TESTE GRILĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENȚĂ

DREPT CIVIL – DREPTURI REALE

1. Modalitățile juridice ale dreptului de proprietate sunt proprietatea comună; /

proprietatea anulabilă;
2. Modalitățile juridice ale dreptului de proprietate sunt proprietatea rezolubilă; /
proprietatea anulabilă;
3. Modalitățile juridice ale dreptului de proprietate sunt proprietatea comună;
4. Modalitățile juridice ale dreptului de proprietate sunt proprietatea rezolubilă; /
anulabilă; / comună;
5. Reprezintă modalități juridice ale dreptului de proprietate proprietatea comună pe
cote-părți și proprietatea comună în devălmășie;
6. Reprezintă modalități juridice ale dreptului de proprietate proprietatea comună pe
cote-părți obișnuită sau temporară;
7. Modalitățile juridice ale dreptului de proprietate sunt forme complexe sub care se
poate prezenta dreptul de proprietate, atunci când nu mai este pur și simplu, ci afectat de o
condiție rezolutorie sau suspensivă, amenințat de o cauză de anulare sau atunci când aparține
concomitent mai multor persoane;
8. Ne aflăm în prezența proprietății rezolubile atunci când aceasta a fost afectată de o
condiție rezolutorie; / de o condiție suspensivă;
9. Ne aflăm în prezența proprietății rezolubile atunci când aceasta a fost afectată de o
condiție suspensivă;
10. Ne aflăm în prezența proprietății rezolubile atunci când aceasta a fost afectată de o
condiție suspensivă; / de o condiție rezolutorie;
11. Proprietatea rezolubilă poate rezulta din contracte; / lege;
12. În cazul dreptului de proprietate rezolubilă dobânditorul bunului sub condiție
rezolutorie poate exercita toate prerogativele unui proprietar pur și simplu; / condiția
rezolutorie, înainte dea se îndeplini, nu afectează existența și efectele dreptului, cu toate
atributele sale; / este recunoscut dobânditorului sub condiție rezolutorie dreptul de a efectua,
cu privire la bun, acte de administrare și acte de dispoziție;
13. Modalitățile juridice ale dreptului de proprietate sunt proprietatea rezolubilă,
proprietatea anulabilă, proprietatea comună;

1
 14. Modalitățile juridice ale dreptului de proprietate sunt proprietatea rezolubilă; /
proprietatea anulabilă; / proprietatea comună;
15. Toate actele juridice consimțite de un proprietar sub condiție rezolutorie, care se
împlinește, acte făcute în favoarea terțelor persoane, urmează să se desființeze pe baza principiului
statuat prin adagiul nemo ad alium plus juris trasfere potest quam ipse habet;
16. Când condiția rezolutorie este pendinte, dobânditorul sub asemenea condiție poate
exercita asupra lucrului toate drepturile unui proprietar pur și simplu;
17. Efectul retroactiv al anulării actului translativ de proprietate se produce în raporturile
dintre părți, dar și față de terțele persoane;
18. În cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părți obișnuită sau temporară, dreptul
de proprietate al fiecărui coproprietar este determinat în mod abstract, sub forma unei fracțiuni
matematice, bunul nefiind divizat corespunzător cotelor părți;
19. În cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părți forțată, dreptul de proprietate al
fiecărui coproprietar este determinat în mod abstract, sub forma unor procente, bunul nefiind
divizat corespunzător cotelor părți;
20. Care este deosebirea dintre proprietate comună pe cote-părți și indiviziune. Dreptul de
proprietate comună pe cote-părți are ac obiect un bun luat ut singuli, pe când în cazul
indiviziunii aceasta are ca obiect un patrimoniu (o universalitate juridică);
21. Care este deosebirea dintre proprietate comună pe cote-părți și indiviziune. Dreptul de
proprietate comună pe cote-părți are ac obiect un bun luat ut singuli, pe când în cazul
indiviziunii aceasta are ca obiect un patrimoniu (o universalitate juridică);
22. Coproprietatea sau indiviziunea poate lua naștere din succesiune; / lege, act juridic; /
convenție;
23. Coproprietatea sau indiviziunea nu poate lua naștere din exercitarea unei detenții
precare;
24. În raport de durata sa, proprietatea comună pe cote-părți, poate fi obișnuită și
temporară sau forțată;
25. Actele materiale de folosință asupra bunului de proprietate comună pe cote-părți
obișnuită sau temporară se pot face de către fiecare coproprietar, cu condiția de ase respecta
drepturile celorlalți coproprietari; / de către fiecare coproprietar, conform acordului
coproprietarilor;
26. Actele materiale de folosință asupra bunului de proprietate comună pe cote-părți
obișnuită sau temporară pot fi făcute de către fiecare coproprietar, cu condiția de ase respecta
drepturile celorlalți coproprietari;

2
 27. Atunci când, în cazul proprietății comune pe cote-părți obișnuite sau temporare,
coproprietarii nu se înțeleg cu privire la folosința materială a bunului, instanța poate dispune
partajul folosinței; / împărțirea bunului și încetarea coproprietății; / fie partajarea folosinței
și menținerea proprietății comune pe cote-părți, fie împărțirea bunului și încetarea
coproprietății
28. În cazul proprietății comune pe cote-părți obișnuite sau temporare, actele de administrare
sunt supuse regulii majorității;
29. În cazul proprietății comune pe cote-părți obișnuite sau temporare, actele de administrare
nu pot fi încheiate decât cu acordul majorității simple a coproprietarilor;
30. În cazul proprietății comune pe cote-părți, instanța judecătorească poate încuviința
efectuarea de acte de administrare cu privire la bunul comun numai în cazul în care unul dintre
coproprietari se află în imposibilitatea de a-și exprima voința sau dacă acesta se opune în mod
abuziv la efectuarea unui act de adminsitrare indispensabil menținerii unității sau valorii
bunului;
31. Actele de administarre care limitează în mod substanțial posibilitatea unui coproprietar
de a folosi bunul comun în raport cu cota sa parte ori care impune acestuia o sarcină excesivă prin
raportare la cota sa parte sau la cheltuielile suportate de ceilalți coproprietari nu vor putea fi
efectuate decât cu acordul acestuia;
32. Orice acte juridice de dispoziție cu privire la bunul comun, actele de folosință cu titlu
gratuit, cesiunile de venituri imobiliare și locațiune încheiate pe termen mai mare de trei ani și
actele care urmăresc exclusiv înfrumusețarea bunului nu se pot încheia decât cu acordul tuturor
coproprietarilor;
33. În cazul proprietății comune pe cote-părți obișnuite sau temporare, actele juridice cu
privire la cota-parte ideală, abstractă asupra dreptului se pot face de fiecare coproprietar în mod
liber;
34. Creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului
comun sau pot cere instanței împărțirea bunului, caz în care urmărirea se face asupra părții
de bun sau, după caz asupra sumei de bani cuvenite debitorului;
35. Proprietatea comună pe cote-părți obișnuită sau temporară este concepută ca o stare
vremelnică, motiv pentru care sunt nule convențiile prin care se renunță la dreptul de a cere
partajul sau prin care se constituie obligația de a rămâne perpetuu în indiviziune; /
coproprietarii pot încheia convenții pentru menținerea stării de indiviziune pe o durată de cel
mult 5 ani;
36. Partajul sau împărțeala este modul specific de încetare a coproprietății, iar acțiunea prin
care se solicită partajul este imprescriptibilă;

3
 37. Modul specific de încetare a stării de coproprietate îl constituie partajul, iar acțiunea în
partaj este imprescriptibilă extinctiv;
38. Încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care
partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească;
39. Coproprietatea poate înceta prin dobândirea cotelor-părți ale tuturor
coproprietarilor de către unul singur dintre aceștia; / atunci când toți coproprietarii
înstrăinează cotele-părți care le aparțin unei terțe persoane; / pe calea partajului;
40. Coproprietatea obișnuită sau temporară poate înceta prin partaj voluntar; / partaj
judiciar;
41. În cazul în care partajul unui bun imobil construcție necesită efectuarea anumitor lucrări
este necesară autorizație administrativă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 50/1991
modificată și republicată;
42. Bunurile asupra cărora există coproprietatea forțată se caracterizează prin aceea că în
unele situații sunt bunuri accesorii față de altele acre sunt bunuri prinicpale;
43. În cazul în care bunurile proprietate comună pe cote-părți forțată sunt bunuri accesorii
nu pot fi înstrăinate separat de bunurile principale față de care au un caracter accesoriu;
44. În cazul proprietății comune pe cote-părțiforțate, aceasta nu poate lua sfârșit prin
împărțirea bunului comun accesoriu necesar al bunului principal, care formează dreptul de
proprietate exclusivă; / poate înceta pentru părțile coproprietate forțată ale unui immobil
clădire cu mai multe unități locative sau spații cu altă destinație, numai cu acordul tuturor
coproprietarilor;
45. În cazul proprietății comune pe cote-părți forțate aceasta este determinată de
destinația bunului asupra căruia poartă; / se menține independent de voința coproprietarilor;
46. În cazul proprietății comune pe cote-părți forțate folosința trebuie să se înfăptuiască
numai în interesul utilizării fondului căruia i-a fost afectat bunul comun accesoriu; / folosința
nu trebuie să aducă atingere drepturilor egale și nemijlocite ale celorlalți coproprietari;
47. În cazul în care bunul proprietate comună pe cote-părți forțată are caracter accesoriu,
exercitarea dreptului de proprietate comună pe cote-părți forțată se face în scopul utilizării
fondului căruia i-a fost afectat bunul accesoriu;
48. Zidul, șanțul, precum și orice altă despărțitură între două fonduri sau prezumate a fi în
prorpietate comună a vecinilor dacă nu rezultă contrariul din titlul de proprietate, dintr-un
semn de necomunitate ori dacă proprietatea comună nu a devenit proprietate exclusivă prin
uzucapiune, în condițiile legii;

4
 49. Există proprietate periodică atunci când mai multe persoane exercită succesiv și
repetitiv atributul folosinței specific dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau
imobil, în intervale de timp determinate, egale sau inegale;
50. Vecinul care nu a contribuit la realizarea despărțiturii comune poate dobândi un drept de
coproprietate asupra despărțiturii plătind jumătate din valoare actualizată a materialului și
manoperei folosite și după caz, jumătate din valoarea terenului pe care despărțitura a fost
construită, cu respectarea dispozițiilor de carte funciară;
51. Coproprietarii sunt ținuți să suporte cheltuielile ocazionale de întreținerea și repararea
despărțiturilor comune, proporțional cu dreptul fiecăruia, dar, fiecare coproprietar poate să nu
participe la cheltuielile de întreținere și reparare, renunțând la dreptul său de prorietate
asupra despărțiturii comune, cu respectarea dispozițiilor legale în materie de carte funciară;
52. În cazul dreptului de proprietate comună în devălmășie nici dreptul de proprietate și
nici bunul asupra căruia poartă nu sunt divizate și determinate;
53. În cazul dreptului de proprietate comună în devălmășie nici dreptul de proprietate și
nici bunula supra căruia poartă nu sunt divizate și determinate;
54. Temeiul juridic al revendicării îl constituie dreptul de proprietate;
55. Temeiul juridic al revendicării îl constituie dreptul de proprietate;
56. Acțiunea în revendicare este acțiune petitorie;
57. Acțiunea în revendicare este acțiune petitorie;
58. Acțiunea în revendicare este acțiune reală;
59. Proprietarul care a închiriat un lucru, atunci când refuză să i-l restituie la termenul
stipulat în contract, poate introduce împotriva acestuia din urmă o acțiune în revendicare; / o
acțiune personală care ăși are temeiul în contractul de locațiune;
60. Fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în
orice acțiune privitoare la coproprietate;
61. În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară dovada dreptului de proprietate se face
cu extrasul de carte funciară;
62. În lipsa extrasului de carte funciară, proba dreptului de proprietate este dificil de făcut,
deoarece nu s-au redactat înscrisuri doveditoare ale transmisiunii dreptului de proprietate
asupra bunului imobil; / înscrisurile întocmite nu conțin și planuri topografice pentru
delimitarea bunului imobil dobândit; / principiul relativității actelor juridice face ac actele
juridice să producă efecte juridice numai între părțile care le-au încheiat, succesorii universali
ai acestora și succesorii cu titlu universal, nefiind opozabile terților;
63. În lipsa exttrasului de carte funciară, în proba dreptului de proprietate există dificultăți și
datorită efectelor produse de principiul relativității actelor juridice, conform cu care acestea produc

5
efecte numai între părțile care le-au încheiat și succesorii universali ai acestora și succesorii cu
titlu universal;
64. În cazul acțiunii în revendicare imobiliară prin titlu înțelegem un act translativ de
proprietate; / un act declarativ; / atât un act translativ de proprietate, cât și un act declarativ;
65. Termenul general de prescripție pentru drepturile reale este 10 ani;
66. Acțiunea în revendicare imobiliară poate fi paralizată prin uzucapiune;
67. Acțiunea în revendicare imobiliară poate fi paralizată prin prescripție achizitivă;
68. Urmare a admiterii acțiunii în revendicare se restituie bunul revendicat liber de orice
sarcini; / cu accesoriile sale;
69. În cazul acțiunii în revendicare când acțiunea nu este introdusă de către toți
coproprietarii, pârâtul poate cere instanței judecătorești introducerea în cauză a celorlalți
coproprietari în calitate de reclamanți, în termenul și condițiile prevăzute în Codul de
procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane;
70. Dacă bunul revendicat a pierit datorită unui caz fortuit sau din cauz de forță majoră și
posesorul a fost de rea credință riscul îl suportă reclamantul proprietar numai dacă pârâtul
dovedește că bunul ar fi pierit chiar dacă se afla la proprietar;
71. Urmare a admiterii acțiunii în revendicare, posesorul de bună credință păstrează
fructele până la data introducerii acțiunii în revendicare;
72. Urmare a admiterii acțiunii de revendicare, posesorul de rea-credință restituie toate
fructele lucrului percepute sau pe care a omis să le perceapă, sau valoarea acestora, dacă le-a
consumat;
73. Urmare a admiterii acțiunii în revendicare, posesorul de rea-credință restituie toate
fructele lucrului, percepute sau nepercepute sau valoarea acestora, dacă le-a consumat;
74. Urmarea a acțiunii în revendicare, posesorul de rea-credință are dreptul la plata
cheltuielilor necesare și la plata cheltuielilor utile, în măsura sporului de valoare realizat de
lucru în momentul restituirii;
75. Urmare a admiterii acțiunii în revendicare, posesorul de rea-credință este în drept să
rețină cheltuielile necesare și pe cele utile, în măsura sporului de valoare realizat de lucru în
momentul restituirii;
76. Urmare a admiterii acțiunii în revendicare, posesorul fie de bună credință, fie de rea-
credință are dreptul să ceară întotdeauna cheltuielile necesare; / are dreptul la restituirea
totală a cheltuielilor utile; / are dreptul la restituirea parțială a cheltuielilor utile, în măsura
sporului de valoare realizat de lucru la momentul restituirii;
77. Urmare a admiterii în revendicare posesorul de bună credință răspunde de
deteriorările pricinuite bunului, care îi sunt imputabile; / posesorul de rea-credință răspunde

6
de deteriorările survenite, chiar și de acelea care se datorează cazului fortuit, dacă nu
probează că acestea s-ar fi produs, chiar dacă bunul s-ar fi aflat la proprietar;
78. Urmare a admiterii acțiunii în revendicare posesorul de bună-credință răspunde de
deteriorările pricinuite bunului, dacă acestea îi sunt imputabile;
79. Urmare a admiterii acțiunii în revendicare, cu privire la lucrările, construcțiile sau
plantațiile efectuate de posesor, raporturile dintre acesta și proprietar sunt supuse regulilor din
materia accesiunii;
80. Urmare a admiterii acțiunii de revendicare, cu privire la lucrările, construcțiile sau
plantațiile efectuate de posesor, raporturile dintre acestea și proprietar sunt supuse regulilor din
materia accesiunii;
81. Regula art. 935-937 Cod civil este aplicabilă bunurilor mobile corporale;
82. Regula art. 935-937 Cod civil este aplicabilă bunurilor mobile corporale; / titlurilor
de valoare la purtător;
83. Regula art. 935-937 Cod civil, conform cu care posesiunea de bună-credință asupra
bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate se aplică și titlurilor la purtător, a căror
valoare este încorporată în titlu; / nu se aplică bunurilor mobile corporale care sunt accesorii
ale unui imobil;
84. Regula art. 935-937 Cod civil, conform cu care posesiunea de bună-credință asupra
bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate nu se aplică universalității juridice; /
fondului de comerț;
85. Regula art. 935-937 Cod civil, conform cu care posesiunea de bună-credință asupra
bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate nu se aplică universalității juridice; /
fracțiunilor de universalitate;
86. Regula art. 935-937 Cod civil, conform cu care posesiunea de bună-credință asupra
bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate poate fi invocată de terțul dobânditor
care dobândește bunul de la un detentor precar, căruia adevăratul proprietar i l-a încredințat
de bună-voie;
87. Regula art. 935-937 Cod civil, conform cu care posesiunea de bună-credință asupra
bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate poate fi invocată de terțul dobânditor
care dobândește bunul de la un detentor precar, căruia adevăratul proprietar i l-a încredințat
de bună-voie;
88. Regula art. 935-937 Cod civil, conform cu care posesiunea de bună-credință asupra
bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate își găsește aplicare cu respectarea
următoarelor condiții să existe o posesie cu elementele animus și corpus; / posesia să fie de bună
– credință;

7
 89. Regula art. 935-937 Cod civil, conform cu care posesiunea de bună-credință asupra
bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate își găsește aplicare cu respectarea
următoarelor condiții să existe o posesie utilă și de bună-credință;
90. Regula art. 935-937 Cod civil, conform cu care posesiunea de bună-credință asupra
bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate, posesia trebuie să fie continuă,
netulburată și publică;
91. În cadrul regulii art. 935-937 Cod civil, conform căreia posesiunea de bună-credință
asupra bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate, terțul dobânditor este considerat de
bună-credință, dacă ignoră viciul de care este afectat titlul aceluia de la care a dobândit;
92. În cadrul regulii art. 935-937 Cod civil, conform căreia posesiunea de bună-credință
asupra bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate, terțul dobânditor este considerat de
bună-credință, dacă ignoră viciul de care este afectat titlul aceluia de la care a dobândit;
93. În cadrul regulii art. 935-937 Cod civil, conform căreia posesiunea de bună-credință
asupra bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate, pe lângă buna credință nu se cere
și existența unui just titlu; / justul titlu trebuie să fie un element constitutiv al bunei-credințe;
94. Regula art. 935-937 Cod civil, conform căreia posesia de bună-credință asupra bunurilor
mobile corporale valorează titlu de proprietate se aplică și în legătură cu dobândirea dreptului de
uzufruct și a dreptului de uz asupra unui bun mobil;
95. În cadrul regulii art. 935-937 Cod civil, conform căreia posesiunea de bună-credință
asupra bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate adevăratul proprietar se
desiderează în mod voluntar de bunul său;
96. În cadrul regulii art. 935-937 Cod civil, conform căreia posesiunea de bună-credință
asupra bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate adevăratul proprietar trebuie să
fi încredințat bunul mobil prin propria sa voință unei terțe persoane care, în acest fel, a
devenit detentor precar;
97. Regula statuată la art. 935-937 Cod civil, conform căreia posesia de bună-credință
asupra bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate nu poate fi invocată de către
detentorul precar împotriva proprietarului de la care deține bunul; / nu se aplică bunurilor
pierdute sau furate, în favoarea terțului sau a găsitorului;
98. Conform reglementărilor art. 937 alin. 2 Cod civl, bunul pierdut sau furat poate fi
revendicat de la posesorul de bună-credință, în termen de 3 ani din ziua în care a fost pierdută
stăpâpnirea materială a bunului;
99. Conform reglementărilor art. 937 alin. 2 Cod civl, bunul pierdut sau furat poate fi
revendicat de la posesorul de bună-credință, dacă acțiunea este intentată, sub sancțiunea decăderii,

8
în termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a bunului și este
necesar ca reclamantul să dovedească că bunul a ieșit din patrimoniul său fără voia sa;
100. Conform reglementărilor art. 937 alin. 2 Cod civl, bunul pierdut sau furat poate fi
revendicat de la posesorul de bună-credință, dacă acțiunea este întemeiată sub sancțiunea decăderii,
în termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a bunului și este
necesar să fie vorba de un terț dobânditor de bună-credință care a dobândit de la hoț sau
găsitor;
101. Conform reglementărilor art. 937 alin. 2 Cod civl, bunul pierdut sau furat poate fi
revendicat de la posesorul de bună-credință, dacă acțiunea este întemeiată sub sancțiunea decăderii,
în termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a bunului și
termenul de 3 ani este un termen de decădere;
102. Este cunsocut că oricine se află la un momentdat în posesia unui bun mobil este
prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului, însă, dacă este vorba
despre un bun furat sau pierdut care a fost cumpărat dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în
mod obișnuit bunuri de același fel ori dacă a fost adjudecat la o licitație publică posesorul de bună-
credință poate reține bunul până la indemnizarea sa integrală pentru prețul plătit
vânzătorului;
103. Este cunsocut că oricine se află la un momentdat în posesia unui bun mobil este
prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului, însă, dacă este vorba
despre un bun furat sau pierdut care a fost cumpărat dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în
mod obișnuit bunuri de același fel ori dacă a fost adjudecat la o licitație publică proprietarul care
revendică bunul are obligația de a plăti terțului dobânditor prețul pe care acesta l-a plătit;
104. Este cunsocut că oricine se află la un momentdat în posesia unui bun mobil este
prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului, însă, dacă este vorba
despre un bun furat sau pierdut care a fost cumpărat dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în
mod obișnuit bunuri de același fel ori dacă a fost adjudecat la o licitație publică, atunci proprietarul
bunului a cărui acțiune în revendicare izbândește și care are obligația să plătească terțului
dobânditor prețul pe care acesta l-a plătit are o acțiune în despăgubire împotriva hoțului sau
găsitorului;
105. Regula statuată la art. 935-937 Cod civil, conform căreia posesia de bună-credință
asupra bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate se justifică prin aceea că textul
legal creează un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin efectul legii;
106. Regula statuată la art. 935-937 Cod civil, conform căreia posesia de bună-credință
asupra bunurilor mobile corporale valorează titlu de proprietate instituie o prezumție absolută de
proprietate;

9
 107. Conform prevederilor art. 935 Cod civil, posesia de bună-credință asupra bunurilor
mobile corporale valorează titlu de proprietate, iar conform art. 937, persaona care, cu bună-
credință încheie cu un neproprietar un act tarnslativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un
bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul luării sale în posesie efectivă, însă în cazul
bunului pierdut sau furat acesta poate fi revendicat de la posesorul de bună-credință, dacă acțiunea
este intentată în termenul de decădere de 3 ani, de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea
materială a bunului și aceste reguli nu se aplică bunurilor mobile care sunt accesorii unui bun
imobil, dar se aplică și în legătură cu dobândirea dreptului de uzufruct și a dreptului de uz
asupra unui bun mobil;
108. Poate fi formulată de o persoană fizică acțiunea în revendicare care are ca obiect
bunuri proprietate privată; / proprietate publică privată a statului sau a unităților
administartiv-teritoriale;
109. Bunurile care cosntituie amintiri de familie sunt bunuri proprietate comună pe
cote-părți forțată;
110. Bunurile acre cosntituie amintiri de familie pot fi partajate numai prin partaj
voluntar;
111. Bunurile care cosntituie amintiri de familie pe durata indiviziunii, cu acordul
moștenitorilor sau, în lispa acestuia, prin hotărârea instanței, sunt depozitate în interesul
familiei la unul ori la mai mulți moștenitori sau în locul convenit de aceștia;
112. Cunoscut că posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate
asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și acre se comportă ca un proprietar dispozițiile
legale în materia posesiei se aplică, în mod corespunzător și în privința posesorului care se
comportă ca un titular al altui drept real, cu excepția drepturilor reale de garanție;
113. Posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui
bun de către persoana care îl stăpânește și care se comportă ca un proprietar și dreptul de uzufruct
este susceptibil de posesie; / dreptul de uz este susceptibil de posesie;
114. Exercitarea posesiei se poate face în mod nemijlocit; / în mod nemijlocit și prin
altul;
115. Exercitarea posesiei se poate face nemijlocit sau cu elementul animus possidendi
înstrăinat (animo alieno); / nemijlocit sau cu elementul corpus înstrăinat (corpore alieno);
116. Persoanele lipsite de capacitate de exercițiu și persoanele juridice pot exercita
posesia prin reprezentantul lor legal;
117. Posesia poate fi exercitată cu elementul animus possidendi înstrăinat (animo
alieno); / cu elementul corpus înstrăinat (corpore alieno);
118. Stăpânirea unui bun de către un detentor precar nu constituie posesie;

10
 119. Locatarul, comodatarul, depozitorul, creditorul gajist sunt detentori precari;
120. Au calitatea de detentori precari locatarul, comodatarul și depozitarul;
121. Are calitatea de detentor precar creditorul gajist; / titularul dreptului de
superficie; / fiecare coproprietar, în proporție cu cotele-părți ce revin celorlalți coproprietari;
122. Are calitatea de detentor precar orice persoană care, deținând temporar un bun al
altuia, este obligată să îl restituie sau care îl stăpânește cu îngăduința acestuia;
123. Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai în cazurile și
limitele prevăzute de lege;
124. Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către o persoană care, deținând
temporar un bun al altuia, este obligată să îl restituie sau care îl stăpânește cu îngăduința
proprietarului; / de către titularul dreptului de servitute, față de nuda de proprietate; / de
către titularul dreptului de uz, față de nuda de proprietate;
125. Până la proba contrară, acela care stăpânește un bun mobil corporal este prezumat
proprietar al acestuia;
126. Detenția precară odată dovedită, este prezumată că se menține până la proba
intervertirii sale;
127. Până la proba contrară posesorul este considerat proprietar, cu excepția
imobilelor înscrise în cartea funciară;
128. Intervertirea precarității în posesie nu se poate face decât în cazurile prevăzute de
lege;
129. Intervertirea detenției precare în posesie se poate face dacă detentorul precar
încheie cu bună-credință un act translativ de proprietate cu titlu particular cu altă persoană
decât proprietarul bunului; / se poate face dacă detentorul precar săvârșește împotriva
posesorului acte de rezistență neechivoce în privința intenției sale de a începe să se comporte
ca un proprietar;
130. Intervertirea detenției precare în posesie se poate face dacă detentorul precar
încheie cu bună-credință un act translativ de proprietate cu titlu particular cu altă persoană
decât cu proprietarul bunului; / se poate face dacă detentorul precar înstrăinează bunul,
printr-un act tranlsativ de proprietate cu titlu particular, cu condiția ca dobânditorul să fie de
bună-credință;
131. În cazul intervertirii precarității este posibilă transformarea detenției precare în
posesie, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în cazul imobilelor înscrise în cartea
funciară se consideră că dobânditorul acestora este de bună-credință dacă înscrie dreptul în
folosul său întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare, iar în celelalte cazuri este de bună-

11
credință dobânditorul care nu cunoștea și nici nu trebuia, după împrejurări, să cunoască lipsa
calității de proprietar a celui de la care a dobândit bunul;
132. Posesia încetează prin tarnsformarea sa în detenție precară; / prin înstrăinarea
bunului;
133. Posesia încetează prin abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea
funciară a declarației de renunțare la dreptul de proprietate asupra unui bun mobil; / pieirea
bunului; / trecerea bunului în proprietate publică;
134. Posesia încetează prin abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea
funciară a declarației de renunțare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil; / prin
deposedare, dacă posesorul rămâne lipsit de posesia bunului mai mult de un an; / prin
trecerea bunului în proprietate publică;
135. Viciile posesiei sunt discontinuitatea; / violența; / clandestinitatea;
136. Posesia este discontinuă atât timp cât posesorul o exercită cu intermitențe
anormale în raport cu natura bunului;
137. Posesia este afectată de violență dacă este dobândită sau consumată prin acte de
violență, fizică sau morală, care nu au fost provocate de o altă persoană;
138. Posesia este clandestină dacă se exercită astfel încât nu poate fi cunoscută;
139. Cunoscut fiind că nu produce efecte juridice decât posesia utilă discontinuitatea
posesiei poate fi opusă posesorului de către orice persoană interesată;
140. Cunoscut fiind că nu produce efecte juridice decât posesia utilă, posesia viciată
devine utilă îndată ce viciul încetează;
141. Cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată
prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului;
142. Exercitarea acțiunilor posesorii este recunoscută posesorului; / este recunoscută
detentorului precar;
143. Acțiunile posesorii pot fi introduse și împotriva proprietarului; / nu pot fi
introduse împotriva persoanei față de care există obligația de restituire a bunului;
144. În cazul în care tulburarea posesiei sau deposedarea s-a produs prin violență
acțiunea posesorie poate fi introdusă și de cel care exercită o posesie viciată;
145. Dacă există motive temeinice să se considere că bunul posedat poate fi dsitrus ori
deteriorat de un lucru aflat în posesia altei persoane sau ca urmare a unor lucrări posesorul paote să
ceară instanței de judecată luarea măsurilor necesare pentru evitarea pericolului sau, dacă
este cazul, încetarea lucrărilor.

12