UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE

PROIECT
OPERAȚII UNITARE ÎN INDUSTRIA
ALIMENTARĂ
FILTRAREA

CUPRINS

Introducere 3
SUCEAVA 2019
Considerații teoretice 4
Factori care influențează filtrarea 8
Utilaje pentru filtrare 11
Prezentarea unui studiu de caz 14
Concluzii 17
Bibliografie 17

FILTRAREA

I. Introducere

Filtrarea este o metodă de separare a impurităţilor solide din fluide în urma curgerii prin
medii poroase permeabile, denumite medii filtrante sau filtre.

Suspensie Q

SUCEAVA 2019
Δp=p1 –p2 Mediu filtrant

Fluid filtrat

Fig.1. Schema principiului filtrării

Curgerea fluidului supus filtrării (suspensia) cu debitul Q prin mediul filtrant, se produce
sub acţiunea diferenţei de presiune (căderea de presiune) Δp dintre presiunea p1 din amonte şi p2
din aval de filtru. Această cădere de presiune poate fi asigurată de următoarele condiţii: forţa
gravitaţională, presiunea fluidului, vacuumul din aval de filtru, forţa centrifugă (cazul aplicării
separatoarelor centrifugale ca instalaţii de filtrare). Noţiunii de filtrare i se poate atribui şi
posibilitatea separării componenţilor unor sisteme (amestecuri) omogene lichide sau gazoase,
utilizând straturi granulare active ca de exemplu: înlăturarea substanţelor colorate sau rău
mirositoare cu ajutorul cărbunelui activ, dedurizarea cu schimbători de ioni, separarea
componenţilor nocivi din aerul poluat cu filtrele măştilor de gaze, separarea prin cromatografie.
Aceste procese se bazează pe efectele proceselor de adsorbţie ori ale reacţiilor chimice pe
suprafaţa granulelor stratului filtrant activ. În comparaţie cu celelalte metode sau procedee de
separare, filtrarea nu este condiţionată de diferenţa densităţilor fazelor care se separă. În acest
capitol se vor trata bazele teoretice ale filtrării sistemelor fluid – solid.

Viteza de filtrare este definită prin cantitatea de lichid ce străbate unitatea de suprafață de
support filtrant în unitatea de timp. Dacă se notează cu:
V – volumul filtratului, în m3 ;
A – suprafața de filtrare, în m 2;
τ – durata procesului de filtrare, în s
atunci viteza de filtrare poate fi exprimată prin ecuația:
dV
w¿
Adτ

SUCEAVA 2019
 Fig.2.

II.Considerații teoretice

II.1.1.Scopul filtrării
 Separarea fazelor unei SUSPENSII în:
– un PRECIPITAT cu un conținut cât mai ridicat de faza solidă;
– un FILTRAT cu un conținut cât mai redus de faza solidă.
 Filtrarea este o separare între faza solidă a suspensiei și substanța dizolvată în faza lichidă
a suspensiei.
 Când lichidul este prețios sau când precipitatul trebuie purificat, filtrarea este urmată de
SPĂLAREA precipitatului cu un lichid adecvat care îndepărtează soluția din precipitat și
recuperează substanța solubilă valoroasă.

SUCEAVA 2019
 Reținerea fazei solide de către suprafața filtrantă - la începutul acestei faze filtratul este de
obicei tulbure si trebuie readus încă o data la filtrare
 Rținerea fazei solide se face în principal de către stratul de precipitat format pe suprafața
 Spălarea precipitatului pentru îndepartarea substanței solubile, a cărei soluție îmbibă
precipitatul
 Regenerarea suprafeței filtrante: îndepărtarea precipitatului, spălarea suprafeței filtrante,
destuparea porilor.

Separarea impurităţilor solide are ca scop înlăturarea solidelor dintr-o suspensie relativ
concentrată. Se pot distinge câteva categorii de separare:
• filtrarea simplă (fără spălare şi stoarcere);
• filtrarea urmată de stoarcere cu aer sau gaz comprimat;
• filtrarea, spălarea simplă şi stoarcerea;
• filtrarea, spălări multiple şi stoarcerea;
• filtrarea solidelor îndesate (îngroşate);
• filtrarea şi repunerea în suspensie a concentratului solid.

Purificarea (limpezirea) constă în eliminarea unei cantităţi relativ mici de solide fine sau
coloizi aflaţi în suspensie în fluidul de purificat. Limita concentraţiilor între filtrarea prin
„separarea de solide” şi „purificarea (limpezire)” se situează între 0,1 la 0,15 % (procente de
masă). Anumite filtre de limpezire nu permit recuperarea materiilor solide în stare pură, acestea
fiind reţinute sau amestecate în interiorul mediului filtrant (filtre de nisip, cartuşe filtrante).
Operaţia de limpezire (purificare) care include şi microfiltrarea, se aplică în următoarele cazuri: ƒ
pentru obţinerea unui fluid curat, limpede, clar sau transparent; ƒ pentru a facilita tratamente
ulterioare; ƒ pentru protejarea instalaţiilor contra abraziunii mecanice produse de impurităţile
solide. Se pune întrebarea dacă un filtru care permite separarea solidelor din lichide poate asigura
şi limpezirea lichidelor. Experienţa arată că filtrele care permit separarea solidelor sub formă de
„turtă” (cake) nu asigură totdeauna purificarea sau limpezirea satisfăcătoare, fiind necesară o
operaţie suplimentară de filtrare secundară denumită „filtrare fină prin microfiltrare”. Filtrarea de
siguranţă are ca scop eliminarea impurităţilor care se găsesc accidental într-un fluid deja curăţit
(de exemplu filtrarea uleiului de masă înaintea îmbutelierii). Nu există limite de comparaţie între
filtrarea de limpezire sau purificare de filtrarea, de siguranţă, iar aceleaşi filtre pot fi utilizate în
ambele cazuri. Separarea (filtrarea) grosieră, se aplică pentru eliminarea impurităţilor de
dimensiuni mari existente în cantităţi mici în fluid. Se utilizează fie ca operaţie preliminară de
prefiltrare (înaintea filtrării propriuzise), fie pentru protejarea aparaturii şi utilajelor tehnologice,
schimbătoare de căldură, pompe sau aparataj hidraulic.

Din punct de vedere al mecanismului de reținere a particulelor solide, filtrarea poate fi:

a)      superficială (la suprafața filtrului) ex: filtrarea apei prin pietriș

b)      de profunzime (de adâncime) în cazul adsorbției.

Fazele operației de filtrare sunt:

SUCEAVA 2019
1.       inițierea filtrării în care materialul filtrant reține particulele solide iar filtratul fluid se
supune unei noi filtrări.

2.       filtrarea propriu zisă prin care se rețin toate particulele solide, chiar și cele mici.

3.       spălarea precipitatului.

4.       zvântarea (uscarea) precipitatului.

5.       regenerarea suprafeței filtrante.

1.2.Teoria filtrării

Filtrarea prin stratul de precipitat

Filtrarea este o curgere de lichid printr-un strat granular. Se constată în timp o creștere a grosimii
stratului și a rezistenței hidraulice .

Ecuația generală a filtrării prin stratul de precipitat este:

   

R - este rezistența hidraulică a stratului de precipitat la momentul τ. Ea se exprimă in kg/m4s.

Δp -  reprezintă pierderea de presiune in stratul de precipitat

ε -  reprezintă porozitatea precipitatului

σ – suprafața specifică a granulelor

η – vascozitatea dinamică [Pa/s]

l – grosimea stratului de precipitat [m]

A – aria filtrului [m2]

r – rezistența hidraulică specifică a stratului [m]     unde V este volumul, x este fracția

volumică de fază solidă în suspensie, iar A este aria.

Ecuația diferențială a filtrării prin stratul de precipitat

SUCEAVA 2019
 ·        pentru Δp=constant: 

Prin integrarea relatiei de mai sus obținem: 

·        pentru  =constant:       si  

Filtrarea prin strat de precipitat si prin filtru:

Δp’ – diferența de presiune necesară pentru trecerea filtratului prin stratul suport

Δp -  diferența de presiune necesară pentru trecerea filtratului prin stratul de precipitat.

·        pentru Δpt=constant avem ecuatia lui Ruth:

in relația de mai sus: 

                                  

Ecuația    reprezintă ecuația unei drepte cu coeficienții unghiulari 2a si b.

·        pentru  =constant avem:

Spălarea precipitatului

SUCEAVA 2019
Precipitatul se face cu apa al cărei debit este:

1.3. Medii şi materiale filtrante

Materialele utilizate ca elemente filtrante trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• caracteristici filtrante ridicate (permeabilitate sau capacitate de curgere şi capacitate de filtrare);
• posibilitatea regenerării uşoare a structurii permeabile prin decolmatare;
• rezistenţă mecanică suficientă pentru solicitările exterioare (presiunea de lucru a fluidului,
solicitările din timpul procesărilor mecanice);
• rezistenţă la acţiunea corozivă a fluidului;
• să permită evacuarea completă a turtei depuse;
• cost scăzut;
• prelucrabilitate bună în timpul procesărilor tehnologice de fabricare.

În practica filtrării se utilizează o multitudine de medii şi materiale filtrante. Materialele

filtrante sunt materiale poroase permeabile, de regulă dispuse în straturi de grosime
corespunzătoare, sub formă de membrane sau în vrac (granulare). Oricare ar fi natura materiei
primare din care este confecţionat mediul filtrant (metalică, nemetalică, organică, minerală,
sintetică, vegetală, animală), modul de împachetare şi arhitectura structurii poroase permeabile,
un corp poros permeabil filtrant este considerat ca fiind constituit din două faze componente:
scheletul solid (matricea solidă) şi reţeaua porilor intercomunicanţi. Matricea solidă de bază
asigură forma fizică a mediului sau elementului filtrant şi capacitatea portantă la solicitările
mecanice exterioare în funcţionare. Reţeaua porilor intercomunicanţi înconjoară faza solidă,
asigurând funcţiile de filtrare: permeabilitatea şi capacitatea de filtrare. Cele două faze se
determină reciproc una pe cealaltă. Astfel, dacă proporţia volumică procentuală a uneia creşte,
cealaltă scade procentual în mod corespunzător.

III.Factorii care influențează filtrarea:

a) Suspensia - granulometria suspensiei

- structura suspensiei

- concentratța suspensiei

- natura suspensiei

- cantitatea sau debitul suspensiei

b) Materialul filtrant

                   - natura materialului

SUCEAVA 2019
                   - dimensiunile porilor

                   - aria suprafeței filtrului

                   - rezistența hidraulică a materialului filtrant

c) Precipitatul

                   - rezistența hidraulică a precipitatului

                   - compresibilitatea precipitatului

                   - umiditatea finală a precipitatului

d) Condițiile de filtrare

                   - presiunea de filtrare

                   - temperatura de filtrare

                   - durata filtrării

                   - viteza de filtrare

                   - funcționarea continuă sau discontinuă a filtrului

A. Factori referitori la amestecul eterogen:

1.      Natura amestecului eterogen . De regulă particulele din amestec pot avea stare amorfă sau
cristalină. Particulele amorfe dau straturi de precipitat care tasează ușor, conducând la pierderi de
presiune în strat. Particulele cristaline dau straturi de precipitat necompresibile, cu permeabilitate
mare si asigură astfel un debit mai bun al filtratului.

2.      Granulometria particulelor. Mărimea particulelor în stratul permeabil este cuprinsă între

1mm si 1μ. Particulele mari dau precipitate permeabile, spre deosebire de particulele cu
dimensiuni mici care dau precipitate cu permeabilitate scazută.

Condițiile de formare a amestecului eterogen, tratarea prealabilă a acestuia respectiv substanțele

auxiliare pot modifica mult structura și rezistența precipitatului, respectiv viteza de filtrare.

Substanțele auxiliare adăugate pot avea diverse roluri:preformarea stratului de precipitat (prin
adaos de 0,1% substanța sistemul devine produciv). Adaosurile pot fi folosite și la decolorarea
precipitatului.

3.     Conținutul procentual de particule solide raportat la filtrat. Acesta este important prin aceea
că dacă este prea ridicat stratul de precipitat se formează prea repede, iar dacă este prea scăzut

SUCEAVA 2019
poate duce la formarea greoaie a stratului de precipitat. Uneori precipitatul trebuie format cat mai
repede pentru a asigura filtrarea sterilizantă.

4.      Vâscozitatea fluidului influențeaza direct rezistența hidraulică la curgerea filtratului prin

strat.

Factori referitori la materialul filtrant. Pentru o filtrare optimă materialul filtrant trebuie

să aibă anumite proprietăți:

-          să rețină particulele solide din amestec;

-          să prezinte rezistența hidraulică cat mai mică;

-          să nu se umfle în contact cu apa sau cu fluidul;

-          să fie uțor de procurat si ieftin.

B. Factori referitori la precipitat:

1.      să aibă rezistență hidraulică minimă;

2.      să aibă grosime optimă. Stabilirea grosimii optime se face experimental.

C. Factori referitori la condițiile de realizare a filtrării:

1.      Diferența de presiune realizată între cele două fețe ale stratului poros să fie cât mai
uniformă. La inceputul filtrarii să fie mică și să crească odata cu înaintarea filtrării. Este
necesară și o repartizare uniformă a presiunii pe întreaga suprafaă a filtrului.

2.      Viteza de filtrare. Aceasta este exprimată prin raportul dintre volumul de filtrat, aria de

filtrare și durata operației:  . Viteza de filtrare este influențată și de vâscozitate.

3.      Temperatura amestecului. Aceasta poate avea influențe favorabile atunci cand produce
coagularea unor substanțe care ar îngreuna filtrarea, sau influențe nefavorabile când duce la
umflarea materialului filtrant sau la solubilizarea unor particule solide din amestec pe care vrem
să le eliminăm.

D. Materialele filtrante:

1.      table perforate cu Φ=1,5-3mm. De regulă acestea sunt destinate ca suport de

rezistență pentru precipitat, acesta fiind lipsit de rezistență mecanică.

2.     împletituri metalic

SUCEAVA 2019
3.      țesături textile

4.      hârtia de filtru

5.      straturi granulare (nisip)

6.      cărbune activ

7.      gel de silice

8.      materiale fibroase: celuloză, azbest.

IV.Utilaje pentru filtrare

Clasificare:

După modul in care se realizeaza diferența de presiune la efectuarea filtrării filtrele se

grupează în:

1.      filtre care funcționează la presiune hidrostatică – curgerea are loc sub influența presiunii
coloanei de lichid;

2.      filtre care funcționează sub presiune

3.      filtre care funcționează sub depresiune

După modul de realizare al filtrării întâlnim filtre cu funcționare continuă și filtre cu funcționare

discontinuă sau periodică.

Filtre cu funcționare discontinuă:

a)      filtre presă - cu placi

                        - cu plăci si rame

b)      filtre presă sterilizante

c)      filtre cu saci

d)      filtre presă cu elemente filtrante orizontale

Filtrele presă

SUCEAVA 2019
Caracteristica principală a acestor filtre este concentrarea unei suprafețe de filtrare mari într-un spațiu cu
dimensiuni relativ reduse. Deși este unul din cele mai vechi, este cel mai răspândit și în prezent datorită
avantajelor pe care le prezintă:

-         precipitatul se obține sub formă de tarte care pot fi trimise direct la uscare;

-         se adaptează usor la condiții variabile de lucru;

-         poate fi construit din materiale rezistente la coroziunea anumitor agenți;

Funcționarea intermitentă, efortul cerut pentru manevrarea elementelor, spălarea defectuoasă a

precipitatelor și uzura relativ rapidă a pânzelor sunt principalele dezavantaje ale acestora.

In filtrele presă, diferența de presiune se creează prin pomparea amestecului de filtrat cu ajutorul
unei pompe, putandu-se realiza presiuni de pana la 106 Pa.

Elementele componente ale unui filtru presa sunt:

-         postamentul prevăzut cu două bare orizontale pentru susținerea elementelor

filtrante;

-         elementele filtrante susținute prin umerii lor pe barele postamentului (60-70

elemente filtrante);

-         dispozitivul de strângere a elementelor filtrante într-un bloc etanș. Etanșarea se

realizeaza prin intermediul panzelor filtrante asezate intre elementele filtrante.

In afara de filtrul propriu zis mai sunt ca anexe: rezervorul de alimentare, pompa, sistemul de
colectare al filtratului  si sistemul de evacuare al precipitatului.

Dupa tipul constructiv al elementelor filtrante se deosebesc doua tipuri de filtre presa: filtre presa
cu placi si filtre presa cu placi si rame.

Filtrul presa cu placi. Acesta are ca elemente filtrante o serie de placi asezate una langa alta.

SUCEAVA 2019
                                                                                      

                                                a)                                                                     b)

Fig.3. Filtre presǎ cu plǎci si rame cu plǎci

a)      1- cadru metalic, 2- grinzi, 3 – umeri de sprijin rame, 4 – intrarea zemii filtratǎ,
5 – intrare apǎ spǎlare, 6- surub strangere, 7- jgheab colector zeamǎ filtratǎ si apǎ de
spǎlare 8,9- vane pentru trecerea zemii respectiv a apei de spǎlare.

b)      1- brate de sprijin, 2-grinzi cadru metalic, 3- intrare zeamǎ tulbure, 4- iesire
filtrat

Placa are un orificiu central de alimentare, o margine cadru cu suprafața netedă pentru a se
asigura strangerea etanșă, o suprafață în interiorul cadrulri neted, prevazută cu striuri care
ușurează scurgerea filtratului, iar la partea inferioară unul sau două canale de colectarea a
filtratului. La extremități se găsesc plăci de capăt și un dispozitiv de străngere și etanșare.

După poziția și forma canalului de evacuare a filtrului se deosebesc două tipuri de filtre-presă cu
plăci:

-         cu evacuarea printr-un racord cu robinet care se poate inchide sau deschide si
filtratul curge intr-un canal deschis (filtrul deschis);

-         cu canal interior de evacuare, etans, comun pentru toate placile (filtrul cu evacuare
inchisă).

Primul tip este frecvent folosit in industria alimentară, deși evacuarea deschisă se consideră
dezavantajoasă pentru filtrarea lichidelor calde, putând degaja vapori și miros. El prezintă
avantajul controlului filtrării la fiecare placă și chiar al separării unei plăci dacă se observă că la
ea apare lichidul tulbure.

Suspensia supusă filtrării este pompată în camerele filtreului presă între pânzele filtrante.
Precipitatul rămâne intre pânze, lichidul trece prin porii pânzei intre pânza și placa, este colectat
la partea inferioară și printr-un racord iese de la fiecare placă în canalul colector. Operația de
filtrare se continuă până când viteza de filtrare devine neeconomică sau până la umplerea
camerelor cu precipitat. După filtrare se realizează în unele cazuri spălarea precipitatului cu apă
care circulă în același sens cu filtratul.

Evacuarea precipitatului se realizează prin depărtarea plăcilor și desprinderea manuală a

precipitatului de pe pânze. Pânzele se curață, se spală, sunt uscate si refolosite.

SUCEAVA 2019
Filtrul presă cu plăci se folosește pentru filtrarea suspensiilor cu un conținut mic de substanțe
solide, deoarece spațiul destinat pentru precipitate este mic. Grosimea maximă a unei turte nu
depăsește 25-30 mm.

Tiltrul presă cu plăci și rame (fig.3.) are două tipuri de elemente filtrante: unul sub formă de
placă cu orificiul prevăzut pentru alimentare practicat într-unul din colțurile superioare, iar altele
sub formă de ramă. Acesta poate funcționa în sistem deschis sau închis.

Rama este un cadru gol care prezintă un orificiu pentru alimentare iar când este cazul
(evacuare in sistem inchis) și orificiu pentru evacuare. Montarea filtrului se realizează prin
introducerea a câte unei rame între două plăci, inclusiv intre placa de capăt și placa curentă.
Pânza filtrantă în mod normal înconjoară placa și trebuie să aibă un orificiu în dreptul canalului
de alimentare și de evacuare. Rolul ramei este sa mărească camera care se formează între două
plăci, camera destinată precipitatului.

Filtrele presa cu plăci și rame sunt intrebuințate în special pentru filtrări în care suspensia
inițială are un conținut mare de sediment sau pentru precipitatele poroase cu rezistență mică la
filtrare. Dimensiunile uzuale standard sunt 800x800 si 1000x1000 mm. Materialele constructive
ale filtrelor presă sunt: fonta, oțelul, aluminiul, masele plastice turnate etc.

V.Studiu de caz

FILTRAREA VINULUI
Filtrarea vinului este o tehnică generală de limpezire care constă in trecerea unui lichid tulbure
printr-un strat filtrant foarte fin. Ca orice procedeu mecanic, filtrarea pune o problemă de calitate
și una de cantitate. Calitatea se referă la limpiditatea obținută în condițiile în care înșușirile
gustative ale vinului trebuie respectate, iar cantitatea vinului filtrat este determinate de suprafața
de filtrare, respectiv randamentul filtrării.
Debitul unui filtru este volumul care se scurge într-o unitate de timp. Acesta se diminuează pe
măsură ce impuritățile se depun pe stratul filtrant, producând blocajul progresiv sau
colmatarea. Randamentul unui filtru este volumul vinului filtrate într-un ciclu de filtrare până la
colmatarea sa.
PLĂCI  FILTRANTE
Plăcile filtrante sunt in general constituite din material și forme variate. Principalele materiale
utilizate sunt: fibre celulozice (țesături de bumbac, pasta de hartie, diatomite (sinonime: pământ
de infuzorii, silice fosila, Kieselgur), iar mai recent perlite.
Plăci filtrante: sunt structuri poroase de filtrare fabricate din fibre de celuloză în amestec cu
Kieselgur, perlița și rășini sintetice pe baza de poliamide. Ele sunt tipizate la dimensiuni de
20×20 cm, 40×40 cm, 60×60 cm si 80×80 cm. Prezintă rezistență mecanică la presiune și
rezistență la diferiți solvenți minerali și organici. Plăcile filtrante prezintă doua fețe, o față
rugoasă cu porii mari este față de intrare a lichidelor și o față netedă cu porii mai mici este față
de ieșire a lichidelor. Recomandăm plăcile filtrante HOBRA produse de Hobra Cehia într-o
gamă diversificată cu respectarea standardelor de calitate impuse in UE.

SUCEAVA 2019
Mărimea porilor variază  între 0,2 si 45 microni, în funcție de mărimea porilor plăcile sunt
marcate cu numere, însoțite de coduri care exprimă randamentul de filtrare și rețenția nominală
în microni proprii fiecarui producător.
• Plăci pentru filtrarea vinului Grosiera/Clarifiantă cu structură poroasă mare, diametrul
porilor fiind cuprins intre 45 – 4 microni, identificate cu codul HOBRA S100N, S80N, S60N,
S40N, S30N. Sunt destinate pentru prima filtrarea a vinurilor noi după primul pritoc, a celor
incarcate cu tulbureală, mustului și uleiului.
∙ Plăci pentru filtrarea vinului Fina care asigură o limpezire mai bună, reduce sedimentele fine
și parțial microorganismele, eficiența înaintea filtrării sterile sau inainte de stocare. Mărimea
porilor este cuprinsă între 8 – 0,8 microni, identificate cu codurile HOBRA S20N, S15N, S10N.
• Plăci pentru filtrarea vinului Sterilizante rețin în totalitate microorganismele din vin (drojdii
și bacterii), sterilizare la rece a vinurilor înainte de îmbuteliere. Mărimea porilor este cuprinsă
între 0,9 – 0,2  microni, identificate cu codurile HOBRA ST7N, ST5N, ST3N.
∙ Filtrarea vinului relativ limpede, pentru vinurile relativ limpezite prin alte metode se
recomandă cel puțin o filtrare  fină sau direct sterilă pentru a da vinului o stabilitate, limpiditate
și luciu perfecte înainte de expedierea în vrac sau înaintea îmbutelierii.
∙ Filtrarea vinului cu defecte, vinuri cu mirosuri străine sau culoare nepotrivită. Pentru aceste
vinuri recomandăm plăcile cu carbon activ sau carbune activ  care au rolul de a reține culoare si
miros. Retenția aceasor plăci este legată numai de culoare și miros nu rețin impurități.
Înainte de folosire plăcile filtrante trebuie spălate cu multă apa deoarce primele cantitati de vin ar
putea avea gust de celuloză. De altfel primii litri de vin după începerea filtrării se pun separat.
Pentru evitarea acestor probleme recomandăm montarea plăcilor filtrante pe filtru în stare uscată
și trecerea unei cantități de apă potabilă prin filtru pentru spălare și îndepărtarea eventualului
gust de carton. Plăcile filtrului vor fi strânse treptat, pe măsură ce se imbibă cu apa.
Plăcile filtrante trebuie să lucreze la presiune constantă. Este mai bine daca presiunea de filtrare
se obtine prin diferența de nivel si gravitație, decat cu ajutorul pompei. La presiune prea ridicată
unele plăci pot abandona fibre care sunt vizibile în vin dar această problemă ține de calitatea
plăcilor filtrante.
Cele doua fețe ale plăcilor nu sunt identice. Vinul intră pe partea rugoasă, neconsolidată a plăcii
și iese pe partea netedă, consolidată. De acest lucru trebuie ținut seama cănd se face montarea
plăcilor filtrante în filtru, totdeauna prima placă se montează cu partea rugoasă spre sorbul
pompei după care se alternează fețele.

Plăcile filtrante au aplicații foarte variate, de la filtrarea  vinului până la filtrarea oțețului,

filtrarea băuturi distilate, filtrare bere, filtrare ulei, filtrare bio-diesel. Aceste filtre prezintă
avantajul că sunt ieftine și usor de întretinut și de utilizat. În prezent ele se confecționează numai
din oțel inoxidabil AISI 304 si AISI 316, iar plăcile solide sunt din material plastic, putând fi și
din oțel inox. Dezavantaje în schimb sunt destul de numeroase. 

SUCEAVA 2019
 Fig.5
.

Filtru cu plăci

SUCEAVA 2019
VI.Concluzii

Filtrarea este o operație mecanică sau fizică de separare din soluții sau gaze, printr-un filtru, a
unor substanțe (particule) solide, insolubile, dar cu densitate apropiată de cea a lichidului
sau gazului în care se găsesc.
Această operație este foarte necesară în industria alomentară ,deoarece prin filtrare se produc
alimente, băuturi mult mai limpezi, cu un aspect mult mai plăcut și mai sănătoase.

BIBLIOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org/wiki/Filtrare
https://sim.utcluj.ro/stm/download/Procedee_separare/Cap_5.pdf
http://www.scrigroup.com/tehnologie/merceologie/Filtrarea21356.php
http://cadredidactice.ub.ro/gavrilalucian/files/2012/11/ou1-c6-filtrarea.pdf

SUCEAVA 2019