In vacanta in Fagaras

Ma aflu in vacanta la Cabana „Poiana Nemtului” , aflata de lang orasul Avrig,

impreuna cu matusa Ana , varul meu Razvan si alte rude.
Orasul Avrig este orasul unde s-a nascut bunicul meu patern si este situat la
poalele Munților Făgăraș, pe valea Oltului, la o altitudine de aproximativ 400 de metri
, este o zona impadurita cu o fauna diversa.
Suntem echipati pentru o dumetie pe muntele Barcaciu , pornim de la Cabana
„ Poiana Neamtului „ spre Cabana „Barcaciu” , unde vom inopta , pe un traseu pe
care ar trebui sa urcam circa cinci ore si jumatate.
Pentru mine este prima data cand vin in acesta zona , asa ca ma las indrumat
de patenerii mei.
Urc anevoios pe poteca abrupta si alunecoasa ( deoarece sunt mici izvoare de
apa) , ajutandu-ma de un baston , in spate avand un rucsac mic cu apa si mancare.
Varul meu este o persoana foarte glumeata , astfel ca spune in permanent
glume si face farse. El stie ca mie imi este fica de animalele salbatice , asa ca mereu
imi spune ca parca a vazut ceva ca se misca in tufisurile de pe marginea potecii sau
striga : „ursul maaa!!!”. Rudele din partea locului povesteau ca au intalnit uneori un
urs , dar cica acesta ar fi un urs pasnic si cerstor
Am urcat circa doua ore si ne decidem sa facem un mic popas intr-o poienita.
Credem ca am facut aproape jumatate din drumul pana la cabana. Suntem mai multi
copii asa ca ne decidem sa ne jucam cu mingia in poenita pana cand adultii
aranjeaza masa .
E randul meu sa arunc mingia , Razvan rateaza sa o prinda , asa ca mingia a
trecut prin poienita peste niste tufisuri . Razvan dispare in tufisuri dupa mingie , eu
fiind cu „ochii in patru” de frica , iar la un moment dat apare Razvan alergand si
tipand ca a vazut ursul ... bineinteles ca nu il crede nimeni ... dar in urma lui chiar
este un urs nu prea mare , dar nici mic ca un pui ....astfel ca toti am inlemnit .... , dar
ursul trece agale prin poenita , ca si cand nu ne-a vazut , intrand iar in tufisurile din
partea opusa .Nici nu pot descrie spaima pe care am trait-o !