Aventuri în satul meu

Era o dimineață caldă de mai. O zi plină cu soare, culoare și

natură. Primul lucru pe care l-am făcut după ce m-am dat jos din pat, a
fost să îmi iau un tricou, niște pantaloni scurți, bicicleta și să plec spre
centru satului meu, Vadu Crișului, unde mă așteptau prietenele mele.
Ador localitatea unde locuiesc! În primul rând pentru că este un
loc perfect pentru copiii de vârsta mea, mai exact de 11-12 ani, unde să
se întâlnească și să facă tot felul de lucruri interesante împreună. Azi,
de exemplu, ne-am propus să mergem la plimbare, până la Peștera
Vadu Crișului. Un al doilea motiv pentru care ador satul meu este că are
multe locuri uimitoare de vizitat: peșteri, cascade, păduri cu copaci
imenși, stânci pe care le poți escalada și cel mai palpitant lucru este…
râul Crișul Repede deoarece poți să faci rafting sau kayaking. Sunt două
sporturi (unele dintre preferatele mele) care constau în a merge pe râu
cu o barcă ori cu o pluta. Acum că a venit căldura, mă voi putea duce.
Nu voi mai încerca niciodată să fac rafting sau kayaking când nu sunt
minim 30 de grade afară! Odată, când erau afară aproximativ 18 grade,
am mers împreună cu tatăl meu cu barca pe râu. Am înghețat de frig!
Apa era atât de rece încât mă simțeam ca la Polul Nord! Amândoi am
venit acasă uzi din cap până în picioare!
În satul nostru se păstrează tradițiile și obiceiurile populare. Vadu
Crișului are chiar și în prezent, un ansamblu de dansuri populare
specifice zonei Crișului Repede. Trupa noastră de dans popular, din care
fac și eu parte, se numește Ansamblul Moșuț. De pe vremuri străvechi,
aici se practică olăritul cu lutul alb. Lutul alb nu se mai găsește nicăieri
în țară, decât aici.
Apropo, eu sunt Patricia, o puștioaică din clasa a V-a. Îmi place să
mi se spună că sunt amuzantă, pentru că asta mă face să mă simt
încrezătoare. Fac cursuri de înot, pian, canto, teatru și dans. Îmi doresc
să devin o cântăreață sau o actriță celebră… un vis cam măreț pentru o
fată de 11 ani ca mine. Prietenele mele cele mai bune cu care am mers
în excursie sunt Paula, Yasmin, Bianca și Karina. Mergem des împreună
cu bicicletele și descoperim lucruri noi. Pot să spun că sunt o tocilară
amuzantă, cu mulți prieteni și cu o aventură de neuitat pe care vreau să
v-o împărtășesc.
Am mers cu bicicleta până în centrul satului, la locul de întâlnire.
De acolo a trebuit să mai mergem încă un kilomentru cu bicicleta.
Trebuie să specific că, în drum spre Peștera Vadu Crișului, la haltă, când
ne apropiam să trecem peste calea ferată, barierele au început să bată.
Trenul s-a oprit. Nimeni nu a coborât din tren timp de vreo 30 de
secunde. Ne-am întors privirea în partea opusă pentru câtva timp, dar
când ne-am întors înapoi am văzut un bărbat solid în fața noastră. Avea
părul lung, o geacă neagră din piele și multe tatuaje. Era un individ
foarte dubios! A început să ne fie frică de el, mai ales fiindcă ne fixa cu
privirea. Ne-a analizat din cap până în picioare și a așteptat să plece
trenul. Când ne pregăteam să o luăm din loc, a schițat un zâmbet
malefic.
-Bună ziua! ne-am bâlbâit noi. Nu am primit niciun răspuns.
Ne-am urcat repede pe bicicletă și am luat-o la goană prin pădure.
Bianca ne-a spus printre dinți că îl recunoaște. L-a văzut în ziar, era
căutat de poliție, fiind un hoț de buzunare, cunoscut. Acel individ a
început să se țină după noi. Continuam să mergem repede printre
copacii din pădure. Pedalam de parcă înghițeam pământul. Eram
disperate!
La un moment dat, ne-am oprit. Ce era să facem?
-Ce vrei de la noi? a strigat Bianca.
 -Hahaa! Ei bine, ce aș putea vrea de la voi? Să vă felicit că m-ați
făcut să vă fugăresc toată pădurea asta?! a mormăit el nervos.
După câtva timp, am început să fim obosite dar, dacă ne opream
din pedalat, am fi fost prinse.
-Trebuie să ne ascundem undeva! a șoptit Paula.
Nici nu observasem că aproape ajunseserăm la peșteră. Cel mai
probabil, bărbatul nu cunoștea localitatea noastră așa că nu avea de
unde să știe unde e Peștera Vadu Crișului. Am virat la dreapta, am mers
printre niște tufișuri, am trecut peste un poduleț, și într-o clipită, am
ajuns în peșteră.
-Vai! Sunt atât... de... obosită! a spus Karina.
-La fel și eu! Dar, măcar am scăpat de acel om... cel puțin pentru
câteva momente! am răsuflat ușurată.
Ne-am împrăștiat prin toată peștera ca să căutăm un loc unde să
ne ascundem. Nu după mult timp am auzit niște pași apropiindu-se de
noi.
-Aici! Fetelor, veniți! Am găsit o ascunzătoare perfectă! Urmați-mi
vocea! a șoptit Yasmin.
Am reușit să ajungem la Yasmin în câteva clipe. Ea ne aștepta într-
o scobitură din peretele unei stânci. Mare noroc am avut că am încăput
toate.
-Hei, domnișoarelor! Unde sunteți? Vreți să ne jucăm de-a v-ați
ascunselea? Pentru că eu sunt de acord! a strigat bărbatul.
A început să ne caute, să ne strige, dar noi nici nu mai respiram.
Bianca și-a luat rucsacul și a început a scormoni.
-Bianca, shh! Mai încet! Ne va auzi!
 -Mi-e sete! Îmi caut sticla cu apă! a spus ea.
Până la urmă și-a găsit sticla. După ce i-a scos dopul, a început să
bea... „Booing!”. Bianca a scăpat sticla și s-a izbit de perete. Bărbatul a
venit fugind înspre ascunzătoarea noastră.
-Aici erați, mucoaselor! a spus el. Scoateți tot! Acum!
Paula și-a băgat mâna în buzunar și a scos de acolo un pachet de
gume de mestecat și i-a întins-o bărbatului.
-Nu, prostuțo! Nu vreau gumă!
-Atunci ce vrei? s-a bâlbâit Paula.
-Vreau banii voooștriii!!!
Strigătul lui a creat o avalanșă! Șiruri de bolovani alunecau pe
pereții peșterii. Am început să alergăm spre ieșire.
Avalanșa ne-a ajutat să scăpăm dar și să devenim faimoase... Ghici
care era titlul din ziarul local ziua următoare? ”Cinci puștioaice
curajoase au reușit să prindă un renumit hoț căutat de poliție!”
Am devenit faimoase (cel puțin pe plan local), dar am avut parte și
de o nouă aventură: cu banii primiți drept recompensă, am fost în acea
vară în tabără, unde am avut parte de noi aventuri...