Sunteți pe pagina 1din 27

OPERAȚIA DE FILTRARE.

Echipamente de filtrare cu funcționare continuă și


echipamente de filtrare cu funcționare în șarjă

Popescu Dragoș-Paul
Iancu Antonia Maria
Dan Andreea Luminița
F.A.I.M.A Grupa 1524
Cuprins

Pagina
Capitolul 1. Operația de filtrare 2
1.1 Generalități 2
1.2 Factorii care influențează filtrarea 3
1.3 Bazele teoretice ale operației de filtrare 5
Capitolul 2. Echipamente de filtrare 6
2.1 Tipuri de aparate de filtrare 6
2.2 Clasificarea echipamentelor de filtrare 6
2.3 Echipamente de filtrare cu funcționare continuă 7
2.3.1Filtrul circular cu vid cu uprafața filtrantă exterioară 8
(Filtrul Oliver)
2.3.2 Filtre celulare rotative 9
2.3.3 Filttrul celular cu suprafața interioara de filtrare 11
(Filtrul Darrco)
2.3.5 Filtrele sub presiune cu funcționare continuă 12
(Gh.Iordache)
Capitolul 3. Filtre cu funcționare periodică (în șarjă) 14
3.1 Filtre cu strat granular 14
3.2 Filtre nuce (tip lentilă) 17
3.3 Filtre cu elemente filtrante verticale (cu saci) 18
3.4 Filtrul presă 19
3.5 Filtre sweetland 23
3.6 Filtrul Vallez 24
Bibliografie 26

1
Capitolul 1.
Operația de filtrare
1.1 Generalități
Operația de filtrare este operația hidrodinamică prin care se realizează separarea
fazelor unui amestec estrogen de tip solid-fluid, care poate fi o suspensie gazoasă sau lichidă,
având ca scop obținerea de particule solide pe suprafața/masa unui mediu poros prin care
poate să treacă numai faza fluidă.
Termenii specifici ai oprației de filtrare:

- Filtrat= baza fluidă care trece prin mediul filtrant poros;


- Precipitat = particulele solide reținute în masa sau pe suprafața mediului poros;

Ca proces hidrodinamic, filtrarea este o curgere printr-un mediu poros sub acţiunea
diferenţei de presiune aplicată pe cele două părţi ale mediului poros. Forţa motrice a
procesului, diferenţa de presiune, poate fi creată utilizând pompe (centrifuge, cu piston, de
vid) sau presiunea hidrostatică a coloanei de suspensie supusă filtrării. [1]

Comparată cu sedimentarea, filtrarea nu este condiționată de o diferență de densitate


intre fazele care se separă. Deci filtrarea reprezintă influența unui amestec eterogen fluid-
solid printr-un strat poros sub influența unei diferețe de presiune si cu reținerea la suprafața
stratului poros a particulelor solide.

Scopul filtrării este separarea suspensiei dintr-un amestec eterogen sub formă de
precipitat care conține cea mai mare parte de particule solide un filtrat care conține cât mai
puțin solid.

Stratul de precipitat care se depune la suprafața materialului poros, funcționeaza ca


strat poros filtrant și in consecință contribuie la rezistența opusa curgerii prin strat.
Separarea unei suspensii prin filtrare se poate efectua în mai multe scopuri:

- Cu scopul reținerii fazei solide care este faza importantă și a înlăturării fazei fluide
care reprezintă un reziduu;
- Cu scopul separării fazei fluide care este faza importană, de faza solidă care constituie
reziduu; cazul cel mai frecvent în industria alimentară.
- Se intalnesc și cazuri când interesează atât faza solidă cât și cea
lichidă, precum și cazuri in care se realizeaza filtrarea deși nu interesează nici faza
lichidă nici cea solidă, însă operația este impusa din alte motve. Așa cum este cazul
filtrării aerului de particule care l-ar putea polua. [2]
- În unele cazuri în industria alimentară, filtrarea nu mai este o simplă
operație de separare amestec fluid-solid, ci se urmărește reținerea microorganismelor
care se găsesc în fluid. În acest caz reducându-se numărul microorganismelor se
realizează o sterilizare parțială, deci filtrarea este sterilizantă. Acest lucru se întâlnește
în industria vinului, berii, a sucurilor, când se impun condiții speciale pentru
materialul filtrant. Tot țn industria alimentară se întâlnește cazul în care trebuie

2
limpezit un lichid ce conține cantități mici de particule solide, care sedimentează greu,
împiedicând îmbogățirea în substnță solidă prin sedimentare. Pe de altă parte, aceste
lichide care conțin particule mici nu se limpezesc prin filtrare decât după formarea
unui strat de precipitat care împreună cu materialul filtrant va contribui la separare. În
acest caz se practică adaosul unor substanțe coagulante care determină aglomerarea
particulelor foarte fine participând la formarea intițială a stratului de precipitat
artificial, ce duce la îmbunătățirea condițiilor de filtrare (așa se întâmplă în industria
vinului). În alte cazuri filtrarea este o operație de reținere a particulelor grosiere,
corpuri străine pătrunse în lichid accidental, care se separă ușor. Este cazul filtrării
laptelui în faza inițială.

Viteza de filtrare w se definește prin volumul de lichid filtrat, V care trece în unitatea
de timp pe unitatea de suprafață A și deci este echivalenta, cu viteza liniara aparentă de
trecere prin stratul filtrant. Productivitatea filtrelor se exprima fie prin debitul filtratului
evacuat, fie prin masa precipitatului depus pe filtru.

𝑉
w= ; [ 𝑚𝑠 ]
𝐴
1.2 Factorii care influențează filtrarea
Un număr mare de factori influențează filtrarea. Factori referitori la:

- Suspensie;
- Materialul filtrant;
- Precipitat;
- Perioada de spălare;
- Regenerarea materialului filtrant;
- Condiții de filtrare.

O parte dintre acești factori au valori constante pe toată durata filtrării, iar alții au
valori variabile. Constanta sau variabilitatea unora dintre acești factori depinde de modul în
care este condusă filtrarea și caracteristicile de funcționare ale filtrului respectiv. [8]
Elisab.pg134

În ceea ce privește natura suspensiei, granulometria și structura ei, concentrația în


solide precum și debitul de suspensie prelucrat, determină alegerea condițiilor de filtrare și a
instalației corespunzatoare. [3]

Suspensiile cu particule mari și necompatibile se filtrează mai ușor decât suspensiile


cu particule fine sau coloidale, care formează precipitate impermeabile, astupând porii
materialului. La fel, formele sferoidale și aciculare ale particulelor, dau precipitate foarte
permeabile, favorizând viteze mari de filtrare, în timp ce particulele sub formă de discuri dau
precipitate compacte greu de străbătut. [4]
Factorii referitori la materialul filtrant sunt:

- Natura acestuia

3
- Porozitatea
- Grosimea stratului filtrant
- Aria suprafeței filtrante
- Rezistența hidraulică

Condiția esențială impusă oricărei membrane filtrante este existența unor pori care
străbat întreaga ei grosime și care permit trecerea lichidului, dar rețin particulele solide cu
dimensiuni mai mari sau mai mici decât secțiunea transversală a porilor. Ca materiale
filtrante se pot folosi: straturi granulare de nisip, Kiselgur, cărbune, straturi fibroase din
azbest, vată de sticlă sau bumbac, țesături textile din bumbac, lână sau fibre sintetice, site
metalice sau din fire de păr, plăci poroase din cuarț, sticlă, grafit, carborund. [5]

Pentru filtrări fine, în scopul reținerii unor particule coloidale, bacterii, virusuri sau
molecule mari se folosesc membrane animale, hârtie pergament, pelicule de gelatină, colodiu,
silice, esteri de celuloză depuse pe țesături sau pe hârtie. [6]

Membranele filtrante din țesături textile sau straturi fibroase prezintă compresabilitate
mare sub acțiunea diferenței de presiune folosită la filtrare, ceea ce determină micșorarea și
deformarea porilor.
Obișnuit, materialele filtrante se montează pe niște suporturi prevăzute cu orificii,
care opun și ele o rezistență la curgerea lichidului.

O mare importanță prezintă faptul că separarea prin filtrare nu necesită o membrană


filtrantă cu pori ai căror dimensiuni medii sa fie mai mici decât dimensiunile medii ale
particulelor din suspensie. [7]

Dar, practic, se pot ivi diferite situații în funcție de diensiunile porilor și de modul de
reținere al particulelor. Astfel particulele solide se pot opri pe suprafața membranei filtrante,
dacă mărimea lor depășește secțiunea porului sau pot pătrunde în porii membranei poroase,
atunci când au dimensiuni mai mici decât a porilor. În ultimul caz, particula antrenată de
lichid poate fi oprită în interiorul porului din cauza absorbției sau frânării mecanice,
reducându-i secțiunea și determinând în felul acesta reținerea și a altor particule, fenomen
numit filtrare cu astuparea porilor. [8]

Sunt însă situații când, chiar particule foarte mici nu pătrund în interiorul membranei
filtrante, datorita formării unor mici bolți deasupra porilor, acestea permit doar treerea
filtratului, dar rețin particulele solide din suspensie realizându-se filtrarea cu formare de
precipitat. În practică, filtrarea reprezintă o combinare complexă între filtrarea cu astuparea
porilor și filtrarea cu formare de precipitate, ultima fiind cel mai des întâlnită. [9]

În ceea ce privește natura precipitatului format în procesul filtrării, influențează viteza


de filtrare. Structura precipitatului determinată de porozitate, compresabilitate,etc. și
rezistența hidraulica a precipitatului depind de proprietățile particulelor solide (dimensiuni,
sfericitate) și de proprietățile lichidului precum și de condițiile de filtrare. [10]
Dintre condițiile de filtrare care influențează desfășurarea operației, o importanță
deosebită o prezintă diferența de presiune pe fețele membranei filtrante și temperatura

4
suspensiei. Influența presiunii se manifesta mai ales la precipitatele compresibile alcătuite din
particule deformabile, de altfel cele mai întâlnite in practică.

La precipitatele necompresibile, efectele sunt contrare. Influența temperaturii asupra


vitezei de filtrare se datorează modificării vâscozității lichidului.

Creșterea vitezei de filtrare o data cu micșorarea vâscozității, a determinat aplicarea


filtrării la cald, în scopul măririi debitului filtrelor.
De cele mai multe ori filtrarea unei suspensii este urmată de spălarea precipitatului și
uneori de uscarea lui prin suflare cu aer sau alt gaz.

Spălarea urmărește îndepărtarea lichidului rămas după filtrare în porii precipitatului


de către un alt lichid de spălare miscibil cu primul. Se efectuează, fie pentru eliminarea
urmelor de filtrat din precipitatul valoros, fie pentru recuperarea cât mai înaintată a filtratului,
dacă acesta reprezinta faza care interesează. Cantitatea de lichid de spălare, concentrația lui și
durata spălării influențează, de asemenea, asupra operației de filtrare. [4] elisabeta pg.136

1.3 Bazele teoretice ale operației de filtrare [11]


Filtrarea este operația complexă care depinde de o serie de factori, unii dintre aceștia
variind în timpul procesului de filtrare. Filtrarea decurge în regim nestaționar.
Fenomenul de bază luat în considerare pentru teoria filtrării este curgerea printr-un
mediu poros. Drept medii poroase sunt considerate atât precipitatul cât și membrana filtrantă.
De asemenea, regimul de curgere admis, pe baza determinărilor experimentale de filtrare,
este regimul laminar. [5] elisab ivan pg 136
Elementele de bază de care se ține seama în teoria filtrării sunt date de :

- Natura precipitatului;
- Modul în care se realizează curgerea;
- Comportarea materialului sau a membranei filtrante (tabelul 1.1)

Elemente de bază ale filtrării


Tabelul 1.1.
Natura precipitatului Modul de curgere Comportarea membranei
filtrante
Precipitat compresibil Curgere la ∆p=const. și Fără astuparea porilor
viteză de filtrare variabilă
Curgere la w=const. și
Precipitat necompresibil pierdere de presiune Cu astuparea porilor
variabilă

5
Capitolul 2.
Echipamente de filtrare
2.1 Tipuri de aparate de filtrare[12]
În idustrie se folosesc filtre de construcție diferită, uneori de construcție foarte
complicată, condițiile lor de funcționare variind adesea de la un aparat la altul.

Clasificarea filtrelor se poate face dupa mai multe criterii ținându-se seama de modul
lor de funcționare, de modul de creare a diferenței de presiune, de direcțiile reciproce de
acțiune a forței gravitaționale și de deplasare a filtrului, sau de unele particularități
constructive.
După modul de funcționare deosebim filtre cu funcționare periodică și filtre cu
funcționare continuă, iar dupa modul în care se realizează diferența de presiune pentru
efectuarea filtrării deosebimȘ filtre care funcționează la presiune hidrostatică, filtre care
funcționează sub presiune și filtre care funcționează sub depresiune.

Filtrarea sub acțiunea presiunii hidrostatice, având valori până la 0,5 at., se folosește
puțin în industrie, îndeosebi la filtrarea apei prin filtrare cu nisip.

Când se folosesc pompe de vid, diferența de presiune variază între 0,5 și 0,9 at., iar în
cazul compresoarelr, între 0,5 și 3 at. Viteza de filtrare scade continuu, datorită creșterii
grosimii stratului de precipitat și a măririi rezistenței acestuia.

În cazul folosirii pompelor (de obicei pompe cu piston și pompe centrifuge) diferența
de presiune este 5 at. Sau poate atinge valori mult mai mari.

În funcție de natura stratului filtrant deosebimȘ filtre cu strat filtrant de granule libere,
filtre cu strat filtrant de țesătură si filtre cu strat filtrant rigid.

2.2 CLASIFICAREA ECHIPAMENTELOR DE FILTRARE [13]

Utilajele pentru filtrare – filtrele – se clasifică în funcție de mai multe criterii. În tabelul
de mai jos se prezintă o sinteză a acestor criterii de clasificare:

Tabelul 2.1 – criteriile de clasificare ale echipamentelor de filtrare


Criteriu Tipuri de filtre
 Funcționare la presiune hidrostatică
 Funcționare la presiuni mai mici decât
Modul de realizare a diferenței de presiune
presiunea atmosferică
necesară curgerii lichidului prin stratul filtrant
 Funcționare la presiuni mai mari decât
presiunea atmosferică
 Continue
Regimul de funcționare
 Periodice
 Filtrare convențională
Mărimea particulelor reținute
 Microfiltrare sau ultrafiltrare

6
Criteriu Tipuri de filtre
 Mobile
Gradul de mobilitate
 Staționare
 Utilizează filtratul
Fracțiunea ce urmează a fi utilizată  Utilizează sedimentul
 Utilizează filtratul și sedimentul
 Cu strat filtrant preexistent
 Cu strat filtrant ce se formează prin
Modul de alcătuire a stratului filtrant
prealuvionare sau aluvionare pe suport
filtrant

2.3 ECHIPAMENTE DE FILTRARE CU FUNCȚIONARE CONTINUĂ [14]


Se caracterizează prin aceea că se realizează în mod succesiv și continuu toate fazele
procesului de filtrare: alimentarea suspensiei, filtrarea, spălarea și uscarea precipitatului.
Continuitatea operației de filtrare se realizează prin divizarea suprafeței filtrante în
celule care trec succesiv prin diferite faze ale filtrării:
 aspirarea suspensiei prin pânza filtrantă;
 micșorarea conținutului de lichid din precipitat prin continuarea aspirației;
 spălarea precipitatului prin stropire cu apă;
 micșorarea conținutului de apă îmbibată în precipitat;
 slăbirea aderenței precipitatului la pânza filtrantă prin suflare de aer;
 evacuarea precipitatului;
 regenerarea suprafeței filtrante (desfundarea porilor pânzei) prin suflare cu aer.

Toate aceste operații se realizează în filtre celulare rotative prin construcție diferită.
Dezavantajele utilizării acestor tipuri de filtre sunt reprezentate de următoarele:
1) dificultăți de etanșare a celor două discuri ale capului de distribuție (vezi fig. );
2) spălarea defectuoasă datorită distribuției neuniforme a apei pe suprafața stratului de
precipitat;
3) eliminarea incompletă a apei reținută de precipitat la aspirare, după spălare;
4) există pericolul de înfundare a porilor
pânzei filtrante în cazul suspensiilor cu
granulometrie neuniformă deoarece
particulele fine se depun în primul rând
și cele mai mari rămân în suspensie.

Figura 2.3 – Schema capului de distribuție al filtrului

7
2.3.1 FILTRUL CIRCULAR CU VID CU SUPRAFAȚA FILTRANTĂ EXTERIOARĂ
(FILTRUL OLIVER) [15]

Este un filtru cu funcționare continuă, format din tamburul 1 și doi cilindrii concentrici
orizontali.
Cilindrul exterior este perforat și are rolul de suport pentru pânză. Spațiul liber dintre
cei doi cilindrii este divizat prin pereți radiali, în până la 20 de celule, fiecare celulă fiind legată
la un cap de distribuție 2. capul de distribuție este format dintr-un disc fix și unul mobil. Discul
mobil se rotește cu tamburul și are orificii dispuse pe un cerc care comunică cu capetele de
legătură de la fiecare celulă. Discul mobil alunecă etanș pe un disc fix ale cărui orificii
comunică pe fața opusă cu o sursă de vid și o sursă de aer comprimat. Tamburul este imersat
în lichid în cuva 4. La rotirea tamburului, fiecare celulă trece succesiv prin mai multe zone, în
care se realizează următoarele șase faze ale filtrării:
1. Filtrarea propriu-zisă: este atunci când celula se află în cuva 4.
Celula este pusă în legătură cu o sursă de vid care forțează filtratul să treacă prin pânză,
apoi în celulă, apoi prin conducta de legătură și capul de distribuție într-un recipient în care se
menține vidul. Precipitatul se acumulează pe exteriorul tamburului și are grosimea maximă
când celula iese din suspensie.
2. Deshidratarea precipitatului: se realizează prin menținerea în continuare a celulei în
legătură cu aceeași sursă de vid.
3. Spălarea precipitatului: se face cu ajutorul dispozitivului de stropire 5.
În această fază, celula este legată din nou la sursă de vid, de regulă altă sursă decât cea
de la filtrare, astfel încât lichidul de spălare să nu se amestece cu filtratul.
4. Deshidratarea precipitatului: se face prin menținerea celulei în legătură cu sursa de vid
folosită în faza de spălare.
5. Slăbirea aderenței precipitatului la pânza filtrantă: se realizează cu aer comprimat.
În această fază, se introduce în celulă aer comprimat prin capul de distribuție, iar
orificiul de pe discul mobil al conductei de legătură la celulă trebuie să se afle în dreptul
orificiului de pe discul fix, care este legat la sursa de aer comprimat.
6. Desprinderea precipitatului: se face cu ajutorul racletei 6.
7. Regenerarea pânzei filtrante: presupune destuparea porilor acestuia cu ajutorul suflării
aerului comprimat în celulă, înainte ca acesta să intre din nou în cuva cu suspensie.

Figura 2.3.1– Schema filtrului Oliver [

8
2.3.2 FILTRE CELULARE ROTATIVE]16]

Filtrele cu funcționare sub depresiune realizează filtrarea datorită diferenței de presiune


dintre cele două fețe ale elementului filtrant, prin aspirația fazei lichide prin intermediul unei
instalații de vid. Astfel de instalații sunt cu tambur rotativ sau cu discuri rotative.[6] teodor ioan
trașcă – pg 161

În industria alimentară, cel mai des se utilizează filtrele cu tambur rotativ. Ele se
caracterizează printr-o suprafață filtrantă montată pe suprafața laterală a unui tambur cilindric
orizontal, amplasat într-o cuvă de filtrare în care se găsește suspensia de filtrat. De obicei, cuva
are în partea inferioară un agitator pentru a împiedica depunerea suspensiei. [6] teodor ioan trașcă –
pg 161

În figura 2.3.2 de mai jos se prezintă schema filtrului rotativ celular cu depunerea
precipitatului la exterior.
Din punct de vedere constructiv-funcțional, acest filtru se compune din:
 1,2 – conducte la instalația de vid;
 3 – agitator;
 4 – cuvă;
 5,6 – conducte pentru aer;
 7 – cuțit răzuitor;
 8 – celule de filtrare;
 9 – pereți radiali;
 10 – cilindru interior din tablă;
 11 – pânza de filtrare;
 12 – cilindru perforat.

Figura 2.3.2– Schema filtrului rotativ celular

9
Avantajele care se întâlnesc la aceste tipuri de filtre sunt:
 posibilitatea folosirii vidului;
 captarea separată a filtratului și a apei de spălare;
 regenerarea suprafeței filtrante după fiecare filtrare;
 adaptabilitatea la diferite condiții de filtrare.

Modul de funcționare al acestuia:


Cilindrul orizontal perforat (12) are pe suprafața interioară aplicată pânza de filtrare
(11), iar la interior este montat un alt cilindru din tablă (10), în legătură cu cilindrul perforat
prin pereți radiali (9), care împart filtrul în compartimentele sau celulele de filtrare (8).
Cilindrul central este compartimentat în următoarele sectoare de lucru: [8] teodor ioan trasca – pg 162
 alimentare cu amestec și realizarea filtrării cu tasarea precipitatului; acest compartiment (I)
este legat la instalația de vid (conducta 1);
 spălarea precipitatului cu apa de la dușuri; se colectează filtratul în compartimentul (II),
legat la instalația de vid (conducta 2);
 desprinderea precipitatului prin suflarea de aer prin conducta (5) în compartimentul (III);
 desfundarea porilor sitei și a pânzei filtrante prin suflarea de aer prin conducta (6) în
compartimentul (IV).
Amestecul este alimentat continuu în cuva (4), în care este montat agitatorul (3).
Un astfel de filtru se utilizează în industria zahărului pentru filtrarea concentratului de
nămol, operația de filtrare cuprinzând următoarele faze: [8] teodor ioan trasca – pg 162
 faza propriu-zisă prin aspirația fazei lichide, evacuarea filtratului limpezit și depunerea
nămolului pe suprafața filtrantă; celulele în care se realizează această fază sunt în contact
cu suspensia din cuva filtrului;
 micșorarea conținutului de umiditate al nămolului depus pe tambur prin aspirația de aer
datorită depresiunii; această fază se realizează în celulele care au ieșit din zona de contact
cu suspensia din cuva de filtrare;
 spălarea precipitatului prin stropire cu apă; faza se realizează tot sub depresiune pentru a
aspira separat apa de spălare;
 micșorarea conținutului de umiditate al precipitatului după spălare prin aspirație de aer
datorită depresiunii;
 slăbirea aderenței precipitatului de pânză filtrantă prin suflare cu aer sub presiune;
 evacuarea precipitatului prin desprinderea lui de pe pânza filtrantă cu ajutorul cuțitului
răzuitor;
 regenerarea suprafeței filtrante (desfundarea porilor pânzei) prin suflare de aer.
Din cauza costului ridicat al filtrului si aparatelor anexe, filtrele rotative sunt folosite
atunci când se filtrează debite mari de suspensie cu conținut mare de fază solidă.

10
2.3.3 FILTRUL CELULAR CU
SUPRAFAȚA INTERIOARĂ DE
FILTRARE (FILTRUL DARRCO) [17]

Tipurile de filtre cu tambur cufundat,


parțial sau total, în cuvă, au inconvenientul
că particulele solide au tendința să
sedimenteze (cu toate că soluția este
agitată).

Filtrul celular cu suprafață interioară de


filtrare (Darrco) înlătură acest inconvenient,
filtrarea făcându-se de la interior spre
exterior.
Soluția este introdusă în interiorul
tamburului, acesta având pânza filtrantă
dispusă pe interior. Tamburul este
compartimentat și funcționează secvențial,
ca și filtrele cu pânză filtrantă dispusă la
exterior (tot cu cap de distribuție).
Precipitatul depus pe suprafața interioară
Figura 2.3.3– Filtrul Darrco; a) sectiune este tăiat de un cuțit, cade într-o pâlnie și
transversala; b) sectiune longitudinala. este evacuat de un sistem de transport
(vibrator, cu melc etc.).
Regenerarea pânzei filtrante, după îndepărtarea precipitatului, se face cu aer sub
presiune, care trimite particulele în soluția de la baza tamburului. Pentru mărirea suprafeței de
filtrare a fost realizat un filtru celular cu discuri. Discurile, cu pânză filtrantă pe ambele fețe,
sunt fixate pe un arbore tubular central, cu care comunică și sunt scufundate în soluția din cuvă.
Cuva are formă semicilindrica.
Filtratul este absorbit de fiecare disc și ajunge în arborele central tubular, de unde este
evacuat. Precipitatul este curățat cu cuțite sau rulouri care acționează, separat, pe suprafața
fiecărui disc.
Desfășurarea ciclului de filtrare este condusă de un distribuitor, care are legatură cu
fiecare disc, iar procesul se desfășoară ca la filtrele celulare cu tambur rotativ
Filtrele nu acționează independent, ele fac parte dintr-o instalație, care în unele cazuri
este foarte complexă. O astfel de instalație de filtrare cu filtru celular rotativ este prezentată în
figura de mai jos.
În figura 2.3.4ste prezentată schema unei instalații pentru un filtru celular cu tambur
rotativ, având în componență următoarele elemente:
 1 – filtru celular rotativ;
 2 – rezervorul de soluție;
 3 – pompa de alimentare;
 4 – rezervorul pentru filtrat;
 5 – conductă de compensare a presiunii;
 6 – pompa de vid;
 7 – separator de picături;
 8 – coloana barometrica.

11
Figura 2.3.4 – Instalatie pentru un filtru celular cu tambur rotativ

2.3.5 FILTRELE SUB PRESIUNE CU FUNCTIONARE CONTINUA [18]


Sunt impartite in compartimente, fiecare compartiment fiind in alta faza a procesului
de filtrare. Spalarea panzei filtrante are loc in unul din compartimente dupa care ciclul se reia
(fara oprirea utilajului). [11] gheorghe iordache – pg133
O varianta constructiva folosita, in industria zaharului, este filtrul Gaudfrin. Intr-o cuva
cilindrica inchisa si lucrand sub presiune de aer sunt montate rame verticale, dispuse radial, pe
care sunt intinse panze filtrante, pe ambele fete ale ramei. [11] gheorghe iordache – pg133
Ramele impart cuva in mai multe compartimente. Intre compartimente, in partea
inferioara sunt pereti despartitori radiali fixati pe fundul cuvei si care se ridica pana la o anumita
inaltime. In timpul functionarii un sistem mecanic complex roteste ramele, dar le si ridica in
dreptul peretilor fixi ca sa treaca peste ei, dupa care ramele revin la pozitia initiala, in momentul
in care toate ramele au trecut deja in compartimentul urmator. Coborarea ramei se face brusc,
datorita unei came pe care a urcat rama la cursa de ridicare, miscare care ajuta la desprinderea
precipitatului de pe panzele filtrante. [12] gheorghe iordache – pg134
In primul compartiment, datorita presiunii aerului o suspensie de kieselgur in apa este
impinsa spre rama si se depune pe panza filtranta. Trecand in compartimentele urmatoare, din
solutia din vas, incepe sa se depuna precipitat. Presiunea este in crestere cu fiecare nou
compartiment, ajutand la filtrarea solutiei. Filtratul trece, datorita presiunii aerului, in interiorul
ramei de unde urca la partea superioara a cuvei fiind apoi evacuata. Rama trece apoi in
compartimentul de spalare unde, sub presiunea aerului, care circula in contracurent prin panza
filtranta (de la interiorul ramei catre exteriorul ei) si a unei parti din filtrat purjat cu o pompa
pe suprafata panzei se desprinde precipitatul si se realizeaza si o regenerare a acesteia.

12
Precipitatul desprins impreuna cu lichidul purjat cad in compartimentul de evacuare, unde un
melc malaxor mentine amestecul de lichid si namol, care astfel poate fi eliminat pe conducta
de evacuare. Atat evacuarea filtratului cat si a precipitatului se face prin intermediul unor
compartimente speciale cu supape, pentru a mentine presiunea de aer din aparat. Dupa aceasta,
rama trece in compartimentul urmator si isi reia ciclul de lucru. [12] gheorghe iordache – pg134
Regimul de lucru din fiecare compartiment este realizat cu ajutorul unui cap de
distributie.
Desi suprafata filtranta este mai redusa decat la alte tipuri de filtre sub presiune, totusi
manopera redusa pentru operare si functionarea continua face ca acest filtru sa fie folosit destul
de mult in diverse domenii industriale, inclusiv in industria alimentara.

Figura 2.3.5– Filtrul cu functionare continua tip Gaudfrin

13
CAPITOLUL 3. Filtre cu funcționare periodică (în șarjă) [19]

În această categorie sunt cuprinse aparatele de filtrare la care mediul filtrant este
fix, pe toate elementele filtrului realizându-se aceleași faze: introducerea suspensiei, formarea
stratului de precipitat, spălarea și evacuarea acestuia, recondiționarea mediului filtrant.

3.1 Filtre cu strat granular


Sunt utilizate pentru filtrarea debitelor mari de lichid. În acest scop, stratul filtrant
este format din granule de nisip (filtrarea apei, a acizilor, a soluțiilor de săruri), marmură sau
calcar (filtrarea alcaliilor), antracit sau mangal (filtrarea apei). Tot din această categorie fac
parte filtrele cu acțiune combinată cum sunt: filtre pentru decolorare cu carbune activ și pământ
decolorant, filtre cu schimbători de ioni, etc.

Filtrele cu strat granular sunt întrebuințate la filtrarea apei potabile. Acestea, din
punct de vedere al vitezei de filtrare sunt: filtre lente, filtre rapide și filtre ultrarapide.

În mod obișnuit, filtrele de apă potabilă sunt bazine din beton sau metal, care au un
fund drenant ce susține stratul filtrant granular de nisip.

Filtre lente sunt bazine de beton de secțiune diferită, acoperite sau descoperite,
prevăzute cu un fund drenant cu fante alcătuite din plăci poroase din beton care susțin stratul
de nisip filtrant cu grosimea 0,5-1,25 m, prin intermediul stratului de pietriș care împiedică
trecerea granulelor de nisip prin orificiile fundului de beton. Pietrișul se toarnă în șanțuri
după ce a fost introdus într-o suspensie de ciment. Prin întărirea pietrișului, granulele de nisip
se lipesc între ele și de pereții șanțului, formând o masă cu pori mari cu rezistență mecanică
suficientă pentru susținerea stratului de nisip și totodată cu mare permeabilitate pentru
trecerea filtratului.

Filtrarea are loc sub acțiunea coloanei hidrostatice a lichidului supus filtrării, de obicei
cca 1m înălțime. Viteză de filtrare la aceste filtre variază între 0,1-0,5 m3/m2 ∙ h ; aceasta
scade prin colmatarea stratului filtrant, ajungând sub limită de economicitate. În acest caz,
filtrul trebuie curățit pentru a elimina stratul de suspensii depuse și concomitent se elimină un
strat de nisip de 2-5 cm de la suprafață. Dacă colmatarea este de profunzime, se face
regenerarea filtrului prin spălarea sau înlocuirea totală a nisipului. La anumite intervale de
timp se procedează la regenerarea totală a filtrului. Dimensiunile granulelor de nisip folosite
sunt între 0.3-1mm. Caracteristic la aceste filtre este formarea la suprafața stratului de nisip
filtrant a așa-numitei membrane biologice, care reține particulele fine și bateriile, dând filtrate
clare și sterilizate. Până la formarea membranei biologice, filtratul este tulbure.

14
Instalația este echipată de asemenea cu conducte pentru aducerea apei, de evacuare a apei
filtrate, de golire perfectă a bazinului, de evacuare a apei de deasupra filtrului, de prea-plin și
de umplere a filtrului în sens invers curentului normal de funcționare. Filtrele lente au un bun
efect sterilizant, construcție simplă, dar productivitate mică, reclamă manoperă multă și
suprafețe mari
de amplasare;
nu pot fi
mecanizate.

Figura 3.1. Filtre lente

Filtrele rapide se deosebesc de cele lente prin


viteza de filtrare de 2-5 m3/m2 ∙ h , iar cele
ultrarapide 25-100 m3/m2 ∙ h și prin calitatea
bacteriologică a apei filtrante. Materialul
filtrant al acestor filtre este nisipul cuarțos sau
antracitul. Gosimea stratului filtrant este de
0,7-0,9m.

Figura 3.2

Filtrarea se face de sus în jos, fie sub acțiunea presiunii hidrostatice a unui strat de apă (la
filtrele rapide deschise), fie sub acțiunea presiunii de pompare (la filtrele rapide închise).
Deci, lichidul străbate nisipul de sus în jos, și se colectează sub stratul filtrant, într-un sistem
colector tip dren care în perioada de spălare servește ca distribuitor pentru injectarea aerului
și a apei de spălare. Din cauza spălărilor frecvente, aici membrana biologică nu se mai poate
forma și, ca atare, efectul său de purificare înaintată se compensează prin adăugarea unor
coagulanți și sterilizanți. Adăugarea de coagulanți se face în apa brută, iar apa filtrată obținută
se recomandă a fi sterilizată înainte de a fi folosită.

15
La filtrele rapide închise, în perioada de spălare
se folosește aer comprimat atât pentru afânarea
nisipului, cât și pentru forțarea apei filtrate să
străbată nisipul în sens ascendent.

Figura 3.3

La acestea, și apa brută se aduce sub presiunea de pompare. Tot în această categorie intră
și cele mai simple dispozitive de filtrare pentru reținerea impurităților grosiere din lapte. În
aceste aparate se găsește montată o plasă de nylon destul de fină pe un cadru metalic de
diferite forme pentru realizarea unei suprafețe cât mai mari prin care să treacă laptele, dar să
fie reținute particulele grosiere. Aici nu se formează precipitat deoarece plasa de nylon
trebuie curățată periodic, de obicei se montează
două astfel de aparate, unul în stare de funcționare,
iar celălalt în repaos.

În categoria filtrelor cu cuvă, în care filtrarea are


loc sub presiune constantă se încadrează și cazanele
de filtrare din industria berii, utilizate pentru
filtrarea mustului de bere.

Figura 3.4

Cazanul are fund plat, iar deasupra acestuia un alt fund din sită filtrantă. Sitele filtrante
pot fi cu perforații circulare cu ochiuri de diametru 0,8 mm, sau alungite, deci
dreptunghiulare cu lungimea 2-3 cm și lățimea 0,6-
0,8 mm. Sitele filtrante sunt segmentate pentru a fi
ușor demontate și curățite. Cazanul de filtrare este
prevăzut și cu agitator pentru afanarea borhotului,
realizând o bună afânare necesară filtrării, spălării și
evacuării borhotului.

Figura 3.5

16
3.2 Filtre nuce (tip lentilă) [20]
Cele mai simple filtre orizontale sunt construite după modelul filtrelor nuce de laborator
(figura 3.6). Ele sunt formate dintr-un recipient cilindric sau paralelipipedic deschis sau
închis (1) , prevăzut cu racorduri pentru
introducerea suspensiei și evacuarea
filtratului, respectiv racorduri pentru legătură
la instalația de vid sau de gaz comprimat
când funcționează sub presiune.

Pe placa perforata ușor curbată (lentilă)


(2) se așează pânza filtrantă (3) . Aceasta
desparte spațiul superior, unde se introduce
suspensia, de spațiul inferior, unde se adună
filtratul. Poate lucra sub presiune de 3-4 at
sau sub vid (0,4-0,8at).

Figura 3.6

Aceste filtre pot fi prevăzute și cu manta de încălzire. Suspensia se introduce pe partea


superioară, deasupra stratului filtrant, și se face legătura cu rezervorul de vid sau pompa de
vid. Filtratul se adună în partea inferioară, sau trece prin conducta de legătură într-un rezervor
sub vid. După terminarea filtrării, se lasă filtrul sub vid, pentru a se îndepărta cât mai mult din
lichidul care îmbibă precipitatul. După evacuarea filtratului, sau după schimbarea
rezervorului de recepționare a filtratului, se aduce pe filtru apa de spălare care să pătrundă
uniform prin întreaga secțiune a turtei de precipitat. După spălare, se menține încă un timp
aspirarea aerului, pentru eliminarea apei de spălare din precipitat și pentru spălarea
precipitatului.

Filtrul prezintă avantajul posibilității de îndepărtare avansată a lichidului din precipitat,


construcție simplă, robustă, ușor de supravegheat în exploatare, preț de cost redus,
adapabilitate la diferite condiții de lucru, posibilitate de spălare repetată și uniformă când
precipitatele nu fomeaza fisuri. Filtrele nuce se pot construi din materiale metalice sau
nemetalice, anticorozive, etc., cu descărcare manuală, basculante sau cu descărcare
gravitațională. Ca dezavantaje ale aparatului amintim: productivitate redusă și consum de
manoperă la descărcare. Se construiesc cu suprafețe de 1-6 m2 și grosimi ale stratului de
precipitat depus între 50-400mm. Pentru a se mări viteza s-au construit filtre etajate, cu
descărcare automată fie prin basculare, fie prin desfacerea părții inferioare, astfel că placa
filtrantă cu precipitatul de înclină în jos și precipitatul cade de la șine sau se îndepărtează cu
niște raclete.

17
3.3 Filtre cu elemente filtrante verticale (cu saci) [21]
Filtrele din această categorie sunt construite din mai multe elemente filtrante (obișnuit
verticale), perdele, legate între ele printr-o conducta pentru colectarea precipitatului.
Elementele filtrante sunt construite în forme variate, dar au în comun sacul cu pânză filtrantă
care îmbracă sita, rame, lanțuri de distanțare și țeava găurită pentru aspirarea filtratului din
interiorul pânzei filtrante. Deci filtrele cu saci sunt aparate a căror elemente filtrante sunt saci
de pânza îmbrăcați pe țevi perforate, scufundați în suspensie. Filtratul se aspiră din interiorul
sacului, iar precipitatul se depune pe suprafața exterioară a sacului. Pentru a evita lipirea
pereților sacului în timpul aspirației, în interiorul fiecărui element filtrant atârnă lanțuri de
lungimi egale, site sau table ondulate, suspendate de țeava suport. Mai multe asemenea
elemente sunt legate la o țeava colectoare de filtrat.

Figura 3.7 (pg 153 Elisabeta Ivan)

Filtrul cu saci schițat mai sus este alcătuit din 30 sau mai multe element filtrante (1) ,
fixate pe ramă (2) și scufundate în cuva de suspensie (7). Aceasta cuvă are fundul conic,
prevăzut uneori cu un agitator, pentru a evita sedimentarea suspensiei. Cadrul rigid (2) este
suspendat cu ajutorul unui scripete (3) de o traversă, astfel încât se poate deplasa atât în plan
orizontal, cât și vertical. Prin crearea vidului în conducta colectoare, suspensia este aspirată
de elemente filtrante, precipitatul depunându-se pe pânza filtrantă (4) , iar filtratul străbate
sacul îmbrăcat pe lanțuri (5) și intră în conducta colectoare de unde este evacuat. După
terminarea filtrării, blocul filtrant este trecut la un alt rezervor care conține apa de spălare.
Spălarea precipitatului se face în același mod ca și filtrarea. Apoi, blocul filtrant este trecut
într-un recipient gol, unde se face suflarea cu aer comprimat prin conducta colectoare, în
scopul desprinderii precipitatului de pe pânza sacilor. După curățirea blocului filtrant, se trece
la o nouă filtrare.

Aceste filtre se găsesc în industria zahărului sub denumirea improprie de filtre mecanice.
Acestea nu pot lucra decât la presiuni mici. Tocmai elementele filtrante de construcție
asemănătoare, dar montate într-o manieră închisă, fac posibilă filtrarea la presiune cuprinsă
între 4∙10-5 -5∙10-5 N/m2.

O construcție asemănătoare se întrebuințează în industria vinului.

18
Figura 3.8

Aici elementele filtrante sunt sub formă de site tubulare tronconice, din plasă de bronz,
liber atârnate de o placă de susținere prinsă între capacul aparatului și vasul cilindric al
filtrului. Alimentarea se face în spațiul cilindrului, lichidul este impns sub presiune, trece prin
sacul filtrant, ajunge la partea superioară printr-un dispozitiv în formă de supapă și este
evacuat . Pentru formarea stratului filtrant, din cauza conținutului redus de suspensie al
vinului, se adaugă în vin în mod normal 0,1% diatomita. După colmatare se golește vinul din
spațiul de lichd nefiltrat și se realizează spălarea. Spălarea se face cu apă prin circulație în
sens invers cu vinul, din interior spre exteriorul sacilor filtranți, pentru ca apa să antreneze
stratul care s-a depus în exteriorul sacilor (site). Apoi se reîncepe operația de filtrare. Filtrul
poate funcționa până la presiuni de 1∙106 N/m2, având viteză de filtrare până la 3 m3/m2 ∙ h.

3.4 Filtrul presă [22]


Sunt filtre cu funcționare periodică larg răspândite în industria chimică, concentrând o
mare suprafat de filtrare într-un aparat de dimensiuni relativ reduse. În aceste filtre, operația
de filtrare este mult mai accelerată prin trimiterea ichidului la presiuni de 3-4 at. Filtrul-presă
este alcătuit dintr-o serie de camere despărțite între ele prin plăci, în care se așează pânză
filtrantă. Suspensia introdusă sub presiune în aceste camere se filtrează, precipitatul
rămânând presat pe pânză, iar filtratul se scurge prin canalele prevăzute cu plăci.

Caracteristicile generale ale acestor filtre sunt:


- Suprafața mare de filtrare într-un spațiu redus;
- Grosime mare a stratului de precipitat, formând turte care pot trece direct la uscare;
- Deservire ușoară;
- Posibilități de a fi construite din materiale anticorozive;

19
- Se pot adapta pentru toate condițiile de filtrare (suspenzii ușor sau greu filtrabile, cu
conținut mic sau mare de fază solidă; filtrări la rece sau cald; la presiune ridicată; filtrări de
substanțe volatile, rău mirositoare sau toxice).
Dezavantaje :
- Funcționare intermitentă;
- Manoperă multă pentru demontare și remontarea elementelor filtrante după fiecare șarjă;
- Spălarea defectuasa a precipitatului;
- Consum mare de pânză filtrantă.
În filtrele-presă, diferența de presiune se realizează prin pomparea amestecului filtrant cu
ajutorul unei pompe, realizându-se la presiuni de circa 1∙106 N/m2 .

În funcție de construcția elementelor filtrante, deosebim:


 Filtre-presă cu plăci (cu camere);
 Filtre-presă cu plăci și rame.

Filtru presă cu plăci (camere) [23]

Acesta are ca elemente filtrante o serie de plăci așezate una lângă alta pe barele
postamentului de susținere, susținându-se pe umerii cu care sunt prevăzute.

Figura 3.9

Aceste plăci au o formă circulară sau dreptunghiulară, au suprafața striată (pentru a nu se lipi
pânza filtrantă de plăci) și au un orificiu central pentru îndepărtarea suspesiei. La acest filtru,
elementele filtrante sunt identice cu excepția primului și ultimului, care au formă specială
pentru a rezista presiunii mecanice de strângere a întregului sistem. După reunirea și
strângerea elementelor filtrante (pânzele servesc și drept garnituri de etanșare), suspensia se
pompează prin orificiile centrale sub 3-5 at în filtru, unde se distribuie prin deschiderile
centrale în spațiile închise între plăcile în care se adună precipitatul. Deci, plăcile sunt
îmbrăcate în pânză. Evcuarea filtratului se face de către fiecare placă (filtratul se prelinge prin

20
canalele de pe fețele striate ale plăcilor) la partea inferioară a plăcilor și apoi se colectează în
țeava de evacuare.

Figura 3.10

Operația de filtrare continuă până când viteza de filtrare devine neeconomică, sau până la
umplerea camerelor dintre cele două plăci cu precipitat. Acest mod de evacuare a filtratului
numită evacuare deschisă are avantajul că se poate controla funcționarea fiecărei plăci, iar
dezavantajul că la filtrarea lichidelor calde se pot degaja vapori, iar la lichidele mirositoare
sau toxice nu se pot menaja muncitorii care manipulează aparatele. De aceea, pentru aceste
lichide se face evacuare închisă, care se realizează printr-o construcție specială a plăcilor, în
care găurile de evacuare ale plăcilor comunică cu un canal colector format în lungul filtrului.

Precipitatul se elimină după demontare filtrului. Distanța între plăci, deci grosimea stratului
de precipitat este de 20-30mm, deci de utilizează suspensii diluate. Pentru spălare, apa se
trimite pe același traseu cu suspensia.

Acest filtru este unul dintre cele mai utilizate din industria alimentară.

Filtrul presă cu plăci și rame[24]

Spre deosebire de cel cu plăci, are două tipuri de elemente filtrante; unele sub formă de
plăci de construcție asemănătoare cu plăcile de la celălalt filtru, și unele sub formă de rame,
cadre goale în interior, realizându-se astfel un spațiu mai mare pentru depunerea
precipitatului. La acest aparat, plăcile alternează cu ramele goale, cu grosime de 20-50mm,

21
care la partea superioară sunt prevăzute cu un orificiu pentru distribuirea suspensiei, adusă
printr-un canal central. Pânza filtrantă îmbracă plăcile. Suspensia nu intră prin centru, ci
lateral printr-un canal ce străbate atât plăcile, cât și ramele, pătrunzând între plăci prin
orificiile prevăzute în rame.

Figura 3.11

Filtratul se evacuează prin canale, fie din fiecare placă, fie printr-un canal comun. Spălarea
se face introducând apa pe același drum ca și suspensia, fie introducând apa de spălare în
contracurent prin canale speciale (tot a doua placă având canal pentru apa). În primul caz,
viteza de spălare este egală cu viteza de filtrare în momentul final al filtrării, iar în al doilea
caz, viteza de spălare este de patru ori mai mică, deoarece se dublează drumul străbătut de
apă (întreaga grosime a precipitatului și nu jumătate ca și la filtrare) și se micșorează de două
ori suprafața de filtrare deoarece tot a doua pânză este activă.

Filtrele-presă, în general, sunt construite cu plăci de dimensiuni standardizate: 300x300,


400x400, 600x600, 800x800, 1000x1000. Materialele din care se construiesc sunt extrem de
variate. Se folosesc metale (fontă, diferite oțeluri, aluminiu), plastice turnate, etc.

În categoria filtrelor presă, pentru industria alimentară, se încadrează și fitrele-presă


sterilizate, care au structură adaptată operației de reținere a microorganismelor și sunt extrem
de răspândite în special pentru filtrarea berii, a vinului, a unor băuturi și a sucurilor de fructe.

22
Figura 3.12

Filtrele-presă sterilizate se deosebesc de filtrele-presă uzuale prin faptul că pânza filtrantă


este înlocuită cu o placă filtrantă construită corepunzator operației, cu material filtrant special
depus pe un suport. Materialul filtrant special poate fi : fibre de azbest, fibre de celuloză, sau
frecvent particule de diatomita care se depun pe un suport metalic, formând o placă filtrantă.
Placa filtrantă poate fi formată dintr-un material sau un amestec de materiale. Condiția
importantă este ca materialul să aibă proprietăți absorbante cât mai pronunțate. În spațiul
dintre două plăci se montează membrane filtrante, constuite prin presarea mterialului special
filtrant. La terminarea filtrării, membranele se spală, și apoi se fierb pentru sterilizare. Pe
aceste filtre se rețin particule de ordinul a 1-2 µm.

3.5 Filtre sweetland[25]


Filtrul sweetland are elemente filtrante circulante identice, în formă de discuri; ele sunt
suspendate transversal înăuntrul unei mantale cilindrice, a cărei jumătate inferioară se
deschide prin rotire în jurul unei balamale. Închiderea etanșă a mantalei se face prin
excentrice cu pârghie. Elementele filtrante comunică cu exteriorul prin câte un niplu, în
legătură cu o conductă comună colectoare. Între niplurile și conducta colectoare sunt
prevăzute robinete și tuburi scurte de sticlă, pentru controlul limpidității filtratului și deci a
bunei funcționari a fiecărui element filtrant. Pentru filtrare, suspensia pompată în filtru se
repartizează uniform în lungul filtrului cu ajutorul plăcii de repartizare și filtrează prin
elementele filtrante. Filtratul trece prin niplurile și tuburile de sticlă ale elementelor filtrante
și este colectat de conducta comună. Spălarea se face pompând apă de spălare în locul
suspensiei; apa de spălare parcurge același drum cu suspensia și filtratul (spălare în
echicurent).

23
Precipitatul este desprins cu apa introdusă printr-o conductă prevăzută cu găuri în dreptul
fiecărei fețe a discurilor filtrante. Evacuarea precipitatului se face fie deschizând partea
inferioară a filtrului, fie antrenandu-l prin deschiderile de golire, împreună cu apa de
desprindere.

Avantajele acestui filtru sunt: concentrarea unei mari suprafețe filtrante într-un spațiu
redus și deservirea ușoară. Dezavantajele sunt: deși elementele filtrante sunt identice, filtrarea
și spălarea sunt totuși neuniforme din cauza așezării neegale a precipitatului pe discurile
filtrante (strat mai gros și cu granule mai mari în partea inferioară a discurilor).

Figura 3.13

3.6 Filtrul Vallez [26]


Filtrul vallez cu elemente filtrante rotative înlătură defectul neuniformității stratului de
precipitat, constatat la celelalte filtre cu elemente verticale. Un element filtrant este format
dintr-o împletitură din sârmă groasă, având de ambele părți câte o sită fină. Interiorul
discurilor comunică cu interiorul arborelui tubular pe care ele sunt fixate. Arborele cu
discurile filtrante este montat într-o manta și se rotește cu 1-2 rot/min.

Suspensia intră prin mai multe deschideri la partea inferioară a filtrului și trece prin
discurile filtrante; filtratul este colectat prin interiorul arborelui. Grosimea stratului de
precipitat este controlată prin deschideri dreptunghiulare cu capace etanșe sau printr-un
dispozitiv care permite urmărirea grosimii stratului din exterior. Spălarea precipitatului se
face introducând apă de spălare în locul suspensiei; apa de la spălare este colectată tot prin
interiorul arborelui.

Pentru desprinderea precipitatului se introduce aer comprimat prin interiorul arborelui și


aer sau apa prin conductă cu duze prevăzute în dreptul ambelor fețe ale fiecărui disc fitrant.
Precipiatul este evacuat din filtru cu un transportator elicoidal.

24
Figura 3.14

25
Bibliografie

[1] ...............Ioan Băisan “Operații și tehnologii în industria alimentară”

[2]...[12]...... Elisabeta Ivan, Iulian Craiu, Nicolae Ionita „Operații și aparate în industria
alimentară ``Editura MIRTON Timişoara 2003

[13]..............Teodor Ioan Trașcă “Utilaje în industria alimentară”

[14]………. Elisabeta Ivan, Iulian Craiu, Nicolae Ionita „Operații și aparate în industria
alimentară ``Editura MIRTON Timişoara 2003

[15]………Notite de curs

[16]………. Teodor Ioan Trașcă “Utilaje în industria alimentară”

[17], [18]……….Gheorghe Iordache “Mașini și utilaje pentru industria alimentară”

[19].....[26]........ .. Elisabeta Ivan, Iulian Craiu, Nicolae Ionita „Operații și aparate în industria
alimentară ``Editura MIRTON Timişoara 2003

Figura 2.3, Figura 3.1 Figura 3.2,Figura 3.3, Figura 3.4, Figura 3.5, Figura 3.6, Figura 3.7,
Figura 3.8, Figura 3.9, Figura 3.10, Figura 3.11, Figura 3.12, Figura 3.13,Figura 3.14
……..Elisabeta Ivan, Iulian Craiu, Nicolae Ionita „Operații și aparate în industria alimentară
``Editura MIRTON Timişoara 2003

Figura 2.3.1, figura 2.3.2 …. Teodor Ioan Trașcă “Utilaje în industria alimentară”

Figura 2.3.3, figura 2.3.4, figura 2.3.5 …. Gheorghe Iordache “Mașini și utilaje pentru
industria alimentară”

Tabelul 1.1..... Elisabeta Ivan, Iulian Craiu, Nicolae Ionita „Operații și aparate în industria
alimentară ``Editura MIRTON Timişoara 2003

Tabelul 2.1 ... Teodor Ioan Trașcă “Utilaje în industria alimentară”

26