precipitat cât mai permeabil şi evitarea înfundării porilor
materialului filtrant de către particulele foarte fine existente
în suspensie.
z formarea stratului de precipitat ce constituie mediul de
filtrare real, permite reţinerea particulelor cu dimensiuni
inferioare porilor pânzei la suprafaţa filtrului (″cernerea″
particulelor este realizată de turta de precipitat)

9
z în cazul concentraţiilor mari de fază solidă în suspensie
(>1% v/v)., deasupra porilor se formează punţi (figura 4.6)
care reţin particule de dimensiuni inferioare dimensiunii
porilor, mărind astfel eficienţa filtrării

În cazul filtrării suspensiilor


concentrate, datorită aglomerării
particulelor solide se formează punţi
ce susţin turta de sediment

10
z datorită măririi grosimii stratului filtrant, rezistenţa la
filtrare (exprimată prin căderea de presiune pe filtru) creşte
pe parcursul filtrării. În consecinţă, dacă diferenţa de
presiune între cele două feţe ale filtrului este menţinută
constantă, viteza de filtrare va scădea în timp.

z pentru menţinerea unui debit de filtrat constant este


necesară creşterea diferenţei de presiune între cele două feţe
ale mediului de filtrare.

11
z Variaţia volumului de filtrat în timp la filtrarea la presiune constantă

12
z pentru evitarea scăderii vitezei de filtrare, se poate utiliza
filtrarea tangenţială (f.t.)

z în cazul f.t. suspensia ce trebuie separată curge paralel cu


suprafaţa filtrantă (nu perpendicular pe aceasta ca în cazul
filtrării convenţionale). suspensia circulă cu viteză foarte
mare peste suprafaţa filtrantă, ceea ce permite menţinerea
unei suprafeţe de filtrare curate (eventual se depune un strat
foarte subţire de precipitat).

z pentru asigurarea unui debit de suspensie suficient de mare,


debitul de recirculare al acesteia este de 10-20 de ori mai
mare decât debitul de filtrat.

13
Comparaţie între filtrarea convenţională a) şi filtrarea tangenţială b)

14
Adjuvanti de filtrare

z pentru evitarea astupării porilor, la separarea suspensiilor


greu filtrabile sunt utilizaţi adjuvanţi de filtrare.

z adjuvanţii de filtrare sunt materiale solide fin divizate


formate din particule rigide, nedeformabile care măresc
permeabilitatea şi consolidează turta

z o cerinţă majoră a materialelor utilizate ca adjuvanţi este


inerţia chimică

15
Cei mai utilizaţi adjuvanţi de filtrare sunt:
z diatomitul (kieselguhr),
z perlitul
z celuloza

™ când faza solidă este valoroasă se evită folosirea


adjuvanţilor
™ orice material pulverulent sau fibros care formează cu
precipitatul o turtă afânată poate îmbunătăţi performanţele
filtrării
™ adăugarea adjuvanţilor de filtrare măreşte permeabilitatea
turtelor cu 200%-1700%

16
Diatomitul

z rocă sedimentară alcătuită din scheletele unor alge


microscopice marine unicelulare cunoscute sub numele de
diatomite.
z fiind constituit din dioxid de siliciu practic pur are o
rezistenţă mecanică şi chimică ridicată.
z structura acestor schelete este foarte complexă ceea ce face
ca diatomitul să aibă o suprafaţă specifică foarte mare.
z datorită suprafeţei specifice ridicate, diatomitul are o
capacitate remarcabilă de adsorbţie a particulelor coloidale
care altfel ar înfunda porii mediului de filtrare.
z mărci comerciale de diatomit : Celite ® , Super-Cel®

17
Schelete fosilizate de
diatomite cu diametrul
de 10-200 μm

18
Perlitul

z denumire generică pentru o varietate de roci vulcanice ce au


proprietatea de a expanda în urma unui tratament termic,
mărindu-şi foarte mult suprafaţa specifică.

19
Influenţa adjuvanţilor asupra
vitezei de filtrare

20
Tip Permeabilitatea Dimensiunea solidelor
(Darcy) reţinute (μm)
Standard Super-Cel® 0,30 1,2

512 0,40 1,5

Hyflo Super-Cel® 1,0 2,0

503 1,6 3,0

535 3,0 3,5

545 4,0 4,5

21
z adjuvanţii de filtrare pot fi amestecaţi direct cu suspensia
ce trebuie filtrată
sau
z sunt folosiţi pentru formarea unui pat de filtrare, înaintea
introducerii suspensiei de separat.

™ deşi prima metodă este mai simplă, nu poate fi utilizată


atunci când produsul valoros este precipitatul sau când
prezenţa adjuvanţilor împiedică utilizarea sedimentului ca
produs secundar

22
z formarea unui pat de filtrare înaintea începerii filtrării
suspensiei are drept scop principal evitarea înfundării porilor
materialului filtrant de către particulele solide existente în
suspensie, fiind folosită în special în filtrarea finală a soluţiilor
cu conţinut foarte scăzut de fază solidă.

z existenţa patului de filtrare uşurează de asemenea îndepărtarea


turtei de precipitat în cazul filtrelor cu funcţionare continuă

23
Alegerea adjuvantului de filtrare

1. alegerea tipului de adjuvant în funcţie de rezistenţa


chimică a acestuia în contact cu componentele suspensiei
de separat şi criteriile de puritate impuse materialului de
interes (diatomit, perlit, celuloză, cărbune)
2. stabilirea granulaţiei ce conduce la rezultate optime
(adjuvantul trebuie să aibă granulaţia maximă posibilă
pentru a obţine debite de filtrare cât mai mari, dar să fie
suficient de fin astfel încât impurităţile şi particulele de
dimensiuni foarte mici să nu treacă prin patul de adjuvant)
3. stabilirea concentraţiei optime a adjuvantului

24
Reguli empirice (practic)
z adjuvanţii de filtrare sunt adăugaţi în procent de 1-2% din
greutatea suspensiei supusă filtrării
sau
z raportul dintre volumul adjuvantului şi cel al solidelor din
suspensie la 2:1
z cantitatea optimă de adjuvant de filtrare adăugat se stabileşte practic
în funcţie de caracteristicile suspensiei şi ale procesului de filtrare
(costul adjuvanţilor reprezintă un procent semnificativ din costul
filtrării).

z alegerea celui mai bun adjuvant pentru o anumită filtrare trebuie să


ţină seama de faptul că aceştia pot absorbi specific unele enzimele
sau antibiotice aminoglicozidice

25
Factorii care influenţează filtrarea

z deşi aparent simplă, filtrarea este o operaţie dificilă şi mai


scumpă comparativ cu sedimentarea.
z in urma filtrării se obţine o fază solidă cu un conţinut mai
mic de umiditate şi o fază lichidă mai limpede decât în cazul
sedimentării.
z Principalii factori de care depinde filtrarea pot fi împărţiţi în
trei mari categorii:

• factori referitori la suspensie


• factori referitori la materialul filtrant
• factori referitori la operaţia de filtrare

26
z Dintre factorii referitori la suspensie cei mai importanţi
sunt:

z dimensiunile medii ale particulelor solide


z distribuţia granulometrică a particulelor solide
z forma particulelor solide
z vâscozitatea fazei lichide

27
z cu cât dimensiunile particulelor sunt mai mari cu atât
filtrarea este mai rapidă
z se pot folosi materiale filtrante cu pori de dimensiuni mari,
z se obţin precipitate cu permeabilitate ridicată.

z particulele cu dimensiuni mici au suprafaţă specifică


(raportată la unitatea de volum) mare ceea ce determină atât
aglomerarea lor cât şi reţinerea unei cantităţi mai mari de
impurităţi.

28
z cu cât particulele solide existente în suspensie au dimensiuni
mai apropiate se obţine o turtă mai omogenă, cu
permeabilitate mai mare şi mai uşor de spălat

z particulele de formă sferică şi aciculară formează precipitate


cu permeabilitate bună pentru lichid

z particulele ce formează foiţe elastice se comportă ca nişte


supape, viteza de filtrare scăzând la creşterea diferenţei de
presiune

29
z cu cât scade vâscozitatea fazei lichide, viteza de filtrare va
creşte.

Metode de scădere a vâscozităţii:

z diluarea suspensiei
şi/sau
z încălzirea suspensiei

30
Agenţi de floculare
z Pentru îmbunătăţirea filtrării (obţinerea unui lichid clar şi
mărirea vitezei de filtrare) se utilizează agenţi de floculare.

z Floculantii sunt polimeri sintetici solubili în apă care au


rolul de a aglomera particulele fine existente în soluţie sub
forma unor flocoane
z în multe cazuri sunt preferate flocoane mai mici şi
mai dense care sunt mai stabile decât cele mari).
z Floculanţii pot fi împărţiţi în trei categorii:
z cationici
z anionici
z neionici.
™ in principiu, cele mai bune rezultate se obţin cu floculanţii
ce au o sarcină opusă potenţialului zeta al particulelor.

31
z potenţialul zeta este dificil de determinat
z cea mai rapidă metodă constă în testarea mai multor
floculanţi în soluţie diluată ≈0,1% (pentru micşorarea
vâscozităţii) şi determinarea clarităţii filtratului şi a vitezei
de sedimentare.

™ cantitatea de floculant folosită variază între 0,5-10 kg/ tona


solide (substanţă uscată).

32
Materialul filtrant

z Materialele folosite ca strat filtrant sunt foarte diferite ca natură,


structură şi proprietăţi.

z Stratul filtrant ideal:

z reţine complet faza solidă,


z are o permeabilitate mare pentru lichid.
z are rezistenţa mecanică si chimica mare
z este uşor de curăţat/regenerat
z este ieftin

33
Teoria filtrării

z Cunoaşterea bazelor teoretice ale filtrării este utilă pentru:


• evaluarea datelor experimentale obţinute la scară de
laborator sau pilot
• evaluarea condiţiilor optime pentru filtrarea la nivel
industrial
• evaluarea influenţei modificării parametrilor de operare
asupra performanţei procesului

34
z Teoria filtrării are la bază ecuaţia curgerii fluidelor prin
medii poroase, dezvoltată de Darcy în 1856.

k ⋅ Δp
w=
H⋅η

k-permeabilitatea mediului poros (stratului granular)


H-înălţimea stratului poros
η-vâscozitatea dinamică
w-viteza de curgere a fluidului (filtratului)
Δp-diferenţa de presiune

35
z viteza de filtrare: volumul de filtrat ce trece în unitatea de
timp prin unitatea de suprafaţă filtrantă (productivitatea
filtrului)

z w = debitului volumetric /aria totală a suprafeţei filtrante


(viteză fictivă)

36
Conform legii generale a transportului de proprietate,
viteza de transport este egală cu raportul dintre forţa motrice şi
rezistenţa la transport

forta motrice Δp
w= =
rezistenta R

37
Filtrarea de suprafaţă cu formarea turtei de
precipitat

z în timpul filtrării de suprafaţă grosimea stratului cu acţiune


filtrantă creşte în timp (la grosimea mediului de filtrare
propriu-zis se adaugă şi înălţimea precipitatului) →viteza de
filtrare scade în timpul procesului

z se alege un interval de timp dτ suficient de mic astfel încât


viteza de filtrare să poată fi considerată (aproximativ)
constantă
z in acest interval de timp (infinit de mic) va filtra un volum
de lichid dV cu viteza (constantă) w:

38
1 dV Δp
w= ⋅ =
A dτ R
w-viteza de curgere a filtratului, m·s-1
A-aria suprafeţei filtrante, m2
dV –volumul de filtrat ce trece prin filtru in intervalul dτ
dτ- intervalul de timp, s
Δp-diferenţa de presiune, N·m-2
R-rezistenţa la filtrare, N·s·m-3

39
z ipoteze simplificatoare:
• faza dispersă este distribuită uniform în tot volumul suspensiei
• curgerea filtratului prin stratul granular este unidimensională
• regimul de curgere este laminar
• grosimea turtei de precipitat nu este limitată extern
• filtratul nu conţine particule solide
• numărul şi diametrul capilarelor sunt uniforme pentru întreaga arie a
turtei şi nu se modifică în timpul filtrării (particulele solide nu
pătrund în interiorul capilarelor şi nici nu le blochează)
• se neglijează pierderile de presiune în conductele de alimentare cu
suspensie ⁄ evacuare filtrat
• turta este incompresibilă
• se neglijează pierderile de presiune în conductele de alimentare cu
suspensie ⁄ evacuare filtrat
• turta este incompresibilă

40
z Calculul rezistenţei totale la filtrare exprimată ca pierdere
de presiune se face pornind de la premiza existenţei a două
rezistenţe legate în serie: rezistenţa datorată turtei de
precipitat (Δp1) şi rezistenţa datorată mediului de filtrare
propriu-zis (Δp2) .

z rezistenţa opusă de turta de sediment la curgerea filtratului


poate fi descrisă prin ecuaţia Darcy

z căderea de presiune ce apare la curgerea filtratului prin


turta de precipitat este proporţională cu:

41
Analogie între pierderea de presiune la
filtrarea de suprafaţă cu formarea turtei
de precipitat şi rezistenţa unui circuit
electric cu rezistenţe în serie

42
⎛ 1 dV ⎞
• viteza de curgere w = ⎜ ⋅ ⎟ , m/s
⎝ A dτ ⎠
• înălţimea stratului de sediment H, m
2
• vâscozitatea filtratului η, N·s/m
-2
• constanta αH denumită rezistenţa specifică a turtei, m
⎛ 1 dV ⎞
Δp1 = ⎜ ⋅ ⎟ ⋅ H ⋅ η ⋅ αH
⎝ A dτ ⎠
N
⋅ m 2
2 1
[ H ]SI m 3
α = m =
N ⋅ s m2
⋅m ⋅ 2
s m

43
z în SI constanta αH are ca unităţi de măsură m-2.
z rezistenţa specifică poate fi considerată ca reprezentând
lungimea fictivă a porilor din 1m2 de material filtrant.
z inversul rezistenţei specifice poartă numele de permeabilitate
(k):
1 α H =k
Permeabilitatea turtei reprezintă din punct de vedere fizic
debitul volumetric de filtrat ce trece printr-un filtru cu arie egală
cu 1m2 şi grosime 1m când vâscozitatea filtratului şi diferenţa de
presiune dintre cele două feţe ale filtrului sunt egale cu unitatea.

44
z grosimea reală a precipitatului este dificil de determinat
experimental
z se defineste o grosime medie a turtei de precipitat prin
raportarea masei de precipitat la suprafaţa filtrului (M/A)

În acest caz, variabilele sunt:

• viteza de curgere w, m/s


• grosimea turtei (M/A), kg/m2
• vâscozitatea η, N·s/m2
• rezistenţa specifică αm

45
N
⋅ m 2
⎛ 1 dV ⎞ ⎛ M ⎞ 2 m
Δp1 = ⎜ ⋅ ⎟ ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ η ⋅ αm ; [αm ]SI = 3 m
m kg N ⋅ s kg
=
⎝ A dτ ⎠ ⎝ A ⎠ ⋅ 2⋅ 2
s m m

™în practică vâscozitatea filtratului este rareori determinată


separat;
™se utilizează produsul αH·η sau αm ·η ce reprezintă rezistenţa la
filtrare

46
z Rezistenţa la filtrare variază între:

z 1011 mPa⋅s/m2 (filtrare foarte rapidă) şi 1016 mPa·s/m2


(practic nefiltrabil) dacă este exprimată prin αH·η

z 108-1013 mPa·s·m/kg pentru (αm ·η)

47
Căderea de presiune datorată mediului filtrant

⎛ 1 dV ⎞
Δp 2 = ⎜ ⋅ ⎟ ⋅ η ⋅β
⎝ A dτ ⎠
N
⋅ m 2
2 1
[β ]SI = m 3 N ⋅ s =
m
m
⋅ 2
s m
β - rezistenţa
mediului filtrant propriu-zis (de obicei pierderile
de presiune pe conducte sunt incluse în acest termen)

48
z in cazul în care nu se folosesc paturi de adjuvanţi, rezistenţa
mediului de filtrare poate fi neglijată în comparaţie cu
rezistenţa turtei

z în cazul filtrelor cu funcţionare continuă, permeabilitatea


materialelor filtrante este mai mare si rezistenta mediului de
filtrare poate fi neglijata

z în cazul filtrărilor discontinue rezistenţa mediului filtrant


propriu-zis nu poate fi neglijată (se folosesc paturi de
adjuvanţi şi pânze mai groase care au o rezistenţă la filtrare
semnificativă)

49
z Diferenţa de presiune necesară asigurării unei viteze w,
va fi egală cu:
Δp=Δp1 +Δp 2
⎛ 1 dV ⎞ ⎛ 1 dV ⎞
Δp= ( α H ⋅ η ) ⋅ H ⋅ ⎜ ⋅ ⎟ + ( )⎜ ⋅ ⎟
β ⋅ η ⋅
⎝ A dτ ⎠ ⎝ A dτ ⎠
sau
M ⎛ 1 dV ⎞ ⎛ 1 dV ⎞
Δp= ( α m ⋅ η ) ⋅
⋅⎜ ⋅ ⎟ ⋅ ( β ⋅ η ) ⋅ ⎜ ⋅ ⎟
A ⎝ A dτ ⎠ ⎝ A dτ ⎠
1 dV Δp Δp
w= ⋅ = =
A dτ ( α H ⋅ η ) ⋅ H+ ( β ⋅ η ) R1 +R2

50
z Dacă distribuţia fazei solide în volumul suspensiei este
omogenă, volumul stratului de sediment va fi proporţional
cu volumul de filtrat colectat:

H⋅A K ⋅V
KH = ⇒ H= H
V A
s au
M
Km = ⇒ M=K m ⋅ V
V

51
Δp =
( α H ⋅ η) ⋅ K H
⋅V⋅
dV ( β ⋅ η ) dV
+ ⋅
A2 dτ A dτ
sau

Δp =
( α m ⋅ η) ⋅ K m
⋅V⋅
dV β ⋅ η dV
+ ⋅
A2 dτ A dτ
Cele două ecuaţii sunt identice dacă:

α H ⋅ K H = αm ⋅ K m

52
Ecuaţiile pot fi integrate fie pentru cazul în care diferenţa de presiune este
constantă, fie pentru cazul în care debitul este constant

z a) debit constant (dV/dt=ct)

η dV ⎛ α H ⋅ K H ⎞
Δp= ⋅ ⋅⎜ ⋅ V+β ⎟ ⇒
A dτ ⎝ A ⎠
η dV ⎛ α m ⋅ K m ⎞
Δp= ⋅ ⋅⎜ ⋅ V+β ⎟
A dτ ⎝ A ⎠

53
z b) diferenţă de presiune constantă (Δp=ct)

dτ =
( α H ⋅ η) ⋅ K H
⋅ V ⋅ dV+
( β ⋅ η)
⋅ dV
Δp ⋅ A 2 Δp ⋅ A

τ=
( α H ⋅ η) ⋅ K H V 2
⋅ +
β⋅η
⋅V
Δp ⋅ A 2 2 Δp ⋅ A
sau

τ=
( α m ⋅ η) ⋅ K m V 2
⋅ +
β⋅η
⋅V
Δp ⋅ A 2 2 Δp ⋅ A

54
z Prin prelucrarea ecuaţiei anterioare se obţine forma cea mai
utilizată în analiza datelor experimentale prin metoda
integrală:
τ ( α m ⋅ η) ⋅ K m β⋅η
= ⋅ V+
V 2 ⋅ Δp ⋅ A 2
Δp ⋅ A
Prin reprezentarea datelor obţinute la filtrarea la presiune
constantă sub forma τ/V=f(V) se obţine o dreaptă de ecuaţie:
τ
=a ⋅ V+b
V
unde:

a=
( αm ⋅ η) ⋅ K m
; b=
β⋅η
2 ⋅ Δp ⋅ A 2 Δp ⋅ A

55
z La o formă asemănătoare se ajunge dacă considerăm
filtrarea ca un proces de curgere printr-un strat poros format
dintr-un număr mare de capilare identice cu diametrul dc de
înălţime h
z În cazul filtrării cu formare de precipitat se consideră că
faza solidă nu pătrunde în interiorul porilor şi în consecinţă
numărul şi secţiunea capilarelor nu se modifică în timpul
filtrării. Datorită depunerii precipitatului deasupra straturilor
depuse anterior se modifică însă înălţimea capilarelor

56
1- curbe teoretice; 2-creşterea aparentă a rezistenţei mediului de filtrare datorată
sedimentării unor particule înaintea începerii filtrării; 3-rezistenţă aparent negativă
la filtrare datorată trecerii unei cantităţi de precipitat prin filtru (dacă filtratul este
limpede, solidele sunt reţinute în interiorul materialului filtrant ceea ce duce la
înfundarea porilor după o anumită perioadă de funcţionare a filtrului); 4-solidele
sedimentează complet, ultimile porţiuni de suspensie fiind de fapt lichid limpede ce
filtrează printr-un mediu de rezistenţă constantă;
5-sedimentează doar particulele grosiere şi rezistenţa la filtrare creşte progresiv
datorită contribuţiei particulelor fine la îngroşarea turtei; 6-particulele fine
blochează porii turtei şi/sau ai mediului de filtrare

57
Instalaţie de laborator pentru
determinarea constantelor
caracteristice filtrării; filtrarea
poate fi clasificata in funcţie de
viteza de formare a turtei în
instalaţia de laborator:
•rapidă 0,1-10,0 cm/s;
•medie 0,1-10,0 cm/min;
•lentă 0,1-10,0 cm/h

58
Utilaje de filtrare

z După regimul de funcţionare filtrele pot fi împărţite în filtre cu


funcţionare discontinuă şi filtre cu funcţionare continuă.
z Etapele operaţiei de filtrare sunt:
• introducerea suspensiei
• filtrarea propriu-zisă
• esorarea precipitatului (îndepărtarea cât mai avansată a filtratului)
• spălarea precipitatului
• esorarea precipitatului (îndepărtarea cât mai avansată a lichidului de
spălare)
• desprinderea precipitatului
• îndepărtarea precipitatului
• regenerarea materialului filtrant

59
Filtre cu funcţionare discontinuă

z Filtrul nuce (Nutsche)

60
z Filtrele nuce au suprafaţa filtrantă cuprinsă între 1-6 m2,
fiind utilizate pentru filtrarea unor volume mici de
suspensie. Grosimea stratului de precipitat depus este
cuprinsă între 50-400 mm. Pentru filtrarea suspensiilor la
temperaturi superioare temperaturii ambiante, atunci când se
lucrează cu solvenţi volatili, precum şi pentru evitarea
contaminării, se folosesc filtre închise, prevăzute cu manta
în care filtrarea se face sub presiune de aer sau gaz inert.

61
Filtru nuce cu agitare

62
63
z Filtrele nuce prezintă următoarele avantaje:
• construcţie simplă
• adaptabilitate la o mare varietate de condiţii de lucru
z Cele mai importante dezavantaje ale acestui tip de filtre sunt :
• suprafaţă mică de filtrare (faţă de spaţiul ocupat)
• productivitate mică
• spălare defectuoasă (de multe ori se formează canale în turta
de precipitat)
• manoperă multă pentru descărcarea precipitatului şi montarea
filtrului

64
Filtre presă

z Se construiesc în două variante: filtre cu camere şi filtre cu


plăci şi rame. Au în comun următoarele elemente:

• un postament solid prevăzut cu două bare orizontale ce


au rol de susţinere a plăcilor filtrante;

• elemente filtrante îmbrăcate în pânză de filtru (suprafaţa


de filtrare este egală cu dublul ariei plăcilor);

65
Secţiune printr-un filtru presă
cu camere cu evacuare
individuală (1 a), respectiv
comună (2 a) şi plăcile
filtrante corespunzătoare
(1b), (2b)

66
Filtru cu plăci

67
a) placă; b) ramă; S-suspensie; F-filtrat

68
Filtre cu funcţionare continuă

Principiul de funcţionare al unui filtru rotativ cu suprafaţă exterioară


S-alimentare suspensie; C-cuvă cu suspensie; C.R. cuţit de raclare; P-precipitat;
1-filtrare; 2- desecare precipitat 3 –spălare precipitat ; 4-desecare precipitat
spălat; 5- desprindere precipitat; 6-regenerare pânză

69
Filtru celular cu tambur

70
Filtru celular cu discuri

71